ICCJ. Decizia nr. 2382/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2382/2012

Dosar nr. 2794/110/2011

Şedinţa publică din 05 iulie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău s-a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de către inculpații - R.I., G.M.I., S.I.N., I.B., I.G., C.M., E.D.A., S.G. şi C.R.V. din art. 7 pct. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa închisorii in cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, în forma participaţiei penale a complicităţii, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

3. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen, pentru săvârşirea infracțiunii de falsificare de instrumente de plată electronică, în forma participaţiei penale a complicităţii, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii in cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

4. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracțiunii de producere, punere la dispoziţie, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces şi date informatice, care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

5. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de transmitere neautorizată de date de identificare cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani.

6. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea şi art. 320¹C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracțiunii de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat, la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 6 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

II.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); şi art. 320¹C. proc. pen pentru săvârşirea infracțiunii de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului S.I.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracțiunii de transmitere neautorizată de date de identificare, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.

3. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracțiunii de falsificare şi punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate în forma participaţiei penale a complicităţii, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

4. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracțiunii de producere, punere la dispoziţie, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces şi date informatice, care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

5. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea şi art. 320¹C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracțiunii de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

III.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

3. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere neautorizată de date de identificare condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.

4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea şi art. 320¹C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracțiunii de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

IV.

2. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea de instrumente de plată în forma complicităţii, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

3. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 320¹C. proc. pen., de producere, punere la dispoziţie, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces şi date informatice, care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea şi art. 320¹C. proc. pen. condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracțiunii de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

VI.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen.; pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

VII.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului E.D.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de date informatice în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

3. În temeiul art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni.

4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

VIII.

1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere (confecţionare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată condamnarea inculpatului I.B. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulaţie, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

3. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

IX.

1. În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în forma participaţiei penale a complicităţii condamnarea inculpatei C.R.V. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

2. În temeiul art 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea de instrumente de plată în forma complicităţii, condamnarea aceleiaşi inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

3. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de producere, punere la dispoziţie, sub orice formă, fără drept de coduri de acces şi date informatice, care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceleiaşi inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 320¹C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, condamnarea aceleiaşi inculpată, la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen.

S-a interzis tuturor inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II şi b), C. pen. în condițiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. s-a luat act ca prejudiciul cauzat părții civile Banca O. România SA a fost reparat integral prin plata şi că partea civilă Banca P. SA Bucuresti nu s-a constituit parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-au scăzut din pedepsele aplicate inculpaţilor perioadele executate prin reţinere şi arest preventiv, după cum urmează:

- pentru inculpații R.I., G.M.I., S.I.N., I.B., I.G., C.M., E.D.A., reținerea din 17 februarie 2011 şi arestul preventiv de la 18 februarie 2011 la zi,

- pentru S.G. de la 27 februarie 2011 la zi.

- pentru C.R.V. reținerea din 17 februarie 2011 şi arestul preventiv de la 18 februarie 2011 la 15 aprilie 2011.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de bani după cum urmează:

- 755 RON şi 500 euro de la inculpatul C.M.;

- 300 euro de la inculpatul I.G.;

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

De la inculpatul S.G.: telefon marca S.E., cartelă SIM, card memorie S.

De la inculpatul R.I.: 1 laptop marca D. (conţine date informatice de incriminate), telefon mobil marca N., cartelă SIM.

De la inculpatul E.D.A: telefon mobil marca N.E., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.N., adaptor, telefon mobil N., cartelă SIM L. UK, telefon mobil N.C., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., telefon mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM L. UK, telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon mobil N.E., cartelă SIM O., 2 (două) H.D.D marca H.,1 HDD marca T., (3 laptopuri), 1 memory stick marca K., 1 hard disk marca L., 1 memory stick C., 1 CD marca T., 1 CD marca E.T. - date de incriminare.

De la inculpatul I.G.: memory stick T. 1 GB (date de incriminare)

De la inculpatul S.I.N.: telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil S., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., cartelă SIM O., telefon mobil marca H. prevăzut cu husă, 2 (două) cartele SIM O., 2 (două) laptopuri marca T., cu hard disk marca S. şi o agendă telefonică.

