ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2181/2012

Dosar nr. 2287/102/2011

Şedinţa publică din 21 iunie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 89 din 9 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş, printre altele, s-au dispus următoarele:

I. 1.) în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul minor R.J.:

a.) În temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

b.) În temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

c.) În temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condiţiile concursului real de infracţiuni şi în consecinţă, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. - adică a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen., şi anume acela de 3 ani, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 1 an şi 2 luni, stabilit de instanţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 şi 84 C. pen., referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

2.) În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul minor B.A.F.:

b.) În temeiul art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi unu. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 110 C. pen., şi anume acela de 2 ani şi 10 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 1 an şi 2 luni, stabilit de instanţă.

II. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă F.R., în calitate de reprezentant legal al minorului F.N., şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul minor R.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente R.I. şi K.A.R., în calitate de părinţi, să plătească părţii civile suma de 6.000 (şase mii) RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, iar inculpatul minor B.A.F., în solidar cu părţile responsabile civilmente B.E. şi Ş.A., în calitate de părinţi, să plătească părţii civile suma de 4.000 (patru mii) RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii minori R.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente R.I. şi K.A.R. şi B.A.F., în solidar cu părţile responsabile civilmente B.E. şi Ş.A., să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 1 aprilie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor minori:

1.) R.J., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de viol, fiecare faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. şi

2.) B.A.F., pentru comiterea a două infracţiuni de viol, fiecare faptă prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că:

a.) inculpatul minor R.J., în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 11 septembrie 2010, a întreţinut în trei rânduri raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N., minor în vârstă de 10 ani, şi

b.) inculpatul minor B.A.F., în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 10 septembrie 2010, a întreţinut în două rânduri raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N., minor în vârstă de 10 ani.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia desfăşurării audierilor efectuate, fiecare dintre cei doi inculpaţi a recunoscut comiterea faptelor, descriind în mod amănunţit modalitatea în care s-au angajat pe tărâmul ilicitului penal.

În urma modificărilor legislative intervenite prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, în acord cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen., fiecare dintre cei doi acuzaţi la termenul de judecată din data de 25 mai 2011 a arătat că recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina lor, în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cerere care a fost admisă la acelaşi termen de judecată.

Analizând probele administrate în cauză, s-a reţinut că la data de 27 octombrie 2010, organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale au dispus începerea urmăririi penale faţă de R.J. şi B.A.F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. La aceeaşi dată, rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost confirmată de către procuror.

La data de 13 ianuarie 2011, organele de cercetare penală au propus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acuzaţilor şi astfel, prin ordonanţa procurorului din aceeaşi dată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în trei infracţiuni de viol, fapte prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. (faţă de inculpatul R.J.) şi două infracţiuni de viol, fapte prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. (faţă de inculpatul B.A.F.).

I. În fapt, la data de 16 septembrie 2010, numita F.R., mama minorului F.N., în vârstă de aproximativ 10 ani, a sesizat prin plângere organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Gorneşti, cu privire la faptul că fiul său a fost victima unor agresiuni sexuale comise de către numiţii R.J. şi B.A.F.

Partea vătămată F.N. i-a relatat că în data de 10 septembrie 2010 inculpatul B.A.F. a întreţinut raporturi sexuale orale cu ea în locuinţa proprie, sub promisiunea anterioară că îi va da gumă de mestecat şi o bancnotă de 1 RON.

A doua zi, în data de 11 septembrie 2010 şi inculpatul R.J. a întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N. Pentru a-l convinge pe minor să întreţină raporturi sexuale, inculpatul i-a promis minorului că-i va da un tractor de jucărie, care i-a fost cerut şi anterior de partea vătămată.

În cauză a fost audiat F.N. - în calitate de parte vătămată, din susţinerile căruia a rezultat faptul că în data de 10 septembrie 2010, în jurul orelor 15:00 a fost chemat în locuinţă de către inculpatul B.A.F., pentru a se juca pe calculator. Acesta din urmă era singur în locuinţa părinţilor. După ce a intrat înăuntru, inculpatul i-a propus părţii vătămate să întreţină raport sexual oral cu el, în schimbul sumei de un RON şi a unei gume de mestecat.

