ICCJ. Decizia nr. 2195/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2195/2012
Dosar nr. 10/57/2012
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 10/57/2012, petiţionarul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B.M. şi F.N., desfiinţarea rezoluţiei procurorului general dată în Dosarul nr. 855/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivarea plângerii s-a arătat, în esenţă, că judecătorii şi procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sunt incompatibili să soluţioneze prezenta cauză, deoarece există duşmănie între petiţionar şi aceştia şi că astfel rezoluţiile procurorilor sunt lovite de nulitate absolută, motiv pentru care se impune trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj pentru a constata că fapta există şi a fost săvârşită cu intenţie de către persoane cu pregătire juridică.
La dosarul cauzei au fost ataşate Dosarele nr. 614/P/2011 şi 855/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prealabil acordării cuvântului în dezbateri, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de către petentul I.A., raportat la dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., întrucât potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. nu pot fi recuzaţi toţi judecătorii unei instanţe, ci doar membrii completului de judecată şi având în vedere că nu s-au indicat în concret motivele de incompatibilitate privind judecătorul care face parte din complet şi procurorul care participă în cauză.
Prin Sentinţa penală nr. 17 din 6 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petiţionarul I.A., în contradictoriu cu intimaţii B.M. şi F.N., plângere formulată împotriva Rezoluţiei din 29 septembrie 2011 dată în Dosarul nr. 614/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, rezoluţie pe care o menţine.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut reţine următoarele:
La data de 7 iunie 2011 s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 738/57/2011 plângerea penală formulată de către petentul I.A. împotriva numiţilor F.N. - magistrat şi B.M. - grefier, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 246, art. 248 C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat, în esenţă, că în mod abuziv făptuitoarea B.M. a refuzat să-i înregistreze o serie de plângeri penale formulate împotriva numitului I.C., precum şi anumite plângeri penale formulate împotriva preşedintelui instanţei, judecător F.N., arătând că acesta a săvârşit mai multe abuzuri.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 23 iunie 2011, instanţa a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru efectuarea de cercetări, plângerea fiind înregistrată sub nr. 614/P/2011.
Prin Rezoluţia procurorului din 29 septembrie 2011 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen., cu motivarea că s-a dispus anterior o soluţie privind plângerea formulată de partea vătămată, respectiv prin Ordonanţa nr. 294/P/2011.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul I.A. a formulat plângere, iar prin Rezoluţia procurorului general dată la 28 noiembrie 2011 în Dosarul 855/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Faţă de acestea, petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. Deşi prezenta plângere a fost formulată împotriva rezoluţiei procurorului general, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a calificat această plângere ca fiind formulată împotriva Rezoluţiei procurorului din 29 septembrie 2011 dată în Dosarul nr. 614/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Analizând plângerea formulată, actele dosarului şi rezoluţia dată de procuror, instanţa a arătat, referitor la motivele de nulitate absolută invocate de către petiţionarul I.A., că rezoluţiile date de procurori nu sunt nule, întrucât nu există niciuna din cauzele de incompatibilitate prevăzute de art., iar susţinerea potrivit căreia procurorii se află în duşmănie cu acesta este neîntemeiată şi nesusţinută de niciun mijloc de probă.
Pe de altă parte, s-a arătat că, prin Rezoluţia din 16 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de recuzare formulată împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a arătat că nemulţumirile petiţionarului în legătură cu imparţialitatea procurorilor şi a judecătorilor Curţii de Apel Alba Iulia şi solicitarea sa de trimitere a cauzei la Curtea de Apel Cluj nu pot face obiectul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul având posibilitatea de a formula cerere de strămutare în cauză, cererea este însă de competenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte Rezoluţia procurorului din 29 septembrie 2011, instanţa a constatat că în mod corect procurorul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. f), având în vedere următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen, în situaţia prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Prin Ordonanţa procurorului din 14 iunie 2011 dată în Dosarul nr. 294/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul F.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen. şi disjungerea cauzei privind pe B.M. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăştie.
Împotriva acestei ordonanţe petiţionarul a formulat plângere, iar prin Sentinţa penală nr. 134 din 27 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1027/57/2011, plângerea a fost respinsă ca nefondată, fiind menţinută ordonanţa atacată.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, întrucât soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin hotărâre definitivă şi nu s-au invocat şi nici nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, în mod corect procurorul a dispus prin Rezoluţia din 29 septembrie 2011 neînceperea urmăririi penale în cauză, întrucât soluţia emisă anterior a intrat în autoritatea lucrului judecat în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Faţă de aspectele invocate şi de considerentele reţinute în rezoluţia dată de procuror, instanţa a constatat că plângerea formulată în cauză nu este întemeiată, iar soluţia procurorului este temeinică şi legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul petiţionarului este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Ca atare, împotriva sentinţei pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, aşa încât recursul declarat de petent este inadmisibil şi urmează a fi respins, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil, recursul declarant de petentul I.A.
Împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 6 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 22/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
