ICCJ. Decizia nr. 2256/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2256/2012
Dosar nr. 6093/117/2010
Şedinţa publică din 26 iunie 2012
Deliberând asupra recursurilor declarate de S.P. şi S.E.C. împotriva deciziei penale nr. 12/A/2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259 din 28 iunie 2011 pronunţată în Dosar nr. 6093/117/2010 al Tribunalului Cluj au fost condamnate inculpatele:
1. S.P., în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. S.E.C., în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei reprezentând onorariul avocaţial parţial din oficiu (cuvenit av. M.A.L.), care se avansează din F.M.J.
Potrivit art. 191 C. proc. pen. au fost obligate inculpatele S.P. şi S.E.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.500 lei fiecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că inculpatele S.E.C. şi S.P. s-au cunoscut în Italia unde ambele practicau prostituţia în zona Roma, iar o perioadă de timp inculpata S.P. a fost găzduită de către inculpata S.E.C.
În cursul lunii februarie 2006 inculpata S.E.C. a cunoscut-pe martora N.P. din Câmpia Turzii, jud. Cluj. Inculpata a vizitat-o pe martoră la domiciliu de mai multe ori, spunându-i că este plecată în Italia de mai mult timp, că este căsătorită cu un italian, care este bogat, are fabrică şi căruia îi merge foarte bine. Cu ocazia unei vizite inculpata S.E.C. i-a propus martorei să meargă cu ea în Italia unde să se angajeze la fabrica soţului ei, promiţându-i un salariu de 1.000 euro pe lună având cazarea şi masa asigurată; inculpata i-a mai spus martorei că dacă nu va fi mulţumită cu locul de muncă la fabrică o va angaja ca baby sitter urmând să îngrijească copiii cumnatei ei şi să locuiască la familia acesteia. Martora şi-a dat acordul pentru a se angaja în condiţiile arătate mai sus. După circa o săptămână inculpata S.E.C. a sunat-o şi i-a cerut să se aranjeze şi să se fardeze că urmează să vină nişte oameni să o vadă. Inculpata a venit la domiciliul martorei împreună cu un bărbat pe care l-a prezentat ca fiind fratele soţului ei, identificat ulterior de către martoră în persoana martorului S.N., şi de o femeie prezentată ca mama bărbatului şi recunoscută de către martoră în persoana inculpatei S.P. Martora arată că cei doi au studiat-o şi chiar i-au cerut să se ridice pentru a vedea cum arată la corp. în prezenţa acesteia bărbatul a sunat în Italia unde a discutat cu un anume „M.” căruia i-a relatat că martora arată bine, că este brunetă, că are ochi verzi. Din comportamentul acestora şi din convorbirile pe care aceştia le-au avut în Italia martora a înţeles că inculpata S.E.C., împreună cu celelalte două persoane intenţionau să o racoleze pentru practicarea prostituţiei, astfel că a refuzat să plece în Italia (martora N.P. precizând chiar că bărbatul şi femeia-inculpata S.P., care o însoţeau pe inculpata S.E.C. i-au spus la un moment dat în mod direct ceea ce urma să facă în Italia şi chiar au încercat să o convingă să meargă să se prostitueze la Roma, spunându-i că-i va fi mai bine şi dându-i la telefon o altă fată, pe nume Gabriela, care presta astfel de activităţi de prostituţie în Italia).
Ulterior, martora N.P. a aflat că în aceeaşi perioadă inculpata S.E.C. a cunoscut-o pe nepoata soţului ei, S.N.M., la acea dată în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să plece în Italia ca baby sitter.
Inculpata S.E.C. a vizitat familia S., aflând astfel că aceasta are o situaţie financiară dificilă. De asemenea, inculpata a aflat că martora S.N.M. avea grave neînţelegeri cu tatăl său, care obişnuia să-i aplice copiilor corecţii fizice (după cum rezultă şi din adresa nr. 9451/II/2/2006 a D.G.A.S.P.C. Cluj şi din declaraţiile martorelor N.P. şi M.A.I.).
