ICCJ. Decizia nr. 2378/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2378/2012
Dosar nr. 4175/2/2012
Şedinţa publică din 4 iulie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, investită cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi recurentul - inculpat Z.K., împotriva sentinţei penale nr. 381 din 18 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul disp. art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a recurentului-inculpat Z.K.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Pentru a hotărî astfel Curtea a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care au fost condamnat, printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în primă instanţă, iar între deţinerea preventivă a inculpatului în cauză şi condamnare există o legătură suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezenţa unei detenţii legale, urmare a condamnării acestuia de o instanţă competentă, astfel cum, constant, a statuat instanţa europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţie care dispune că „ deţinerea unei persoane este legală dacă are la bază o condamnare pronunţată de un tribunal competent";.
S-a reţinut că temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpatului Z.K. nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană.
Încheierea penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul Z.K.
Examinând cauza prin raportate la felul încheierii atacate şi dispoziţiile legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 141 C. proc. pen., pot fi atacate separat cu recurs încheierile, date în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unui măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum încheierile prin care se dispune menţinerea arestării preventive.
Din analiza textului de lege mai sus-menţionat, rezultă că încheierea prin care instanţa de recurs dispune menţinerea stării de arest a inculpatului nu este supusă nici unei căi de atac.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Z.K.
In conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Z.K. împotriva încheierii din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4175/2/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2336/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2382/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
