ICCJ. Decizia nr. 2438/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin încheierea din 11 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe rol fiind soluționarea propunerii Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la data punerii în executare a mandatelor de arestare, a inculpaților: N.R. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., M.O.I. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), M.C.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), N.D.M. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), G.M. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), P.Ș. cercetat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

în temeiul art. 1491C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.:

A dispus arestarea preventivă a inculpaților N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

în temeiul art. 1491alin. (12) raportat la art. 1451C. proc. pen. a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului P.Ș. și a dispus față de acesta luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.

în temeiul art. 1451alin. (2) raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul P.Ș. a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

A pus în vedere inculpatului P.Ș. dispozițiile art. 145 alin. (22) C. proc. pen. privind revocarea măsurii în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor impuse.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a constatat, în esență că, privitor la inculpații N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. aceștia se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în raport cu circumstanțele reale de comitere a faptelor - inculpații au acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat o perioadă îndelungată de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată - în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv, de evaziune fiscală în variantă agravantă, obținând beneficii materiale precum și producând totodată un prejudiciu foarte mare la bugetul statului în scopul obținerii unor beneficii ilicite, imprimă faptelor reținute în sarcina inculpaților un grad de pericol concret deosebit de grav.

Cu privire la inculpatul P.Ș., s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

în termen legal, împotriva încheierii sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș. și inculpații M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M.

Procurorul a solicitat admiterea recursului Parchetului, invocând dispozițiile art. 1491alin. (1) C. proc. pen., casarea în parte a încheierii atacate, numai cu privire la inculpatul P.Ș., constatând îndeplinite dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. și încuviințarea propunerii Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind luarea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile pentru acest inculpat.

în acest sens a susținut că instanța de fond, examinând propunerea de arestare preventivă, deși a constatat că se regăsesc dispozițiile art. 143 C. proc. pen., analizând în detaliu actele administrate, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv nivelul de instrucție, faptul că este fără antecedente penale și are o familie organizată.

însă, în raport de amploarea activității infracționale, de pericolul concret al faptelor, de numărul mare de persoane implicate, de timpul îndelungat pe parcursul căruia s-au desfășurat infracțiunile, de consecințele acestora, de valoarea foarte mare a prejudiciului, de modul organizat și foarte bine structurat apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru existența pericolului concret pentru ordinea publică, astfel că se impune privarea de libertate a inculpatului P.Ș.

A mai arătat că acest inculpat nu se disociază de activitatea infracțională a grupului, ci realiza legătura dintre acest grup și palierul de protecție.

Inculpatul M.O.I., personal și prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, arătând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

în susținerea recursului a arătat că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București nu cuprinde considerente de ordin personal ale sale, în acest sens arătând că era patronul unei firme de distribuție carburant și avea 65 de stații de benzină cu 60 de angajați. Din documentele depuse astăzi rezultă că toate cantitățile de motorină euro 5 au fost cumpărate în mod legal, cu acte, pe facturi înregistrate în contabilitate, plătind accize, de la firme reale, cu atestate emise de Statul Român, iar în urma unui control efectuat în luna ianuarie i-au fost închise stațiile, precizând că nu îi cunoștea decât pe inculpații J. și P., întâlnindu-se cu aceștia și cu numitul G., conversațiile purtate fără a depăși cadrul procesual obișnuit al unei discuții.

în dovedirea bunei-credințe a arătat că în momentul în care a aflat că este căutat se afla în Turcia, în concediu și a trimis imediat un fax la Curtea de Apel București, apoi a efectuat de urgență toate demersurile în sensul schimbării biletului de avion și s-a prezentat la instanță.

Nu a fost audiat la Parchet întrucât nu se afla în țară, dar s-a prezentat de urgență la instanță, arătând că nu are nimic de ascuns.

Inculpata N.D.M., prin apărătorii aleși, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii Direcției Naționale Anticorupție de luare a măsurii arestării preventive, arătând că nu sunt întrunite dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

în acest sens, a susținut că în referatul Parchetului, care conține un număr de 80 de file se face o singură mențiune cu privire la persoana sa, și anume că este asociată la SC E.G. SRL.