Inculpatul B.A.F. a întreţinut în acele împrejurări raport sexual cu partea vătămată F.N., în vârstă de 10 ani, iar după consumarea actului sexual, i-a dat acesteia două pastile de gumă de mestecat, dar a refuzat să-i dea banii promişi. Tot din declaraţia părţii vătămate a rezultat şi faptul că înainte de a întreţine relaţii sexuale orale, acuzatul a comutat canalul televizorului pe un program cu filme porno, cerându-i minorului să facă şi el precum fac cei din film.

A doua zi, în data de 11 septembrie 2011, după orele 15:00, partea vătămată s-a întâlnit cu mama inculpatului R.J., aceasta cerându-i să se deplaseze la magazin pentru a-i cumpăra un pachet de ţigări. La întoarcere, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa acesteia pentru a-i da ţigările cumpărate, după care i-a cerut voie să intre în locuinţă pentru a se juca pe calculator. Înăuntru se afla inculpatul R.J., care se juca pe calculator.

Partea vătămată F.N. a precizat că un timp s-au jucat amândoi pe calculator, dar, la un moment dat, inculpatul i-a arătat un tractor de jucărie şi i-a spus că dacă îi ia penisul în gură, îi va da acel tractor şi suma de un RON.

Partea vătămată a fost de acord cu solicitarea inculpatului sub promisiunea făcută, situaţie în care acesta din urmă a întreţinut raport sexual oral cu minorul F.N., după ce în prealabil acuzatul a încuiat uşa de acces, pentru a nu fi surprins de mama lui. După terminarea actului sexual, partea vătămată a plecat de la domiciliul inculpatului, care a refuzat să-i dea minorului lucrurile promise. Acesta din urmă a arătat că nu a povestit părinţilor nimic din ceea ce s-a întâmplat. F.N. a mai arătat că nu a fost agresat ori determinat în alt fel pentru a întreţine raporturi sexuale orale, dar a fost ameninţat cu bătaia de către cei doi, dacă va spune cuiva despre faptele comise.

Cu ocazia reaudierii, F.N. a revenit în parte asupra declaraţiei anterioare şi a arătat faptul că în cursul vacanţei de vară din 2010, cei doi inculpaţi au întreţinut fiecare, în mai multe rânduri, separat, raporturi sexuale orale cu el, în aceleaşi împrejurări. Nu a putut preciza data exactă când au fost comise faptele, dar a arătat că inculpatul R.J. a întreţinut şi anterior în două rânduri raporturi sexuale cu el, iar inculpatul B.A.F. a mai întreţinut anterior într-o singură împrejurare astfel de raporturi sexuale.

Lui F.N. i s-au efectuat investigaţii medicale de specialitate. Din cuprinsul concluziilor formulate în raportul medico-legal de constatare a rezultat faptul că acesta nu a prezentat leziuni traumatice care să necesite îngrijiri medicale. La examenul extern pe cap, trunchi, membre şi la examenul cavităţii bucale nu se constată semne de violenţă.

Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, R.J. a recunoscut faptul că a întreţinut la data de 11 septembrie 2010 raport sexual oral cu partea vătămată, cu menţiunea că aceasta a fost de acord cu acest lucru şi că i-ar fi spus că este de acord să întreţină raport sexual oral dacă îi dă tractorul de jucărie pe care acuzatul îl avea în locuinţă. De asemenea, a mai recunoscut că anterior datei de 11 septembrie 2010, a mai întreţinut de două ori raporturi sexuale orale cu minorul F.N., în cursul vacanţei şcolare de vară din 2010, prima dată în cursul verii, iar a doua oară la începutul toamnei, fără a putea preciza exact data.

Şi învinuitul B.A.F., cu ocazia audierii lui în această calitate a recunoscut comiterea faptelor, arătând că prima dată a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată în cursul verii 2010, fără a putea preciza data exactă, în locuinţa proprie, după ce în prealabil a programat televizorul pe un film porno. I-a spus părţii vătămate că îi dă suma de un RON dacă este de acord să întreţină raport sexual oral cu el, aceasta fiind de acord. A doua oară fapta s-a petrecut în data de 10 septembrie 2010, în aceleaşi împrejurări, ocazie cu care inculpatul i-a dat părţii vătămate o gumă de mestecat.