De la inculpatul I.B.: 6 înscrisuri olografe, telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., telefon mobil N., cartelă SIM On., telefon mobil V., telefon mobil marca H., telefon mobil marca N.E., cartelă SIM O., telefon mobil N.S., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.E., cartelă SIM O., 4 (patru) carduri din plastic prevăzut cu bandă magnetică, 1 (unul) laptop conţinând hard disk marca W.D., 1 memory stick H., date de incriminare.

De la inculpatul G.M.I.: telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., cartelă SIM W., agendă cu coperte negre cu înscrisuri olografe.

De la inculpatul C.M.: telefon mobil S.E., cartelă SIM O., 1 H.D.D. marca W.D., 1 memory stick 512 GB, conţine date de încriminare, aplicaţii de folosire utilaje industriale la confecţionarea piese de skimming.

S-a dispus restituirea către inculpatul I.B. a unui ipod care nu aparține inculpatului şi care nu a fost folosit la săvârşirea faptei.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele procurorului din datele de 5 aprilie 2011 şi 6 aprilie 2011 asupra sumelor de 47.400 euro, 50 lire şi 7.005 euro aparținând inculpatului E.D.A.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 26 aprilie 2011 asupra sumei de 1.000 euro aparținând inculpatului G.M.I.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpaţii împreună cu alţi complici (care nu au fost identificaţi), prioritar membrii ai grupării, prin actele de conduită ilicită materializate, aflate în interdependenţă, pentru o perioadă mai mare de timp, începând cu toamna anului 2010 şi până la momentul intervenţiei autorităţilor judiciare (17 februarie 2011) au realizat întregul circuit infracţional, cu caracter transfrontalier, concretizat în fabricarea de echipamente de skimming, transferarea şi montarea acestora în străinătate (prioritar spaţiul european, în ţări ca Germania, Italia, Anglia) pe automate bancare pentru extracţia datelor de caiduri, prin înfrângerea măsurilor specifice de securitate, ulterior transmiţând şi gestionând (în ţară) datele informatice confidenţiale fraudate spre realizarea clonelor tot în afara graniţelor (carduri contrafăcute prin imprimarea datelor anterior fraudate), care în final erau utilizate în alte ţări pentru extrageri neautorizate de numerar (SUA, Rusia).

În mod concret a fost stabilit aspectul că inculpatul R.I. a fost principalul întreprinzător ilicit, care având cunoştinţe performante privind realizarea şi exploatarea de dispozitive de skimming, a pus bazele unei grupării infracţionale prin acapararea continuă altor complici specializaţi, care au devenit membrii executanţi, în acest anturaj, în principal făcându-se trimitere la cazul numiţilor I.G., C.M., S.G., E.D.A., fost F., C.R.V. şi I.B., cu cel din urmă fiind în legătură intermediată prin aportul infracţional emis de inculpatul S.I.N.

Datele de investigare, conţinând procesul verbal întocmit de către lucrători de poliţie din cadrul BCCO Bacău, în raport cu relaţiile transmise de către Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, care a procedat la centralizarea transferurilor rapide de bani efectuate de persoanele cercetate în cauză, coroborat cu înscrisurile oficiale ale unităţilor bancare şi de poştă, au evidenţiat faptul că această grupare proceda de maniera disimulării în principal a expeditorilor din străinătate, prin utilizarea de nume false similare cu numele destinatarilor, pentru crearea unei aparenţe de rudenie între aceştia şi pentru a nu se suspiciona aspectul că banii primiţi sunt rezultat infracţional.

Mai mult decât atât, se constată că sumele de bani transferate din străinătate la dispoziţia grupului, erau limitate la un anumit plafon maximal, până în 1.000 dolari SUA pe fiecare tranzacţie, tocmai pentru a evita identificarea membrilor grupării, care acţionau în străinătate (SUA), prin verificările referitoare la datele de stare civilă ale acestora, pentru că transferul unei sume de bani mai mare de 1.000 dolari SUA presupune ca expeditorul să indice datele de stare civilă angajaţilor, ce procesau aceste transferuri.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se regăseşte la dosar.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin decizia penală nr. 24 din 21 februarie 2012, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G., C.R.V. şi G.M.I., împotriva sentinţei penale nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău, ca nefondate.