Instanța de fond, în motivarea soluției, a arătat că l-a sprijinit pe N.R., însă nu a fost niciodată implicată în activitatea societății, în prezent nu mai are nici calitatea de asociat, firma fiind condusă de o altă persoană, astfel că nu avea cum să-l sprijine pe N.R., preocuparea sa fiind creșterea și educarea celor doi copii.

A mai arătat că în cuprinsul actelor numele său este menționat de câteva ori, nicăieri în cuprinsul susținerilor fără a se preciza concret în ce constă activitatea sa de sprijinire a grupului infracțional.

Totodată, a mai arătat că s-a susținut că s-a sustras de la urmărirea penală, însă fără a exista probe în acest sens.

Inculpatul M.C.A., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Curtea de Apel București și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

în susținerea recursului a arătat că se susține că s-ar sustrage de la urmărirea penală, însă a fost declarat dispărut la organele de poliție de către soția sa de la data de 21 mai 2012, toate actele ulterioare fiind îndeplinite la domiciliu de unde este declarat dispărut.

A mai precizat că soția sa nu știe nimic despre el, fiind dispărut în jurul prânzului în ziua de Sf. Constantin și Elena.

Cu privire la existența lit. f) a art. 148 C. proc. pen. privind pericolul concret pentru ordinea publică a arătat că indiciile săvârșirii infracțiunii au la bază întâlnirea dintre el și N. și că au purtat o discuție cu voce scăzută, reținându-se și faptul că se cunoștea cu N., B. și C.

A mai arătat că nici în referatul Parchetului și nici în cadrul dosarului de urmărire penală nu se demonstrează cum palierul de protecție a sprijinit grupul evazionist.

în concluzie, a susținut că pentru egalitate de tratament se impune admiterea recursului și lăsarea sa în liberate, câtă vreme pentru numitul C. s-a instituit o interdicție, iar pentru B. nu s-a dispus nici o măsură.

Inculpatul G.M., prin apărătorul ales, a solicitat, în raport de conținutul actelor depuse astăzi la instanță, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă, susținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.

Astfel, a arătat că în mod corect instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că trebuie să existe o bănuială bazată strict pe faptele pe care le-a săvârșit persoana cercetată.

Or, nu se regăsește nicăieri în probatoriul administrat faptul că G. nu se afla în țară din data de 8 mai 2012.

Mai mult, se reține că în data de 25 iunie 2012, împreună cu o altă persoană și cu numitul I.M. s-au deplasat la sediul Băncii B., lucru care nu se putea întâmpla de vreme ce se afla în mijlocul mării pe vasul P.C.

în continuare, se reține că la data de 29 iunie 2012 i-a înmânat numitului I.M. o anumită sumă de bani reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, lucru de asemenea eronat, câtă vreme conform adeverinței și actelor depuse astăzi la dosar, s-a îmbarcat la data de 8 mai 2012 pe vasul P.C. pentru o perioadă de 5 luni, fiind și în prezent pe vas.

în combaterea lit. a) a art. 148 C. proc. pen. a susținut că pentru existența acesteia trebuia să existe intenția sustragerii, iar potrivit procesului-verbal de percheziție din data de 9 iulie 2012, se afla pe vas, fiind și la această dată pe mare, însă până nu ancorează în primul port nu se poate prezenta și nici nu poate lua legătura.

A mai făcut referire la faptul că s-a reținut că a folosit un post telefonic care nu exista, cu o altă identitate, însă nu exista nici o declarație a numitului S. care să confirme că el a răspuns la telefonul său și nu exista nici o expertiză sau alte probe care să dovedească că el a vorbit de la acel post telefonic.

Recursul declarat de inculpatul M.O.I. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș. și de inculpații M.C.A., N.D.M. și G.M. sunt nefondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Art. 148 lit. a) C. proc. pen. prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.

