ICCJ. Decizia nr. 2554/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2554/2012
Dosar nr. 11148/111/2011
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 61 din 15 martie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor L.G. şi B.L.:
- pentru inculpatul L.G. din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- pentru inculpatul B.L., din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul L.G. la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 20 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 25 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi în temeiul art. 65 - 66 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 20 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului L.G. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.
L-a condamnat pe inculpatul B.L. la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
- 20 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- 25 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. şi în temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
- 20 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului B.L. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.
L-a condamnat pe inculpatul I.S. la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului I.S. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.
L-a condamnat pe inculpatul R.I. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.; 3 de ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele şi aplică inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor şi s-au respins cererile acestora formulate în subsidiar.
Faţă de prevederile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea civilă R.S. a renunţat la pretenţiile civile formulate şi că succesorii în drepturi ai victimei D.I., respectiv D.R., I.M. şi I.C.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., art. 118 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.L. a sumei de 437 RON, reprezentând echivalentul în RON a aparatului foto digital S.S. sustras.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a sumei de 557,5 RON şi de la fiecare din ceilalţi inculpaţi a câte 237,5 RON.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.E. şi obligă inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 1.946 RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 242 RON reprezentând diferenţa nerestituită din suma de bani sustrasă şi suma de 1.704 RON reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase şi nerestituite) şi respinge în rest celelalte pretenţii ca nefondate.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 133 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, s-a dispus păstrarea şi conservarea mijloacelor de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, respectiv: cele aflate în plicurile 1 - 10, predate conform Procesului-verbal din 28 septembrie 2011; cele aflate în plicurile nr. 4 - 6, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea: către proprietari a bunurilor aflate în plicurile nr 1 - 3, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, către inculpatul L.G. a cartelei telefonice şi a celorlalte bunuri (cu excepţia sumelor de bani) ridicate potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire penală; către inculpatul R.I. a bunurilor (cu excepţia sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul B.L. a bunurilor (cu excepţia sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul I.S. a bunurilor (cu excepţia sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. La data de 19 mai 2011, în jurul orelor amiezii, inculpaţii L.G. şi B.L. au pătruns împreună în curtea locuinţei părţii vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, str. R., jud. Cluj, după care, prin forţarea uşii, au intrat în locuinţă de unde au sustras mai multe bunuri (un telefon mobil, un aparat foto).
Faptele celor doi inculpaţi rezulta din probele legal administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, din cuprinsul declaraţiilor părţii vătămate R.S. (menţinute şi în faţa instanţei, aceasta fiind audiată prin comisie rogatorie de către Tribunalul Cluj), rezultă că la data de 19 mai 2011, în jurul orei 10:30, a ieşit din locuinţă, iar pe aleea din curte a întâlnit un bărbat necunoscut care s-a oferit să îi repare trotuarul. Partea vătămată l-a refuzat, astfel că bărbatul a ieşit din curte, după care a ieşit şi partea vătămată, asigurând cu cheia uşa locuinţei, însă lăsând doar închisă şi neasigurată poarta de la stradă, îndreptându-se apoi spre un taxi. În jurul orei 13:30, când a revenit la locuinţă, a constatat că uşa casei este întredeschisă, bunurile din interior sunt răvăşite şi că lipsesc bunurile menţionate. Semnalmentele persoanei care a abordat-o în curtea locuinţei sale, descrise de partea vătămată, au corespuns cu cele ale inculpatului B.L.
Declaraţia părţii vătămate s-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, din cuprinsul căruia rezultă că uşa de acces în locuinţă prezenta urme de forţare, locuinţa fiind răvăşită, fiind fixate şi ridicate de la faţa locului un număr de 14 urme papilare.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 12 iulie 2011 întocmit de I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic rezultă că cele două urme papilare descoperite pe o cutie de breloc din camera de zi a locuinţei părţii vătămate (cutie care fusese mutată de către autorii furtului din locul în care era păstrată) au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului L.G.
Inculpaţii L.G. şi B.L. au recunoscut constant comiterea acestei fapte, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, solicitând de altfel aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., cerere respinsă în raport de întreaga situaţie de fapt pentru care au fost trimişi în judecată, de atitudinea lor procesuală oscilantă în legătură cu celelalte infracţiuni şi de pedeapsa detenţiunii pe viaţă prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, pentru care de asemenea au fost trimişi în judecată.
Cei doi inculpaţi au arătat că în dimineaţa zilei de 19 mai 2011 s-au deplasat din oraşul Săcueni - jud. Bihor, în mun. Cluj-Napoca şi, ajungând pe str. R., au observat când partea vătămată R.S. a părăsit locuinţa, îndreptându-se spre un taxi, ocazie cu care inculpatul B.L. a intrat în vorbă cu aceasta, sub pretextul angajării unei lucrări. Văzând că partea vătămată a plecat din locuinţă, inculpaţii au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate, deschizând poarta neasigurată, după care inculpatul B.L. a forţat uşa locuinţei, lovind-o cu piciorul, cei doi inculpaţi pătrunzând astfel în locuinţă, de unde inculpatul L.G. şi-a însuşit telefonul mobil în timp ce inculpatul B.L. şi-a însuşit aparatul foto digital, după care au părăsit locuinţa şi s-au întors cu trenul în oraşul Săcueni.
Telefonul mobil sustras de la partea vătămată R.S. a fost ridicat de la inculpatul L.G. la data de 25 mai 2011 şi restituit părţii vătămate, conform dovezilor întocmite în acest sens.
Iniţial, partea vătămată R.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerestituite. Ulterior, în cursul judecăţii, partea vătămată a arătat că nu mai are pretenţii faţă de inculpaţi, deşi i s-au recuperat doar o parte din bunurile sustrase, respectiv telefonul mobil, nu şi aparatul foto.
2. La numai două zile de la săvârşirea faptei din mun Cluj *Napoca, în cursul zilei de sâmbătă, 21 mai 2011, inculpaţii L.G. şi B.L., împreună de această dată cu inculpaţii I.S. (tatăl concubinei inculpatului L.G.) şi R.I. (şoferul inculpatului I.S. şi găzduit de acesta) se aflau în locuinţa inculpatului I.S., acesta din urmă spunând celorlalţi că a lucrat pentru victima D.I. şi că aceasta locuieşte singură, că are o fată care nu locuieşte cu ea, iar banii îi ţine într-un sertar din dulapul din camera unde doarme.