Starea de fapt constatată a fost confirmată şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel, martorul P.N. - zis Z. - a declarat că a auzit pe stradă discuţii între mai mulţi copii, cu privire la faptul că partea vătămată a fost supusă la raporturi sexuale orale de către cei doi inculpaţi.

Martorul F.L.F. a arătat că a purtat discuţii cu partea vătămată F.N., aceasta mărturisindu-i despre faptele comise de către cei doi inculpaţi.

Martorul J.P. a declarat că a purtat discuţii cu P.N. şi F.L.F., împrejurare în care aceştia i-au relatat că cei doi învinuiţi au întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată, motiv pentru care martorul l-a întrebat pe R.J. dacă este adevărat, acesta negând comiterea faptelor şi indicându-l ca autor pe inculpatul B.A.F.

Din declaraţia martorei K.A.R. - mama inculpatului R.J. - a rezultat că fiul ei nu a recunoscut comiterea faptei în prima fază a cercetărilor, dar ulterior, după audierea de la poliţie, a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale orale o singură dată cu partea vătămată F.N. Aceasta a declarat că nu a ştiut că fiul ei a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată şi că faptele nu puteau fi comise în locuinţa ei, întrucât tot timpul ea a fost acasă, aflându-se sub tratament medical după pierderea unei sarcini.

A fost audiată şi martora Ş.A., care a declarat că a aflat de la nişte copii romi din localitate despre faptul că fiul ei B.A.F. a întreţinut raporturi sexuale orale cu minorul F.N., în locuinţa proprie. Personal, acuzatul a refuzat să-i spună când l-a întrebat despre cele întâmplate, dar cu ocazia audierilor la postul de poliţie a recunoscut comiterea faptei.

Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele au mai fost audiaţi şi martorii J.I. şi F.R., care au confirmat starea de fapt constatată, respectiv comiterea faptelor de către cei doi inculpaţi.

Din raportul psihologic efectuat de către specialiştii din cadrul Centrului de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat, traficat Tg. Mureş, în urma consilierii şi evaluării părţii vătămate F.N., în capitolul „Concluzii şi recomandări"; s-a confirmat abuzul sexual oral de către cei doi agresori B.A.F. şi R.J., nu doar în episoade unice, ci repetate. S-a mai reţinut că minorul a prezentat unii dintre indicatorii tipici ai unei traume sexuale (anxietate, teamă, insomnii, somatizări, stimă de sine afectată), iar evenimentul prin care a trecut minorul a fost perceput de către acesta de intensitate semnificativă, având în vedere faptul că a fost prin umilire şi ameninţare, iar acest impact al evenimentului traumatic a influenţat starea emoţională a acestuia. S-a confirmat fidelitatea şi validitatea relatărilor, minorul povestind întâmplările legate de abuzul sexual de fiecare dată la fel, ceea ce dovedeşte veridicitatea relatărilor.

S-a mai conchis că minorul nu se culpabilizează, adică nu se simte vinovat pentru cele întâmplate, considerând că a fost supus abuzului sexual oral din care nu mai ştia cum să iasă, resimţind stigmatizarea socială.

A mai reieşit că minorul F.N. nu prezintă sexualizare comportamentală traumatică, adică din punct de vedere al comportamentelor sexuale, acestea sunt în limitele normale corespunzătoare vârstei. S-a mai reţinut că acesta prezintă o evoluţie evidentă, dar nu a depăşit efectele somatice ale traumei (durerile de stomac şi greţurile). În privinţa pronosticului, specialiştii au concluzionat că acesta poate fi unul favorabil dacă minorul menţine reintegrarea şcolară şi socială şi dacă beneficiază de suportul moral şi securizant al familiei.

Având în vedere vârsta inculpatului R.J., acesta a fost examinat de către o comisie medico-legală formată din medici psihiatri şi un medic legist, pentru a se stabili dacă acesta suferă de vreo afecţiune neuro-psihică şi dacă la data de 11 septembrie 2010, când a întreţinut raporturi sexuale cu victima, avea discernământul păstrat.

Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 noiembrie 2010 s-a concluzionat că minorul R.J. de 15 ani prezintă diagnosticul „tulburare de conduită, personalitate cu trăsături dizarmonice, în curs de structurare, iar la data comiterii faptei a avut discernământul păstrat";.