În baza art. 383, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. şi G.M.I.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare durata arestului preventiv pentru inculpaţii R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. şi G.M.I. de la 29 septembrie 2011 la zi.

II. În baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe penale, numai cu privire la greşita aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale de la inculpaţii R.I., l.G., S.I.N., E.D.A., I.B. şi S.G.

A desfiinţat sentinţa penală apelată cu privire la aceste aspecte.

A reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

În baza art. 118, alin. (1), lit. a) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 17.270 dolari SUA de la inculpatul R.I.;

- 112.947,3 RON de la inculpatul S.I.N.

În baza art. 118, alin. (1), lit. d) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 700 euro de la inculpatul l.G.;

- 2.700 euro de la inculpatul E.D.A.;

- 600 RON de la inculpatul S.G.;

- 500 euro de la inculpatul I.B.

În baza art. 381, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 357, alin. (2), lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanţa procurorului din data de 05 aprilie 2011, până la concurenţa sumei de 2.700 euro, confiscată de la inculpatul E.D.A. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii R.I., l.G., S.I.N., C.M., F. (E.) D.A., I.B., S.G., G.M.I. şi C.R.V.

Inculpatul R.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, susţinând că atât prima instanţă cât şi instanţa de control judiciar, nu şi-au motivat hotărârea, atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt cât şi sub aspectul individualizării pedepsei.

În acest sens, a mai invocat şi cazul de casare art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., susţinând că i-a fost respinsă solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu individualizarea pedepsei, solicitare în raport de care hotărârea nu este motivată.

De asemenea, a criticat motivarea şi prin prisma faptului că este realizată „in corpore"; şi nu particularizată pentru fiecare inculpat în parte.

Într-un prim subsidiar, a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, apreciind că nu s-a răspuns la solicitarea invocată în apel privind desfiinţarea primei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, susţinând că au fost greşit aplicate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de care apreciază că scopul şi funcţia educativ-preventivă a pedepsei pot fi atinse şi prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, fără executarea acesteia în regim de detenţie, cu aplicarea dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Totodată, în raport de atitudinea sa procesuală, respectiv faptul că este fără antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, are o familie organizată, în raport de faptul că infracţiunea săvârşită este una fără violenţă, iar prejudiciul cauzat este de 17.000 dolari, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen.

Inculpatul I.G., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi redozarea pedepsei aplicate, în raport de atitudinea sa sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor, împrejurare în raport de care a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., de lipsa antecedentelor penale şi vârsta tânără, aspecte faţă de care a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul S.I.N. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 17¹, 12 şi 14 C. proc. pen.

În acest sens, a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat, aşa cum sunt definite prin lege, precizând că, deşi a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., a recunoscut faptele dar nu şi infracţiunile, astfel cum au fost reţinute, arătând că există contradicţii între construcţiile juridice reţinute în rechizitoriu şi hotărârea instanţei.

Un alt motiv de recurs îl constituie dispoziţia privind confiscarea, arătând că instanţa a dispus această măsură în baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind că instanţa a procedat în mod greşit, textul invocat referindu-se la bunurile produse prin săvârşirea faptei, în cauză însă, fiind incidente dispoziţiile lit. d) ale art. sus-menţionat.

În acelaşi sens, a invocat şi decizia nr. 188 din 16 februarie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, susţinând că, deşi există părţi civile, acestea nu apar în dosar, situaţie în care apreciază că, confiscarea este nelegală, iar raportat la existenţa grupului infracţional, consideră că nu se poate confisca doar de la un singur inculpat.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a arătat că aceasta este excesiv stabilită în raportat de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind realizată o reală individualizare pentru fiecare inculpat în parte.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, apreciind că nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat.

Într-un prim subsidiar, a susţinut că măsura privind confiscarea trebuie înlăturată din dispozitiv, iar într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Inculpatul C.M., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că din probatoriul administrat, se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu consecinţa reindividualizării pedepsei, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de cele personale ale sale, fiind absolvent de studii superioare şi anterior săvârşirii faptei a avut un comportament ireproşabil în familie şi societate.

Inculpatul F. (E.) D.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 17² şi 14 C. proc. pen.

În acest sens, a susţinut că atât la judecata în fond cât şi în apel, a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, însă această cerere i-a fost respinsă ca nefondată de prima instanţă, iar instanţa de control judiciar, în motivarea hotărârii, arată că solicitarea este nefondată, fără însă a se referi la persoana sa.