în aceste împrejurări, inculpata S.E.C. împreună cu inculpata S.P. au discutat atât cu martora S.N.M. cât şi cu părinţii acesteia, martorii S.N. şi S.O.M., convingându-i să permită martorei, fiica lor, să se deplaseze împreună cu ele în Italia pentru a lucra ca baby sitter pentru fiica inculpatei S.P. Cele două inculpate i-au promis martorei un salariu de 300 euro pe lună, cazarea şi masa fiind incluse, inculpatele obligându-se totodată să suporte cheltuielile necesare pentru obţinerea documentelor de călătorie, precum şi pentru plata transportului până în Italia. Cele două inculpate i-au convins pe părinţii minorei să dea două declaraţii notariale, una necesară pentru eliberarea paşaportului, iar cealaltă, pentru a fi prezentată la frontieră. De asemenea, cele două inculpate au însoţit-o pe martora S.N.M., cu acordul părinţilor acesteia, la Serviciul paşapoarte Cluj, întocmind în regim de urgenţă paşaportul necesar ieşirii din tară.
La data de 24 mai 2006, părinţii martorei s-au deplasat la Biroul notarului public L.C. din Câmpia Turzii, împreună cu inculpata S.E.C., unde au semnat o procură notarială prin care arătau că sunt de acord ca fiica lor să plece în Italia, în perioada 24 mai 2006 - 24 august 2006, şi ca aceasta să fie însoţită atât la ieşirea din ţară cât şi la intrare de către învinuitul C.V. Inculpata S.E.C. a fost cea care a plătit taxele pentru declaraţia notarială. în aceeaşi zi, imediat după semnarea declaraţiei, martora S.N.M. a fost preluată de către învinuitul C.V. din Câmpia Turzii. Martora S.N.M. a primit un bileţel scris de către inculpata S.P., pe care la plecare 1-a lăsat rudelor, unde era notată adresa din Roma a inculpatei S.E.C., unde urma să locuiască şi să lucreze. Pe acelaşi bileţel a fost notat numele C.G., trei numere de telefon şi numărul de înmatriculare, (aparţinând autovehiculului învinuitului C.V., cu care martora a fost transportată în Italia).
La sosirea în Italia martora S.N.M. a fost predată de învinuit la adresa menţionată pe bileţel unde locuiau cele două inculpate cu concubinii lor şi mai multe tinere care se prostituau în folosul lor. Martora S.N.M. a fost preluată de numitul „E.”, de origine albaneză, care locuia în aceeaşi casă cu inculpatele. Prin violenţă şi ameninţare, acesta a obligat-o să se prostitueze. „E.” i-a dat martorei o fustă scurtă şi o bluză decoltată şi a trimis-o în zona Tiburtina din Roma, împreună cu alte tinere din România, pentru a se prostitua. Atunci când martora a refuzat „Eric"; a pălmuit-o, iar apoi a ameninţat-o cu moartea atât pe ea cât şi pe rudele din România. Martora S.N.M. era obligată să obţină un câştig de minim 700 euro pe seară din practicarea prostituţiei. Când nu reuşea să obţină aceşti bani era bătută de „E.”, nu primea de mâncare şi nu era lăsată să doarmă. Martora S.N.M. a arătat că uneori pentru a se distra „Eric"; şi alţi prieteni de-ai lui le ducea pe ea şi celelalte fete în pădure unde le bătea, îndemnându-i şi pe prietenii săi să facă acest lucru, iar apoi le trimitea la stradă pentru a se prostitua.
În cursul lunii iulie 2006, inculpata S.P. s-a întors în Italia locuind în continuare cu concubinul ei, în aceeaşi locuinţă unde era găzduită şi martora S.N.M., în scopul exploatării. Martora arată că deşi S.P. a văzut-o, nu a intervenit în nici un fel şi nu vorbea „cu fetele”. După trei luni, martora S.N.M. a reuşit să fugă printr-un cunoscut de-al său şi la data de 29 iulie 2006 s-a întors în România cu un autocar, fără a fi însoţită de învinuitul C.V., conform procurii. La începutul lunii septembrie 2006, martora a fost căutată la domiciliu de inculpata S.E.C. care a convins-o să se întoarcă doar cu ea în Italia, fără a mai avea de-a face cu S.P.
