ICCJ. Decizia nr. 2464/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2464/2012
Dosar nr. 32115/3/2011
Şedinţa publică din data de 25 iulie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 746 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3211 5/3/2011, în temeiul art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C., zis "B." la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă complementară, timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an, în final inculpatul având de executat 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub puterea M.A.P. nr. 63/U.P. din 11 martie 2011, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 18329/3/2011).
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 11 martie 2011 la zi.
S-a constatat că obiectul tăietor-înţepător (posibil cuţit), folosit la agresarea părţilor vătămate M.G. şi R.E., aparţinea celor din urmă, astfel că nu se poate dispune confiscarea sa în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate M.G. şi R.E. nu s-au constituit părţi civile în prezentul proces penal.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. B.A." nu s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că Rechizitoriul nr. 2577/P/2010 din data de 03 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.C. zis "B." pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut că în noaptea de 09/10 martie 2010, inculpatul M.C. zis "B.", însoţit de numiţii S.M. zis "F.", M.T.M. zis "P.", M.I. zis "A.", determinaţi de către numitul R.F. zis "D.", înarmaţi, cu premeditare şi pentru a le intimida şi a le determina astfel pe părţile vătămate să părăsească spaţiul închiriat pentru activităţi de colectare a fierului vechi, au pătruns în imobilul din Bucureşti, str. Z., sector 5, iar în timp ce M.I. asigura paza locului, le-au înjunghiat pe părţile vătămate M.G. şi R.E. (concubini, care locuiau acolo fără forme legale din data de 07 martie 2010), care au suferit astfel leziuni grave în zone corporale vitale, totodată, sustrăgându-le sume de bani.
În timpul exercitării actelor de violenţă asupra părţilor vătămate, agresorii le-au determinat pe acestea să spună unde îşi păstrează banii pe care apoi i-au sustras.
La un moment dat, agresorii au fost alertaţi de M.I. despre apropierea pe stradă a unei persoane care i-ar putea surprinde, motiv pentru care aceştia au părăsit rapid imobilul, prin aceeaşi modalitate prin care au pătruns, şi au fugit de la locul faptei.
În continuare, sus-numiţii s-au sustras de la urmărire şi - totodată - au încercat să realizeze o înţelegere frauduloasă cu părţile vătămate, cărora le-au oferit sume de bani în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză.
Părţile vătămate au fost internate în Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. B.A.", M.G. cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune (declarativ); multiple plăgi produse prin înjunghiere (declarativ) la nivelul toracelui anterior şi posterior; lombă dreaptă; hemopneumotorax stâng; insuficienţă respiratorie acută"; R.E. cu diagnosticul: "politraumatism prin agresiune; plagă tăiată (cuţit), pe faţa posterioară braţ drept; hemopneumotorax minim drept; plagă contuză regiunea parietală dreaptă".
Instanţa de fond a mai făcut precizarea că prin actul de sesizare a instanţei (prin care s-a disjuns cauza faţă de inculpatul M.P.), s-a precizat că prezentul dosar penal s-a format urmare disjungerii dispuse prin rechizitoriul întocmit la data de 09 iunie 2010 în Dosarul nr. 995/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (în vederea identificării numitului "B."), prin acelaşi rechizitoriu fiind trimişi în judecată inculpaţii R.F., M.I., S.M. zis şi M.I., toţi pentru săvârşirea de infracţiuni în aceeaşi speţă. Prin rechizitoriul întocmit la data de 08 iulie 2010 în Dosarul nr. 2223/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost trimis în judecată inculpatul M.T.M., pentru săvârşirea de infracţiuni în aceeaşi speţă.
În faza urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile părţilor vătămate M.G. şi R.E.; declaraţiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. şi M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declaraţiile inculpaţilor R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I., M.T.M. şi M.C.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, legal citate fiind, părţile vătămate M.G. şi R.E. nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nici nu au promovat acţiuni civile pentru eventualele daune materiale şi/sau morale pe care le-au suferit, iar Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. B.A." - citat preparator în calitate de parte civilă - a adoptat aceeaşi poziţie în legătură cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate celor două victime.