Cu privire la reţinerea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, apreciază că aceasta nu poate subzista în cauză, câtă vreme grupul infracţional este constituit din trei sau mai multe persoane, minimul fiind de trei persoane care trebuie să iniţieze acest grup şi nu doar o persoană, astfel cum este reţinut în cauză.

A mai arătat că personal îl cunoştea doar pe coinculpatul R.I., care i-a şi restituit echipamentele furnizate, întrucât nu erau funcţionale.

În raport de susţinerile invocate, a solicitat casarea cu trimitere la instanţa fondului, întrucât prima instanţă nu a motivat cererea de schimbare a încadrării juridice.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., arătând că a recunoscut săvârşirea faptelor din primul moment, a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., este autorul unei infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, este fără antecedente penale, aspecte în raport de care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Totodată, a mai susţinut că este netemeinică motivarea instanţei sub aspectul nereţinerii dispoziţiilor art. 74 C. pen., în sensul că nu se justifică reţinerea circumstanţelor, în raport de atitudinea sinceră de recunoaştere a sa, câtă vreme pentru această recunoaştere, a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la confiscarea sumei de 2.700 euro, a susţinut că această măsură este nelegală, prin prisma faptului că infracţiunea săvârşită este una de pericol, nefiind incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, această măsură apare şi ca netemeinică, câtă vreme instanţa de apel a reţinut că „o gură"; de bancomat ar avea valoarea de 900 euro, valoare total nereală, din declaraţiile inculpaţilor rezultând că acestea au fost achiziţionate, toate trei, cu suma de 500 RON.

Nu în ultimul rând, a mai susţinut că i-au fost confiscate şi bunuri care nu au legătură cu cauza, depunând la instanţă o cerere în acest sens, bunurile personale ale sale fiind identificate de către apărătorul său prin sublinierea acestora cu marker, reiterând această solicitare şi în prezenta cauză.

Inculpatul I.B., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prin confiscarea a nouă telefoane mobile ce îi aparţineau, deşi s-a reţinut că s-au folosit doar 2 posturi mobile, aspect în raport de care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicit reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 86¹ C. pen., în raport de faptul că este fără antecedente penale, se află la primul contact cu legea penală, are vârsta de 24 de ani şi a recunoscut integral săvârşirea faptelor, iar pedeapsa aplicată apare ca netemeinică, în raport cu pedepsele stabilite celorlalţi inculpaţi din dosar şi raportat la gradul de participaţie al fiecăruia la săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul S.G., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că din probatoriul administrat, nu rezultă grupul infracţional, nefiind dovezi în sensul existenţei unei structuri infracţionale în care fiecare membru să aibă un rol bine stabilit şi în raport de faptul că nu îl cunoştea decât pe coinculpatul R.I., astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la reindividualizarea pedepsei, a solicitat reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege şi schimbarea modalităţii de executare, apreciind că se pot reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de cele personale ale sale şi de activitatea infracţională redusă în raport de ceilalţi coinculpaţi.

Inculpatul G.M.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de cele personale ale sale şi de activitatea infracţională redusă în raport de ceilalţi coinculpaţi, acesta având un singur act material reţinut în sarcina sa, aspecte în raport de care pedeapsa aplicată este excesivă.

Inculpata C.R.V. a depus concluzii scrise şi a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

În principal, a invocat greşita încadrare juridică dată faptei, arătând că această solicitare a susţinut-o şi în apel, fiind nelegală respingerea de către instanţă, care a apreciat-o „in corpore"; şi nu cu referire la fiecare inculpat în parte.

În acest sens a arătat că a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând fapta, dar nu şi încadrarea juridică.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a susţinut că instanţa a aplicat o pedeapsă greşit stabilită, ignorând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

A solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. şi reducerea pedepsei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen., arătând că este fără antecedente penale, a avut o atitudine constantă recunoscând fapta din timpul urmăririi penale, reţinându-i-se dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi în raport de atitudinea corectă avută anterior săvârşirii faptei.

Analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate de către inculpaţi, atât în scris, cât şi oral, Înalta Curte constată că, raportat la actele dosarului, aceste critici, cu excepţia cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., sunt nefondate.

