ICCJ. Decizia nr. 2180/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2180/2012
Dosar nr. 11997/121/2011
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 850/F din 7 decembrie 2011, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul A.I. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului A.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II, b), e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.I., iar potrivit disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 septembrie 2011 la zi.
S-a constatat că partea civilă A.S. nu se constituie parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei"; Galaţi suma de 802,67 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea victimei A.C..
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par din lemn ce a fost folosit de acesta la comiterea faptei infracţionale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Conform art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul A.I. şi victima A.C. sunt rude, respectiv tată şi fiu, şi în virtutea acestor relaţii de rudenie inculpatul locuia împreună cu familia sa în locuinţa aparţinând victimei, de aproximativ 5 ani.
Relaţiile dintre inculpat şi victimă nu erau dintre cele mai bune, aspect ce a rezultat din declaraţiile fraţilor inculpatului, respectiv martorii Z.L. şi A.V. Inculpatul însuşi a declarat că între acesta şi victima A.C. au existat neînţelegeri de-a lungul timpul, legate de faptul că victima dorea ca inculpatul şi concubina sa, martora A.F.M., să părăsească locuinţa.
La data de 19 septembrie 2011, în jurul orelor 10:00, inculpatul A.I. a părăsit locuinţa împreună cu cei doi copii ai săi, gemeni în vârstă de 8 luni, fără să se stabilească cu exactitate traseul parcurs de acesta, cert este că inculpatul a consumat o cantitate de alcool, conform propriei declaraţii un litru de vin, ajungând în stare de ebrietate.
Datorită stării în care se afla, inculpatul a decis să se întoarcă la domiciliu, fără să mai reuşească însă, deoarece datorită stării de ebrietate acesta şi-a abandonat copiii şi pur şi simplu a adormit pe aleea ce face accesul spre locuinţă.
Acest aspect a fost sesizat de un vecin al inculpatului, martorul H.C., care l-a anunţat pe fratele inculpatului, martorul A.V., în felul acesta cei doi copii minori fiind luaţi de către martor şi duşi la domiciliul său.
În continuare, martorul H.C. l-a ajutat pe inculpat să ajungă în locuinţa victimei, după care martorul s-a retras, la acel moment orele fiind, după aprecierea martorului, în jur de 17:00.
La scurt timp după ce a ajuns acasă, datorită stării de ebrietate, inculpatul a început să spargă geamurile casei şi să se certe cu victima A.I., motivul fiind posibil cel legat de întreţinerea locuinţei şi accesul inculpatului în locuinţa victimei.
Cearta dintre cei doi a fost auzită de către martorul H.C., acesta declarând că a auzit-o pe victima A.C. strigând după ajutor, aspect care l-a determinat pe martor să-l anunţe din nou pe martorul A.V. despre cele auzite.
În continuare, întrucât în curtea locuinţei nu se găseau decât inculpatul A.I. şi victima A.C., la descrierea primelor momente ale agresiunii exercitate asupra victimei au fost avute în vedere declaraţia inculpatului, precum şi celelalte probe din dosar, în măsura în care acestea se coroborează.
Pe fondul certurilor dintre cei doi, inculpatul a luat un par din lemn, dintr-o grămadă de lemne ce se afla în curte şi a început să lovească victima, loviturile fiind aplicate cu precădere în zona capului, şi apreciem că şi în alte zone ale corpului. În urma loviturilor primite, victima A.C. a căzut la pământ, în apropierea grămezii de lemne, la acel moment aceasta sângerând în zona capului.
Între timp, martorul A.V., întrucât fusese anunţat de scandalul iscat în curtea rudelor sale, a ajuns la locuinţă exact în momentul în care inculpatul lovea victima cu parul în cap, în timp ce era căzută la pământ. Momentul lovirii victimei în zona capului de către inculpat a fost văzut şi de către soţia victimei, martora A.S., care în acel moment a intrat în curte, dar aceasta a precizat că nu a văzut cu ce anume lovea inculpatul.
Martorul A.V. a intervenit în conflict şi pentru a-l determina pe inculpat să înceteze agresiunea asupra victimei, l-a lovit pe acesta cu pumnul în faţă, inculpatul căzând la pământ. În continuare, martorul a încercat să acorde un prim ajutor victimei, moment în care inculpatul a reuşit să se ridice şi l-a lovit şi pe martor cu parul.
