ICCJ. Decizia nr. 2510/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2510/2012
Dosar nr. 779/57/2012/a1
Şedinţa publică din 3 august 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 august 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 779/57/2012, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:
În temeiul art. 103 alin. (2) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate M.I.I., fiul lui I. şi L., născut în Vulcan, jud. Hunedoara, cetăţenie română, domiciliat în mun. Vulcan, str. I., jud. Hunedoara, pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 2 august 2012 şi până la data de 6 august 2012.
S-a amânat soluţionarea cauzei la data de 6 august 2012 ora 9,00 pentru când s-a solicitat reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.I.I., precum şi traducerea acestuia.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 779/57/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile faţă de persoana solicitată M.I.I., fiul lui I. şi L., născut în Vulcan, jud. Hunedoara, cetăţenie română, domiciliat în mun. Vulcan, str. I., jud. Hunedoara, în vederea executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare italiene, persoana solicitată fiind suspectată de săvârşirea mai multor infracţiuni printre care furturi din magazine şi de maşini, materiale feroase şi neferoase (cupru, oţel, aluminiu), componente electronice şi maşini împreună cu alte persoane de cetăţenie română.
S-a constatat că a fost înaintată Curţii semnalarea transmisă prin C.C.P.I. - Biroul S. BUCUREŞTI, din 26 iulie 2012, prin care se solicită declanşarea procedurilor prev. de art. 100 şi urm. din Legea nr. 302/2004 renumerotată, şi a arestării persoanei solicitate M.I.I., în vederea transmiterii de către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.
Persoana solicitată a luat la cunoştinţă despre motivul prezentării sale în faţa instanţei şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate.
S-a constatat că a fost înaintată Curţii semnalarea cu privire la arestarea persoanei solicitate M.I.I., la care se găsesc ataşate formularele A şi M, urmând ca mandatul european de arestare să fie prezentat la solicitarea Parchetului.
Pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la urmărirea penală, instanţa a apreciat întemeiată solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Constatând întrunite cumulativ exigenţele prev. de Legea 302/2004, privind limitele de pedeapsă pentru infracţiunile de care este acuzat, în baza art. 103 alin. (2) rap. la art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate M.I.I. pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 2 august 2012 până la data de 6 august 2012.
Având în vedere lipsa de la dosar a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare italiene, instanţa a acordat un nou termen de judecată, conform art. 103 alin. (2) din Legea 302/2004.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs persoană solicitată M.I.I.
În şedinţa publică din data de 3 august 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat, susţinând că, raportat la procesul-verbal din 1 august 2012 semnat de recurent prin apărător, în sensul că nu înţelege să declare recurs şi declaraţia de consimţământ la predare şi arestare, revenirea la data de 2 august 2012 este tardivă. Termenul prevăzut de art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 pentru declararea recursului este de 24 de ore, iar, în cauză, deşi este declarat în acest termen de apărătorul ales, nu există nicio declaraţie de însuşire în termenul legal. Raportat la poziţia procesuală adoptată, revenirea după termenul de 24 de ore este tardivă, motiv pentru care recursul este tardiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile apărătorului ales al persoanei solicitate, Înalta Curte constată că excepţia invocată nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Raportat la susţinerile apărătorului ales al persoanei solicitate, care a depus în şedinţă publică dovada exercitării căii de atac în baza unui contract de asistenţă juridică datat 2 august 2012 şi încheiat în vederea formulării recursului, Înalta Curte apreciază că revenirea asupra manifestării de voinţă a persoanei solicitate exprimată la 1 august 2012 are suport legal şi a avut loc în termenul prevăzut de lege, fiind de natură a învesti instanţa cu soluţionarea recursului.
Asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate.
Din economia dispoziţiilor art. 103 alin. (2) raportat la art. 101 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, în caz de urgenţă, poate fi luată măsura reţinerii, pe baza semnalării transmisă prin I., iar, conform art. 103 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă persoana solicitată a fost reţinută conform art. 101, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării I., arestarea persoanei solicitate sau obligarea sa de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile, caz în care amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Având în vedere natura şi modalitatea presupusă de săvârşire a infracţiunilor, dar şi temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 - republicată, se constată că în mod corect instanţa a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, pentru a se asigura soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a prezentei cauze.
În raport cu dispoziţiile legal mai sus-menţionate, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru arestarea persoanei solicitate în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare.
Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.I.I. împotriva încheierii din 1 august 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 779/57/2012, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.I. împotriva încheierii din 1 august 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 779/57/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2539/2012. Penal → |
|---|
