ICCJ. Decizia nr. 2147/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 47 pronunțata la 21 septembrie 2011 de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. c) și 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatei S.A., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. c) și 76 lit. a) C. pen. a fost condamnata aceeași inculpată la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 33-34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus prevenția de la 9 noiembrie 2010 la 30 mai 2011.
S-a luat act că partea vătămată B.E.D. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligata inculpata la 1200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezentând onorarii avocați oficiu (pentru inculpată și pentru cele două părți vătămate).
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanța, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reținut starea de fapt ca fiind asemănătoare cu cea descrisă în rechizitoriu, în sensul că inculpata, în toamna anului 2008, împreună cu R.Ș., a racolat tinere cărora le promitea că le vor găsi locuri de muncă bine plătite în Italia.
Astfel, însoțită de R.Ș. și de U.V., inculpata s-a deplasat în localitatea Dobridor, județul Dolj, unde i-a făcut o propunere în sensul celor descrise mai sus numitei U.V., care însă a refuzat să accepte. De aici s-au deplasat în localitatea Moțăței, județul Dolj, unde au contactat-o pe U.E. căreia i-au făcut o ofertă de muncă în străinătate, ofertă acceptată de U., care pentru a garanta inculpatei că va merge i-a înmânat pașaportul la solicitarea inculpatei.
Aceeași propunere i-a făcut-o inculpata și părții vătămate B.E.D., care datorită vârstei fragede și a situației materiale precare a acceptat să meargă în străinătate, aceasta lăsând inculpatei la solicitarea acesteia cartea de identitate.
Partea vătămată N.F., care avea anumite afecțiuni psihice, a fost racolată în același mod de inculpată împreună cu R.Ș., și atât ea cât și B.E. au fost transportate în Italia, ieșirea din țară făcându-se prin P.T.F. Nădlac, la control nefiind probleme că partea vătămată B.E. este minoră.
Cu privire la partea vătămată N., datorită afecțiunilor psihice pe care le avea, era foarte ușor de înțeles că aceasta nu ar fi putut fi scoasă "la stradă", astfel încât a fost pusă să cerșească. Aceasta într-o scrisoare adresată mamei sale i-a spus că fusese mințită de către inculpată cu privire la activitatea ce urma să o desfășoare în Italia, dar ea a reușit să fugă, în schimb pe E. nu a reușit "să o scape".
Banii obținuți din exploatarea celor două părți vătămate au fost însușiți de către B.F.
în motivarea apelului inculpata a arătat ca nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, declarațiile martorilor U.V., U.l.E., U.V. și U.A. fiind subiective datorita legăturii de rudenie a acestor martori cu partea vătămata minora B.E.
S-a mai arătat ca pedeapsa aplicata de instanța de fond a fost greșit individualizata, neținându-se seama de circumstanțele personale ale inculpatei, de atitudinea procesuala a acesteia, de vârsta, starea de sănătate si lipsa antecedentelor penale ale acesteia.
S-a criticat si individualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, arătându-se faptul ca s-ar fi impus aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 102 din 26 martie 2012 Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori a respins apelul inculpatei, ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat recurs nemotivat. Prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu s-a cerut reducerea pedepsei și ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere.
Prealabil examinării pe fond a recursului, înalta Curte constată următoarele:
- inculpata fiind audiată la instanța de fond nu a recunoscut faptele:
- a fost prezentă la dezbateri la instanța de fond, asistată de apărător din oficiu;
- a fost prezentă la instanța de control judiciar, asistată de apărător din oficiu, la dezbateri;
- în recurs, inculpata nu s-a prezentat fiind reprezentată de apărător din oficiu;
- instanța de apel a fost sesizată cu cererea Inspectoratului general de Poliție - Poliția Municipiului Calafat de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât la 27 martie 2012 a fost depistată la Punctul de trecere a frontierei din Calafat și în același sens că la 28 martie 2012 încercând să părăsească țara.
în recurs, inculpata prin apărător, a criticat doar modalitatea de individualizare a pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.), solicitând reducerea pedepsei și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate.
Recursul va fi respins ca neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta.
Situația de fapt a fost corect reținută de către instanțe, iar probatoriul administrat este de natură să conducă la concluzia că faptele inculpatei de racolare a părților vătămate și facilitare a transportării acestora în Italia în scopul obținerii de venituri de pe urma exploatării lor, întrunesc, în concurs, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, împrejurare sub care hotărârea este criticată și care corespunde cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., se constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a sancțiunii penale, atât sub aspectul naturii cât și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul săi represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ce privește fapta comisă, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.
înalta Curte, în raport cu modul de săvârșire a faptelor precum și cu contextul săvârșirii acestora, apreciază că a fost acordată o suficientă eficiență juridică împrejurărilor la care face referire apărarea, iar în ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, în acord cu cele două instanțe, că scopul acesteia nu poate fi atins decât prin executare efectivă.
Modalitatea prev. de art. 861C. pen. este exclusă, printre altele, ca urmare a cuantumului pedepsei, iar cea prevăzută de art. 861alin. (1) lit. c) C. pen. în raport cu gravitatea faptelor, împrejurările comiterii dar și atitudinii inculpatei care a recunoscut, clemența instanței care reținând aceleași motive ca și cele invocate de apărare, prin decizia nr. 912 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Craiova a dispus înlocuirea măsurii arestării, cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpata a fost surprinsă de poliția de frontieră în timp ce intenționa să părăsească țara la data de 28 martie 2012.
Raportat la toate aceste împrejurări, simpla pronunțare a condamnării nu este suficientă pentru a constitui un avertisment pentru inculpată.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2146/2012. Penal → |
|---|
