ICCJ. Decizia nr. 2362/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2/MF din 07 februarie 2012 Tribunalul Argeș, a condamnat pe inculpatul N.I.C. la 4 ani închisoare cu executare în condițiile art. 57,art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 decembrie 2011 la zi.
în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 440 RON.
A admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M.C.G. și a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune morale.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariu avocat oficiu R.C. conform împuternicirii avocațiale din 13 ianuarie 2012.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data de 04 august 2011, BCCO Pitești - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiții M.F.I. și N.I.C. ambii din orașul M., în mod repetat, în perioada februarie-iunie 2011, au racolat prin folosirea violenței mai multe minore, pe care le-au obligat să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani în folosul celor doi.
Prin rechizitoriul nr. 98D/P din 28 septembrie 2011 al D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Pitești a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.F.I. și disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe învinuitul N.I.C. și formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor față de acesta.
în dosarul inițial, prin rezoluția nr. 75 din 06 septembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul N.I.C. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar prin rezoluția nr. 88 din 27 decembrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2011.
în fapt, s-a constatat că partea vătămată M.G.C. și inculpatul N.I.C. se cunosc din copilărie și la începutul lunii febr.2011 s-au reîntâlnit, începând să aibă o relație de prietenie, întreținând chiar relații sexuale.
Inculpatul a dat anunțuri în ziarul C.Z., indicând numerele de telefon pentru contact, părții vătămate înmânându-i 2 telefoane mobile, urmând ca aceasta să se recomande cu numele de "J.", înțelegerea fiind a se evita clienții din M. pentru a nu fi cunoscută.
Tot inculpatul a fost cel care a impus părții vătămate tarifele pentru raporturile sexuale (50 RON pentru o partidă de sex normal sau oral și 100 RON/oră), aceasta le comunica clienților, ca apoi, partea vătămată să încaseze banii și să-i înmâneze inculpatului.
S-a reținut că inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul urmăririi penale, iar în fața instanței a invocat și solicitat aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen. recunoscând săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței.
Traficul de persoane presupune comiterea uneia dintre modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii încriminate în art. 13 din Legea nr. 678/2001.
în speță, latura obiectivă s-a realizat prin mai multe modalități, respectiv recrutarea și cazarea părții vătămate.
în plus, s-au reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta având vârsta de aproximativ 20 ani la data faptei, antecedentele penale, conduita bună în colectivitate, precum și afecțiunile medicale pe care le prezintă, criterii care au îndreptățit instanța în aplicarea unei pedepsei orientate spre limita minimă specială.
Tribunalul a constatat că pericolul pentru ordinea publică rezidă din gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, multitudinea actelor materiale săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
Cât privește acțiunea civilă, s-a constatat că partea vătămată - minoră la data săvârșirii faptei, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro despăgubiri civile, din care 4.000 euro daune materiale reprezentând sumele pe care le-a încasat de la clienți pentru serviciile prestate și 6.000 euro daune morale.
Obligarea la practicarea prostituției a unei persoane minore a fost susceptibilă de a compromite educația și să dăuneze sănătății și dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale, sociale a părții civile. Inculpatul a profitat de vulnerabilitatea victimei, datorate în primul rând relației de prietenie cu aceasta, vârstei, lipsei experienței de viață și de educație, fapt ce a determinat instanța să acorde acesteia suma de 10.000 RON daune morale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Apelantul-inculpat a arătat că a achitat toate despăgubirile civile, astfel încât se impune ca instanța de apel să facă o nouă individualizare judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante.
Prin decizia nr. 43 din 4 mai 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de inculpatul N.I.C., aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 2/MF din 07 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș.
A desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând a redus pedeapsa cu închisoarea de la 4 ani la 3 ani și 4 luni.
A constatat acoperit prejudiciul moral adus părții civile M.C.G.
în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.I.C.
în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive a inculpatului de la data pronunțării sentinței penale atacate până la data pronunțării prezentei decizii.
A menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că, inculpatul N.I.C. i-a propus prietenei sale - partea vătămată M.G.C. să se prostitueze pentru a obține venituri, sens în care acesta a închiriat o garsonieră în orașul M. și a dat anunțuri în Ziarul C.Z., cu intenția de a invita clienții din M., pentru a nu fi recunoscută.
Timp de 2-3 luni partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpatului, având zilnic în medie 2-4 clienți.
Deși în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o poziție oscilantă, aceasta fiind reținută și în rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, ulterior, în termenul legal, acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 3201Cod proc. pen., astfel încât instanța a aplicat reducerea prevăzută de alin. (7) al acestui art.
La data de 02 februarie 2012, inculpatul a invocat beneficiul recunoașterii vinovăției prevăzut de dispozițiile art. 3201alin. (1) C. proc. pen.
Procedura simplificată implică excluderea cercetării judecătorești clasice, adică administrarea probelor necesare rezolvării cauzei de către instanță, iar judecata a avut loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - art. 3201alin. (2) teza I C. proc. pen.
în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., curtea a reținut că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ, în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Spre deosebire de stările, situațiile și împrejurările arătate de art. 73 C. pen. care, odată reținute, se impun judecătorului ca circumstanțe atenuante legale, celelalte situații și împrejurări enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.
Cu privire la acțiunea civilă, curtea ă a constatat acoperit prejudiciul moral adus părții civile M.C.G., fiind trimisă prin mandat poștal acesteia suma de 10.000 RON și pentru care a confirmat primirea, astfel cum rezultă din recipisa din 27 martie 2012.
Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare, prin faptul că modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, minoritatea părții vătămate sunt criterii de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, ordinea publică trebuind înțeleasă ca și reacție a cetățenilor la lăsarea în libertate a inculpatului.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul N.I.C., invocând drept cazuri de casare dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 4, 10, 14 și 17 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat în cauză de înalta Curte de Casație și Justiție prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
în ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, curtea constată ca potrivit art. 74 C. pen., acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în considerarea acestor argumente, curtea nu va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, urmând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere că acesta a achitat după pronunțarea sentinței penale despăgubirile morale astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.
Verificând toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, instanța a aplicat o pedeapsă care asigură finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul-inculpat nu se justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de apel, care corespunde sub aspectul naturii (privativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Referitor la cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., Curtea a constatat că, în cauză acesta nu poate fi reținut deoarece dispoziția Legii nr. 678/2011 nu este imperativă, iar instanța o poate face numai în situația în care îndeplinirea actelor de procedură sau alte chestiuni legate de desfășurarea cercetării judecătorești ar pută aduce atingere unor interese de stat, morale, demnității sau vieții intime a unei persoane.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, respectiv nu s-a pronunțat și sub aspectul individualizării prin reținerea circumstanțelor atenuante potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., esențiale pentru justa soluționare a cauzei, caz de casare prev. de art. 3859pct. 10 teza a II-a C. proc. pen., Curtea constată că în considerentele hotărâri se face referire la dispozițiile art. 74 C. pen. reținând că acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată, decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs și anume că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, alta decât cea reținută în actul de sesizare - motiv de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., a ratat că instanța de apel a avut în vedere materialul probator și a aplicat în mod corect dispozițiile legale.
Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt creată prin activitatea infracționala desfășurată de inculpat, dându-i o încadrare juridică corespunzătoare pentru care a și fost condamnat, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2011.
"Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi".
Față de considerentele ce preced, recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2484/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2303/2012. Penal → |
|---|