La al patrulea termen de judecată, din data de 09 septembrie 2011, inculpatul M.C. a solicitat să fie judecat în baza acordului de vinovăţie, instanţa de fond, admiţând cererea formulată de inculpat, privind aplicarea procedurii de la art. 3201 C. proc. pen. şi a acordat cuvântul la dezbateri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reţinut că la instigarea numitului R.F., inculpatul M.C. împreună cu numiţii S.M. (minor), M.T.M. şi M.I. au hotărât să dea o lecţie părţilor vătămate M.G. şi R.E. (concubini), şi anume să le intimideze, în ideea de a le determina să plece din incinta spaţiului închiriat pentru activităţi de colectare a fierului vechi, aferent imobilului situat în Bucureşti, str. Z., sector 5. Interesul atacatorilor era favorizarea unor persoane din satul Sinteşti, com. Vidra, jud. Ilfov, care aveau preocupări de afaceri similare. Aşadar, în condiţii de premeditare, în noaptea de 09/10 martie 2010, sus-numiţii s-au deplasat, înarmaţi fiind, la locaţia vizată, şi au pătruns, fără drept, în imobil, păziţi de numitul M.I. Înăuntru, le-au înjunghiat pe părţile vătămate, inculpatul folosindu-se de un cuţit găsit şi luat de pe o masă. Urmare agresiunilor, victimele au suferit leziuni grave în zone corporale vitale.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 a concluzionat că partea vătămată M.G. a suferit următoarele leziuni traumatice: 1.) la nivelul toracelui anterior, două plăgi produse prin înjunghiere (cuţit declarativ): una submamară stângă de aproximativ 4 cm adâncime; una la rebordul costal în sp. VII intercostal pe linia medioclaviculară cu traiect descendent spre median de aproximativ 3/9 cm; 2.) la nivelul umărului stâng o plagă de aproximativ 1/8 cm adâncime sângerândă; 3.) două plăgi lombare stângi de aproximativ 2/5 cm şi o plagă lombară dreapta de aproximativ 3/8 cm cu traiect anterior; 4.) hemopneumotorax stâng. Leziunile traumatice prezentate s-au putut produce la data de 09 din 10 martie 2010 prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, au necesitat circa 15 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei; în condiţiile unei evoluţii favorabile nu determină infirmitate.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 a concluzionat că partea vătămată R.E. a suferit următoarele leziuni traumatice: care s-au putut produce la data de 09/10 martie 2010 prin lovire cu sau de corp dur - plaga contuză din regiunea parietală dreaptă şi lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit - celelalte leziuni traumatice prezentate şi care necesită circa 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
În drept, prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului M.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), b) - 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. din C. proc. pen. aspectele reţinute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul M.C. a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii "Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei".
S-a reţinut, în acord cu art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Esenţiale pentru formarea convingerii instanţei au fost: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile părţilor vătămate M.G. şi R.E.; declaraţiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. şi M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declaraţiile inculpaţilor R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I. şi M.T.M.; declaraţiile inculpatului M.C. (de recunoaştere, regret, cu atitudine constantă de cooperare).
Faptele prevăzute de legea penală au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la fiecare, cu executare în regim de detenţie, în realizarea scopului de la art. 52 C. pen.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşadar, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (reduse cu o treime) sunt (în ordinea consemnării infracţiunilor): închisoare de la 6 ani şi 8 luni la 16 ani şi 8 luni alternativ cu închisoare de la 4 ani şi 10 luni la 8 ani şi 4 luni (la care se adaugă interzicerea unor drepturi); închisoare de la 4 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni; închisoare de la 2 ani la 6 ani şi 8 luni; inculpatul este în vârstă de 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale (potrivit fişei de cazier judiciar eliberate de I.P.J. Ialomiţa şi ataşată la dosar), nu este şcolarizat, nu este căsătorit, nu are copii, provine dintr-un mediu pauper şi defavorizant; a acţionat la instigarea altor persoane, în condiţiile în care prezintă diagnosticul "retard mental uşor - F70.0 - având discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat" (potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2844 din 21 aprilie 2011 întocmit de I.N.M.L. "Mina Minovici" şi ataşat la dosar); faptele comise au un pericol social ridicat (valorile ocrotite lezate sunt primordiale - viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanei); faptele au fost săvârşite împreună cu un minor (inculpatul S.M.); părţile vătămate nu au emis pretenţii de ordin pecuniar faţă de inculpat, existând date cum că atare pretenţii au fost satisfăcute.