Martora S.N.M. nu a relatat părinţilor cele întâmplate în Italia, astfel ca aceştia au fost de acord să semneze o nouă împuternicire notarială prin care inculpata S.E.C. era mandatată să o scoată pe fiica lor din ţară. La data de 14 septembrie 2006 martora S.N.M. a părăsit România împreună cu inculpata S.E.C., fiind dusă din nou la Roma. în perioada următoare, martora S.N.M. s-a prostituat împreună cu inculpata S.E.C. în zona Monte Cătini - Roma. Din declaraţiile martorei S.N.M. rezultă că aceasta a fost preluată de un proxenet marocan, situaţie în care a fost depistată de către autorităţile italiene şi introdusă într-un program de protecţie a victimelor.
Martora S.N.M. a arătat că nu doreşte să participe la proces în calitate de parte civilă sau parte vătămată. De precizat că martora se află şi în prezent în Italia, unde lucrează, potrivit susţinerilor martorilor S.N.P. şi S.N., la un azil de bătrâni. Contactată fiind telefonic, în cursul judecăţii, în vederea audierii ca martor în cauză, aceasta a arătat cu nu se poate prezenta la instanţa de judecată.
Din comisia rogatorie îndeplinită de autorităţile italiene rezultă că inculpatele S.E.C. şi S.P. sunt cunoscute în Italia ca prostituate, iar în cursul anului 2006 inculpata S.P. a fost arestată pentru exploatare, prin ameninţare şi violenţă, a activităţii de prostituţie a numitelor C.M. şi R.A., pe care le obliga să le predea suma de 60 de euro pe zi. în aceeaşi cauză au fost arestaţi şi numiţii S.D.M. şi C.F., care asigurau protecţia şi le transportau pe cele două tinere în locul unde practicau prostituţia. Autorităţile italiene au mai arătat că cele trei persoane arestate agresau cu pumnii, picioarele şi o bâtă de baseball pe cele două tinere menţionate mai sus.
Audiată fiind inculpata S.P. a arătat că pentru această faptă a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, dar autorităţile italiene nu au transmis vreo sentinţă judecătorească la dosarul cauzei.
Faptele descrise mai sus s-au probat prin : procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.5-6 vol. I d.u.p.), procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare (f.7-21 vol. I d.u.p.), procesele-verbale de investigaţii (f.25, 37, 41-55, 152-160, 164-232, vol. I d.u.p. şi f.9-20, 22-23, 31-32 vol. II d.u.p.), declaraţiile martorilor C.V., M.M., S.N.P., S.N., S.O.M., M.G.E., M.L.M., M.A.I. şi N.P. (f.26-36, 57-59, 235-239, vol. I d.u.p., f. 34-40, 55-58, 95 vol. II d.u.p. şi f.61, 120-121, 122, 139, 140, 141, 142 şi 143 dosar instanţă), adresa D.G.A.S.P.C. Cluj referitoare la concluziile anchetei sociale privind familia S. (f.38-39, vol. I d.u.p.), procesele-verbale de recunoaştere după planşe foto (f.35-52, 61-81 vol. II d.u.p.), împuternicirile notariale (f. 234, vol. I d.u.p. şi f.82-86 vol. II d.u.p.), bileţelul cu menţiunea adresei din Roma unde a fost transportată martora S.N.M. (f. 15 vol. I d.u.p.), adresa O.I.M. din care rezultă că minora S.N.M. nu poate fi repatriată din Italia întrucât aceasta nu şi-a dat consimţământul şi nu doreşte să se întoarcă în ţară (f.50 vol. I d.u.p.), actele efectuate în cadrul comisiei rogatorii internaţionale (f. 60-150 vol. I d.u.p.) şi declaraţiile inculpatei S.P. (f. 107-113, 157, vol. II d.u.p. şi f.38-39 dosar instanţă).
Referitor la declaraţiile inculpatei S.P. s-a menţionat că aceasta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina ei, susţinând că s-a deplasat în Câmpia Turzii la domiciliul familiei S. pentru a discuta cu familia martorei S.N.M. despre intenţia ei de a o angaja pe martoră ca şi bonă pentru fetiţa ei născută în luna februarie 2006, oferindu-i în acest sens suma de 300 de euro pe lună, precum şi cazare şi masă. Inculpata a precizat însă că avea nevoie de serviciile martorei S.N.M. doar peste aproximativ 2-3 luni, timp în care trebuia să se ocupe de actele fetiţei în România şi de botezul acesteia. Mai arată că a scris bileţelul la care s-a făcut referire mai sus la solicitarea inculpatei S.E.C., dar nu ştie ale cui erau numerele de telefon trecute pe bileţel şi cine era numitul Ciocoi Gigei, doar despre adresă precizând că aparţinea inculpatei S.E.C.
