ICCJ. Decizia nr. 2279/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2279/2012
Dosar nr. 2179/2/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 862/F din 9 decembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre alţii, a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., în referire la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., inculpatul I.O.M. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsa de 544 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1584 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2550 din 18 aprilie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speţă.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pe care a majorat-o la 8 (opt) ani închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-au menţinut masurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 141/D/P/2010 din 03 septembrie 2010, constând în instituirea sechestrului asupra sumei de 474 lei, consemnată la D.G.F.P. Municipiul Bucureşti, conform chitanţei din 08 septembrie 2010.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpata G.E., în folosul statului, a sumei de 474 lei, aşa cum a fost mai sus identificată.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, a următoarelor sume de bani: 280 euro de la inculpatul Ş.M., 200 lei de la inculpatul P.D., 300 lei de la inculpatul M.T., 400 lei de la inculpatul V.A., 200 lei de la inculpatul I.O.M., 200 lei de la inculpata F.A.A. şi 80 lei de la inculpata G.E.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, a cantităţilor de 3,1 grame cocaină, 2,26 grame heroină şi un număr de 15 comprimate metadonă clorhidrat, depuse la I.G.P.R., D.C.J.E.O., cu dovezile din 19 mai 2010, din 28 mai 2010, din 10 iunie 2010, din 07 septembrie 2010, din 07 septembrie 2010, din 14 mai 2010, din 17 mai 2010, din 21 iulie 2010, din 21 iulie 2010, cu păstrarea contraprobelor conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a câte 3.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. nr. 147/D/P/2010 din data de 26 octombrie 2010, inculpatul I.O.M., zis „C.”, a fost trimis în judecată (alături de alţii) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Referitor la inculpatul I.O.M., instanţa de fond a plecat în stabilirea vinovăţiei acestuia, de la propria sa declaraţie de recunoaştere a faptei, pe care a coroborat-o cu declaraţiile investigatorului sub acoperire si ale colaboratorului, cu menţiunile proceselor-verbale întocmite în cauză şi concluziile rapoartelor tehnico-ştiinţifice dispuse.
Împotriva acestei sentinţe - la data de 7 martie 2011 - inculpatul I.O.M. a promovat calea de atac a apelului, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând - în esenţă (prin motivele scrise) - că nu a „fost prezent la nici un fel de anchetă sau alte cercetări”.
Prin Decizia penală nr. 46 din 22 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca fiind inadmisibil apelul declarat de către inculpatul I.O. împotriva sentinţei penale nr. 862/F din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti.
Curtea de apel examinând actele şi probele dosarului a constatat că la data de 25 noiembrie 2010 când au avut loc dezbaterile şi a fost amânată pronunţarea asupra cauzei inculpatul a fost prezent personal, în stare de libertate, asistat de apărător desemnat din oficiu. Cererea inculpatului prin care acesta a promovat calea de atac a fost datată 21 februarie 2011 însă la fila 3 se află plicul cu care aceasta a fost expediată la Tribunalul Bucureşti, ştampila poştei evidenţiind data de 7 martie 2011.
Cum inculpatul I.O.M. nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege (10 zile), hotărârea atacată a rămas definitivă la data de 21 decembrie 2010 şi pe cale de consecinţă curtea de apel a constatat ca fiind inadmisibil apelul inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul I.O.M. a declarat recurs.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului I.O.M. este nefondat şi va fi respins ca atare.
În mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că a fost depăşit termenul de 10 zile prevăzut pentru declararea apelului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 363 C. proc. pen.
Din analiza actelor dosarului rezultă că recurentul inculpat a fost prezent la dezbaterile pe fond în primă instanţă, în stare de libertate, asistat de avocat din oficiu (fila 54).
Cu toate acestea, a declarat apel la 7 martie 2012 astfel cum rezultă din ştampila poştei pe plicul cu care a expediat declaraţia de apel (fila 3).
Conform art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul de apel curge de la pronunţare, dispoziţie nerespectată de inculpat, potrivit celor anterior arătate.
Dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecinţele nerespectării termenului înlăuntrul căruia inculpatul putea şi trebuia să-şi exercite dreptul procesual, care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.O.M.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.O.M. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2285/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