În urma discuţiilor purtate, toţi cei patru inculpaţi au hotărât să comită fapta din noaptea de 21/22 mai 2011. Tot atunci au stabilit că, dacă femeia îi va surprinde, să o lege şi să-i pună căluş.
Potrivit înţelegerii prealabile avute, în timp ce inculpaţii L.G. şi B.L. urmau să pătrundă în locuinţa victimei, inculpaţii I.S. şi R.I. aveau rolul de a le asigura paza şi de a-i prelua pe cei doi inculpaţi în autoturism după comiterea faptelor, inculpatul R.I. având şi rolul de a-i transporta pe inculpaţi la şi de la locul faptei, fiind singurul deţinător al unui permis de conducere.
Pentru verificarea locului faptei, în cursul serii (zilei de 21 mai 2011, în jurul orei 18:00 - 19:00), cei patru s-au deplasat din oraşul Săcueni în mun. Marghita, cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de inculpatul R.I.
Ajunşi în Marghita, inculpaţii L.G., B.L. şi I.S. au plecat pe jos în recunoaştere spre locuinţa victimei situată pe str. A.J. (inculpatul R.I., fiind şofer, a rămas în autoturism), observând că în apropierea locuinţei sunt camere de supraveghere video, după care cu toţii s-au reîntors în oraşul Săcueni.
În cursul nopţii, cei patru inculpaţi s-au reîntors în Marghita şi, conform rolurilor stabilite, inculpaţii L.G. şi B.L. au pătruns, prin escaladare, prin dislocarea unor ţigle de pe acoperiş şi prin podul casei, în locuinţa victimei D.I.
În timp ce căutau bunuri în casă, cei doi inculpaţi au fost surprinşi de victimă, situaţie în care cei doi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri, i-au smuls de pe degete inelele, i-au luat din urechi cerceii, după care au ucis-o prin sugrumare (deşi, potrivit înţelegerii iniţiale, violenţele ar fi trebuit să se limiteze doar la legarea victimei şi punerea unui căluş), pentru a-şi asigura reuşita faptei de tâlhărie, astfel cum au plănuit.
După comiterea faptelor, cei doi inculpaţi au părăsit locuinţa victimei, anunţându-i telefonic pe inculpaţii I.S. şi R.I. că pot să vină să-i ia, condiţii în care, după ce au fost preluaţi de aceştia din urmă, cu toţii s-au întors în oraşul Săcueni.
A doua zi, cei patru inculpaţi, însoţiţi şi de I.M., soţia inculpatului I.S., s-au deplasat în mun. Oradea cu scopul valorificării bijuteriilor sustrase.
La data de 22 mai 2011, inculpatul R.I. a vândut la casa de amanet aparţinând SC B.C. IFN SRL, situată în Oradea, un ghiul, un inel şi 2 cercei, toate din aur, pentru suma de 950 RON, bani pe care i-a împărţit cu ceilalţi trei inculpaţi.
Această stare de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei.
Potrivit declaraţiilor părţii civile D.R. (date în cursul urmăririi penale şi menţinute şi în faţa instanţei), ultima dată a discutat telefonic cu victima în ziua de sâmbătă, 21 mai 2011, în jurul orelor 18:00 - 19:00, iar a doua zi, duminică, 22 mai 2011, în jurul orei 12:00, a resunat-o pe victimă, dar aceasta nu a răspuns.
Întrucât a apelat-o în mod repetat ulterior pe mama sa pe parcursul zilelor de duminică şi luni, în dimineaţa zilei de luni, 23 mai 2011, partea civilă s-a deplasat cu un taxi din mun. Cărei, jud. Satu Mare, în mun. Marghita, însoţită de cei doi copii şi de concubin.
Ajunşi în faţa locuinţei victimei, au constatat că uşa de la stradă şi poarta sunt închise prin interior, iar victima nu răspundea la apelurile telefonice. Ca atare, concubinul părţii civile, martorul P.Z.G., a escaladat gardul din stânga uşii, a pătruns în curte, a deschis poarta, după care s-au îndreptat toţi patru spre locuinţă, constatând că geamul bucătăriei este deschis, ceea ce li s-a părut anormal întrucât nu mai fusese niciodată văzut deschis. De asemenea, au constatat că grilajul metalic este închis cu lacătul pe interior, iar în lacăt era introdusă o cheie aflată pe o legătură de chei pe care se afla şi cheia adevărată, iar uşa din lemn a locuinţei era întredeschisă. Concubinul părţii civile a deschis lacătul, iar partea civilă a intrat în bucătărie, constatând că în locuinţă lucrurile sunt răvăşite, iar victima este căzută lângă pat, fără să prezinte semne vitale, astfel că au anunţat imediat Poliţia Municipiului Marghita.
Toate aceste aspecte au fost confirmate şi de martorul P.Z.G. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei.
Partea civilă D.R. a mai descris, în detaliu, bijuteriile lipsă ale victimei, precizând că aceasta purta o verighetă simplă, un inel cu piatră roşie, o pereche de cercei rotunzi şi un inel de aur care avea gravate în centru iniţialele victimei, D.I., cu litere mari de mână, suprapuse.
Fiind sesizate organele de poliţie, s-a deplasat la faţa locului o echipă complexă de specialişti.