În urma acestei agresiuni nejustificate asupra sa, martorul A.V. l-a lovit la rândul său pe inculpat, cu parul, respectiv de circa 4 - 5 ori, în diferite zone ale corpului. Agresiunea dintre martorul A.V. şi inculpat a încetat la intervenţia organelor de poliţie, care între timp sosiseră la faţa locului şi care l-au imobilizat pe inculpat.
S-a arătat că inculpatul A.I. a dat dovadă de agresivitate şi faţă de lucrătorii de poliţie, care au fost nevoiţi să intervină cu mijloace de imobilizare pentru a-l conduce la postul de poliţie.
În continuare, victima A.C. a fost dusă la domiciliul martorului A.V., unde i s-au acordat primele îngrijiri şi întrucât încă era conştientă, a apucat doar să mai spună martorului A.V. că a fost „înjurat fără motiv"; de către inculpat.
La scurt timp la faţa locului a sosit o ambulanţă care a transportat-o pe victima A.C. la Spitalul Municipal Tecuci şi apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, unde, la data de 19 septembrie 2011, a fost internată în Secţia UPU în stare de comă. Decesul victimei s-a produs la data de 21 - 22 septembrie 2011, ora 03:45, în Secţia de Reanimare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi.
După săvârşirea faptei, inculpatul A.I. a părăsit locuinţa şi a plecat, acesta predându-se organelor de poliţie la data de 20 septembrie 2011, apelând SNUAU 112 şi fiind depistat pe raza comunei N.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că:
- moartea numitului A.C. a fost violentă;
- ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă traumatismului cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată la bază, cu contuzii cerebrale şi de trunchi cerebral şi hemoragie subarahnoidiană, produs prin lovire cu corp contondent alungit;
La autopsie s-a constatat:
- plagă contuză fronto-parietală dreapta, fractura cu înfundare fronto-parieto-temporală dreapta, iradiată la bază, contuzii cerebrale difuze, contuzii de trunchi cerebral şi hemoragie subarahnoidiană difuză, leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire cu corp contondent alungit;
- echimoză şi escoriaţie presternală, fractură de stern în 1/3 medie, leziune de violenţă posibil produsă prin lovire cu corp contondent alungit sau prin comprimare între corp dur şi plan dur;
- echimoză coapsă dreapta, excoriaţii membre, toracice şi umăr stâng, zonă excoriată hemitorace drept, leziuni de violenţă posibil produse prin lovire cu corp contondent alungit;
- echimoze şi excoriaţii faciale, posibil produse prin lovire cu corp dur;
Între politraumatismul cu traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată la bază, cu contuzii cerebrale şi de trunchi cerebral şi hemoragie subarahnoidiană şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate.
- Sângele victimei aparţine grupei sanguine 01, Rh pozitiv.
- Leziunile de violenţă pot data din 19 septembrie 2011. După aspectul şi topografia leziunilor se poate aprecia că în momentele producerii leziunilor, agresorul şi victima se aflau faţă în faţă, posibil şi victima fiind căzută la pământ, în decubit dorsal.
- Sângele recoltat pacientului la internare la 19 septembrie 2011, ora 21, nu conţinea alcool.
La autopsie s-au mai constatat sclero-emfizem pulmonar, miocardoscleroză, ateroscleroză sistemică, leziuni distrofice hepatice, hidrocolecist.
În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului, s-a apreciat că inculpatul A.I. a avut o atitudine parţial sinceră în ceea ce priveşte infracţiunea reţinută, cu precizările făcute în declaraţiile sale.
Astfel, inculpatul a declarat că victima A.C. consumase alcool în ziua respectivă, aspect total nereal.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că „sângele recoltat pacientului la internare la 19 septembrie 2011, ora 21:45, nu conţinea alcool";.
În al doilea rând, inculpatul a susţinut că el a fost lovit primul cu parul de către victimă, de cel puţin 7 - 8 ori, în diferite zone ale corpului.
În aceste condiţii, s-a procedat la examinarea corporală a inculpatului şi la fixarea fotografică a urmelor de agresiune constatate. Inculpatul a fost şi examinat medico-legal, stabilindu-se că acesta a prezentat „leziuni traumatice produse prin lovire cu şi de corp dur, lovire de plan dur, iar plaga contuză de la nivelul deget V mâna stângă prin lovire cu sau de corp dur cu margine alungită";.
S-a apreciat nesinceră această apărare, fiind înlăturată de către martorul A.V., care a declarat că el a fost cel care l-a lovit pe inculpat, cu un par, pentru a-l determina pe acesta să înceteze agresiunea exercitată asupra victimei.