în raport de actele dosarului înalta Curte constată că prin propunerea nr. 54/P/2012, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat emiterea unor mandate de arestare pe o durată de 30 de zile pentru inculpații N.R. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.O.I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.C.A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.D.M., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- G.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.Ș., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

în esență, în referatul Parchetului, s-au reținut următoarele:

La data de 01 martie 2012 procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secției de combatere a corupției, s-au sesizat din oficiu cu privire la constituirea unei grupări infracționale, coordonată de numiții N.R., G.G., C.D., J.A.F. și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat din foști factori decizionali de vârf din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), un rol important revenindu-le numiților B.S., M.C.A. și C.V. Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că, în fapt și în realitate, J.A.F. este "coordonat" și "subordonat" numitului P.D.E., cel care "organizează" activitatea de transport.

Rolul acestor entități cu caracteristici de tip "fantomă", prin intermediul cărora mărfurile sunt comercializate doar scriptic, este acela de a achiziționa produsele petroliere slab accizate și de a oferi beneficiarilor finali, reprezentați, în special, de companii specializate în distribuția carburanților, facturi care să ateste că au achiziționat motorină euro 5, pentru care a fost achitată acciza corespunzătoare.

Prin încheierea din data de 11 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și în temeiul art. 1491C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

în temeiul art. 1491alin. (12) rap. la art. 1451C. proc. pen. a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului P.Ș. și a dispus față de acesta luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, cu obligarea acestuia de a respecta disp. art. 1451alin. (2) rap. la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., astfel cum sunt enumerate în hotărâre, punându-i-se totodată în vedere și dispozițiile art. 145 alin. (22) C. proc. pen. privind revocarea măsurii în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor impuse.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. se constată că aceștia se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la inculpatul M.O.I., se apreciază că se impune luare acestei măsuri preventive, pericolul pentru ordine publică fiind relevat și de faptul că, deși acesta era plecat din țară (în vacanță potrivit spuselor sale), activitatea infracțională în cadrul societății sale (SC B.O. SRL) a continuat, fiind efectuate mai transporturi de combustibil în zilele de 7 și 8 iulie 2012.

în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se constată că acesta este incident numai în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.C.A., N.D.M. și G.M.

Referitor la inculpatul P.Ș., Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, apreciind că lăsare în libertate a acestuia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

în conformitate cu disp. art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar, privarea licită de libertate fiind expres și limitativ prev. în disp. art. 5 parag. 1 lit. c) din aceeași convenție.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă că arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele legale de fond și de procedură prevăzută de legea națională, care la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției.

înalta Curte, analizând dispozițiile legale anterior menționate prin raportare la principiile generale în această materie stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele naționale o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului) în aplicarea art. 5 parag. 1 lit. c) și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constată că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în această materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei, în sensul că "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei).

Persistența motivelor plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

înalta Curte constată că temeiul de fapt determinant avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.O.I. a fost acela că pericolul pentru ordine publică a fost relevat și de faptul că, deși acesta era plecat din țară (în vacanță potrivit spuselor sale), activitatea infracțională în cadrul societății sale (SC B.O. SRL) a continuat, fiind efectuate mari transporturi de combustibil în zilele de 7 și 8 iulie 2012.

Or, la acest moment procesual, în raport și de actele depuse în cauză, aflate la dosar, respectiv de nota olografă întocmită de inculpatul M.O.I. prin care acesta arată că nu se sustrage anchetei și că se afla în concediu în Turcia, și de copia biletului electronic de avion al acestuia prin care face dovada bunei-credințe și a faptului că dorește să sprijine ancheta penală, în vederea aflării adevărului, întorcându-se în țară în cel mai scurt timp posibil, înalta Curte constată că prin respingerea propunerii Parchetului de arestare preventivă a inculpatului și dispunerea față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile se poate asigura scopul procesului penal.

