ICCJ. Decizia nr. 2518/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 275 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Galați în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 5221C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul J.I., privind rejudecarea cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1836 din 05 aprilie 2002 a C.S.J. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7466/121/2009 condamnatul J.I. a solicitat rejudecarea cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați - în conformitate cu dispozițiile art. 5221C. proc. pen.
într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 52/2000 a Tribunalului Galați s-a dispus în privința condamnatului mai sus menționat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat [prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.] în infracțiunea de vătămare corporală gravă (art. 181 C. pen.) și a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an; la aceeași pedeapsă a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fiind achitat în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii la regimul circulației pe drumurile publice prev. de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
în conformitate cu disp. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. i-a fost aplicată astfel condamnatului o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și o amendă administrativă în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării în conformitate cu disp. art. 81-82 C. pen.
Prin decizia penală nr. 322/A/2000 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul Parchetului, desființată sentința penală nr. 52/2000 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în aceste condiții pronunțându-se sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1836 din 05 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, sentință prin care i-a fost aplicată condamnatului J.I. o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare, cu executare efectivă, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tentativă la omor calificat [art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.], ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice [art. 321 alin. (2) C. pen.] și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate [art. 37 alin. (1) Teza II din Decretul nr. 328/1966].
în temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa astfel aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din faza de urmărire penală, începând cu 23 decembrie 1998 la 07 februarie 1999 - dată la care măsura arestării preventive a fost revocată.
S-a constatat faptul că partea vătămată B.M. nu a formulat pretenții civile în cauză, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor către Spitalul Municipal A.C. Tecuci, precum și la plata cheltuielilor judiciare în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală, instanță de judecată a reținut că inculpatul J.I. din comuna M., județ Galați este cunoscut în Municipiul Tecuci ca o persoană violentă, acesta fiind cercetat în mai multe cauze, având ca obiect infracțiuni de tâlhărie sau vătămare corporală.
în seara zilei de 22 decembrie 1998 în jurul orei 21.30, inculpatul însoțit de martorul R.O., ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice s-au deplasat la barul S. SRL Tecuci, unde de serviciu era numita A.L.P. La localul respectiv venise și martora G.I. - angajată la același bar, dar care lucra în altă tură, aceasta fiind prietena inculpatului.
Toți patru au consumat 4 sticle de trei sferturi de litru vin din care cele două femei au băut cea un pahar.
După închiderea localului, inculpatul, însoțit de martorul R.O., precum și de cele două martore, s-au deplasat la un alt local aparținând SC P. SRL Tecuci. Deplasarea s-a făcut cu autoturismul condus de inculpat. La acest local, cei patru au servit câte o friptură și au consumat cea 4 sticle de vin de trei sferturi litri fiecare (femeile bând doar câte un pahar fiecare).
în timp ce se aflau în local, inculpatul a avut un comportament necorespunzător. Astfel, la un moment dat, acesta s-a urinat pe mocheta din local de față cu cei care-l însoțeau și în condițiile în care localul era foarte aglomerat la acea oră. La scurt timp după aceasta, inculpatul a chemat pe unul din barmanii de serviciu, respectiv pe numitul B.V.S., pe care l-a tras de păr și l-a amenințat cu moartea. De frică, barmanul a părăsit unitatea, atribuțiile sale fiind îndeplinite în continuare de colega sa, l.N. Pentru a putea părăsi unitatea fără să fie agresat din nou, barmanul a făcut apel la un lucrător de poliție.
De la respectivul local, în jurul orei 2.30, cei patru au plecat la sala B. a SC C. SRL Tecuci. La acea oră, în respectivul local se mai găseau la o masă trei consumatori, respectiv partea vătămată B.M.M., martorul T.R. și o femeie pe nume R. precum și personalul de serviciu al barului.
Inculpatul a început să urineze pe ringul de dans. Partea vătămată B.M.M. l-a atenționat pe inculpat, cerându-i să facă acest lucru afară. Inculpatul, enervat de intervenția părții vătămate, a început să o insulte, spunându-i în replică că se urinează pe toată lumea, folosind în continuare un limbaj vulgar și amenințător.