În sfârşit, inculpata menţionează că în seara zilei în care a fost încheiată procura notarială (despre care afirmă că ştia că va fi încheiată pe numele său) a plecat cu trenul la Bucureşti şi nu ştie ce s-a mai întâmplat în continuare cu martora S.N.M. şi cu inculpata S.E.C., deoarece nu a mai luat legătura cu ele, însă în luna august 2006, când se afla în Italia a fost contactată telefonic de către inculpata S.E.C. care i-ar fi spus că martora S.N.M. şi-a găsit de lucru în România şi nu mai poate să fie bonă pentru fetiţa sa.
Lăsând la caracterul contradictoriu şi neverosimil al afirmaţiilor inculpatei, instanţa a constatat că acestea sunt infirmate categoric prin probele administrate în cauză, probe la care am făcut referire mai sus (dintre care o relevanţă deosebită o prezintă declaraţiile martorilor S.N.M., S.N., S.N.P., M.M., M.L.M., M.A.I. şi N.P.), din care rezultă în mod neîndoielnic că cele două inculpate nu au urmărit altceva decât racolarea minorei S.N.M., în vârstă de 15 ani, în vederea exploatării prin practicării prostituţiei în Italia (ceea ce s-a şi întâmplat de îndată ce martora minoră a ajuns în Italia, fiind predată unor proxeneţi albanezi, în vederea exploatării sexuale), aceasta fiind practic ocupaţia celor două inculpate în perioada respectivă.
De altfel, împrejurările că inculpata S.P. a ales ca şi bonă o fetiţă de clasa a VIII-a, evident imatură şi fără experienţă în activitatea de îngrijire şi creştere a unui copil, că actele necesare plecării minorei în Italia au fost încheiate de urgenţă, într-o singură zi (procura notarială fiind încheiată pe numele martorului C.V. şi nu pe cel al inculpatei S.P., cum ar fi fost normal), că martora a fost transportată de urgenţă cu maşina în Italia, deşi inculpata S.P. susţine că urma să mai rămână 2-3 luni în ţară pentru a rezolva actele fetiţei sale minore, că inculpata S.P. nu a mai luat legătura ulterior cu martora S.N.M. sau cu familia acesteia, că inculpata S.P., împreună cu inculpata S.E.C. au încercat să o racoleze şi pe martora N.P. în vederea practicării prostituţiei în Italia şi că inculpata S.P. a fost anterior arestată preventiv în Italia pentru săvârşirea unor infracţiuni similare, vorbesc de la sine despre intenţia reală a inculpatei S.P., precum şi a inculpatei S.E.C., respectiv despre scopul în care urma să fie transportată martora minoră în Italia, care evident nu are nici o legătură cu creşterea şi educarea fetiţei minore a inculpatei S.P.
S-a precizat că inculpata S.E.C., care se află în Italia, nu s-a prezentat în faţa organelor judiciare, deşi a avut cunoştinţă în mod neîndoielnic de existenţa acestui proces penal şi de termenele de judecată, după cum rezultă din susţinerile mamei acesteia, martora G.E. (f.55 vol. II d.u.p. şi f. 20, 83 dosar instanţă), precum şi din declaraţia extrajudiciară depusă la dosar de către inculpată (f. 155-156 vol. II d.u.p.), însă a fost legal citată şi a fost reprezentată de către apărător ales atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.
în drept, fapta inculpatei S.P. care, în perioada martie-mai 2006, împreună cu inculpata S.E.C., a racolat-o pe martora minoră S.N.M., în vârstă de 15 ani, în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatei S.E.C. care, în perioada martie-mai 2006, împreună cu inculpata S.P. a racolat-o pe martora minoră S.N.M., în vârstă de 15 ani, în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei, iar în cursul lunii septembrie 2006, a transportat-o în Italia, în acelaşi scop, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei S.P., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea nesinceră avută de inculpată pe parcursul procesului penal, precum şi împrejurările că inculpata nu posedă antecedente penale, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosar, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată ori de câte ori a fost citată, deşi locuieşte în Italia, respectiv are doi copii minori în întreţinere, aceste ultime împrejurări urmând a fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a). şi alin. (2) C. pen.
