ICCJ. Decizia nr. 2078/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2078/2012
Dosar nr. 6056/87/2010
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 15 martie 2011 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. N.M. la:
- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 65 C. pen. i s-au interzis aceluiaşi inculpat drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se termen de încercare de 4 ani şi 8 luni, conf. art. 86 C. pen., şi s-a atras inculpatului atenţia asupra consecinţelor înscrise la art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere , conform art. 863 C. pen.:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată, de 2 ani şi 8 luni închisoare, durata prevenţiei de la 19 octombrie 2010 până la 25 octombrie 2010.
2. C.C.G. la:
- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 rap. la art. 254 C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele stabilite s-au contopit în cea mai grea urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 8 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se un termen de încercare de 4 ani şi 8 luni, conf. art. 862 C. pen., şi a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor înscrise la art. 864 C. pen. referitoare la revocarea suspendării.
În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În raport cu prevederile art. 61 alin. (4) şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, I-a obligat pe fiecare inculpat să restituie martorului denunţător B.G., câte 6.000 RON.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
În perioada aprilie - 26 mai 2009, s-au finalizat cercetările în Dosarul nr. 242P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, prin întocmirea rechizitoriului nr. BB din 26 mai 2009, privind pe inculpaţii N.M. şi C.C.G. şi mai mulţi învinuiţi şi s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi, pentru infracţiuni de corupţie privind eliberarea unor permise de conducere (perioadă vizată - octombrie 2008).
Prin rechizitoriul din 10 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.M. pentru infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului C.C.G. pentru infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. şi art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul N.M. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Teleorman (SPCRPCÎV), cu sediul în Municipiul Alexandria din 1 februarie 2006, până la data de 1 noiembrie 2010, când a demisionat din funcţie, având gradul profesional de agent principal de poliţie.
Până la 26 mai 2009, inculpatul N.M. avea printre atribuţiile de serviciu:
- desfăşurarea activităţii cu publicul, primirea, verificarea şi înregistrarea cererilor împreună cu documentele necesare pentru înscrierea la examenul pentru obţinerea permisului de conducere;
- programarea candidaţilor la examenul pentru obţinerea permisului de conducere;
- executarea de activităţi de examinare la probele teoretice şi practice a candidaţilor pentru obţinerea permiselor de conducere;
- primirea documentelor (cererilor) pentru preschimbarea permiselor de conducere expirate, pierdute, deteriorate sau furate.
După data de 26 mai 2009, ca urmare a emiterii rechizitoriului nr. BB al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în mod firesc, activitatea de ansamblu a inculpatului N.M. a fost restrânsă, el având totuşi acces la documentele SPCRPCÎV-Teleorman şi locaţiile unde îşi desfăşurau activitatea colegii săi, iar ulterior, accesul la documentele cu care lucrau ceilalţi salariaţi SPCRPCÎV i-a fost restricţionat (documente de evidenţă manuală), când s-a constatat lipsa unei file din registrul de evidenţă a deţinătorilor de permise de conducere, model vechi şi completate manual, şi anume, în luna februarie 2010.
Obiectul prezentului dosar îl formează activitatea infracţională a inculpaţilor N.M. şi C.C.G., în raport cu „beneficiarul"; infracţiunii de corupţie săvârşite de cei doi, şi anume, B.G. (rrom din comuna L., judeţul Teleorman), în prezenta cauză, ca şi în cazurile precedente descrise în rechizitoriul nr. BB, inculpaţii au procedat în mod similar, respectiv în luna martie 2009 numitul B.G. a fost „abordat"; de către inculpatul C.C.G., pentru ca în schimbul sumei de 12.000 RON, acesta să obţină permisul de conducere auto, prin implicarea agentului de poliţie N.M. din cadrul SPCRPCÎV-Teleorman.
Astfel, prin activităţi frauduloase, cei 2 inculpaţi au constituit dosarul de şcolarizare auto a lui B.G. prin înregistrări false ale actelor şi avizelor corespunzătoare, cu complicitatea unor salariaţi din cadrul SC A.S. SRL din Municipiul Alexandria.
