ICCJ. Decizia nr. 2295/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2295/2012
Dosar nr. 1354/57/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 28 februarie 2011 dată de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. şi ped. de art. 240 C. pen. de către prim procuror P.N., deoarece pretinsele acte defectuoase ale controlului judiciar întreprinse de către intimat prin care s-ar fi adus o vătămare a intereselor legale ale petentului nu există.
Plângerea formulată de petentul C.I.A. împotriva soluţiei emisă, a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1037/II/2/2010 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa penală nr. 11 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul C.I.A. împotriva rezoluţiei din 28 februarie 2011 dispusă de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul C.I.A.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozi ţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
În consecinţă, constatând că în speţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 26 ianuarie 2012, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei atacate.
Printre modific ările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor se regăseşte şi suprimarea unor căi de atac, respectiv şi a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Ca atare, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2301/2012. Penal → |
|---|
