ICCJ. Decizia nr. 2485/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 23 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.Ș.C. în temeiul art. 1602alin. (3) și (31) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii în sarcina inculpatului au fost stabilite următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a localității C.A., județul Argeș, cu excepția prezentării sale la organele judiciare, precum și cu excepția prezentării sale în vederea susținerii examenelor la Facultatea de îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, B.;
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată, după caz, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Poliția Municipiului C.A., județul Argeș conform programului de supraveghere întocmit de către aceasta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nicio categorie de arme.
- să nu intre în legătură cu martorii și nici cu ceilalți inculpați din acest dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 1602alin. (32) și asupra art. 16010 C. proc. pen., privind revocarea liberării provizorii, în cazul nerespectării acestor obligații.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 31 martie 2012 emis de Tribunalul Buzău, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel a reținut că cererea de liberare provizorie este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile de fond și formă cerute de legiuitor.
Sub aspectul temeiniciei Curtea a reținut că inculpatul este trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunilor de trafic și consum de droguri de risc, reținându-se în sarcina acestuia, prin sentința pronunțată de prima instanță, că a cumpărat și apoi a revândut cantitatea de aproximativ 300 gr. canabis unui alt coinculpat, Ț.I., precum și cantitatea de 30 gr. canabis inculpatului C.Ș.
Inculpatul S.Ș.C., a recunoscut în fața primei instanțe vinovăția sa, solicitând să fie judecat în procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., astfel că nu se mai poate pune problema zădărnicirii aflării adevărului în cauză, atâta vreme cât, nu numai inculpatul S., ci și ceilalți coinculpați au recunoscut vinovăția lor, neexistând deci nici riscul de alterare ori distrugere a mijloacelor de probă.
Pe de altă parte, nici pericolul social concret reținut cu ocazia arestării preventive a inculpatului nu se mai poate considera că are aceeași intensitate, în contextul în care de la momentul luării măsurii arestării preventive a trecut un interval de timp rezonabil, de circa 4 luni, care a condus la diminuarea în rândul colectivității și deci a percepției publice, a pericolului pe care faptele pentru care este cercetat inculpatul intimat îl prezintă.
Circumstanțele personale favorabile care îl caracterizează pe inculpat, lipsa antecedentelor penale precum și stadiul desfășurării judecății, conduc la concluzia că riscul de influențare a probelor ce se vor mai administra și deci a cursului firesc al procesului penal sunt în mod substanțial diminuate.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești, solicitând admiterea lui, casarea încheierii și pe fond să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.Ș.C.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile legale, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
în ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar înalta Curte constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, numai că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, C. proc. pen. a prevăzut, ca regulă, în cadrul procesului penal existența unor modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, în cazul în care condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune [art. 5 alin. (5) C. proc. pen.].
în baza examenului propriu și aplicând regulile anterior expuse la speța de față, înalta Curte constată că inculpatul "are vocația" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art. 1602alin. (1) C. proc. pen. privind maximul pedepsei prevăzute de lege, sub acest aspect instanța de apel, în mod corect, a dispus admiterea în principiu a cererii formulate.
în ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se reține că din probatoriul administrat rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003,art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Din analiza actelor dosarului înalta Curte reține că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să comită alte infracțiuni, ori că va încerca zădărnicirea adevărului prin influențarea unor părți, martori, ori experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, mai cu seamă că a solicitat să fie judecat în procedura simplificată, reglementată prin dispozițiile art. 3201C. proc. pen., fiind condamnat în primă instanță.
în acord cu instanța de apel, înalta Curte apreciază că, la acest moment procesual, circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună.
Totodată, înalta Curte constată că instituirea controlului judiciar în sarcina inculpatului S.Ș.C., cu atenționarea acestuia asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, este corectă și nu contravine scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen., nefiind împiedicată buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele arătate înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de Ministerul Public.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Penal → |
|---|