La 19 martie 2009 au obţinut de la I.P.J. Teleorman - „Serviciul cazier judiciar, statistici şi evidenţe operaţiuni";, certificatul de cazier judiciar al lui B.G. (motivul cererii fiind - examen auto), act necesar la dosarul final pentru susţinerea examenului auto în cadrul SPCRPCÎV-Teleorman, toate aceste demersuri fiind făcute concomitent cu pretinderea şi primirea de la B.G. a sumei de 12.000 RON, din care C.C.G. şi-a oprit cota care i se cuvenea, restul ajungând la inculpatul N.M.
Finalizându-se cercetările prin emiterea rechizitoriului nr. BB din 26 mai 2009, cei doi inculpaţi au devenit circumspecţi oprind orice demers faţă de B.G. Astfel inculpatul N.M. a avut suficient timp şi ocazia de a retrage orice document privind pe B.G. din arhiva SPCRPCÎV-Teleorman, în cazul lui sus- numitului fiind identificate doar acte de şcolarizare auto, care ţin de „metoda fraudării"; examenelor practice şi teoretice, iniţiată de cei doi inculpaţi - N.M. şi C.C.G. - şi abandonată între timp în favoarea celei de-a doua: „fişa conducătorului auto";.
Iniţial, inculpaţii i-au spus lui B.G. că, „treaba se rezolvă sigur, sigur"; şi că, „în două săptămâni îi vine permisul acasă prin poştă";, odată cu trecerea timpului (perioada aprilie - 26 mai 2009), aceiaşi inculpaţi i-au comunicat că „au apărut nişte probleme şi nu-l mai pot rezolva cu permisul, că le sunt ascultate telefoanele"; şi că „or să facă rost de bani să-i dea înapoi pe toţi, să stea liniştit";.
În lunile care au urmat, B.G. a reuşit să „recupereze"; din suma totală de 12.000 RON, doar 1.500 RON, fiind „amânat"; de fiecare dată cât priveşte diferenţa rămasă.
Realizând că inculpaţii „îl plimbă";, B.G. a denunţat fapta organelor de poliţie.
După acest moment, pentru o probaţiune certă şi concludentă, precum şi pentru verificarea sincerităţii lui B.G., s-a procedat în două rânduri la organizarea, înregistrarea şi redarea în mediu ambiental a discuţiilor dintre B.G., pe de o parte şi inculpaţii N.M. şi C.C.G., pe de altă parte, din cele patru procese-verbale de redare a convorbirilor rezultând că inculpatul N.M. a recunoscut că banii i-au primit el şi C.C.G. pentru a-l „rezolva"; cu permis de conducere pe denunţător şi nu a tăgăduit în nici un moment aspectul acesta, că nefinalizarea promisiunii s-a datorat faptului că s-au declanşat cercetări penale vizându-i direct pe N.M. şi C.C.G. pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie similare (dosar nr. 242P/2008 - rechizitoriu din 26 mai 2009), că inculpatul C.C.G. a confirmat că a primit de la B.G. suma totală de 120.000 RON, dar, la rândul său, a înmânat în totalitate banii lui N.M.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii personal şi asistaţi de avocaţii aleşi, au declarat că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Astfel Tribunalul a reţinut că:
Fapta inculpatului N.M. care, în calitatea sa de agent principal de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Teleorman, a pretins şi primit, în mod indirect, prin intermediul inculpatului C.C.G., de la numitul B.G., pentru sine, suma de 6.000 RON, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv, a întreprins demersuri care urmau să conducă la fraudarea examenului teoretic şi practic în vederea obţinerii permisului de conducere pentru B.G., întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Faptele inculpatului C.C.G. care, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat pe inculpatul N.M. să săvârşească infracţiunea de luare de mită şi a traficat influenţă, fiind cel care a luat şi menţinut legătura cu numitul B.G., căruia i-a spus că are influenţă asupra inculpatului N.M., a primit de la acesta suma de 12.000 RON, din care i-a înmânat inculpatului N.M. suma de 6.000 RON, în scopul obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către numitul B.