Cei doi inculpaţi, R.J. şi B.A.F., la termenul de judecată din data de 25 mai 2011, au arătat că recunosc comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare.

Starea de fapt mai sus expusă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunţului oral, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declaraţie parte vătămată, declaraţie acuzaţi, declaraţii martori, raport medico-legal de constatare, raport psihologic, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fişele de cazier judiciar, referatele de evaluare şi procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

a. În drept, s-a reţinut că, iniţial, s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar ulterior, pe parcursul cercetărilor întreprinse în cauză, s-a schimbat încadrarea juridică faţă de inculpaţi prin Ordonanţa din 13 ianuarie 2011, reţinându-se comiterea a două infracţiuni de viol de către inculpatul B.A.F. şi a trei infracţiuni de viol de către acuzatul R.J.

În etapa prealabilă judecăţii, la data de 19 ianuarie 2011, inculpatul R.J., prin apărătorul desemnat din oficiu, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat, respectiv din infracţiunile de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunile de act sexual cu minor, prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele din C. pen.

Această cerere a fost respinsă prin Rezoluţia organelor de cercetare penală din data de 20 ianuarie 2011, apreciindu-se că vârsta de 10 ani a părţii vătămate nu este în măsură a consimţi valabil la un raport sexual, având în vedere dezvoltarea psihico-fiziologică a acestuia specifică vârstei. S-a reţinut că, având în vedere vârsta fragedă a victimei, aceasta nu a avut capacitatea de a înţelege în mod real ce i se întâmplă şi pentru acest motiv nu a putut consimţi în mod valabil în vederea întreţinerii de raporturi sexuale orale cu învinuitul R.J. De asemenea, s-a mai opinat că părţii vătămate „i s-a obţinut"; consimţământul, fiind ademenită de inculpat cu bani şi gumă de mestecat de fiecare dată înainte de comiterea faptelor.

La vârsta de 10 ani şi patru luni, când a întreţinut prima dată raporturi sexuale cu inculpaţii, minorul F.N. nu avea discernământ şi nu putea consimţi în cunoştinţă de cauză.

În doctrina şi în practica judiciară s-a analizat situaţia în care victima este în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, când practic se instituie o prezumţie de inexistenţă a consimţământului la raportul sexual. S-a decis astfel că un minor de 9 ani nu poate consimţi valabil la un raport sexual şi, de aceea, fapta se va încadra la infracţiunea de viol.

Prin Decizia nr. III din 23 mai 2005, pronunţată în R.I.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracţiunea de viol, se înţelegere orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.

Aşadar, nu obţinerea satisfacţiei sexuale este elementul care particularizează actul sexual, ci faptul realizării unei penetrări cu caracter sexual, fiind considerate acte cu caracter sexual felaţia, sodomia, cunilingusul.

Din evaluarea psihologică efectuată minorului F.N., a reieşit că impactul evenimentului traumatic suferit a influenţat starea psiho-emoţională a acestuia şi nu a depăşit nici până în prezent efectele somatice ale traumei manifestate prin dureri de stomac şi greţuri, aspecte ce denotă că minorul nu avea capacitatea de a înţelege ce i se întâmplă şi nu şi-a exprimat consimţământul în cunoştinţă de cauză, astfel încât faptele respective urmează să fie încadrate la infracţiunea de viol.

Pornind de la data comiterii faptelor penale, şi anume vara anului 2010 şi respectiv datele de 10 septembrie 2010 şi 11 septembrie 2010, coroborat cu data naşterii inculpaţilor R.J. şi B.A.F., s-a observat că faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi sunt aplicabile prevederile art. 99 şi urm. C. pen., în condiţiile în care acuzaţii erau minori la datele săvârşirii infracţiunilor.