în această ordine de idei, se constată că din perspectiva analizării acestor elemente anterior prezentate, se poate concluziona că sintagma folosită de legiuitor referitor la existența în concret a pericolului pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică presupune existența unor riscuri de natură a periclita funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Or, văzând circumstanțele reale ale cauzei, prin raportare la momentul procesual actual și practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Jiga contra României) se constată că aceste riscuri s-au estompat, iar punerea în libertate a inculpatului prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive nu are caracterul perturbării procesului penal și nici nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, la alegerea acestei măsuri (obligarea de a nu părăsi țara) înalta Curte a avut în vedere și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală, nu are antecedente penale, are familie și are surse licite de obținere a veniturilor.

Nu în ultimul rând, înalta Curte constată că măsura obligării de a nu părăsi țara reglementată de disp. art. 1451C. proc. pen. oferă suficiente garanții procesuale, prin stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor menționate prin prezenta decizie, care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare și cu inculpatul în libertate.

în ceea ce-l privește pe inculpatul P.Ș., înalta Curte constată că prima instanță, prin încheierea pronunțată, în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, pe lângă circumstanțele personale ale acestuia (lipsa antecedentelor penale, situația familială bună, pregătirea profesională), s-a ținut seama și de faptele reținute în sarcina sa, respectiv gradul de implicare a acestuia în săvârșirea infracțiunilor.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, în sarcina inculpatului s-a reținut că intermediat unele întâlniri ale inculpatului M.C.A. cu inculpatul N.R., acesta din urmă folosindu-l pe B.M. Or, față de gradul de implicare al acestui inculpat în activitatea descrisă, nu se poate trage concluzia că lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, în ce-l privește pe inculpatul P.Ș. nu se poate reține că sunt incidente nici dispozițiile art. 148 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că, din actele depuse de către apărătorul său ales, a rezultat că acesta s-a căsătorit în data de 29 iunie 2012, iar pe data de 2 iulie 2012 a plecat împreună cu soția sa într-un voiaj, urmând să se întoarcă pe data de 14 iulie.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat față de acesta că măsura obligării de a nu părăsi țara este necesară și suficientă pentru a se asigura prezența sa în fața organelor judiciare împiedicare de a perturba în vreun fel desfășurarea procesului, astfel că recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la inculpatul P.Ș. este nefondat.

Cu privire la inculpații M.C.A., N.D.M. și G.M. se constată că recursurile declarate sunt nefondate.

Așa după cum prima instanță a reținut, în raport cu circumstanțele reale de comitere a faptelor - inculpații au acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat o perioadă îndelungată de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată - în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv, de evaziune fiscală în variantă agravantă, obținând beneficii materiale precum și producând totodată un prejudiciu foarte mare la bugetul statului în scopul obținerii unor beneficii ilicite, imprimă faptelor reținute în sarcina inculpaților un grad de pericol concret deosebit de grav.

De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că în componența acestui grup infracțional organizat au intrat și înalți funcționari ai statului care, deși ar trebui să vegheze la respectarea legii și asigurarea ordinii de drept, au acționat nu numai în sens contrar acestor atribuții cu care au fost învestiți, ci s-au folosit de prerogativele autorității publice pentru a sprijini o grupare infracțională.

în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se constată că acesta este incident în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.C.A., N.D.M. și G.M.

într-adevăr, aceștia deși au fost citați, la fond și în recurs, dispunându-se inclusiv aducerea cu mandat, la prima instanță, nu au putut fi găsiți la domiciliile sau reședințele lor. Totodată, prima instanță imediat după sesizare, a încercat să le aducă la cunoștință termenul fixat pentru dispunând citarea prin agent procedural, procedură în urma căreia, aceștia nu s-au prezentat.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost justificate, fără a se fi schimbat în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, raportat la faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre în cauză.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul M.O.I. este fondat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a fi admis, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș. și de inculpații M.C.A. N.D.M. și G.M. nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei încheieri.

S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 3982/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2532/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2438/2012. Penal