În al treilea rând, inculpatul a mai susţinut că a aplicat tatălui său doar două lovituri cu parul din lemn, o lovitură în zona umărului şi o lovitură în zona capului.
S-a apreciat că au fost aplicate mai multe lovituri victimei şi s-au avut în vedere concluziile raportului medico-legal de necropsie, de unde rezultă şi alte leziuni, inclusiv fractură de stern, precum şi multiple echimoze şi excoriaţii în diferite zone ale corpului, „ce au putut fi produse cu corp contondent alungit"; sau „cu corp dur";.
În al patrulea rând, inculpatul a mai declarat că „parul de lemn cu care l-am lovit pe tatăl meu l-am aruncat lângă grămada de lemne";.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost găsiţi 2 pari din lemn, respectiv unul găsit în stiva de lemne din curte şi cu care, cu ocazia reconstituirii faptei, inculpatul a arătat cum a lovit victima şi un alt par, găsit la aproximativ 16 metri de grămada de lemne, care a şi fost ridicat de altfel.
S-a apreciat că loviturile au fost aplicate cu cel de-al doilea par, deoarece pe suprafaţa acestuia au fost identificate urme de substanţă brun-roşcată.
De asemenea, în traumatologia medico-legală fractura cominutivă cu înfundare de boltă craniană, iradiată la bază, este produsă cu obiecte cu suprafaţă mai mare de 16 cm, ceea ce corespunde cu dimensiunile obiectului (par din lemn) găsit şi ridicat de la faţa locului. (Curs universitar, I.L. Groza, V. Astărăstoae, Introducere în medicina legală pentru jurişti, Ed. C.H. Beck, pag. 48).
Faţă de cele expuse, s-a apreciat că inculpatul A.I. a săvârşit fapta pentru care a fost pus sub învinuire, că acesta răspunde penal, că infracţiunea este probată şi că infracţiunea corect reţinută împotriva acestuia este cea din actul de inculpare.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului; raportul de constatare medico-legal de necropsie privind victima A.C.; planşe foto cu fotografiile judiciare executate la necropsie; acte medicale privind pe partea vătămată; proces-verbal de reconstituire a săvârşirii infracţiunii; declaraţia martorilor Z.L., A.V., A.A., A.F.M., A.S., H.C., audiaţi în faza de urmărire penală, toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului A.I.
În drept s-a reţinut că fapta inculpatului A.I. care, la data de 19 septembrie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict a aplicat victimei A.C. (tatăl său) mai multe lovituri cu un obiect contondent alungit (par din lemn), inclusiv în zona vitală (cap), producându-i un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată la bază, cu contuzii cerebrale şi de trunchi cerebral şi hemoragie subarahnoidiană, decesul acestuia datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte fapta infracţională reţinută în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Tribunalul, analizând cererea inculpatului şi coroborând-o cu disp.art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că judecata poate avea loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar atunci când inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la primul termen.
Inculpatul a fost întrebat dacă înţelege să-şi însuşească disp. art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. şi i s-au făcut cunoscute şi dispoziţiile alin. (3) art. 3201 C. proc. pen., în sensul că dacă înţelege ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Inculpatul a înţeles să se prevaleze de aplicarea în totalitate a disp. art. 3201 C. proc. pen., este de acord să despăgubească şi părţile civile care s-au constituit părţi civile în cauză. S-a procedat la audierea inculpatului în condiţiile textului de lege sus-menţionat, s-a acordat şi cuvântul procurorului.
Datorită faptului că inculpatul a înţeles să despăgubească şi părţile civile în cauză, nu s-a luat în discuţie problema privind disjungerea laturii civile de partea penală a cauzei deoarece nu s-a impus administrare de probe pe acest aspect. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Alături de pedeapsa principală a cărei limite s-au diminuat cu 1/3, s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II, b), e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.I., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 20 septembrie 2011 la zi.
S-a constatat că partea civilă A.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf Apostol Andrei Galaţi suma de 802,67 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea victimei A.C.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par din lemn ce a fost folosit de acesta la comiterea faptei infracţionale.
S-au aplicat inculpatului şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal inculpatul A.I. şi persoana interesată av. P.M.
Inculpatul A.I. a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia.
Persoana interesată av. P.M. a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece nu s-a acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 62/A din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de persoana interesată în cauză, avocat P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 850/F din 7 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 11997/121/2011 şi, în consecinţă:
S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 850/F din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
S-a majorat de la 200 RON la 250 RON onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu către Baroul Galaţi, respectiv 50 RON - onorariu parţial pentru avocatul din oficiu P.M. din faza de urmărire penală şi 200 RON - onorariu pentru avocatul din oficiu P.S. din faza de judecată - sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I. (fiul lui A.C. şi A.S., în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi).