La stabilirea pedepselor accesorii, instanţa de fond a ţinut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracţiunea săvârşită şi interzicerea unui drept, potrivit C.A.D.O.L.F. şi hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. Natura, modalitatea săvârşirii faptelor şi circumstanţele personale relevă existenţa unei nedemnităţi numai în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Pe latură civilă, instanţa de fond a constituit lipsa oricăror constituiri de acţiuni civile, atât de la părţile vătămate, cât şi din partea unităţii spitaliceşti care le-a acordat îngrijiri medicale, însă principiul disponibilităţii este suveran. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.C.
Ministerul Public a criticat hotărârea apelată pentru următoarele considerente:
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., faţă de încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, dispoziţiile legale anterior menţionate neputând fi aplicate infracţiunilor care se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţă.
- nelegalitatea hotărârii sub aspectul nereţinerii circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) cu privire la săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav; întrucât la săvârşirea faptei au participat un număr de cinci persoane, care au fost prezente la faţa locului, au acţionat cu premeditare, cunoscând şi acceptând implicarea lor în săvârşirea faptelor.
- netemeinicia reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. şi fără a face referire la dispoziţiile art. 76 C. pen. cu consecinţa netemeiniciei pedepsei aplicate în condiţiile în care instanţa de fond nu a indicat în ce constau acestea şi oportunitatea reţinerii.
- nepronunţarea cu privire la confiscarea sau restituirea bunurilor ridicate de la faţa locului, a celor folosite la săvârşirea infracţiunilor şi a confiscării sumelor de bani sustrase de la inculpaţi.
Inculpatul M.C. a solicitat admiterea apelului său, criticând hotărârea instanţei de fond, arătând că a recunoscut şi regretat sincer comiterea faptelor, are numai 23 de ani, este necunoscut cu antecedente penale, anterior a avut un comportament bun în societate, astfel cum rezultă din caracterizările emise de vecini. În raport de aceste aspect a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi a se renunţa la sporul de pedeapsă de un închisoare aplicat, pedeapsa de 4 ani închisoare fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 119/A din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat M.C.
În temeiul art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 756 din 23 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând în fond:
În temeiul art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. a), b), art. 176 lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 74 lit. a), c) şi art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 118 lit. b), d) C. pen. a dispus confiscarea bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen), ridicate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi a sumei de 630 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că faptele au fost săvârşite de inculpat şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.
Această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptelor care se coroborează în temeiul art. 69 C. proc. pen. cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile părţilor vătămate M.G. şi R.E.; declaraţiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. şi M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declaraţiile inculpaţilor R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I. şi M.T.M.
Cu privire la aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în cazul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, instanţa de apel a constatat că alin. (7) teza finală al acestui articol interzice expres aplicarea acestei instituţii juridice în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă. Infracţiunea de omor deosebit de grav este sancţionată de lege cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 - 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 144 C. pen., prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. Prin urmare, şi în cazul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav subzistă această interdicţie a aplicabilităţii art. 3201 C. proc. pen.
Curtea a constatat că prima instanţă a omis aplicarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. cu privire la infracţiunea de omor deosebit de grav în condiţiile în care s-a reţinut că la săvârşirea faptei au participat 4 autori şi un complice concomitent, cunoscând şi acceptând implicarea tuturor în săvârşirea acesteia, astfel încât instanţa de apel a reţinut această circumstanţă (care în cazul celorlalte două infracţiuni se regăseşte în forma agravată reţinută deja prin actul de sesizare).
Art. 72 C. pen. stabileşte criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispoziţiile art. 52 C. pen.: funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de faţă, instanţa de fond a indicat criteriile generale, şi, raportându-le la circumstanţele speţei, a stabilit pentru inculpatul M.C. pedepse coroborate sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.
Curtea a apreciat că, în raport de circumstanţele faptelor: cu premeditare, noaptea, de mai multe persoane împreună, inclusiv un minor, prin săvârşirea de violenţe fizice, într-un spaţiu pe care părţile vătămate îl foloseau ca locuinţă, unde aveau aşteptarea rezonabilă de a le fi protejate vieţile şi patrimoniile şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care, deşi nu are loc de muncă şi nu este şcolarizat, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, are retard mintal uşor, situaţie care îl pune în situaţia de a nu avea integral reprezentarea faptelor sale şi a consecinţelor antisociale, a recunoscut faptele şi a colaborat de la debutul anchetei penale cu organele judiciare, dovedind că a conştientizat gravitatea acestora, pedepsele aplicate corespund gravităţii faptelor şi periculozităţii sociale a inculpatului. Curtea a apreciat că în cazul infracţiunii de tentativă de omor urmează a se aplica circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., chiar în condiţiile existenţei circumstanţelor agravante, apreciind că o pedeapsă sub minimul special este suficientă pentru a duce la îndreptarea inculpatului, pentru a-şi atinge scopul prevenţiei speciale şi generale, pentru reeducarea şi şcolarizarea inculpatului şi pentru a-i asigura dobândirea unor cunoştinţe practice de natură a-i asigura un trai onest după punerea în libertate.
De asemenea, Curtea a apreciat că în cauză se impune menţinerea sporului de pedeapsă, justificat de numărul infracţiunilor săvârşite, acesta fiind de natură a înlătura ideea de impunitate parţială pe care ar putea să o aibă inculpatul ca urmare a aplicării cumulului juridic.
Totodată, în temeiul art. 118 lit. b), d) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor (bâtă din material lemnos, tub de spray lacrimogen), ridicate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi a sumei de 630 de RON. Suma care urmează a fi confiscată de la inculpat urmează a fi stabilită în raport de declaraţiile părţilor vătămate (potrivit cărora în maşină se afla suma de 3000 de RON, din care fratele părţii vătămate M. luase 280 de RON şi i se restituise de către Poliţie suma de 200 de RON) şi va fi împărţită în mod egal între participanţii la faptă în condiţiile în care instanţa de apel nu poate stabili modalitatea efectivă a distribuirii banilor între participanţi. În privinţa celorlalte bunuri ridicate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului, întrucât părţile vătămate nu s-au prezentat în instanţă (deşi s-au emis mai multe mandate de aducere) pentru a lămuri situaţia lor juridică, instanţa nu a dispus restituirea acestora (deşi Parchetul a invocat acest motiv de apel, nu a solicitat administrarea de probe în acest scop).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea deciziei penale şi, în rejudecare, redozarea pedepsei, înlăturarea sporului de 1 an închisoare, şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului e pe deplin dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză în ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina sa: declaraţiile părţilor vătămate M.G. şi R.E. coroborate cu declaraţiile martorilor R.M., D.A., N.S., T.M., T.A.F. şi M.A.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4288/2010 privind pe partea vătămată M.G.; raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4290/2010 privind pe partea vătămată R.E.; declaraţiile inculpaţilor R.F., M.I. zis "A.", S.M., M.I. şi M.T.M.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, faţă de probele administrate în cauză, de situaţia de fapt şi de persoana inculpatului care e la primul impact cu legea penală, prin raportare la criteriile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen., se constată că pedepsele aplicate au fost just dimensionate, fiind apte să ducă la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei, aşa cum e prevăzut în art. 52 C. pen.
De asemenea, faţă ele dispoziţiile enunţate anterior, având în vedere şi prevederile art. 34 lit. b) C. pen., prin raportare la persoana şi conduita inculpatului, se apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei se impunea aplicarea unui spor corespunzător la pedeapsa cea mai grea cu ocazia efectuării operaţiunii de contopire - sporul de 1 an aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, fiind corect stabilit.
În ce priveşte critica recurentului inculpat referitoare la greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată.
Pentru a fi aplicabilă procedura simplificată, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., nu este de ajuns ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, să adopte o atitudine procesuală complet sinceră de natură să diminueze răspunderea penală, ci este necesar ca, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, sub aspectul regimului sancţionator, textul de lege să permită aplicarea acestei proceduri speciale. Or, prin dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., legiuitorul a interzis expres aplicarea acestei instituţii juridice în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţă. Cum inculpatul este cercetat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni pedepsite cu detenţia pe viaţă, în mod corect, instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile acestui articol.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, modalitatea în care au fost săvârşite, urmările care s-ar fi putut produce, coroborate cu circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, îndreptăţesc instanţa să considere pedeapsa rezultanta aplicată ca fiind just individualizată, neimpunându-se modificarea cuantumului acesteia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, resocializarea inculpatului viitoare pozitivă nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, executată în detenţie.
De altfel fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care prin măsura privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus, acestea sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului M.C., ca nefondat.
În temeiul art. 38517 rap. la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului durata prevenţiei de la de la 11 martie 2011 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. H9/A din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 martie 2011 la 25 iulie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2461/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2465/2012. Penal → |
|---|