Din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 23 mai 2011 şi din planşele fotografice întocmite cu aceeaşi ocazie, au rezultat următoarele aspecte relevante: uşa de acces în curte era închisă şi asigurată, fără urme de forţare; pe porţiunea de acoperiş de deasupra intrării în locuinţă s-au observat câteva ţigle dislocate; în prima încăpere a locuinţei, între patul din dreapta şi masă, pe covor, se afla cadavrul victimei, îmbrăcat sumar, fiind prezente urme de violenţă la nivelul feţei (ochii tumefiaţi, excoriaţii la nivelul bărbiei, buzelor şi nasului), gâtului (echimoze şi excoriaţii), urechilor şi membrelor superioare (echimoze şi excoriaţii pe faţa anterioară). Asupra victimei nu au fost găsite niciun fel de bijuterii, respectiv cercei, inele, brăţări ori lănţişoare. S-a constatat că din cămară se poate face accesul în pod, capacul de la intrarea în pod fiind lipsă, sub gura podului fiind evidenţiate urme dinamice de de stratificare. În podul locuinţei a fost descoperit lângă intrarea în pod capacul de lemn, mişcat de la locul său, iar în apropierea acestuia a fost descoperit, imprimat în praful şi pământul bătătorit care acoperă podul, un fragment de urmă de încălţăminte. În zona corespunzătoare acoperişului bucătăriei s-a constatat că 3 ţigle sunt dislocate, iar în acoperiş este un orificiu cu dimensiunile de cca. 20 x 25 cm. Sub acest orificiu, pe jos se afla o ţiglă acoperită parţial cu muşchi şi praf pe partea expusă exteriorului, ale cărei margini erau relativ curate, în contrast cu alte ţigle găsite în pod, care erau acoperite în totalitate cu praf.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 23 iunie 2011 al Serviciului de Medicină Legală al Judeţului Bihor, moartea victimei D.I. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, moartea datând din 22 mai 2011.
Potrivit raportului, pe corpul victimei au fost evidenţiate multiple leziuni corporale, la nivelul extremităţii cefalice (echimoze, excoriaţii şi hematoame) produse prin lovire cu corp dur şi comprimare cu mâna şi degetele, precum şi prin tracţiune; la nivelul gâtului (echimoze şi excoriaţii) produse prin comprimare cu mâna şi zgâriere cu unghiile; la nivelul membrelor (echimoze şi excoriaţii) produse prin comprimare cu mâinile şi zgâriere de corp dur; la nivelul toracelui (echimoze) care s-au produs prin comprimare între planuri dure.
Potrivit aceluiaşi raport, cel mai probabil, poziţia victimă-agresor a fost faţă în faţă. În ceea ce priveşte succesiunea loviturilor, s-a apreciat că victima a fost întâi lovită la nivelul extremităţii cefalice, apoi imobilizată şi comprimată cu mâinile în regiunea gâtului.
Instanţa a reţinut că inculpaţii au recunoscut, nuanţat, implicarea lor în săvârşirea faptei din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., descriind modul în care a fost concepută şi săvârşită această faptă.
Astfel, inculpaţii L.G. (constant în cursul urmăririi penale), B.L. (inclusiv în faţa instanţei) şi I.S. (iniţial) confirmă discuţiile prealabile avute în legătură cu fapta din noaptea de 21/22 mai 2011 şi confirmă, inclusiv în faţa instanţei, că hotărârea de a săvârşi fapta a fost luată de toţi cei patru după ce inculpatul I.S. le-a relatat date despre victimă (a lucrat anterior pentru victimă şi ştia că locuieşte singură, aceste ultime aspecte retractate ulterior).
Ulterior şi inculpatul R.I. a recunoscut că, împreună cu ceilalţi, a luat hotărârea de a participa la săvârşirea acestei fapte, dar a arătat că aceasta viza doar un furt.
Aceste susţineri au fost preluate ulterior şi de ceilalţi inculpaţi, care în faţa instanţei au încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut prezenţa victimei în locuinţă şi nu au discutat în prealabil despre modul în care se va proceda dacă victima îi va surprinde, susţineri ale inculpaţilor care vor fi înlăturate de instanţă, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel, schimbarea atitudinii procesuale a inculpaţilor L.G. şi B.L. nu a avut o motivaţie plauzibilă, este în totală contradicţie cu declaraţiile lor anterioare, date în prezenţa apărătorilor (şi în prezenţa traducătorului autorizat, în cazul inculpatului B.L.) şi nu poate fi avută în vedere de instanţă, cât timp şi alte elemente ale cauzei contrazic aceste explicaţii ulterioare.
Potrivit declaraţiilor iniţiale ale inculpatului L.G., în cadrul acelei discuţii prealabile din ziua de sâmbătă, la care au participat toţi cei patru inculpaţi, I.S. le-a relatat celorlalţi şi că ştie că "bătrâna locuieşte singură, că are o fată care nu locuieşte cu ea". De asemenea, acelaşi inculpat a mai arătat că "Tot atunci am discutat ca, dacă femeia va fi acasă şi ne va surprinde, să o legăm şi să-i punem căluş. Înţelegerea era ca eu cu B.A. să intrăm în casa pe la acoperiş şi S. şi I. să ne aştepte la maşină."
Potrivit declaraţiilor iniţiale ale inculpatului B.L., "pe drum S. (inculpatul I.S.) mi-a spus că femeia locuieşte singură şi că nu are familie. Doresc să precizez că, întrucât ştiam că bătrâna va fi în locuinţă, eu cu G. am discutat înainte de a pleca de acasă, dar şi în maşină, că dacă femeia se va trezi şi ne va surprinde, să o legăm de mâini şi picioare şi să o închidem într-o cameră, chiar dacă exista riscul să fim recunoscuţi. De altfel, şi S. (inculpatul I.S.) ne-a spus în maşină să procedăm în acelaşi fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit".
Din cuprinsul declaraţiilor iniţiale ale celor doi inculpaţi rezultă neechivoc că I.S. le-a spus că victima locuia acolo singură, discuţii la care au asistat toţi cei patru inculpaţi, discuţii purtate înainte de comiterea faptei atât în locuinţa inculpatului I.S., cât şi în autoturismul condus de inculpatul R.I., discuţii care se purtau de fiecare dată în limba maghiară.
De asemenea, numai cunoaşterea faptului că victima se află în locuinţă explică modul de operare, respectiv pătrunderea ambilor prin escaladarea terasei, prin dislocarea unor ţigle din acoperiş, prin deschiderea capacului de la pod, prin coborârea prin cămară pe un raft şi un frigider (astfel cum rezultă atât din explicaţiile constante ale inculpaţilor L.G. şi B.L., cât şi din procesele-verbale de reconstituire, inclusiv de suporturile video ale acestor reconstituiri), explicaţiile ulterioare ale inculpaţilor în legătură cu acest mod de operare (în sensul că au dorit ca astfel să nu fie văzuţi, eventual, de vecini) fiind neplauzibile (modalitatea de pătrundere aleasă de inculpaţi fiind una mult mai complexă şi dificilă, cu mai multe riscuri de a fi văzuţi/auziţi de vecini).