În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., instanţa a considerat că o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei S.P. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acesteia.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei S.E.C., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracţiunii săvârşite, atitudinea avută de inculpată pe parcursul procesului penal (aceasta neprezentându-se deloc în faţa organelor judiciare, deşi a avut cunoştinţă în mod neîndoielnic de existenţa prezentului proces penal), precum şi împrejurările că inculpata nu posedă antecedente penale, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar aflată la dosar, respectiv are un copil minor în întreţinere, aceste ultime împrejurări urmând a fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, conform dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a). şi alin. (2) C. pen.
În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., instanţa a considerat că o pedeapsă de 5 ani, 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei S.E.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acesteia.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel inculpatele S.E.C. şi S.P.
Inculpata apelantă S.P. a criticat sentinţa atacată susţinând că aceasta este nemotivată din cauză că reia în întregime rechizitoriul.
Dintr-o altă perspectivă, a solicitat achitarea sa întrucât fapta a constat doar în aceea că s-a întâlnit cu martora S.M. şi cu părinţii acesteia, căreia i-a oferit un loc de muncă în Italia pentru a o ajuta pe inculpată la îngrijirea copilului.
În subsidiar, a precizat că dacă nu sunt primite aceste motive de apel, să i se reţină circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. l lit. a) şi c) C. pen., să i se aplice o pedeapsă până la limita de 3 ani şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia pentru că nu are antecedente penale, a fost sinceră, are doi copii minori şi este bolnavă, fiind însă încadrată în muncă.
Inculpata apelantă S.E.C. a formulat aceleaşi motive de apel; în sprijinul achitării sale a invocat declaraţiile contrare ale martorilor din faza de urmărire penală din care rezultă că minora nu a practicat prostituţia în Italia, deşi ulterior a practicat prostituţia în Italia din propria iniţiativă.
În ceea ce priveşte suspendarea executării pedepsei a învederat că este tânără, nu are antecedente penale şi are o fiică minoră în întreţinere, astfel încât executarea unei pedepse în regim de detenţie are consecinţe deosebit de grave asupra acesteia.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel prin decizia penală nr. 12 din 18 ianuarie 2012 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata S.E.C., domiciliată în Câmpia Turzii, str. A. Vlaicu, jud. Cluj, rezidentă în Italia, localitatea Guidonia Montecelio, Via Tito Livio, şi de inculpata S.P., domiciliată în Bucureşti, str. Fizicienilor, rezidentă în Italia, în localitatea Fonte Nuova, Via U. Foscolo, împotriva sentinţe penale nr. 259 din 28 iunie 2011a Tribunalului Cluj.
A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat pe inculpata S.P. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpata S.E.C. să plătească în favoarea statului suma de 550 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu parţial.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a constatat, contrar primului motiv de apel invocat, că prima instanţă a reţinut starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului reţinând că cele două s-au cunoscut în Italia în perioada în care practicau prostituţia în Roma; inculpatele au discutat cu martora S.N.M. de 15 ani şi cu părinţii acesteia convingându-i ca minora să se deplaseze împreună cu ele în Italia pentru a avea grijă de fiica inculpatei S.P. urmând să primească 300 euro pe lună; părinţii minorei au dat declaraţiile notariale necesare, inculpatele au însoţit-o la Serviciul paşapoarte Cluj, unde i s-a întocmit în regim de urgenţă paşaportul.
Minora a fost transportată în Italia de către numitul C.V. din Câmpia Turzii - care era şi însoţitorul acesteia pe durata transportului - a fost predată inculpatelor şi preluată de un proxenet albanez care locuia în casă cu acestea, fiind obligată să se prostitueze şi să obţină minim 700 euro pe seară.
După ce minora a reuşit să fugă în iunie - iulie 2006 în România, în septembrie a fost convinsă de către inculpata Sălăgean să se întoarcă la Roma, minora a fost însoţită de inculpată şi împreună cu aceasta s-a prostituat, până când a fost depistată de autorităţile italiene şi a fost introdusă într-un program de protecţia victimelor; acest aspect rezultă inclusiv din declaraţia părţii vătămate (f. 75 vol. I. d.u.p.) care a arătat că în septembrie 2006 s-a prostituat în Italia împreună cu inculpata S.E.