Astfel, cu privire la criticile prin care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., susţinute de către inculpaţii R.I., S.I.N., I.B., Înalta Curte reţine ca aspectele invocate de către recurenţi nu se regăsesc în actele şi lucrările dosarului.

În această ordine de idei, se constată că instanţa fondului, nu numai că a răspuns la toate solicitările părţilor, dar a făcut şi o analiză detaliată, cu privire la fiecare făptuitor, a probelor administrate, motivând corespunzător cerinţelor disp. art. 356 C. proc. pen., soluţia dispusă.

Analizând practica C.E.D.O., invocată de către recurenţi - cauza Bordea vs. România - în sensul că „judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de către părţi";, Înalta Curte reţine că o simplă afirmaţie nesusținută de actele dosarului şi pornită din nemulţumirea recurenţilor inculpaţi faţă de care s-a adoptat o soluţie de condamnare, nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii.

Totodată, se constată că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute expres de legiuitor în disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. De altfel, nici recurenţii, prin apărători, nu au putut identifica vreun astfel de caz, făcând o raportare forţată la disp. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce nu este permis.

Cu privire la critica vizând „nemotivarea soluţiei"; dispuse de către instanţa de control judiciar, Înalta Curte constată că şi această critică este neîntemeiată, întrucât instanţa de apel a răspuns tuturor motivelor invocate, analizând fiecare solicitare, distinct, pentru fiecare inculpat în parte.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului S.I. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat, așa cum sunt definite de lege, caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

În acestă ordine de idei, se constată că, după cum ambele instanţe au reţinut, perioada când s-au declanşat activităţile infracţionale ale grupării iniţial constituite, prin participaţia penală a inculpaţilor R.I., l.G., G.M.I. şi S.I., este evidenţiată şi de depoziţiile finale ale inculpatului I.B., care a subliniat că în cursul lunii septembrie 2010, inculpatul S.I.N. i-a predat instrumentar de skimming, ce a constituit suport de inspiraţie privind realizarea unor dispozitive similare, că tot acesta i-a suplimentat bagajul de cunoştinţe privind fabricarea de echipamente de fraudare bancomate, că i-a furnizat o parte dintre elemente componente, module electronice pentru asamblarea de „guri de bancomat"; şi pentru adaptarea în scop de colectare coduri PIN, şi că, tot la solicitarea acestuia, a confecţionat şi predat succesiv două asemenea dispozitive de fraudare.

Datele de monitorizare intruzivă atestă că inculpaţii S.I.N. şi I.B. au gestionat mai multe ansambluri de skimming la dispoziţia grupării, inclusiv şi cel găsit asupra inculpatul l.G. la momentul intervenţiei forţelor de aplicare a legii respectiv de la data de 17 februarie 2011.

Celula de execuţie a aparaturii de fraudare, cu trimitere prioritară la actele de confecţionare, asamblare parte mecanică, a rezultat că a fost activată atât de inculpatul R.I., care i-a cooptat în acest sens pe inculpaţii S.G. (pe care l-a cunoscut în regim de detenţie în Germania), şi C.M. în cursul lunilor noiembrie, decembrie 2010, cât şi de inculpatul S.I.N., ce s-a aflat în conexiune directă cu inculpatul I.B., cel din urmă ocupându-se de ansambluri mecanice finale şi ataşare componente electronice.

În acest angrenaj specific, privind funcţionalitatea segmentului de fabricare/asamblare componente de skimming, în speţă făcându-se referire, în principal, Ia module electronice artizanale destinate supravegherii video, care permitea colectarea de coduri PIN, acţiona şi inculpatul E.D.A. care reprezenta sursa unor asemenea dispozitive adaptate scopului ilicit.

Verificările cauzei au stabilit că inculpatul E.D.A., în cadrul anturajului infracţional, realiza aprovizionarea grupării cu componente în principal electronice pentru finalizarea instrumentarului de skimming, acesta fiind în legături ilicite directe cu inculpatul S.I.N. şi inculpatul R.I. cărora le punea la dispoziţie necesarul tehnic specific de fraudă.

Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul R.I., alături de S.I.N., a condus gruparea infracţională organizată. Tot ei au fost principalii beneficiari a acţiunilor ilicite desfăşurate, fiind destinatarii unor sume de bani, rezultat al extragerii neautorizate din conturile titularilor legali.