Prin urmare, în drept:

a.) faptele inculpatului minor R.J., care în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 11 septembrie 2010 a întreţinut în trei rânduri raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N., minor în vârstă de aproximativ 10 ani, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni de viol, fiecare faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 99 şi urm. C. pen.

b.) faptele inculpatului minor B.A.F., care în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 10 septembrie 2010 a întreţinut în două rânduri raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N., minor în vârstă de aproximativ 10 ani, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de viol, fiecare faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 99 şi urm. C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate, pentru faptele penale reţinute, au fost urmărite criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume:

- gradul de pericol social concret al infracţiunilor, concretizat în împrejurările care compun conţinutul constitutiv al infracţiunilor de viol, dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă: acţiunea susţinută a inculpaţilor în realizarea rezultatului dorit, locul săvârşirii activităţii infracţionale şi urmările cauzate, concretizate în atingerea adusă atât vieţii sexuale, cât şi drepturilor părţii vătămate la o dezvoltare fizică şi psihică normală, echilibrată, vârsta părţii vătămate, toate imprimând activităţii infracţionale un grad ridicat de pericol social;

- atitudinea inculpaţilor faţă de valorile umane fundamentale subiective;

- conţinutul referatelor de evaluare, întocmite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;

- dispoziţiile părţii generale a Codului penal, raportat şi la prevederile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., care stipulează în mod expres faptul că în situaţia aplicării judecăţii după procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aplicând acest raţionament de calcul matematic în speţa de faţă, în condiţiile în care potrivit normelor de drept penal infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., săvârşită de un inculpat minor, potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni, limita minimă specială a pedepsei pentru fiecare infracţiune reţinută va fi de 3 ani şi 4 luni închisoare, iar cea maximă de 8 ani şi 4 luni închisoare.

- circumstanţele personale ale inculpaţilor, care:

a.) se află la prima confruntare cu legea penală, inculpaţii în momentul comiterii activităţii infracţionale aveau doar 15 ani şi 4 luni, inculpatul R.J., respectiv 16 ani şi 2 luni, inculpatul B.A.F., şi în acele momente nu şi-au dat seama de gravitatea faptelor şi implicaţiile acestora asupra lor, precum şi asupra vieţii părţii vătămate. Considerăm că implicarea lor în activitatea ilicită analizată s-a datorat curiozităţii specifice vârstei, dublat de lipsa lor de experienţă de viaţă;

b.) preocuparea şi interesul manifestat de cei doi inculpaţi pentru a avea un comportament bun în societate, de a-şi continua studiile, inculpatul B.A.F. la Liceul tehnologic din cadrul G.Ş.A.D., iar inculpatul R.J. la Şcoala Generală din P., iar aspectele mai sus descrise s-a considerat că pot fi încadrate în sfera circumstanţelor atenuante judiciare facultative, inserate în economia art. 74 alin. (2) C. pen., iar cele menţionate la început în dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., circumstanţe pe care le vom reţine;

c.) au avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal faţă de acuzele care le-au fost aduse, au regretat profund cele întâmplate, iar acest comportament denotă faptul că fiecare dintre cei doi inculpaţi a înţeles consecinţele gravităţii acţiunii sale îndreptată împotriva părţii vătămate şi sunt conştienţi de implicaţiile rezultatului celor întâmplate.

Având în vedere circumstanţele reale ale cauzei, raportat şi la cele personale ale inculpaţilor, s-a considerat că, chiar dacă infracţiunile pentru care fiecare dintre cei doi inculpaţi a fost trimis în judecată prezintă o gravitate însemnată, se impune reţinerea circumstanţelor atenuante reglementate de prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., şi prin urmare s-a dat eficienţă juridică prevederilor art. 76 lit. c) C. pen., motiv pentru care a fost coborâtă pedeapsa aplicată sub minimul special de 3 ani şi 4 luni închisoare, în situaţia fiecărui inculpat şi în cazul fiecăreia dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestora.

Sintetizând cele anterior expuse, Tribunalul Mureş a procedat în modul arătat în dispozitivul deciziei penale descris mai sus atât asupra laturii penale, cât şi a laturii civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpaţii R.J. şi B.A.F.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş solicită admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Astfel, se arată că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, deoarece faptele comise sunt forte grave, iar mult mai potrivită era măsura suspendării sub supraveghere decât suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În motivarea orală a apelului, inculpatul R.J., prin avocatul ales, arată că critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, precum şi sub aspectul acordării daunelor morale părţii vătămate, arătând că pedeapsa aplicată este prea mare, având în vedere că inculpatul este minor, iar acesta este supravegheat de părinţi, iar daunele morale acordate de către prima instanţă trebuie cenzurate.