Dovada faptului că această modalitate de pătrundere a fost prestabilită, fiind determinată de prezenţa victimei în locuinţă, rezultă şi din faptul că ei nu au încercat în prealabil o modalitate mai facilă de pătrundere în locuinţă.
De altfel, chiar inculpatul L.G. a arătat că după pătrunderea în locuinţă împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care ştiau că doarme victima, aceasta trezindu-se.
Cunoaşterea, de către toţi inculpaţii, a împrejurării că victima se afla în locuinţă rezultă şi din discuţiile avute imediat după săvârşirea faptei, la întoarcerea în autoturism.
Potrivit susţinerilor inculpatului L.G., pe drum, inculpaţii au discutat că se impune să îşi distrugă hainele prin incendiere, pentru a nu putea fi identificaţi.
De asemenea, potrivit inculpatului B.L., pe drumul de întoarcere, el şi L.G. au povestit celorlalţi doi inculpaţi ce s-a întâmplat cu femeia, inculpatul B.L. spunându-i inculpatului I.S. că nu ştie dacă femeia va trăi deoarece sângera tare, acesta din urmă spunându-i că nu era cazul să o bată.
Această din urmă afirmaţie a inculpatului I. a fost făcută în condiţiile în care anterior, potrivit înţelegerii prealabile, trebuiau doar să lege victima de mâini şi picioare şi să o închidă într-o cameră, modalitate sugerată inclusiv de inculpatul I. (potrivit declaraţiei inculpatului B.L.: "De altfel, şi S. ne-a spus în maşină să procedăm în acelaşi fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit").
Potrivit inculpatului I.S., când inculpaţii L.G. şi B.L. s-au urcat în autoturism, aceştia i-au spus "să fugim pentru că este bai". I-a întrebat ce s-a întâmplat, dar cei doi i-au spus să nu pună întrebări, însă a auzit că B.L. i-a spus lui L.G. că s-ar putea ca bătrâna să fi murit. În faţa instanţei, inculpatul I.S. a arătat că după ce s-au întors cei doi din locuinţa victimei, B.L. i-a spus inculpatului R.I. că e posibil ca victima să fi murit.
Din cuprinsul discuţiilor purtate de inculpaţi în autoturism, imediat după comiterea faptei, astfel cum acestea au fost relatate de L.G., B.L. şi I.S., rezultă că niciunul dintre ei nu a fost surprins de prezenţa victimei în locuinţă, astfel cum ar fi fost firesc dacă înţelegerea lor nu ar fi avut în vedere această ipoteză, inculpaţii discutând mai degrabă de caracterul exagerat al reacţiei inculpaţilor L.G. şi B.L.
Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpaţi care a arătat, contrar tuturor celorlalţi, că L.G. şi B.L. nu au spus unde au fost şi ce au făcut şi că pe drumul de întoarcere înspre Săcueni nu s-a discutat nimic, afirmaţii care nu pot fi luate în considerare.
Din cuprinsul tuturor acestor probe coroborate rezultă că inculpaţii au cunoscut prezenţa victimei în locuinţă, au avut în vedere această prezenţă la stabilirea modalităţii de pătrundere în locuinţă (modalitate de altfel similară şi în cazul faptei descrise la pct. III din rechizitoriu), au discutat inclusiv despre modul de acţiune în cazul în care aceasta se va trezi şi îi va surprinde în locuinţă şi, în aceste condiţii şi-au împărţit rolurile.
În continuare, în declaraţiile date, toţi cei patru inculpaţi confirmă că în seara de 21 mai 2011, au plecat toţi din Săcueni în Marghita cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de R.I. şi că, ajunşi în Marghita, L.G., B.L. şi I.S. au plecat pe jos în recunoaştere spre locuinţa victimei, observând că în apropierea locuinţei sunt camere de supraveghere video.
Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpaţi care a arătat (în faţa instanţei) că plecarea lor în Marghita, din seara zilei de 21 mai 2011, s-a făcut pentru a căuta de lucru, susţinere total nesinceră, luând în considerare contradicţia evidentă cu declaraţiile celorlalţi, dar şi că era sâmbătă seara.
Prezenţa inculpaţilor în Marghita, pentru verificare prealabilă şi recunoaşterea locului faptei, rezultă şi din înregistrările camerelor de supraveghere video aparţinând celor două societăţi comerciale, amplasate la distanţe mici de o parte şi alta a locuinţei victimei.
Potrivit înregistrărilor acestor camere, la data de 21 mai 2011, au fost observate la ora 20:27:31, venind dinspre Marghita spre Petreu pe trotuar trei persoane de sex masculin, care au traversat strada înainte de locuinţa victimei, au trecut apoi prin faţa casei acesteia după care au revenit spre centrul oraşului, comportamentul acestora fiind unul specific unei acţiuni de recunoaştere, unul din cei trei vorbind la telefonul mobil.
De altfel, obiecte de îmbrăcăminte (tricouri, pantaloni) dintre cele care au fost purtate de inculpaţi în seara de 21 mai 2011, când au fost surprinşi de camerele de supraveghere trecând prin faţa locuinţei victimei, au fost descoperite la locuinţele inculpaţilor cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 29 iunie 2011.
Potrivit înregistrărilor aceloraşi camere, la ora 20:39:29, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu un autoturism de culoare verde închis, an de fabricaţie 1992 - 1996, având luminile de drum aprinse, farul din dreapta luminând mai puternic, geamul din dreapta faţă având un paravânt, autoturismul având şi trapă în plafon, caracteristici, dotări şi defecţiuni similare cu cele ale autoturismului F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpatul R.I. la acea dată.
De asemenea, toţi cei patru inculpaţi confirmă că în cursul nopţii, în jurul orei 24:00 împreună au revenit în Marghita cu acelaşi autoturism, au trecut de casa victimei spre centrul mun. Marghita şi au revenit spre Petreu, oprind iniţial în apropierea locuinţei victimei, după care au mers la o distanţă mai mare întrucât câinii de la fabrica de fier forjat i-au simţit şi au început să latre.
Şi aceste declaraţii ale inculpaţilor sunt susţinute de înregistrările aceloraşi camere din care rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2011, la ora 00:50:00, un autoturism de culoare închisă circulă din direcţia Petreu spre Marghita, având luminile de drum aprinse, farul stânga funcţionând foarte slab, lumina farului dreapta formând pe carosabil un fascicul de lumină în forma literei "Y".