Curtea de Apel a reţinut că în prezent este în continuare sub consiliere în Italia şi nu se poate prezenta în România la proces din cauza ameninţărilor pe care le-a primit (f. 22 dosar apel).
Afirmaţia primei apelante în sensul că sentinţa tribunalului nu este motivată şi reia în întregime rechizitoriul nu corespunde realităţii, pentru că prima instanţă a analizat declaraţiile luate atât în cursul urmăririi penale, cât şi cele date în faţa instanţei.
Astfel, contrar susţinerilor inculpatei S.P. care a afirmat că în mod real a intenţionat să o angajeze pe minora S.M. de 15 ani pentru a avea grijă de fetiţa ei, precum şi contrar susţinerilor inculpatei S.E.C., minora a povestit că a fost obligată să se prostitueze mamei ei martora S.O.M. (f. 140) - care cunoaşte şi împrejurarea că inculpata S. a suportat cheltuielile cu plecarea minorei în Italia - aspecte cunoscute de martorul S.N. (f. 139 fond), şi de ceilalţi membri ai familiei lor. Martora M.A.I. (f. 142) a văzut când la plecare una dintre inculpate le-a dat părinţilor 100 euro înainte de urcarea în maşină.
Pe lângă aceste dovezi, faptele rezultă inclusiv din audierea părţii vătămate prin comisie rogatorie de către Curtea de Apel din Roma.
Martora N.P. (f. 143) - care este mătuşa minorei - a declarat că inculpatele au încercat să o convingă şi pe ea anterior să meargă în Italia ascunzându-i adevăratul motiv, pentru ca în final să-i spună direct de ce o cheamă în Italia.
Ca atare, în mod corespunzător prima instanţă a dat încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar pentru inculpata S.E.C. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dat fiind actului material din septembrie 2006.
La individualizarea pedepselor de câte 5 ani închisoare prima instanţă a avut în vedere toate criteriile generale şi speciale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi în mod detaliat toate datele referitoare la persoanele, starea de sănătate şi copii pe care îi au inculpatele.
Curtea de apel reţine că în favoarea inculpatelor nu se poate justifica şi circumstanţa prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece nu au recunoscut faptele.
Motivul de apel referitor la greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei şi la cuantumul acesteia nu poate fi primit datorită gravităţii faptei inculpatelor de a trafica o minoră aflată într-o situaţie familială dificilă, având un tată consumator de băuturi alcoolice şi violent, minoră care însă înainte de a fi racolată era în clasa a VIII-a şi avea o situaţie şcolară bună, datorată în special bunicii sale martora M.M. (f. 120); aceasta a încercat fără succes să se împotrivească părinţilor minorei care au permis acesteia să iasă din ţară însoţită de persoane necunoscute.
Impactul traficării minorei şi supunerea acesteia la violenţe în Italia şi obligării sale la practicarea prostituţiei au avut efecte dintre cele mai grave asupra psihicului acesteia, efecte relatate de membrii familiei sale; în prezent partea vătămată lucrează în Italia la un azil.
Din procesul-verbal de audiere a părţii vătămate de către Curtea de Apel din Roma (f. 74 vol. I.) rezultă că în prima perioadă aceasta era dusă împreună cu alte fete de către proxenetul ei într-o pădure din zona Tiburtina unde erau alţi amici ai acestuia şi pentru a se distra le băteau pe fete.
Date fiind aceste aspecte, Curtea de apel a apreciat că nu este indicată reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 18 ianuarie 2012 au declarat recurs în termenul legal inculpatele S.P. şi S.E.C.
În motivele de recurs au fost invocate pentru S.P., cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14, pct. 18 C. proc. pen., iar pentru S.E.C., cazurile de care prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 14, pct. 18 C. proc. pen.
Din oficiu a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatei sau asupra unor probe sau cereri de natură garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului, invocat de recurenta S.E.C., instanţa îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
În susţinerea cazului de casare, apărătorul a învederat faptul că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu s-au pronunţat asupra probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, în sensul că nu au analizat contradicţia existentă între declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, deşi apărarea a invocat în mod repetat acest aspect.