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 254 C. pen. şi respectiv art. 257 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpaţi, de circumstanţele reale în care s-au produs faptele, de persoanele inculpaţilor, care deşi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, mai sunt cercetaţi penal pentru fapte de acelaşi gen prin rechizitoriul nr. BB din 26 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Teleorman şi în raport cu care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii, fără executare, de către prima instanţă, însă nedefinitivă la momentul pronunţării prezentei hotărâri, s-a apreciat că se impune aplicare unor pedepse care să poată fi suspendate în condiţiile art. 861 C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţele judiciare atenuante prev. de art. 74 C. pen., având în vedere pericolul social sporit al infracţiunilor comise de aceştia, iar o reducere a pedepselor motivată de recunoaşterea vinovăţiei ar fi neîntemeiată în contextul aplicării deja a cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, care au criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond şi reţinerea de circumstanţe atenuante faţă de circumstanţele reale şi personale şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie, care a criticat sentinţa pentru nelegalitate, arătând că, la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.C.G. nu au fost reţinute şi disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la infracţiunea de luare de mită, şi pentru netemeinicie, solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare şi cu executarea în regim de detenţie faţă de numărul mare de acte materiale şi conduita inculpaţilor, reţinând gravitatea faptelor săvârşite.
Prin decizia penală nr. 248 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a fost desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi în fond rejudecându-se s-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. ca pedeapsă accesorie ce se va executa pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului N.M.
S-a dispus ca pedeapsa complementară aplicată conform art. 65 C. pen. privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, să fie executată de către acelaşi inculpat după executarea, în regim de detenţie, a pedepsei principale, de 2 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă cu privire la acelaşi inculpat detenţie preventivă - perioada 19 octombrie 2010 - 25 octombrie 2010.
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului C.C.G.
În baza art. 26, rap. la art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul C.C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni concurente şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) Teza a ll-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.M. şi C.C.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumelor de 1.000 RON (inculpatul C.C.G.) şi 925 RON (inculpatul N.M.) cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 300 RON (pentru inculpatul C.C.G.) şi 75 RON (pentru inculpatul N.M.), reprezentând onorariul integral şi respectiv, parţial pentru apărătorul din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se decide astfel s-au reţinut următoarele:
În mod corect instanţa de fond, având în vedere incidenţa prevederilor art. 3201 C. proc. pen., şi-a însuşit starea de fapt expusă în rechizitoriu - fără a mai analiza probele strânse la urmărirea penală - starea de fapt recunoscută, ca atare, de ambii inculpaţi, care au învederat, asistaţi fiind de apărători aleşi, că înţeleg să fie judecaţi în aceste condiţii.
Cât priveşte încadrarea juridică a faptelor, instanţa de apel a constatat omisiunea instanţei de fond de a face, şi în cazul inculpatului C.C.G., aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 la fapta de complicitate la luare de mită (art. 26, rap. la art. 254 C. pen.) deşi, în cazul autorului - beneficiarul mitei (inculpatul N.M.) - o făcuse, ambii inculpaţi având calitatea specială (în cauză agenţi de poliţie) cerută pentru a fi subiect activ al infracţiunilor de corupţie sancţionate de sus - arătata lege.
