ICCJ. Decizia nr. 2461/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2461/2012
Dosar nr. 12588/95/2011
Şedinţa publică din data de 25 iulie 2012
Asupra recursurilor declarate,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 215 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Gorj, în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.D. - fiul lui M. şi V., la 16 ani şi 8 luni închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 24 august 2011 şi arestul preventiv de la 25 august 2011 la zi.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat inculpatul la 50.000 RON daune morale, la 10.000 RON daune materiale şi la 500 RON cheltuieli de judecată către partea civilă V.G.
A fost obligat inculpatul la 770 RON rentă globală în favoarea minorilor M.E.D. născut la 30 septembrie 2003 şi M.G.L. născut la 2 august 2007, aflaţi în plasament la bunicii paterni M.M. şi M.V.
A fost obligat inculpatul la 120 RON în favoarea minorului M.E.D. şi la 100 RON în favoarea minorului M.G.L., cu titlu de rentă periodică lunară, cu începere de la data pronunţării prezentei sentinţe şi până la împlinirea majoratului minorilor.
A fost obligat inculpatul la 2.700 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din 14 octombrie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul M.M.D., în stare de arest pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Inculpatul M.M.D. a fost căsătorit cu victima M.D., iar din relaţiile de căsătorie au rezultat minorii M.E.D., în vârstă de 8 ani şi M.G.L. în vârstă de 4 ani.
Cei doi soţi nu erau încadraţi în muncă, trăiau din ajutorul social acordat de primărie, din alocaţia copiilor, precum şi din ajutorul acordat în bani sau bunuri de către rude.
Începând din primăvara anului 2011, relaţiile dintre cei doi soţi s-au răcit, inculpatul suspectând victima de infidelitate.
Pe fondul acestor relaţii tensionate, în dimineaţa zilei de 24 august 2011, între inculpat şi victimă s-a declanşat un conflict, ocazie cu care inculpatul M.M.D. a aplicat lovituri cu cuţitul victimei M.D., producându-i plăgi înţepate la nivelul pieptului şi în zona superioară stânga a spatelui. În încercarea de a se apăra de loviturile cu cuţitul, victimei i s-au produs plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini şi a antebraţului drept. După comiterea faptei, inculpatul a părăsit curtea locuinţei sale şi s-a deplasat peste drum la locuinţa părinţilor săi M.M. şi M.V., unde a venit şi martorul T.A.V. Întrucât pe tricoul, pantalonii scurţi şi pe picioarele inculpatului se observau pete proaspete de sânge, a fost întrebat ce s-a întâmplat, acesta spunând că "a tăiat cu securea căţeaua şi pisica". La insistenţele martorei M.D., martorul T.A.V., s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a vedea ce s-a întâmplat, descoperind astfel cadavrul victimei M.D., pe spaţiul betonat dintre temelia casei şi bucătăria de vară. A revenit la locuinţa părinţilor inculpatului iar în momentul în care a aflat că soţia sa este decedată, a încercat să se sinucidă, legându-şi o funie de gât, a petrecut-o peste o grindă, a urcat cu picioarele pe o găleată, însă martorul T.A.V. a reuşit să taie funia cu o secure. A intrat în stare de agitaţie, a încercat de mai multe ori să părăsească locuinţa părinţilor săi, însă a fost reţinut de cetăţeni până la sosirea organelor de poliţie.
Din Raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1698 din 10 octombrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, rezultă că moartea victimei M.D. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecutivă unor plăgi tăiate - înţepate hemitorace stâng cu lezarea hilului pulmonar stâng şi interesarea arterei şi venei pulmonare stângi. Plaga tăiată-înţepată hemitorace stâng posterior paramedian este în legătură directă de cauzalitate cu decesul. S-a arătat că moartea victimei poate data din ziua de 24 august 2011.