Contrar celor afirmate de apărare, atât instanţa de fond (filele 177 verso-179 verso dosar de fond), cât şi instanţa de apel (fila 89 faţă şi verso, dosar de apel) au făcut o analiză proprie a probelor administrate în cauză şi apărărilor inculpatelor. Ambele instanţe au analizat vinovăţia inculpatelor pe baza declaraţiilor date de martori, indicând elementele care probează vinovăţia inculpatelor şi înlăturând motivat argumentele apărării.
De altfel, în susţinerea cazului de casare a fost indicată generic omisiunea instanţei de se fi pronunţat asupra contradicţiilor dintre declaraţii. Apărarea are în vedere faptul că instanţa a dat o altă interpretare probelor cu privire la modul în care partea vătămată a ajuns în Italia (apărarea susţinând că a ajuns de bună voie şi în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la scopul plecării) precum şi la modul în care inculpatele s-au comportat cu aceasta( apărarea susţinând lipsa exploatării victimei).
Nemulţumirea apărării cu privire la modul de interpretare a probelor, decurgând din simpla contrarietatea între cele susţinute de apărare şi cele reţinute de către instanţe, atunci când instanţele au analizat elementele care au condus la reţinerea vinovăţie şi au înlăturat motivat argumentele apărării nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, cazul de casare este nefondat.
Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existenta unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile.
Recurentele invocă în cadrul acestui caz de casare modul în care probele au fost coroborate.
Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.
În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs, astfel cum a precizat anterior în cadrul analizei cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., apreciază că nemulţumirea apărării cu privire la modul de interpretare a probelor, decurgând din simpla contrarietatea între cele susţinute de apărare şi cele reţinute de către instanţe, atunci când instanţele au analizat elementele care au condus la reţinerea vinovăţie şi au înlăturat motivat argumentele apărării nu se încadrează nici în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat din oficiu faţă de recurenta S.E.C., instanţa îl consideră fondat pentru următoarele considerente:
Inculpata S.E.C. a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru două acte materiale de trafic de minori, săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut aceeaşi situaţie de fapt, fără ca probele administrate să demonstreze că minora a fost recrutată în scopul exploatării de către S.E. şi cu privire la cel de al doilea act material.
Primul act material pentru care s-a reţinut vinovăţia inculpatei S.E.C. constă în aceea că inculpata a vizitat familia S., aflând astfel că aceasta are o situaţie financiară dificilă şi că martora S.N.M. avea grave neînţelegeri cu tatăl său, care obişnuia să-i aplice copiilor corecţii fizice (după cum rezultă şi din adresa nr. 9451/II/2/2006 a D.G.A.S.P.C. Cluj şi din declaraţiile martorelor N.P. şi M.A.I.). Inculpata S.E.C., alături de inculpata S.P., a discutat atât cu martora S.N.M. cât şi cu părinţii acesteia, martorii S.N. şi S.O.M., convingându-i să permită minorei, fiica lor, să plece împreună cu inculpatele în Italia pentru a lucra ca baby sitter pentru fiica lui S.P. Ajunsă în Italia, la locuinţa în care se aflau S.P. şi S.E.C., martora a fost obligată prin violenţă şi ameninţare, să se prostitueze şi să obţină un câştig de minimum 700 euro pe seară din practicarea prostituţiei. După trei luni, martora S.N.M. a reuşit să fugă printr-un cunoscut de-al său şi la data de 29 iulie 2006 s-a întors în România cu un autocar.
Cel de al doilea act material reţinut atât de instanţa de fond cât şi de cea de apel, are în vedere faptul că la începutul lunii septembrie 2006, martora S.N.M. a fost căutată la domiciliu de inculpata S.E.C. care a convins-o să se întoarcă doar cu ea în Italia, fără a mai avea de-a face cu S.P. Martora S.N.M. nu a relatat părinţilor cele întâmplate în Italia, astfel ca aceştia au fost de acord să semneze o nouă împuternicire notarială prin care inculpata S.E.C. era mandatată să o scoată pe fiica lor din ţară. La data de 14 septembrie 2006 martora S.N.M. a părăsit România împreună cu inculpata S.E.C., fiind dusă din nou la Roma. în perioada următoare, martora S.N.M. s-a prostituat împreună cu inculpata S.E.C. în zona Monte Cătini - Roma.