Partea vătămată l-a condus pe inculpat spre ușă explicându-i că se află în stare de ebrietate. în acest moment inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un patent în zona gâtului. Imediat ce inculpatul a ieșit din local, martora A.A.N. - șefa de sală a SC C. SRL Tecuci, a blocat ușa de acces cu zăvorul prin interior.
Inculpatul a revenit după scurt timp în fața ușii, bâtând insistent în ușă. întrucât nu i s-a deschis ușa, inculpatul a spart geamul de la ușă și a desfăcut zăvorul. S-a îndreptat apoi către masa la care se afla partea vătămată B.M.M. și în timp ce acesta era așezat pe scaun, i-a aplicat o lovitură în zona omoplatului stâng.
Partea vătămată s-a ridicat de pe scaun și întrucât inculpatul intenționa să-l lovească din nou în zona gâtului, amenințându-l cu moartea, profitând de intervenția martorului R.O., partea vătămată a plecat din local.
în timp ce inculpatul și celelalte trei persoane care îi însoțeau se pregăteau să plece, au apărut în fața localului martorii F.G. și T.M. care știau că-l găsesc acolo pe B.M.M. Inculpatul, cu cuțitul cu care era înarmat, a început să-l amenințe pe martorul F.G.
Echipajul de poliție sosit la locul incidentului pentru restabilirea ordinii, cu greu a reușit să-l determine pe inculpat să meargă la sediul poliției Tecuci.
Partea vătămată B.M.M. a fost transportat la Spitalul Mun. Tecuci de către martorii T.M. și F.G. pentru a i se acorda îngrijirile necesare.
Examinarea medico-legală a părții vătămate în ziua de 23 decembrie 1998 a concluzionat că aceasta prezintă leziuni traumatice ce constau în plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică stângă și plăgi tăiate latero-cervicală stângă și auriculară, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor cum ar fi cuțit sau corp similar.
S-a concluzionat de asemenea că leziunile pot data din noaptea de 22 din 23 decembrie 1998, că acestea nu au primejduit viața părții vătămate și că sunt vindecabile în 22- 23 zile de îngrijiri medicale, de la data vătămării, dacă nu survin complicații.
S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei, respectiv cu procesele-verbale instrumentate în cauza (de începere a urmăririi penale, de cercetare la fața locului, de efectuare a percheziției corporale și a autoturismului, planșa fotografică, plângerea și declarațiile părții vătămate B.M.M., ale martorilor A.A.N., S.R., T.R., F.G., A.L.P. și B.S., raportul de constatare medico-legală, adresa din 22 decembrie 1998 emisă de Direcția de Sănătate Publică Galați - prin care se confirmă faptul că leziunile cauzate de inculpat părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața deoarece constantele biologice de la internare au fost normale coroborate cu declarațiile inculpatului J.I.
La data de 10 noiembrie 2009 condamnatul J.I. a promovat cerere de rejudecare în temeiul art. 5221C. proc. pen. arătând faptul că a lipsit pe tot parcursul procesului penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, instanța a apreciat că aceasta se impune având în vedere faptul că în speță hotărârea premisă cererii condamnatului este una definitivă, că acesta nu s-a prezentat în fața niciunei instanțe în niciun ciclu procesual, fiind dat în urmărire generală, ulterior localizat și extrădat din Italia.
Prin admiterea în principiu a cererii condamnatului au fost fixate și limitele rejudecării cauzei, în sensul că pe parcursul cercetărilor a fost audiat condamnatul J.I. și martora A.N.
Astfel, prin declarația dată la dosar, condamnatul în cauză își asumă în mare parte situația faptică dedusă judecății, arătând însă că nu a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit, ci cu un patent în zona omoplatului, că acel conflict a fost inițiat de partea vătămată care i-a adus anumite apelative neprincipiale și că la acel moment în bar se aflau circa 8 persoane.
Față cu aceste susțineri, condamnatul J.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.
