ICCJ. Decizia nr. 2539/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2539/2012
Dosar nr. 4584/233/2012/a3
Şedinţa publică din 13 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 august 2012 Curtea de Apel Galaţi în baza art. 3002 în referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.D. şi S.G. constatând legalitatea şi temeinicia acesteia.
A respins ca nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului S.G. privind înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi ţara. A respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.D.D. prin apărător. A luat act că inculpatul S.G. nu şi-a însuşit cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul din oficiu - avocat S.D.
A constatat instanţa că în cauză subzistă temeiurile legale de la luarea arestării preventive faţă de inculpaţii C.D.D. şi S.G., respectiv dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a faptelor, numărul mare de acte materiale comise de fiecare inculpat, modalitatea şi împrejurările de comitere a sustragerilor, numărul mare de părţi vătămate şi valoarea ridicată a prejudiciului total, faptul că inculpatul C.D.D. nu este la primul impact cu legea penală, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate. De asemenea, existenţa indiciilor temeinice rezultă în mod cert din probele administrate în cauză, inculpaţii recunoscând comiterea faptelor, iar în primă instanţă s-a pronunţat o hotărâre de condamnare.
A constatat cu privire la inculpatul C.D.D. că sunt îndeplinite condiţiile formale privind admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art. 1602 alin. (1), art. 1606 alin. (1), (2) C. proc. pen. şi cu toate acestea cererea nu este întemeiată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul C.D.D. a fost condamnat în primă instanţă pentru o infracţiune de furt calificat în formă continuată compusă din 28 de acte materiale, în stare şi de recidivă postcondamnatorie. Există o perseverenţă infracţională deosebită a acestui inculpat care nu este compatibilă cu o liberare provizorie sub control judiciar, chiar şi în condiţiile existenţei unor obligaţii restrictive de drepturi. A constatat că lăsarea în libertate a acestui inculpat nu ar mai putea asigura scopul măsurii preventive a arestării, întrucât starea de pericol pentru ordinea publică este evidentă. Se impune executarea efectivă a măsurii arestării preventive, mai ales în situaţia unei condamnări la închisoare cu executare de către instanţa de fond.
La data de 3 aprilie 2012, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat C.D.D., avocat S.D. a formulat recurs împotriva încheierii din 2 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, motivele aflându-se la dosar.
La termenul de judecată din 13 august 2012, prezent în faţa instanţei de recurs, recurentul inculpat a precizat că nu a formulat recurs şi nu îşi însuşeşte recursul declarat de apărătorul desemnat din oficiu.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 C. proc. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 362 din acelaşi cod persoanele care pot face apel sunt: "a) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Apelul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu; b) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal; c) partea vătămată, în ce priveşte latura penală; d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ce priveşte latura penală şi latura civilă; e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora; f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei. Alin. (2) Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) şi de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia."
Astfel, având în vedere că recursul a fost declarat de apărătorul desemnat din oficiu şi inculpatul prezent în faţa instanţei a precizat că nu îşi însuşeşte recursul declarat, faţă de dispoziţiile mai sus-menţionate, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpatul C.D.D. ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva încheierii din data de 2 august 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4584/233/2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2836/2012. Penal → |
|---|