Pentru cel de al doilea act material instanţa de recurs constată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, deoarece probele administrate la urmărirea penală sau în cadrul cercetării judecătoreşti au motivat faptul că cele două au plecat împreună pentru a se prostitua fără a fi probată exploatarea minorei de către inculpată.
Conform art. 13 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de minori, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia. Scopul exploatări trebuie dovedit în sarcina persoanei acuzată de trafic de minori, fiind fără relevanţă pentru reţinerea scopului prevăzut de lege dacă exploatarea victimei este exclusiv în beneficiul persoanei acuzate sau şi al acesteia alături de alte persoanei, ori dacă victima este exploatată în mod exclusiv de către persoana acuzată sau şi de alte persoane alături de acuzată. De asemenea nu are relevanţă dacă scopul este atins sau nu câtă vreme probele dovedesc existenţa acestuia. în lipsa scopului, doar recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor fără să fie urmărită exploatarea, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii.
Dacă pentru primul act material a fost dovedit faptul că minora a fost dată de către inculpatele S.E.C. şi S.P. unui proxenet pentru a se prostitua, în ceea ce priveşte cel de al doilea act material a fost dovedit doar faptul că cele două martora şi inculpata S.E.C. au plecat împreună în Italia în vederea practicării prostituţiei pe cont propriu. Astfel, din declaraţiile martorei S.N.M. (fila 88 dup) rezultă că aceasta, ajunsă în Italia a reînceput să se prostitueze împreună cu C. Ulterior, arată martora, un marocan, care era clientul său, i-a pretins să se prostitueze pentru el, situaţie în care a fost depistată de către autorităţile italiene şi introdusă într-un program de protecţie a victimelor (fila 88 dup).
Având în vedere că pentru acest act material nu a fost dovedit caracterul penal, instanţa de recurs găseşte fondat cazul de casare.
în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de către recurentele S.E.C. şi S.P., instanţa îl consideră fondat pentru următoarele considerente în acord cu instanţele de fond şi de apel, instanţa de recurs constată că faptele de trafic de minori au o periculozitate deosebită. Nu poate fi ignorat în cauza de faţă faptul că este vorba despre o singură victimă în raport de care Ministerul Public a formulat acuzaţii şi despre un singur act de traficare.
Deşi din comisia rogatorie îndeplinită de autorităţile italiene rezultă că inculpatele S.E.C. şi S.P. sunt cunoscute în Italia ca prostituate, iar în cursul anului 2006 inculpata S.P. a fost arestată pentru exploatare, prin ameninţare şi violenţă, a activităţii de prostituţie a numitelor C.M. şi R.A., pe care le obliga să le predea suma de 60 de euro pe zi, Ministerul Public nu a depus hotărârea la dosar pentru a putea fi recunoscută şi a constitui antecedent penal.
Cu toate că, audiată fiind, inculpata S.P. a arătat că pentru această faptă a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, autorităţile italiene nu au transmis vreo sentinţă judecătorească la dosarul cauzei.
Având în vedere lipsa unei hotărâri judecătoreşti cu privire la cele menţionate în comisia rogatorie, lipsa oricărei cereri a Ministerului Public cu privire la antecedentele penale ale persoanelor acuzate, instanţa de recurs constată că inculpatele sunt considerate fără antecedente penale, din punct de vedere al legii.
În consecinţă, în cauza, de faţă inculpatele, fără antecedente penale şi fără condamnări probate, subsecvente faptelor, au fost acuzate pentru un act de exploatare a unei victime minore. Aceste considerente, alături de data săvârşirii faptelor, în anul 2006, raportat la data la care se pronunţă o hotărâre definitivă, anul 2012, determină instanţa să aprecieze cazul de casare ca fiind fondat.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpatele S.P. şi S.E.C. împotriva deciziei penale nr. 12 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 259 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, secţia penală, şi, rejudecând:
I. În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., va condamna inculpata S.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Va face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
II. În baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata S.E.C. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., va condamna inculpata S.E.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Va face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentelor inculpate, în sumă de câte 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatele S.P. şi S.E.C. împotriva deciziei penale nr. 12 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 259 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, secţia penală, şi, rejudecând:
I. În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., condamnă inculpata S.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
II. În baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata S.E.C. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., condamnă inculpata S.E.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentelor inculpate, în sumă de câte 50 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 23/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
