ICCJ. Decizia nr. 2488/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 19 iulie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea autorităților judiciare italiene și a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o perioadă de 5 zile, de la 19 iulie 2012 la 23 iulie 2012 inclusiv. A fost emis mandatul de arestare conform art. 103 alin. (13) Legea nr. 302/2004.
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel București a reținut că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul de aretare european în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de clonare de cârduri și utilizare ilegală de cărți de credit. S-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2009, în orașul Milano, persoana solicitată a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat care utiliza dispozitive electronice de citire și clonare de cârduri pentru a obține și stoca codurile unor cârduri de credit care erau instalate pe bancomate.
Audiată fiind persoana solicitată a refuzat să fie predată în Italia.
Instanța de fond a apreciat că în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, față de natura juridică a acestei instituții, care are la bază încrederea reciprocă între statele membre, se impune arestarea persoanei solicitate, faptele care au determinat emiterea mandatului fiind unele grave, față de contextul în care se reține că ar fi fost săvârșite, numărul de participanți, caracterul organizat și repetitiv al activităților desfășurate.
Curtea a apreciat că până la prezentarea mandatului se poate dispune arestarea pentru o perioadă de 5 zile, cu titlu provizoriu și pentru a împiedica orice încercare de tergiversare a soluționării cauzei, reținând conduita și poziția procesuală persoanei solicitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată precizând că nu se impune arestarea sa, întrucât a recunoscut și a fost judecat în regim de urgență de Tribunalul din Italia pentru aceleași fapte.
La termenul din data de 25 iulie 2012, în fața instanței de recurs, persoana solicitată a cerut acordarea unui nou termen în vederea prezentării apărătorului ales, el nefiind de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu. Cauza a fost amânată la data de 27 iulie 2012.
Examinând recursul declarat de persoana solicitată, înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 103 din Legea nr. 302/2004 (republicată) instanța verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, în cazul prevăzut la art. 101, că a fost informată despre motivul reținerii.
Dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101, instanța poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durata de 5 zile. în acest caz, instanța amână cauza și fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.
Este vorba, așadar, de o excepție de la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui mandat european de arestare, care permite ca în caz de urgență să se dispună față de persoana solicitată o măsură preventivă (mai întâi reținerea, iar apoi arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea) doar în baza semnalării transmise prin Interpol, până la prezentarea mandatului european de arestare.
într-o asemenea ipoteză, judecătorul va aprecia în funcție de particularitățile cauzei dacă se impune arestarea persoanei urmărite sau este suficientă luarea față de aceasta a unei măsuri preventive neprivative de libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.
înalta Curte, analizând actele și lucrările din dosar constată că semnalarea transmisă prin biroul Sistemul Informatic Schengen îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege și că în mod corect instanța a procedat la arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile până la înaintarea mandatului european de arestare tradus în limba română.
Se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune privarea de libertate a persoanei urmărite pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acesteia de la predare și că pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție, se impune luarea măsurii arestării persoanei solicitate, care în mod evident este de natură a asigura condiții pentru exercitarea în bune condiții a urmăririi penale și pentru aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a recunoscut învinuirile aduse.
Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
în același sens, înalta Curte de Casație și Justiție reține că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L. 190/1 din 18 iulie 2002.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2518/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 2485/2012. Penal → |
|---|