Nu în ultimul rând, şi instanţa de control judiciar a reţinut cu privire la inculpatul S.I. că s-a constatat, conform probaţiunii că acesta a fost element codecizional în cadrul grupării infracţionale investigate în cauză şi că acesta a coordonat şi gestionat prin legăturile infracţionale cu membri ai grupării aflaţi în Rusia şi alte ţări din aceeaşi zonă (Polonia), componenta de extragere frauduloasă de numerar de la bancomate prin intermediul instrumentelor de plată contrafăcute. În mod concret a rezultat că acest inculpat transmitea în perimetrul de acţiune ilicită menţionat, datele de carduri, rezultat al skimming-ului efectuat în Germania. Conform probelor acesta a acţionat ca decident pe segmentul zonal Rusia, în timp ce inculpatul R.I. a acţionat pe segmentul de acţiune ilicită cuprinzând zona SUA.

Așa fiind, se concluzionează că acţiunile ilicite ale inculpatului S.I., alături de ale celorlalţi inculpaţi se circumscriu modalităţilor alternative de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 7, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpaţii C.M., F. (E.) D.A., S.G. şi C.R.V., vizând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din aceeaşi lege, Înalta Curte constată că acest motiv a mai fost invocat de către inculpaţi şi în faţa instanţei de apel, care a motivat amplu şi temeinic respingerea acestei solicitări.

Astfel, fără a mai relua motivarea instanţei de control judiciar, se constată că în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt întrunite trăsăturile specifice existenţei unui grup infracţional organizat şi anume: colaborarea dintre mai mult de 2 persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite, cu o organizare pentru o perioadă lungă de timp, prin exercitarea anumitor forme de disciplină şi control, pentru săvârşirea de infracţiuni grave cu implicaţii directe internaţionale şi prin care se urmăreşte obţinerea de beneficii materiale.

Bineînțeles că activitatea infracţională a inculpaţilor, în cadrul grupului, aşa cum a fost reţinută de prima instanţă şi recunoscută de fiecare dintre ei, nu este identică. Ceea ce însă constituie un liant subiectiv în aprecierea contribuţiei fiecăruia, chiar şi a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru, este specificul activităţii de obţinere, fabricare, comercializare şi exploatare a dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronică, de obţinere, transmitere şi utilizare a datelor de identificare a unor carduri legale, în scopul accesării şi debitării frauduloase a conturilor unor titulari legali. Pentru asigurarea succesului întregii operaţiuni, în considerarea rolului fiecăruia dintre inculpaţi şi în raport de acţiunile multiple şi succesive ce erau necesar a fi întreprinse pentru a se ajunge la rezultatul socialmente periculos, respectiv extragerea de bani cu ajutorul cardurilor clonate, cu date de identificare, care, pentru a fi obţinute, presupunea un efort complex şi elaborat din partea a mai multor membri, toate aceste activităţi erau executate de toţi inculpaţii, dacă nu în mod direct şi detaliat, cel puţin erau lesne de prefigurat chiar şi pentru cei care confecţionau sau adăugau, într-un mod solitar, noi dispozitive la echipamentele necesare grupului. Şi aici, instanţa de apel a avut în vedere contribuţia inculpaţilor C.M., S.G., E.D.A. şi I.B.

În privinţa celorlalţi, trăsăturile grupului infracţional organizat ies în evidenţă în toată plenitudinea lor prin legăturile infracţionale multiple între ei şi având colaborarea şi a altor persoane aflate în Germania şi SUA, prin deplasările repetate în prima ţară şi obţinerea datelor de identificare în mod fraudulos, prelucrarea lor în România, în apartamentul închiriat de R.I., cu aportul direct al lui S.I.N., G.M.I. şi C.R.V. şi transmiterea rezultatelor astfel obţinute în SUA, de unde erau primite ulterior sumele de bani. Şi această ultimă activitate se realiza într-o modalitate disimulată, prin folosirea unor sume fictive la expediere şi ridicarea banilor de alte persoane decât adevăratul destinatar, R.I.