Susținerile inculpatului nu au putut fi reținute atâta timp cât materialul probator administrat în ciclurile procesuale anterioare - în prezența apărătorului desemnat, au conturat elementele caracteristice tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Astfel, intenția la această ultimă infracțiune poate fi și indirectă - funcție de elementul volitiv al făptuitorului. Inculpatul a lovit cu un cuțit și a acceptat posibilitatea producerii decesului părții vătămate. Faptul că obiectul vulnerant folosit a fost cuțitul și nu patentul este reliefat prin depozițiile martorilor C.T.V., S.R., implicit prin declarația martorei A.A.N. care a arătat în mod clar că ce a declarat la urmărirea penală la un moment mai apropiat de cel al consumării evenimentului corespunde adevărului. Astfel, această martoră a arătat în mod clar că inculpatul a intrat în discotecă, a venit la masa părții vătămate amenințându-l pe B. cu cuțitul și s-a năpustit asupra acestuia lovindu-l cu cuțitul - de sus în jos - în zona omoplatului stâng.
De altfel, chiar inculpatul recunoaște faptul că obiectele fotografiate la dosarul de urmărire penală îi aparțin - imaginea evidențiind un cuțit.
Relevante sunt și constatările medico-legale evidențiate în persoana părții vătămate - "plagă înțepat tăiată toracică stângă" - leziune posibil produsă cu un corp înțepător-tăietor cum ar fi cuțit sau un alt corp similar. Independent însă de natura obiectului folosit în speță, este importantă mai ales zona corpului lovită (fața posterioară a hemitoracelui stâng sub vârful omoplatului).
Față cu aceste aspecte Tribunalul a reținut că fapta condamnatului se circumscrie tentativei la infracțiunea de omor calificat în privința căreia au fost evaluate corect criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate și, raportat la atitudinea afișată de condamnat la momentul săvârșirii faptelor, la valorile sociale lezate, dar și la vârsta pe care acesta o avea la acel moment, s-a opinat că nu poate fi vorba de reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare în cauză.
Pentru aceste considerente, cererea de rejudecare a fost respinsă și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei sentințe penale condamnatul J.I. a formulat apel criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, prin apărător, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.
S-a susținut în esență că fapta apelantului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și nu de tentativă la infracțiunea de omor, astfel că în mod greșit Tribunalul nu a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.;
Că, pentru infracțiunile de ultraj și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice a intervenit prescripția răspunderii penale și că, în situația în care se va reține că fapta celui condamnat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, să se rețină ca și circumstanțe atenuante atitudinea sinceră precum și starea acestuia la momentul săvârșirii faptei.
Prin decizia penală nr. 150 din 08 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul J.I., împotriva sentinței penale nr. 275 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Galați.
A constatat că cel condamnat a fost reținut și arestat preventiv în perioada 23 decembrie 1998 - 7 februarie 1999, arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 2 decembrie 2008 - 10 septembrie 2009 și a început executarea pedepsei la data de 10 septembrie 2009.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, rejudecarea în caz de extrădare prevăzută de art. 5221C. proc. pen., are ca scop garantarea dreptului persoanei extrădate, care a fost judecată și condamnată în lipsă, la un proces echitabil și, în principal, exercitarea dreptului său la apărare într-un nou ciclu procesual, ceea ce presupune posibilitatea acesteia de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces și de a administra probe în apărarea sa, atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere.
Curtea a constatat că prima instanță a răspuns cerințelor impuse de art. 5221C. proc. pen., procedând la admiterea în principiu a cererii de rejudecare, ascultând persoana condamnată care a beneficiat de apărare calificată și căreia i-a dat posibilitatea să administreze probe în apărare și totodată să pună întrebări martorei audiată nemijlocit în fața instanței.
Prima instanță, în baza probatoriului judicios administrat, a reținut o corectă situație de fapt (pe care instanța de apel și-o însușește, fără a mai fi necesară reiterarea acesteia) și, cum ansamblul probator a demonstrat fără dubiu că faptele și vinovăția în săvârșirea lor, astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare, precum și prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați, se confirmă, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate - art. 37 alin. (1) Teza II din Decretul nr. 328/1966, în mod corect prima instanță a dat un fine de neprimire solicitării apărării de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
S-a reținut că cel condamnat a manifestat o conduită corectă după ce a fost arestat în baza mandatului european de arestare, dar aceste împrejurări nu pot constitui elemente de circumstanțiere cu consecința reducerii pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, reflectat în modul și mijloacele prin care le-a comis.
Constatând că pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare a fost aplicată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și că deci aceasta răspunde exigențelor art. 52 C. pen., în mod corect prima instanță, a reținut că nici această solicitare nu poate constitui temei al admiterii pe fond a cererii de rejudecare.
Cum cursul prescripției a fost întrerupt prin cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, cel condamnat fiind arestat provizoriu în vederea extrădării la data de 2 decembrie 2008, dată de la care începe să curgă un nou termen de prescripție, Curtea a apreciat că nu se poate susține că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 124 C. pen. în referire la art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP)
Curtea a constatat că cel condamnat a fost reținut și arestat preventiv în perioada 23 decembrie 1998 - 7 februarie 1999, arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 2 decembrie 2008 - 10 septembrie 2009 și a început executarea pedepsei la data de 10 septembrie 2009.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de recursului iar pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cale de atac a fost formulată cu depășirea termenului legal.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 3853C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de recurs începe să curgă pentru inculpatul deținut, care a lipsit de la pronunțare, de la data comunicării copiei după dispozitivul hotărârii.
în cauză, recurentul condamnat a fost prezent, în stare de deținere, la termenul din 8 noiembrie 2010, la Curtea de Apel Galați, când s-a dezbătut, pe fond, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 275 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați. Fiind deținut în conformitate cu dispozițiile legale, i s-a comunicat copia dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de apel, la data de 15 noiembrie 2010.
Condamnatul a declarat, apoi, recurs abia la data de 23 mai 2012, adică cu depășirea evidentă a termenului de 10 zile prevăzut pentru exercitarea căii de atac.
Apărătorul recurentului a susținut că această comunicare nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 183 C. proc. pen., în sensul că din conținutul dovezii de comunicare a dispozitivului hotărârii penale nu rezultă calitatea persoanei care a primit și semnat, motiv pentru care este admisibilă cerere de repunere în termen.
Pentru situația în care comunicarea nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, calea de atac exercitată după expirarea termenului prevăzut de lege - calculat de la data comunicării nelegale, trebuie considerată ca fiind introdusă în termen, neexistând garanția că partea a luat cunoștință de existența hotărârii pronunțate împotriva sa și că a renunțat la exercițiul căii de atac.
Această interpretare nu se impune, însă, și în situațiile în care se constată că partea a luat cunoștință de hotărârea instanței și și-a manifestat dreptul de opțiune cu privire la exercitarea căii de atac.
în speță, chiar dacă acea comunicare a dispozitivului din apel nu cuprindea calitatea celui care a semnat, înalta Curte constată că nici recurentul personal și nici apărătorii acestuia nu au contestat semnătura de pe înscris.
Inculpatul nu a susținut nici un moment că nu ar fi avut cunoștință despre soluția instanței de apel, ci doar că este în drept să exercite calea de atac, întrucât nu i-a fost comunicată decizia instanței de apel cu respectarea dispozițiilor art. 183 C. proc. pen.
în consecință, cererea de recurs de față, este introdusă la mai bine de 1 an și 6 luni de la începerea executării pedepsei și de la data la care inculpatul a luat cunoștință de ceea ce s-a hotărât prin decizia instanței de apel, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 364 C. proc. pen. și 3853 alin. (1) și (2) C. proc. pen., înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termen.
Având în vedere că dispozițiile referitoare la declararea căii de atac sunt imperative, neefectuarea actului în interiorul termenului legal este sancționată cu decăderea din dreptul de a mai efectua actul prevăzut de lege. Cum recursul nu a fost declarat în termenul legal, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca tardiv, recursul declarat de inculpat.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2558/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2488/2012. Penal → |
|---|