La ora 00:52:07, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu acelaşi autoturism cu aceleaşi defecţiuni la sistemul de iluminare, deplasându-se cu viteză redusă, autoturism care, după ce parcurge circa 100 m, luminile spate se sting, fiind posibil ca acesta să fi oprit pe partea dreaptă în direcţia de deplasare.
Inculpaţii L.G. şi B.L. au descris cum au coborât din autoturism şi cum s-au întors pe jos la locuinţa victimei, cum au pătruns în curte prin escaladarea gardului de la stradă, cum au mers pe terasă şi au urcat pe acoperişul terasei ajungând la acoperiş, în zona de deasupra intrării în locuinţă, cum au dislocat câteva ţigle şi au intrat în pod şi cum apoi au coborât în cămară, unde nu exista o scară, astfel că au escaladat un raft şi un frigider.
Aceste declaraţii ale inculpaţilor au fost menţinute şi susţinute în cadrul reconstituirilor efectuate la data de 6 iulie 2011 de către aceiaşi inculpaţi, aspecte rezultate atât din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cât şi din procesele-verbale de reconstituire întocmite şi din înregistrările video ale acestora.
Descrierile inculpaţilor L.G. şi B.L. cu privire la modul în care au acţionat în locuinţă sunt diferite.
Astfel, potrivit inculpatului L.G., după pătrunderea în locuinţă împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care ştiau că doarme victima, aceasta trezindu-se ca urmare a zgomotului produs atunci când inculpaţii au deschis uşa care făcea legătura între cămară şi bucătărie. Potrivit aceluiaşi inculpat, amândoi s-au îndreptat imediat spre victimă, el lovind-o primul cu pumnul în faţă şi punându-i mâna pe gură pentru a nu striga, după care inculpatul B.L. a prins-o de mâini şi a imobilizat-o, timp în care L.G. i-a luat victimei cele trei inele de pe degete şi cerceii din urechi. Întrucât victima a reuşit să scape din strânsoare, inculpatul B.L. a lovit-o cu pumnul în ceafă, inculpatul L.G. lovind-o apoi şi el cu pumnii în cap. Inculpatul B.L. i-a pus apoi victimei mâna la gură pentru a nu striga şi a tras-o jos lângă pat, după care inculpatul L.G. a început să caute banii în dulapul din cameră, trăgând sertarele, fără însă să găsească bani. L.G. a continuat să caute bani sau bunuri de valoare în hol şi în celelalte două camere ale locuinţei, iar la un moment dat a venit şi inculpatul B.L. care, întrebat fiind dacă victima nu va striga, a afirmat că nu mai are cum să strige. Ce doi inculpaţi nu au mai găsit bani sau bunuri de valoare, astfel că au revenit după un timp în camera în care se afla victima, care nu era decedată, dar horcăia şi era plină de sânge pe faţă.
În privinţa împrejurărilor în care a fost lovită victima, inculpatul B.L. a prezentat o altă stare de fapt.
Potrivit acestuia, în timp ce căuta bunuri în locuinţă împreună cu L.G., femeia s-a trezit, împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu pumnul de mai multe ori în faţă, victima căzând lângă pat, L.G. continuând să o lovească şi după ce aceasta a căzut. A arătat că după ce L.G. a încetat cu loviturile, s-a apropiat şi el de victimă, a ţinut-o de mână şi i-a pus mâna pe gât pentru a vedea în ce stare este, observând că era plină de sânge pe faţă, inculpatul L.G. continuând să caute după bani. Văzând că victima mai e în viaţă şi gemea, i-a spus lui G. să o scoată din casă şi să o ducă la spital, deoarece s-a gândit că în starea în care este poate să moară din cauza hemoragiei, dar G. nu a fost de acord.
Analizând cele două declaraţii, instanţa a reţinut că inculpatul L.G. nu a negat propria lui contribuţie la lovirea victimei, la luarea cerceilor din urechile victimei şi la smulgerea inelelor de pe degetele acesteia, după aplicarea loviturilor, în timp ce inculpatul B.L., prin explicaţiile sale a încercat să înlăture orice implicare a sa în lovirea şi uciderea victimei, dar a recunoscut că a asistat la toate acţiunile lui L.G., inclusiv la momentul în care, urmare a loviturilor aplicate, inculpatul L. i-a luat cerceii din urechi şi inelele de pe degete.
De altfel, modalitatea descrisă de inculpatul L.G. şi contribuţia efectivă şi a inculpatului B.L. la lovirea şi curmarea vieţii victimei este confirmată şi de rezultatul raportului de constatare medico-legală, de multitudinea traumatismelor suferite de partea vătămată, dar şi de explicaţiile neplauzibile ale inculpatului B.L.
Acesta, deşi recunoaşte el însuşi că a auzit când victima s-a trezit şi a început să strige "ajutor", arată doar că a asistat la toată activitatea infracţională a inculpatului L.G., că a văzut loviturile pe care inculpatul G. i le aplica victimei, a văzut victima plină de sânge şi doar s-a gândit că în starea în care este victima poate să moară.
De asemenea, ca să explice echimozele şi excoriaţiile de la nivelul gâtului victimei, dar şi de la nivelul membrelor, descrise în raportul de constatare medico-legală, inculpatul B.L. recunoaşte că a prins-o pe victimă de mână şi de gât dar doar pentru a vedea dacă mai trăieşte (raportul de constatare medico-legală stabilind că sugrumarea victimei a determinat decesul acesteia), însă, în prezenţa tuturor acestor explicaţii, nu a făcut nimic de natură a împiedica rezultatul produs - curmarea vieţii victimei.
Ori toate aceste elemente configurează participaţia şi a inculpatului B.L. la uciderea victimei, fiind lipsit de relevanţă sub aspectul răspunderii penale a coinculpaţilor, modalitatea de împărţire (chiar spontană) a rolurilor în ceea ce priveşte lovirea victimei - uciderea ei - sustragerea de bunuri/smulgerea bijuteriilor, cât timp din cuprinsul activităţilor infracţionale desfăşurate de fiecare şi din atitudinea fiecăruia rezultă neechivoc urmărirea sau cel puţin acceptarea rezultatului final (curmarea vieţii victimei), rezultat necesar desăvârşirii activităţii lor infracţionale (de sustragere, prin violenţă, de bunuri/bijuterii din locuinţa victimei).