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 20 septembrie 2011 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul-apelant A.I. la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (av. G.E.) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că în mod judicios, instanţa de fond, având în vedere acordul de voinţă al inculpatului, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., referitor la recunoaşterea vinovăţiei cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
De asemenea, instanţa de fond, având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, a constatat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat şi i-a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, instanţa de apel a constatat în mod corect că instanţa de fond a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a avut în vedere, în primul rând, gradul ridicat de pericol social reţinut în sarcina inculpatului care a aplicat victimei A.C. (propriul său tată) mai multe lovituri cu un obiect contondent, alungit, inclusiv în zone vitale ce au dus la decesul acestuia, precum şi persoana inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a reţinut că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul A.C. a suferit mai multe condamnări ce dovedesc nu numai predispoziţia sa spre săvârşirea de acte sociale, dar şi predispoziţia sa spre acte de violenţă, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunilor de: abuz sexual cu un minor, distrugere, lovire şi viol.
Toate acestea dovedesc că scopul pedepselor aplicate inculpatului anterior nu şi-au atins obiectivul preventiv-educativ, inculpatul, după ce a executat mai multe pedepse privative de libertate, continuând activitatea infracţională prin săvârşirea faptei dedusă judecăţii.
S-a arătat că în raport de gradul de pericol social deosebit al faptei săvârşite de inculpat, de urmările produse, respectiv decesul propriului, tată coroborat şi cu persoana inculpatului, cu persistenţa sa infracţională, pedeapsa de 12 ani închisoare apare ca fiind temeinică şi legală, urmând a fi menţinută.
În ceea ce priveşte apelul declarat de persoana interesată av. P.M., instanţa de apel a constatat că în faza de urmărire penală, aceasta a asistat pe inculpat la momentul prezentării materialului de urmărire penală ca apărător desemnat din oficiu, făcând astfel dovada prestaţiei sale de apărător desemnat din oficiu la prezentarea materialului de urmărire penală.
S-a mai reţinut că av. P.M. a participat ca apărător desemnat din oficiu doar la această activitate şi nu a asistat pe inculpat pe toată etapa urmăririi penale, motiv pentru care s-a acordat acesteia plata proporţională prestaţiei efectuate.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând redozarea pedepsei pe care o consideră exagerată faţă de împrejurările în care a comis fapta şi de circumstanţele sale personale, respectiv că a dat dovadă de sinceritate şi are în întreţinere doi copii minori.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul A.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen, reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 19 septembrie 2011, în timp ce se afla în locuinţa comună a părinţilor săi, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict, a aplicat victimei A.C. (tatăl său) mai multe lovituri cu un par din lemn, inclusiv în zona capului, producându-i un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată la bază, cu contuzii cerebrale şi de trunchi cerebral şi hemoragie subarahnoidiană, provocându-i decesul.
Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite cu probele administrate în cauză, respectiv cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului; raportul de constatare medico-legal de necropsie privind victima A.C.; planşe foto cu fotografiile judiciare executate la necropsie; acte medicale privind pe partea vătămată; proces-verbal de reconstituire a săvârşirii infracţiunii; declaraţia martorilor Z.L., A.V., A.A., A.F.M., A.S., H.C., audiaţi în faza de urmărire penală, toate coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului A.I.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, gravitatea deosebită a infracţiunii comise şi datele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte constată că nu sunt motive care să justifice redozarea pedepsei.
Astfel, inculpatul aflându-se sub influenţa alcoolului, a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu un par peste tot corpul şi mai ales în zona capului, iar traumatismele provocate au dovedit intensitatea loviturilor şi agresivitatea de care acesta a dat dovadă, fiind nevoie de intervenţia în forţă fratelui său şi a organelor de poliţie pentru a înceta agresiunea.
În ce priveşte persoana inculpatului, acesta se află în stare de recidivă, faptele pentru care a fost condamnat anterior dovedind că este o persoană violentă şi, deşi a executat mai multe pedepse privative de libertate, scopul acestora nu a fost atins.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică şi nu sunt motive care să conducă la casarea acesteia, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat reţinerea şi arestarea preventivă, de la 20 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 15 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat reţinerea şi arestarea preventivă, de la 20 septembrie 2011 la 21 iunie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Penal → |
|---|