După declanşarea urmăririi penale inculpatul a simulat că este bolnav psihic, nerecunoscând fapta şi făcându-şi nişte apărări puerile, astfel că, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, inculpatul fiind transferat la Spitalul Penitenciar Jilava, secţia psihiatrie, pentru observaţii şi investigaţii de specialitate.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9006/2011 din 26 septembrie 2011, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, a rezultat că inculpatul M.M.D. prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate de tip instabil", menţionându-se, totodată, că la data de 24 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Întrucât inculpatul a susţinut că sângele de pe obiectele de îmbrăcăminte este de origine animală, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legal serologice asupra petelor brun roşcate de pe tricou şi pantaloni, precum şi de pe cuţitele ridicate din bucătăria de vară.
Din buletinul de analiză nr. 154 din 03 octombrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, a rezultat că pe trei cuţite s-a evidenţiat prezenţa sângelui, care este de natură umană iar pe cele două obiecte de îmbrăcăminte s-a evidenţiat sânge de natură umană.
Fiind pus în faţa acestor probe, inculpatul M.M.D. a revenit asupra declaraţiilor date anterior şi a recunoscut că în dimineaţa zilei de 24 august 2011 a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul soţiei sale M.D. producându-i decesul.
Starea de fapt expusă mai sus, a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1698 din 10 octombrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9006/26 septembrie 2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, avizul nr. E2/9006/2011 din 20 septembrie 2011 al Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină "Mina Minovici" Bucureşti, buletinul de analiză nr. 154 din 03 octombrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, declaraţiile inculpatului M.M.D.; declaraţia părţii civile V.G.; declaraţiile martorilor T.A.V., N.Ş., N.M., R.M., M.V., N.M., N.I., T.M.L., J.N., R.V., M.M. şi P.R., copii xerox de pe certificatele de naştere ale minorilor M.E.D. şi M.G.L., adresa nr. 6003 din 07 septembrie 2011 a Primăriei Comunei Drăgoteşti, judeţul Gorj, copie xerox de pe fişa de consultaţii medicale a Cabinetului Medical Individual Mătăsari.
În drept, fapta inculpatului, care în dimineaţa zilei de 24 august 2011, în curtea locuinţei a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul soţiei sale M.D., producându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
Inculpatul iniţial nu a recunoscut fapta, simulând că este bolnav psihic, însă ulterior a revenit, recunoscând şi regretând fapta, nu este încadrat în muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale.
În cauză, s-a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în sensul reducerii minimului şi maximului pedepsei cu o treime, întrucât inculpatul înainte de începerea cercetării judecătoreşti a recunoscut fapta, arătând că este de acord ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., urmând să se dea prioritate criteriului principal de ordin obiectiv care vizează natura şi gravitatea faptei ce s-a soldat cu suprimarea vieţii victimei, viaţa constituind bunul cel mai de preţ al persoanei umane.
Astfel fiind, s-a apreciat că o justă individualizare a pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 16 ani şi 8 luni închisoare reprezentând maximal special ce rezultă în urma reducerii acestuia cu o treime ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen. fiind atins în acest mod scopul pedepsei sub aspectul prevenţiei speciale şi generale.
În ceea ce priveşte latura civilă, inculpatul a arătat că este de acord să plătească părţii civile V.G. suma de 50.000 RON daune morale şi 10.000 RON daune materiale, sume cu care s-a constituit parte civilă.
Astfel fiind, inculpatul în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost obligat la plata acestor sume către partea civilă.
De asemenea, inculpatul a arătat că este de acord să plătească pentru cei doi minori o rentă periodică lunară de 220 RON, rentă care de fapt reprezintă aportul de care aceştia sunt lipsiţi ca urmare a decesului mamei lor.
Aşa fiind, inculpatul a fost obligat la 770 RON rentă globală în favoarea minorilor M.E.D. născut la 30 septembrie 2003 şi M.G.L. născut la 2 august 2007, aflaţi în plasament la bunicii paterni M.M. şi M.V. şi la 120 RON în favoarea minorului M.E.D. şi la 100 RON în favoarea minorului M.G.L., cu titlu de rentă periodică lunară, cu începere de la data pronunţării prezentei sentinţe şi până la împlinirea majoratului minorilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul M.M.D., partea civilă V.G.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reţinând cauza spre rejudecare, să fie pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, întrucât în mod greşit prima instanţă nu a interzis, ca pedeapsă complementară drepturile părinteşti şi dreptul de a fi curator şi tutore în condiţiile în care inculpatul este nedemn să exercite drepturile părinteşti, deoarece uciderea soţiei a avut loc în prezenţa copiilor, dar şi pentru că pedeapsa accesorie a constat în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., lit. a) teza I a acestui articol, neputând fi interzisă decât dacă aceasta se impune raportat la măsura şi gravitatea faptei şi trebuie motivată, iar lit. c) a aceluiaşi articol, neputând fi interzisă decât în măsura în care infracţiunea a fost săvârşită folosindu-se de vreo funcţie sau profesie.