Nesinceritatea inculpatului B.L. este confirmată de rezultatul autopsiei victimei şi de cauza decesului acesteia, care, concluzionând că moartea victimei D.I. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, înlătură ipoteza (prezentată şi de inculpatul L.), în sensul că victima ar fi decedat la un moment ulterior.
Imediat după tâlhărirea victimei şi curmarea vieţii acesteia, în scopul părăsirii locului faptei, inculpatul B.L. a luat o legătură de chei de pe masă şi a încercat să deschidă lacătul cu o cheie, dar nu a reuşit şi a lăsat cheia introdusă în lacăt.
În continuare, inculpatul B.L. a deschis geamul bucătăriei dinspre terasă şi, după ce s-a urcat pe o canapea de lângă geam, a ieşit pe terasă, urmat de inculpatul L.G.
Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul P.Z.G., partea civilă D.R., dar şi de procesul-verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă că uşa de acces în locuinţă era dublată de un grilaj metalic spre exterior, grilaj metalic găsit în poziţie închisă şi asigurat cu un lacăt pe interior, lacăt în care a fost găsită o cheie introdusă pe jumătate, cheie ce se afla pe o legătură de chei pe care era şi cheia adevărată a lacătului.
Din cuprinsul declaraţiilor inculpaţilor L.G. şi B.L. rezultă că, după comiterea faptei, ajunşi în curtea locuinţei victimei, acesta din urmă a discutat telefonic cu inculpatul I.S. căruia i-a spus să vină după ei cu autoturismul (aspect confirmat şi de listingul convorbirilor telefonice din noaptea de 21/22 mai 2011), după care cei doi inculpaţi au sărit gardul în stradă, au urcat în autoturismul condus de inculpatul R.I. şi s-au întors cu toţii în Săcueni.
Preluarea, în condiţiile expuse, a celor doi inculpaţi, este confirmată şi de camerele de supraveghere video aparţinând celor două societăţi comerciale, din înregistrările cărora se observă că începând cu ora 02:06:15, autoturismul cu aceleaşi defecţiuni la sistemul de iluminare îşi continuă deplasarea, la ora 02:06:29 opreşte pe partea dreaptă în direcţia sa de deplasare, iar la 02:06:31, se observă cum prin spatele acestuia trece o persoană, urmată la foarte scurt timp de o alta, iar imediat autovehiculul se pune în mişcare. În tot acest timp, cei doi câini care se observă în curtea imobilului cu nr. A, sunt foarte agitaţi şi privesc înspre locul unde a oprit autoturismul respectiv.
În privinţa discuţiilor avute pe drum, instanţa a făcut referire anterior la acestea.
Inculpaţii, în declaraţiile date, au recunoscut că a doua zi dimineaţă, duminică, 22 mai 2011, toţi patru şi soţia inculpatului I.S. s-au deplasat în municipiul Oradea, unde au căutat o casă de amanet deschisă şi astfel au ajuns pe str. A.E. din Oradea, unde au intrat doar inculpatul R.I. şi soţia lui I., primul vânzând bijuteriile, prezentând şi cartea sa de identitate maghiară.
Vânzarea bijuteriilor de către inculpatul R.I. este confirmată şi de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, potrivit borderoului de achiziţie întocmit, semnat de inculpat, la care a fost ataşată xerocopia cărţii maghiare de identitate a acestuia, casa de amanet din Oradea, str. A.E., aparţinând SC B.C. IFN SRL, a achiziţionat în data de 22 mai 2011 un ghiul, un inel şi 2 cercei (lipsea astfel un inel), toate din aur, pentru preţul de 950 RON, de la inculpatul R.I.
Martorul B.N.D., administratorul societăţii de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declaraţie menţinută şi în faţa instanţei) că personal a examinat bijuteriile vândute de inculpat şi îşi aminteşte clar că ghiulul avea formă ovală, iar pe acesta erau gravate două iniţiale, cu majuscule de mână, respectiv "ID".
Şi martora T.R.T., angajata casei de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declaraţie menţinută şi în faţa instanţei) că acele bijuterii au fost vândute de un bărbat însoţit de o femeie în cursul dimineţii de duminică, 22 mai 2011, înainte de orele amiezii.
La rândul ei, martora I.M., soţia inculpatului I.S. (audiată în faţa instanţei cu respectarea art. 80 C. proc. pen.) a recunoscut că în cursul dimineţii de duminică, 22 mai 2011, a plecat cu cei patru inculpaţi în Oradea (în cursul nopţii de 21/22 mai 2011, inculpaţii L. şi R. dormind la locuinţa sa şi a inculpatului I.), că l-a însoţit pe inculpatul R.I. în casa de amanet, unde acesta a vândut nişte bijuterii cu suma de cea 900 RON şi că această sumă a fost imediat împărţită de cei patru inculpaţi, însă nu a dat detalii legate de provenienţa bijuteriilor şi de înţelegerea dintre inculpaţi (de altfel, în mare parte declaraţia acestei martore a fost una nesinceră, în vădită contradicţie chiar cu declaraţiile date de inculpaţi în legătură cu celelalte aspecte pentru care a fost audiată).
Toţi inculpaţii au confirmat împărţirea sumei de bani obţinută din vânzarea bijuteriilor (R.I. arătând că a primit circa 200 - 250 RON, L.G. arătând că fiecare inculpat a primit circa 225 RON, B.L. şi I.S. arătând că suma s-a împărţit în mod egal, deşi sumele indicate de cei doi diferă).
Inculpatul L.G. a mai declarat că la comiterea infracţiunilor din noaptea de 21/22 mai 2011, el şi coinculpatul B.L. au purtat mănuşi şi că imediat după comiterea infracţiunilor unii dintre ei şi-au incendiat hainele, iar alţii şi le-au aruncat la gunoi ori pe marginea şoselei care face legătura între Oradea şi Săcueni.
Acelaşi inculpat a mai arătat că unul dintre inelele victimei (o verighetă) a rămas asupra sa şi l-a vândut în următoarea zi, luni, 23 mai 2011, la o casă de amanet de pe str. R. din Oradea.