Sub aspectul individualizării pedepselor instanţa de apel a apreciat că, deşi instanţa de fond a dat, în principiu, eficienţă criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a acordat, totuşi, o semnificaţie exagerată (deosebită) celui relativ la persoana şi conduita procesuală a inculpaţilor, în detrimentul celor relative la fapte şi la gravitatea acestora, omiţând, în acelaşi timp, să observe că recunoaşterea faptelor - în considerarea beneficiilor rezultând din aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. - a fost determinată şi de consistenţa şi conludenţa probatoriului administrat la urmărirea penală şi că, chiar în aceste circumstanţe, conduita procesuală a ambilor inculpaţi (pe parcursul urmăririi penale) a evidenţiat încercarea de inducere în eroare a organelor judiciare, şi aceasta în pofida cercetărilor ce se efectuau, faţă de ei, pentru aceleaşi categorii de fapte, în alte dosare.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că pedepsele stabilite de instanţa de fond, deşi sunt adecvate sub aspectul cuantumului, sunt vădit inadecvate sub aspectul modalităţii de executare şi că reeducarea inculpaţilor nu s-ar putea realiza în mod eficient decât prin executarea efectivă, într-un loc de detenţie, a acelor pedepse, astfel putându-i-se induce un sentiment de impunitate care i-ar putea încuraja să persevereze în activitatea infracţională; a mai apreciat instanţa de apel că faptele de corupţie săvârşite de poliţişti sunt foarte grave şi modul de sancţionare - în astfel de cazuri - trebuie să fie raportat, inclusiv şi în mod deosebit, la calitatea acestora, pentru ca instituţiile publice prin care se realizează respectarea legii să se bucure, totuşi, de încrederea opiniei publice.
Pentru a respinge ca neîntemeiate, apelurile declarate de inculpaţi, instanţa de apel - evocând „opoziţia"; vădită între motivele lor de apel şi acelea din apelul Parchetului - a apreciat că „ar fi superfluu o analiză suplimentară a acestor motive de apel, atâta timp cât, anterior, am arătat motivele pentru care se impune executarea în regim de detenţie a pedepselor şi menţinerea cuantumului aplicat de instanţa de fond";.
Împotriva acestei decizii inculpaţii N.M. şi C.C.G. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă, prin care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au solicitat acordarea unor circumstanţe atenuate judiciare (în coditiile art. 74 C. pen.), urmată de reducerea pedepselor şi aplicarea art. 861 C. pen., sau în subsidiar, cel puţin, chiar fără acordarea acelor circumstanţe atenuate, aplicarea acestui din urmă text de lege.
Recursurile sunt fondate în sensul celor ce succedă.
Cererea privind acordarea unor circumstanţe judiciare în condiţiile art. 74 C. pen. a fost formulată de inculpaţi atât la judecata în fond cât şi la judecata în apel, fiind respinsă, ca neîntemeiată, de ambele instanţe, care au apreciat că doar recunoaşterea vinovăţiei nu ar putea justifica şi aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi acordarea beneficiului art. 74 C. pen.
Raţionamentul instanţelor învederându-se în speţă corect, urmează a se concide că, sub acest aspect, recursurile sunt nefondate pedepsele urmând a fi menţinute în cuantumul stabilit de instanţa de fond şi confirmat de instanţa de apel.
Critica privind modalitatea de executare stabilită prin decizia instanţei de apel se apreciază însă ca întemeiată.
Abstracţie făcând de rezerva inevitabilă în privinţa modului în care instanţa de apel a „tratat"; apelurile inculpaţilor şi de suspiciunea exprimată în legătură cu sinceritatea asumării de către aceştia a stării de fapt reţinute prin rechizitoriu, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare - sub aspectul modalităţii de executare - a pedepselor stabilite inculpaţilor, luând în considerare, pe lângă recunoaşterea faptelor, comportamentul lor pozitiv în societate şi în familie şi faptul că ambii au copii minori în întreţinere, în timp ce, dimpotrivă, instanţa de apel - suspectându-i pe inculpaţi (după cum deja s-a arătat) de un anume pragmatism al recunoaşterii faptelor - a apreciat greşit că reeducarea lor nu s-ar putea realiza decât prin executarea efectivă a pedepselor, într-un loc de deţinere, deoarece între altele, nu li s-ar „crea decât un sentiment de impunitate care îi va încuraja să continue activitatea infracţională";; acestă preocupare a instanţei de apel se apreciază ca nejustificată în condiţiile în care, consecutiv condamnării (chiar cu suspendarea executării), inculpaţii nu vor mai putea ocupa funcţiile care le-au ocazionat faptele deduse judecăţii.
Aşa fiind, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie admise şi casându-se decizia, atacată să fie menţinută sentinţa instanţei de fond.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 248 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală şi menţine sentinţa penală nr. 32 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleormam, secţia penală.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2097/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