În ceea ce priveşte latura civilă, a invocat rezolvarea greşită a laturii civile, întrucât deşi a stabilit o prestaţie periodică diferenţiată, cuantumul sumei globale stabilită pentru fiecare minor nu este diferenţiată, iar momentul terminal este cel până la împlinirea vârstei majoratului, solicitând de asemenea, şi confiscarea cuţitului, corp delict folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
Partea civilă V.G., a solicitat admiterea apelului părţii civile şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât prima instanţă a aplicat o pedeapsă prea blândă, având în vedere cruzimea deosebită, copii au rămas fără mamă, aşa încât recunoaşterea pretenţiilor civile nu poate determina o reducere a pedepsei. Solicită de asemenea, admiterea apelului parchetului.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, reţinându-i circumstanţe atenuante şi aplicarea unei pedepse mai puţin severe, solicită de asemenea, admiterea în parte a apelului parchetului, doar în ceea ce priveşte înlăturarea din aplicarea pedepsei accesorii a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I şi c) C. pen. şi, respingerea apelului părţii civile.
Prin Decizia penală nr. 127 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de către partea civilă V.G. şi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul M.M.D.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi, rejudecând, în baza art. 174 C. pen. rap la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.M.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2011, al Serviciului de Medicină Legală Gorj, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/9006 din 26 septembrie 2011, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici " Bucureşti, declaraţiile martorilor, avizul E2/9006/2011 din 20 septembrie 2011 al Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină "Mina Minovici" Bucureşti, buletinul de analiză nr. 154 din 3 octombrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Craiova, declaraţiile părţii civile V.G. şi declaraţiile inculpatului, prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în data de 24 august 2011, între inculpatul M.M.D. şi soţia sa, M.D., victimă, s-a declanşat un conflict, între soţi existând o stare tensionată determinată de neajunsuri şi situaţia materială precară, precum şi suspectarea victimei de către inculpat de infidelitate, culminând cu aplicarea unor lovituri cu cuţitul victimei de către inculpat, în încercarea sa de a se apăra, victima suferind plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini şi antebraţului drept, la nivelul pieptului şi în zona superioară stângă a spatelui.
Ca urmare a loviturilor aplicate cu un corp tăietor, leziunile au generat hemoragie internă şi externă, cauzând decesul victimei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj.
Ca atare, în mod corect s-a stabilit că fapta inculpatului de a aplica lovituri cu un obiect tăietor victimei, soţia sa, producându-i multiple leziuni ce au generat hemoragie internă şi externă, ducând la decesul acesteia, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. c) C. pen.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite (faptă ce a determinat suprimarea vieţii unei persoane - soţia sa), împrejurările concrete şi modalitatea de săvârşire (pe fondul unei relaţii tensionate între părţi, respectiv situaţia materială precară, suspectarea de infidelitate, inculpatul a suprimat viaţa victimei în propria locuinţă), limitele de pedeapsă, astfel cum au fost reduse în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. respectiv de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni închisoare, atitudinea sinceră a inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, starea de sănătate (tulburare de personalitate de tip instabil), Curtea a constatat că pedeapsa aplicată în cuantumul limitei maxime prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită este mult prea ridicată, impunându-se o pedeapsă orientată spre limita maximă, apreciind că scopul educativ-preventiv poate fi realizat numai în regim de detenţie.
Cu privire la pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară, a căror aplicare se raportează la perioada executării pedepsei principale, respectiv perioada după executarea pedepsei principale, Curtea a constatat că faţă de inculpat se impune interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ce urmează a fi executată potrivit art. 66 şi 71 C. pen., raportat la valoarea socială lezată (viaţa persoanei), gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii), coroborat cu dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că se impune excluderea inculpatului din câmpul persoanelor cu drept de vot sau de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice ori de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Instanţa de prim control judiciar a constatat că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, în condiţiile în care a apreciat diferenţiat conţinutul pedepselor accesorii şi complementare, motivarea individualizării acestor pedepse lipsind cu desăvârşire.
Dreptul de a fi părinte sau tutore ori curator şi de a exercita toate prerogativele decurgând din ele sunt drepturi fundamentale care nu pot fi interzise sau îngrădite în mod automat de către instanţă, pe durata executării pedepsei ca pedepse accesorii.
Instanţa este obligată să examineze dacă infracţiunea comisă îl face pe inculpat nedemn de a exercita aceste drepturi.
Or, fapta sa nu s-a îndreptat direct asupra minorilor şi nu s-a dovedit că ar fi fost săvârşită în prezenţa celor doi copii minori ori a avut un comportament nedemn faţă de aceştia care să determine a-l califica nedemn de a exercita drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, neputând fi interzise nici măcar pe durata executării pedepsei principale.
De asemenea, nu se poate interzice în mod automat dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., în condiţiile în care infracţiunea nu a fost săvârşită în timpul în care inculpatul ocupa o funcţie sau exercita o profesie ori desfăşura o activitate de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea civilă V.G., tatăl victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON despăgubiri civile, din care 20.000 RON reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, daune morale ce au fost majorate la 50.000 RON, sumă cu care inculpatul a fost de acord să-l despăgubească, prima instanţă făcând aplicarea principiului disponibilităţii ca urmare a voinţei inculpatului.
De asemenea, s-a mai constatat că din căsătoria inculpatului şi a victimei, au rezultat minorii M.E.D., născut la 30 septembrie 2003 şi M.G.L., născut la 2 august 2007, în prezent fiind în plasament la bunicii paterni M.M. şi M.V., conform Sentinţei civile nr. 351 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă, inculpatul fiind de acord să plătească în favoarea minorilor prestaţie periodică lunară.
Această prestaţie periodică trebuie să aibă aceleaşi cuantumuri pentru ambii minori, neputând a se face diferenţă între copii, dar având în vedere acordul inculpatului, potrivit principiului disponibilităţii, Curtea nu va putea îndrepta stabilirea incorectă a cuantumului prestaţiei şi nu rentei, care reprezintă dreptul unei persoane de a primi periodic, atâta timp cât trăieşte o sumă de bani de la o altă persoană, deci care, ca durată - perioada de timp cât o persoană se află în viaţă şi nu o durată limitată, cum este cea a prestaţiei periodice care se poate stinge sau modifica în funcţie de o cauză legală.
Cum prestaţia periodică nu poate fi acordată pentru trecut direct sub forma unei sume globale, neavând caracterul unei pensii de întreţinere, Curtea a apreciat că se impune obligarea inculpatului către minori la o sumă globală de la data producerii faptului cauzator de prejudicii şi până la momentul pronunţării deciziei (apelul fiind o cale de atac de reformare), urmând ca ulterior să fie obligat sub forma prestaţiei periodice lunare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul M.M.D., solicitând casarea deciziei pentru motivele arătate în partea introductiva a prezentei hotărâri astfel că acestea nu vor mai fi reluate.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de Ministerul Public este fondat numai sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi aplicării pedepsei complementare şi accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. iar recursul declarat de inculpat este tardiv, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi de prim control judiciar este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal şi din care rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Astfel se retine că la data de 24 august 2011, între inculpatul M.M.D. şi soţia sa, M.D., victimă, s-a declanşat un conflict, între soţi existând o stare tensionată determinată de neajunsuri şi situaţia materială precară, precum şi de faptul că inculpatul o suspecta pe soţia sa de infidelitate, scandal care a culminat cu aplicarea unor lovituri cu cuţitul victimei de către inculpat. Victima a încercat să se apere, astfel că pe corpul acesteia s-au găsit plăgi tăiate la nivelul ambelor mâini şi antebraţului drept, la nivelul pieptului şi în zona superioară stânga a spatelui.
