ICCJ. Decizia nr. 2394/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2394/2012
Dosar nr. 390/110/2012
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 48/D din 28 februarie 2012, a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului M.V.: la 6 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen. pentru comiterea tentativei la infracţiunea la omor calificat prevăzuta de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. si a art. 3201 din Legea nr. 202/2010.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 967 din 28 mai 2010 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă la 16 iunie 2010 prin nerecurare, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicata în cauză , urmând ca inculpatul să execute 8 ani si 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 28 decembrie 2011 şi a arestării preventive din 2 ianuarie 2012 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7, rap. la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat pentru depozitarea lor în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act că partea vătămata M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauza.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. si art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3859,74 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei M.M.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat sa plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare (din care 500 lei în faza de urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 14 noiembrie 2011, M.V., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers la locuinţa mamei sale, M.M. din jud. Bacău, şi pe fondul unor neînţelegeri mai vechi, a lovit-o cu pumnii şi picioarele în zona capului, toracelui şi a membrelor inferioare, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale , aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1800 A1/2011 al SML Bacău.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, gravitatea ei deosebită, modalitatea în care a acţionat inculpatul, relaţia de rudenie dintre inculpat şi victimă (mama sa), periculozitatea inculpatului, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, faptul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal regretând săvârşirea faptei.
Instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse principale privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201, este necesară şi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere atitudinea sinceră a şi faptul că are 6 copii minori.
Prin decizia penală nr. 49 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.V., şi desfiinţată sentinţa penală, numai cu privire la indicarea greşită a actului normativ în care este prevăzut art. 3201 constatându-se că acesta este prevăzut în Codul de procedură penală.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi dedusă prevenţia la zi.
Instanţa de apel a constatat că inculpatul nu a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale nerecunoscând lovirea activă a victimei iar împrejurarea că are 6 copii minori nu poate fi folosită în favoarea sa întrucât el este vinovat de violenţele exercitate tocmai asupra unui membru de familie, ceea ce înseamnă că aceste valori sociale nu sunt însuşite de inculpat.
Curtea de apel a constatat că temeiul juridic al art. 3201 este indicat greşit, acesta fiind încorporat în Codul de procedură penală, după ce acest act normativ a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, unde era prevăzut la art. I, pct. 43. De altfel, este de menţionat că O.U.G.nr. 121/2011 iar nu Legea nr. 202/2010, a modificat Codul de procedură penală.
Împotriva aceste decizii inculpatul a declarat recurs.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul declarat de inculpat este tardiv pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3853 alin. (2), raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul de recurs curge de la pronunţare.
Potrivit art. 3854 raportat la art. 368 alin. (2) C. proc. pen., asupra renunţării se poate reveni în termenul pentru declararea recursului.
Analizând actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată că, la 10 aprilie 2012, fiind prezent la pronunţarea deciziei inculpatul M.V. a afirmat că nu declară recurs în cauză ( fila 14 verso, dosar apel) şi abia la 16 mai 2012 (data poştei) inculpatul a înaintat declaraţia de recurs, cu toate că în cauză, la 24 aprilie 2012, fuseseră emise formele de executare a pedepsei.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat la 16 mai 2012 este tardiv şi urmează să fie respins ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) lit. a), teza I C. proc. pen.
În consecinţă, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2395/2012. Penal → |
|---|