În motivarea orală a apelului, inculpatul B.A.F., prin avocatul din oficiu, critică hotărârea sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, care este prea mare, şi sub aspectul acordării daunelor morale părţii vătămate, care trebuie cenzurate.

Prin Decizia penală nr. 72/A din 31 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpaţii R.J. şi B.A.F. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 9 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2287/102/2011.

Au fost obligaţi inculpatul R.J. în solidar cu părţile responsabile civilmente R.I. şi K.A.R. la plata sumei de 50 RON şi inculpatul B.A.F. în solidar cu părţile responsabile civilmente B.E. şi Ş.A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în favoarea statului. Onorariul avocaţial din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la apelul parchetului, s-a arătat că în faţa instanţei de fond, inculpaţii au solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., cerere admisă de către instanţă, astfel cauza s-a judecat după procedura simplificată, nefiind administrată nicio probă, judecata având loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că sub acest aspect nu există nicio discuţie.

În privinţa solicitării parchetului de majorare a pedepselor aplicate inculpaţilor, curtea de apel a apreciat că această cerere nu poate fi primită. La data comiterii infracţiunilor inculpatul R.J. avea puţin peste 15 ani, iar inculpatul B.A.F. nu cu mult timp în urmă împlinise vârsta de 16 ani, astfel că fiind minori nu şi-au dat seama cu exactitate de gravitatea faptelor comise şi de implicaţiile acestora asupra părţii vătămate, comiţând infracţiunile din curiozitate, întrucât aceştia nu aveau nicio experienţă de viaţă.

În al doilea rând, inculpaţii au uzat de disp. art. 320¹ C. proc. pen., sens în care limitele pedepselor se reduc cu o treime, pe lângă faptul că inculpaţii fiind minori, limitele pedepselor se reduc la jumătate, conform art. 109 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că din actele dosarului rezultă că inculpaţii îşi continuă studiile, unul la G.Ş.A.D., iar celălalt la Şcoala Generală din P., au recunoscut fără rezerve faptele comise, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina acestora circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) din C. pen.

Prin urmare, prima instanţă aplicându-i inculpatului R.J. o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare, iar inculpatului B.A.F. o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, în condiţiile în care inculpaţii sunt minori şi au uzat de procedura simplificată prev. de art. 320 C. proc. pen., Curtea consideră că s-a făcut o aplicare corectă a disp. art. 72 şi art. 110 C. pen., astfel că nu se impune majorarea cuantumului acestora.

S-a mai arătat că nici cel de-al doilea motiv de apel al parchetului nu este fondat.

În mod corect a reţinut prima instanţă, având în vedere atitudinea inculpaţilor pe parcursului desfăşurării procesului penal, în sensul că deja reeducarea a şi început, vârsta fragedă care au avut-o la data comiterii faptelor, referatele de evaluare întocmite în cauză, în care se apreciază că inculpaţii vor avea un comportament pozitiv în viitor, întrucât au conştientizat gravitatea infracţiunilor comise, că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a acesteia corespunde scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. şi, prin urmare, nu se impune schimbarea acestei modalităţi aşa cum a solicitat parchetul.

În privinţa apelurile celor doi inculpaţi, curtea de apel a apreciat că acestea nu sunt fondate. Ambii inculpaţi au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi reducerea daunelor morale acordate părţilor vătămate.

S-a arătat că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 şi art. 110 C. pen., prin aplicarea unor pedepse orientate înspre jumătatea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel nu se impune a fi reduse, ţinând cont tocmai de gravitatea faptelor comise, după cum nu se impune nici a fi majorate, pentru considerentele deja arătate.

S-a mai arătat că nici cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpaţi nu este fondat.

Acordarea daunelor morale are la bază o apreciere subiectivă din partea instanţei de judecată, întrucât în acest domeniu nu există nişte criterii matematice care să conducă la cuantificarea exactă a prejudiciului psihic cauzat părţi vătămate prin fapta ilicită, astfel că trebuie avute în vedere probele concrete din dosarul cauzei, precum şi celelalte împrejurări care decurg din acest dosar.