Ca urmare a loviturilor aplicate cu un corp tăietor, leziunile au generat hemoragie internă şi externă, cauzând decesul victimei, astfel cum rezulta din raportul de constatare medico-legală nr. 1698 din 10 octombrie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj.
Se reţine totodată că inculpatul, deşi iniţial a avut o atitudine de negare a faptei, ulterior a recunoscut şi regretat săvârşirea ei, solicitând să fie judecat în baza procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. pen., instanţa de apel reducând pedeapsa aplicată de instanţa de fond la 15 ani închisoare.
Având în vedere că probele administrate confirmă faptul că victima M.D. a fost lovită cu un cuţit cu mâner de plastic cu lama de 20 cm îndoită şi cu o lungime totală de 32 cm, ridicat de la faţa locului de organele de cercetare penală, se impunea confiscarea acestui corp tăietor. Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului.
În raport cu considerentele expuse, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. şi confiscarea cuţitului corp delict.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, au fost modificate dispoziţiile art. 71 C. pen., devenind obligatorie, de drept, doar interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c); interzicerea şi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) fiind lăsată la aprecierea instanţelor de judecată, alin. (3) al art. 71 stipulând criteriile în baza cărora se poate aplica această pedeapsa accesorie. Potrivit acestui din urma text de lege, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) C. pen., se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Astfel, interzicerea drepturilor părinteşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d), ca pedeapsă accesorie, presupune existenţa calităţii de părinte a infractorului în momentul pronunţării hotărârii de condamnare şi priveşte toate drepturile părinteşti, atât cele cu privire la persoana minorului, cât şi cele referitoare la bunurile acestuia.
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. reprezintă o nedemnitate a infractorului care prin infracţiunile comise demonstrează că nu prezintă garanţii morale să exercite drepturile prevăzute în C. fam. pentru tutore (art. 113 - 145) sau curator (art. 152 - 157).
Pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi, care constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, se aplică potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă instanţa constată că, în raport cu tipul de infracţiune săvârşită de inculpat, cu conduita acestuia şi cu interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului şi, ca atare, urmăreşte un scop legitim.
În speţa dedusă judecăţii, în raport de infracţiunea pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat de prima instanţă, de circumstanţele concrete în care acesta a comis faptele, precum şi de datele care caracterizează persoana inculpatului şi, având totodată în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în privinţa necesităţii de a analiza circumstanţele concrete care să determine interzicerea persoanelor condamnate să exercite drepturi fundamentale, aplicată ca pedeapsă accesorie (Hotărârea Sabou şi Pîrcalab contra României; Hotărârea Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord), Înalta Curte apreciază însă că inculpatul, este inapt de a exercita drepturile părinteşti şi de fi tutore sau curator.
Prin urmare, instanţa de recurs va proceda la o noua reindividualizare judiciară a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Ca atare, va interzice inculpatului şi drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen.
Reţinând, aşadar, incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Ministerului Public, va casa, în parte, Decizia penală nr. 127 din 10 aprilie 2012 şi Sentinţa penală nr. 215 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj, numai sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi aplicării pedepsei complementare şi accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. şi, în rejudecare, va dispune confiscarea cuţitului corp delict şi, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e), C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie şi complementară.
În ce priveşte recursul declarat de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat după expirarea termenului legal de 10 zile. Astfel din actele dosarului rezultă că inculpatul a luat la cunoştinţă de minuta Deciziei penale nr. 127 la data de 12 aprilie 2012, astfel cum reiese din comunicarea existentă la dosar, iar calea de atac a fost declarată la data de 21 mai 2012, astfel cum rezultă din declaraţia sa de recurs.
În aceste condiţii în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M.D.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 cu referire la art. 383 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2011 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 127 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia sus-menţionată şi Sentinţa penală nr. 215 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Gorj numai sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi aplicării pedepsei complementare şi accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. şi, rejudecând:
Interzice inculpatului M.M.D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat cuţitul cu mâner de plastic având lama de 20 cm îndoită şi cu o lungime totală de 32 cm, folosit la săvârşirea infracţiunii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.M.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 august 2011 la 25 iulie 2012.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2464/2012. Penal → |
|---|