Această susţinere a inculpatului se coroborează şi cu procesul-verbal de reconstituire din 4 iulie 2011, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatului L.G., în prezenţa apărătorului, a condus organele de urmărire penală la imobilul situat în Oradea, str. R., după care a pătruns în curtea interioară şi, urcând o scară din partea stângă, a ajuns la etajul I, unde s-a constatat că se află o casă de amanet aparţinând SC H. IFN SRL Oradea.
Conform Contractului de amanet din 23 mai 2011 identificat la sediul societăţii de angajata M.D.C.F. şi administratorul F.M., L.G. a vândut o verighetă cu greutatea de 3,90 grame pentru preţul de 273 RON, contractul fiind semnat de către inculpat şi de o angajată a SC H. IFN SRL, respectiv H.E.
Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut, cu privire la fapta din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., că toţi inculpaţii au formulat cereri de aplicare a procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., (recunoscând B.L., I.S. şi R.I., într-o variantă menită să le atenueze răspunderea penală şi L.G. într-o formă menită să sprijine explicaţiile celorlalţi), cereri respinse faţă de toţi inculpaţii: faţă de inculpaţii L.G. şi B.L. prin prisma faptului că faţă de pedeapsa detenţiunii pe viaţă prevăzută de lege pentru infracţiunile de omor deosebit de grav erau aplicabile prev. art. 3201 alin. (7) teza finală C. proc. pen., conform cărora în cazul unor astfel de infracţiuni procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu este admisibilă, dar şi prin prisma faptului că aceştia şi-au schimbat declaraţiile în legătură cu limitele înţelegerii prealabile avute cu ceilalţi doi inculpaţi; faţă de inculpaţii I.S. şi R.I., deoarece aceştia au negat faptul că înţelegerea prealabilă ar fi vizat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, negând faptul că ar fi cunoscut şi discutat despre prezenţa victimei în locuinţă.
3. În cursul zilei de 28 iunie 2011, aceiaşi inculpaţi (L.G., B.L., I.S. şi R.I.), aflându-se în Arad, urmare a faptului că inculpatul I.S. le-a relatat celorlalţi despre faptul că a lucrat pentru partea vătămată S.E., toţi au luat hotărârea de a sustrage bunuri din locuinţa acesteia.
În acest scop, au hotărât să-l trimită pe inculpatul R.I. pentru a verifica informaţiile primite de la inculpatul I.S., respectiv dacă partea vătămată S.E. este acasă şi locuieşte singură.
Inculpatul R.I. a sunat la soneria de la stradă a locuinţei, întrebând-o pe S.E. (care nu-i deschisese poarta) dacă nu cunoaşte un atelier auto, partea vătămată spunându-i că nu ştie, după care inculpatul a plecat, întorcându-se în locul în care se aflau ceilalţi coinculpaţi şi spunându-le că partea vătămată este singură.
Imediat ulterior, după ce s-au întors cu toţii la maşină (pe care au parcat-o lângă o benzinărie), au luat hotărârea de a pătrunde în cursul nopţii în locuinţa părţii vătămate, inculpatul I.S. spunându-le că aceasta îşi ţine banii într-un dulap din prima cameră de la intrarea în curte.
Cu aceeaşi ocazie, inculpaţii au stabilit rolurile, modul de pătrundere şi ce vor face dacă partea vătămată îi va surprinde: astfel, L.G. şi B.L. urmau să pătrundă în locuinţa părţii vătămate prin acoperiş, în timp ce I.S. şi R.I. urmau să-i aştepte în maşină, iar dacă partea vătămată îi va surprinde o vor imobiliza şi îi vor pune un căluş.
În jurul orei 01:00, inculpaţii s-au deplasat cu autoturismul din locul în care aşteptaseră noaptea (lângă staţia Peco de la baza podului de la intrarea în mun. Arad dinspre Oradea) până spre locuinţa părţii vătămate, dar rămânând fără benzină, inculpaţii L.G. şi B.L. au continuat deplasarea pe jos, în timp ce inculpaţii I.S. şi R.I. au rămas în autoturism.
La fel ca în cazul victimei D.I., inculpaţii L.G. şi B.L., purtând mănuşi, au escaladat gardul de la stradă, au pătruns în curte, au escaladat acoperişul casei, au dislocat câteva ţigle şi au intrat în podul casei, au deschis uşa podului, prin forţarea unui belciug, după care au pătruns în locuinţa părţii vătămate prin cămară.
Întrucât aceasta s-a trezit şi i-a surprins, cei doi au lovit-o, au doborât-o la pământ în hol, au legat-o cu mâinile la spate şi i-au aplicat un căluş, după care au căutat bani şi bunuri prin camere, sustrăgând dintr-o cameră suma de 3.260 RON, doi cercei şi un lanţ de aur.
Inculpaţii au revenit apoi la autoturism şi i-au dat inculpatului R.I. suma de 50 RON pentru a cumpăra benzină.
După ce acesta a alimentat autoturismul cu benzină, inculpaţii s-au îndreptat spre Oradea pentru valorificarea bijuteriilor, pe care le-au vândut în dimineaţa zilei de 29 iunie 2011 la casa de amanet aparţinând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E. (aceeaşi la care au fost vândute şi bijuteriile sustrase victimei D.I.), pentru preţul de 1.080 RON, din care au dat inculpatului R.I. suma de 200 RON, restul fiind împărţit între ceilalţi inculpaţi în mod egal. Tot în Oradea, inculpatul I.S. a aruncat pantalonii inculpatului L.G. într-un tomberon, iar inculpaţii L.G. şi B.L. şi-au cumpărat noi perechi de încălţăminte.
Din Oradea, inculpaţii şi-au continuat deplasarea spre locuinţele lor din oraşul Săcueni, aruncându-şi pe drum încălţămintea veche, în Săcueni fiind prinşi de organele de poliţie, care îi aşteptau pentru efectuarea percheziţiilor domiciliare în legătură cu fapta aceloraşi inculpaţi din Marghita, din noaptea de 21/22 mai 2011.