Pentru considerentele anterior expuse, așa cum s-a arătat şi în cazul inculpatului S.I., în mod corect s-a apreciat că acţiunile ilicite ale inculpaţilor se circumscriu modalităţilor alternative de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 8 din aceeaşi lege.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. invocat de către toţi recurenţii inculpaţi, prin care se invoca o greşită individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, Înalta Curte constată că au fost respectate cerinţele prev. de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, pedeapsa aplicată este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a făptuitorului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Raportând aceste criterii legale la disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi la actele dosarului, se constată că, în cauză este vorba de un grup infracţional specializat în furt electronic, format din 9 inculpaţi, care deţinând fără drept echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice au accesat fără drept un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, au transmis neautorizat date de identificare informativă, activitate infracţională săvârşită în scopul obţinerii unui folos ilicit prin prejudicierea titularilor legali de carduri valide.

Totodată s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, care rezultă din maniera concretă de comitere a faptelor şi forma continuată a infracţiunilor comise, criterii faţă de care se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor, prin raportare la limitele prev. de disp. art. 320¹ C. proc. pen. sunt corect individualizate, ca şi cuantum şi modalitate de executare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi R.I. şi S.I.N., Înalta Curte constată că acesta a fost abrogat prin art. 1 pct. 185 din Legea nr. 356/2006, în legislaţia actuală, textul acestui punct fiind prev. de pct. 17² al aceluiaşi articol, la care se va face referire în cele ce urmează.

Analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen. vizând măsura de siguranţă a confiscării speciale dispusă de instanţa de apel, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor legale prev. de art. 118 lit. a) şi d) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile produse prin săvârşirea faptei, precum şi bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor.

Or, în speţă, inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiuni de pericol şi nu pentru infracţiuni de prejudiciu, reținându-se un singur prejudiciu in cuantum de 193,98 euro în dauna părţii civile Banca O. România.

Acest prejudiciu, însă, a fost achitat înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în sentinţa penală nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău luându-se act că prejudiciul cauzat părţii civile Banca O. România SA a fost reparat integral prin plată şi că partea civilă Banca P. SA Bucureşti nu s-a constituit parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu.

În acest context juridic, rezultă că măsura dispusă, respectiv confiscarea specială a tuturor sumelor indisponibilizate, excede sensului conferit de legiuitor acestei instituţii.

Nu în ultimul rând, așa cum de altfel a reţinut şi instanţa fondului, se constată că în cauză operează şi prezumţia caracterului licit al dobândirii proprietăţii prevăzută în disp. art. 44 alin. (8) Teza a II-a din Constituţie, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Faţă de aceste elemente de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că măsura de siguranţa a confiscării speciale a unor sume de bani aparţinând inculpaţilor recurenţi R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B. şi S.G. apare ca nelegală, motiv pentru care o va înlătura.

Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpaţii R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B. şi S.G., în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor C.M., G.M.I. şi C.R.V. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B., S.G., împotriva deciziei penale nr. 24 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Casează în parte decizia penală recurată, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare şi de instituire a măsurii sechestrului asigurator şi rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispoziţia potrivit căreia:

- în baza art. 118 alin. (1), lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 17.270 dolari SUA de la inculpatul R.I.;

- 112.947,3 RON de la inculpatul S.I.N.;

- în baza art. 118 alin. (1), lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 700 euro de la inculpatul I.G.;

- 2.700 euro de la inculpatul E. (F.) D.A.;

- 600 RON de la inculpatul S.G.;

- 500 euro de la inculpatul I.B.;

precum şi dispoziţia de menţinere a măsurii asiguratorii a sechestrului instituit prin ordonanţa procurorului din data de 05 aprilie 2011, până la concurenţa sumei de 2.700 euro, confiscată de la inculpatul E. (F.) D.A.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M., G.M.I. şi C.R.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.I., I.G., S.I.N., C.M., E. (F.) D.A., I.B., G.M.I., durata prevenţiei de la 17 februarie 2011 la 05 iulie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G. durata prevenţiei de la 27 februarie 2011 la 05 iulie 2012.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt potrivnice dispoziţiilor prezentei decizii.

Obligă recurentul inculpat C.M. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată C.R.V. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat G.M.I. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi I.G. şi S.G. în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurenţii inculpaţi R.I., S.I.N., E. (F.) D.A. şi I.B. în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iulie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2378/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2394/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2382/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs