ICCJ. Decizia nr. 2398/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2398/2012
Dosar nr. 10594/2/2011
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 142 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentui - condamnat P.M., prin care a solicitat conversiunea condamnării de 24 ani închisoare.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministrului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că :
La 13 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 10594/2/2011, cererea petentului P.M., prin care acesta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 159 din Legea nr. 302/2004, conversiunea condamnării, întrucât pedeapsa aplicată în Spania, de către autorităţile judiciare, respective este rezultatul unui cumul aritmetic şi nu juridic, solicitând astfel, în final, aplicarea legislaţiei române.
În cauză, s-a dispus conexarea dosarului nr. 472/2/2012 la dosarul nr. 10594/2/2011, fiind îndeplinite condiţiile art. 34 C. proc . pen.
În sprijinul cererii, petentul a arătat că o situaţie similară cu a sa este cea a condamnatului M.F. - care a beneficiat în anul 2008 de conversiunea pedepsei.
Analizând actele şi lucrările de la doar, instanţa a constatat că petentul a formulat şi alte cereri ,cu acelaşi conţinut, soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţele penale nr. 240/2011 şi nr. 327/2011, fiind în curs de judecată şi o altă cerere în dosarul nr. 9618/2/2011 - pe rolul aceleiaşi instanţe.
Astfel, s-a constatat că o atare cerere a mai fost soluţionată de aceeaşi primă instanţă iar reiterarea unei noi cereri cu acelaşi obiect al judecăţii nu se justifică.
Împotriva sus-arătatei sentinţe condamnatul a formulat în termen legal prezentul recurs, reiterând, atât prin apărător, cât şi personal, cererea de conversiune a condamnării.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările de la dosar constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de condamnat avându-se în vedere că instanţa - Curtea de Apel Bucureşti - prin sentinţele penale nr.2 40/2011 şi nr. 327/2011, s-a pronunţat cu privire la solicitarea condamnatului de a se proceda la conversiunea condamnării.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 142 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2396/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2400/2012. Penal → |
|---|