Prin urmare, obligarea inculpatului R.J. la plata sumei de 6.000 RON, iar a inculpatului B.A.F. la plata sumei de 4.000 RON, împreună cu părţile responsabile civilmente, în favoarea părţii vătămate, în condiţiile în care primul inculpat a comis trei infracţiuni de viol, iar al doilea inculpat două infracţiuni de viol asupra părţii vătămate, este, în opinia Curţii, corectă, întrucât s-au avut în vedere suferinţele psihice şi emoţionale cauzate, umilinţa la care a fost supusă partea vătămată, precum şi urmările produse asupra acesteia, astfel daunele acordate nu se impun a fi reduse.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, criticând-o cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, sub aspectul modalităţii de executare, în sensul că pentru atingerea scopului acestora se impune ca inculpaţilor să li se interzică să ia legătura cu partea vătămată.

S-a arătat că modalitatea cea mai adecvată de executare a pedepsei este cea prevăzută de art. 86¹ C. pen., cu instituirea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute de art. 86³ C. pen.

Recursul declarat este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, fiecare faptă prev. şi ped. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 99 şi urm. C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului minor R.J., că în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 11 septembrie 2010, a întreţinut în trei rânduri raporturi sexuale orale cu partea vătămată F.N., minor în vârstă de aproximativ 10 ani, iar în sarcina inculpatului minor B.A.F., că în cursul verii anului 2010 (fără a se putea preciza data) şi la 10 septembrie 2010, a întreţinut în două rânduri raporturi sexuale orale cu aceeaşi parte vătămată.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite cu probele administrate în cauză, respectiv, proces-verbal de consemnare a denunţului oral, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declaraţie parte vătămată, declaraţie acuzaţi, declaraţii martori, raport medico-legal de constatare, raport psihologic, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, fişele de cazier judiciar, referatele de evaluare şi procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost cercetaţi şi au uzat de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

La aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume: gradul de pericol social concret al infracţiunilor, împrejurările în care au fost săvârşite şi urmările cauzate; atitudinea inculpaţilor faţă de valorile umane fundamentale; conţinutul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş; dispoziţiile părţii generale a Codului penal, raportat şi la prevederile art. 320 alin. (7) C. proc. pen.; circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Având în vedere toate aceste elemente, dar şi concluziile referatelor de evaluare şi ale raportului psihologic din care rezultă că partea vătămată F.N. a suferit o traumă sexuală, recomandându-se prevenirea situaţiilor traumatizante şi evitarea persoanelor care au săvârşit abuzul sexual asupra acesteia, Înalta Curte constată că pentru atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepselor aplicate inculpaţilor, se impune schimbarea modalităţii de executare a acestora în aceea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86¹ C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpaţi, consecinţele acestora asupra părţii vătămate, care a suferit o traumă sexuală, precum şi concluziile referatelor de evaluare din care rezultă că inculpaţii sunt lipsiţi de supraveghere şi consiliere specifică vârstei, Înalta Curte apreciază că pentru reeducarea inculpaţilor se impune aplicarea art. 86³ C. pen.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş este fondat, iar în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a fi admis.

Se vor casa în parte decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond şi, rejudecând, în baza art. 110¹ alin. (1) C. pen., raportat la art. 86³ alin. (1) C. pen., se va dispune ca inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) - d) ale art. 86³ C. pen. şi vor fi obligaţi, pe perioada termenului de încercare, să nu intre în legătură cu partea vătămată F.N.

Se vor pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 110¹ alin. (3) C. pen. şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 72/A din 31 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii R.J. şi B.A.F.

Casează în parte decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 89 din 9 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş şi, rejudecând:

În baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. raportat la art. 103 alin. (3) lit. b) C. pen. obligă pe inculpatul R.J. ca pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani să nu intre în legătură cu partea vătămată F.N.

După împlinirea vârstei de 18 ani pe durata termenului de încercare, în baza art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., inculpatul R.J. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare Socială a infractorilor;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul R.J. să nu intre în legătură cu partea vătămată F.N.

În baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. raportat la art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B.A.F. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare Socială a infractorilor;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul B.A.F. să nu intre în legătură cu partea vătămată F.N.

Pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 110¹ alin. (3) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2180/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2189/2012. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2181/2012. Penal