Faptele celor patru inculpaţi au rezultat din probele legal administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, din cuprinsul declaraţiilor martorului I.M. (date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei), în dimineaţa zilei de 29 iunie 2011, la solicitarea a două persoane care erau îngrijorate de situaţia vecinei S.E. ale cărei ţipete se auzeau din stradă, a sărit gardul şi a intrat în locuinţa părţii vătămate pe uşa din spate, constatând că acea uşă era larg deschisă, iar S.E. era căzută la pământ într-o stare de nedescris.
Martorul I.M. a arătat că partea vătămată avea faţa plină de sânge, prezenta urme de violenţă în zona gâtului, avea ochii aproape ieşiţi din orbite şi mâinile legate cu o cârpă în faţă atât de strâns încât i se umflaseră din cauza circulaţiei greoaie a sângelui, iar când a încercat să o ridice se plângea că o dor toate oasele. Din cauza stării degradate în care se afla, martorul a arătat că nu a reuşit să o ridice de pe jos, anunţând ambulanţa prin Serviciul 112. Din cauza stării degradate în care se afla, S.E. nu a putut să discute nici cu cei de la ambulanţă şi nici cu organele de poliţie sosite la faţa locului. Imediat ulterior au mai venit la locuinţa părţii vătămate S.E. şi alte două vecine care împreună cu personalul ambulanţei au reuşit să o ridice şi să o ducă până la baie pentru a o spăla întrucât victima îşi făcuse necesităţile pe ea de frică. La un moment dat, s-a reuşit transportarea victimei la spital. Din discuţiile purtate la faţa locului cu partea vătămată, martorul a înţeles că aceasta în cursul acelei nopţi ar fi auzit un zgomot în bucătărie, însă nu i-a dat importanţă, dar că imediat după, s-a dus la baie însă în momentul în care a ajuns pe culoarul dinspre baie a fost atacată, spunându-i că au fost doi bărbaţi, care i-au sustras cca. 3.600 RON şi unele bijuterii.
Declaraţiile martorului I.M. s-au coroborat cu declaraţiile date de partea vătămată S.E. în cursul urmăririi penale (menţinute în totalitate în faţa Tribunalului Arad, în cadrul audierii ei prin comisiei rogatorie, datorită stării sale de sănătate), din cuprinsul cărora rezultă că în noaptea de 28/29 iunie 2011, în jurul orei 02:00, s-a trezit pentru a merge la baie, moment în care a observat în bucătărie doi bărbaţi necunoscuţi, de statură medie. Aceştia au observat-o, au atacat-o amândoi şi au lovit-o cu pumnii în faţă, după care au legat-o cu mâinile la spate şi i-au aplicat un căluş, cei doi continuând să o lovească cu pumnii şi după ce au imobilizat-o. Cei doi bărbaţi i-au sustras apoi din dulapul din camera în care dormea suma de 3.200 RON, cerceii din urechi şi două inele dintr-o scrumieră din aceeaşi cameră.
În faţa instanţei, partea vătămată a mai arătat că cei doi au pătruns în locuinţă prin pod, prin cămara de alimente.
Potrivit declaraţiilor aceleiaşi părţi vătămate, în cursul zilei ce a precedat fapta, respectiv în 28 iunie 2011, a sunat la poartă un bărbat care a întrebat-o dacă nu ştie vreun atelier auto.
Declaraţiile martorului şi părţii vătămate se coroborează cu datele rezultate din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 29 iunie 2011, din cuprinsul căruia rezultă că: în dreptul uşii locuinţei se află o perdea de culoare albă, pătată în partea inferioară cu sânge; în bucătărie, pe podeaua căreia erau multiple pete de sânge; din cămară se face accesul în pod, pe o scară de lemn, belciugul de la cârligul cu care era asigurată uşa podului fiind smuls şi aruncat pe prag; în holul mic, se află un aparat telefonic fix, al cărui fir este smuls din perete; uşile şi sertarele corpurilor de mobilier din prima cameră erau deschise, iar bunurile din interior răvăşite, din acesta reclamându-se furtul sumei de 3.260 RON; în pod a fost descoperită o cărare de urme de încălţăminte, fără elemente de identificare certă, care ducea înspre partea din spate a acoperişului casei, zonă în care se observa că ţiglele sunt mişcate de la loc.
Conform Raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din 12 iulie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, partea vătămată a fost internată la Secţia Chirurgie generală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad în intervalul 29 iunie - 6 iulie 2011, prezentând multiple leziuni corporale, respectiv: plagă contuză, suturată, suprasprâncenos dreapta; tumefacţie în regiunea nazală şi periorbitar bilateral, cu hemoragie subconjunctivală unghi extern ochi drept; multiple echimoze şi plăgi, inclusiv la nivelul gâtului; luxaţie umăr drept; echimoză în zona delto-pectorală, claviculară şi subclaviculară stângă; echimoză cu multiple excoriaţii pe mâna dreaptă; excoriaţie pe mâna stângă, faţa dorsală; placard excoriat pe genunchiul drept, anterior; echimoză de 3/4 cm la genunchiul stâng.
S-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 29 iulie 2011 prin lovire cu şi de corp dur, că leziunile necesită pentru vindecare un nr. de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi că acestea nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
În acest context, audiaţi în legătură cu fapta din mun. Marghita şi, fiind întrebaţi în legătură cu scopul deplasării lor la Arad, inculpaţii R.I. şi L.G. au recunoscut că au fost implicaţi şi în săvârşirea faptelor din Arad.
În ceea ce priveşte fapta descrisă la pct. III, atitudinea inculpaţilor a fost una oscilantă, recunoscând, în cursul urmăririi penale, cu unele nuanţări, implicarea lor în săvârşirea acesteia, nuanţări menite să atenueze răspunderea penală a inculpaţilor I.S. şi R.I. (încercându-se acreditarea tezei că aceştia nu au cunoscut şi faptul că ceilalţi au utilizat violenţe asupra părţii vătămate pentru sustragerea bunurilor), după care, în faţa instanţei, în mod coordonat, inculpaţii şi-au modificat declaraţiile, urmărind acreditarea tezei că inculpaţii I.S. şi R.I. nu au fost deloc implicaţi în săvârşirea faptei din Arad şi că rezoluţia infracţională de săvârşire a acesteia a aparţinut exclusiv inculpaţilor L.G. şi B.L.
De aceea, instanţa, luând în considerare caracterul divizibil al declaraţiilor date de inculpaţi în cursul procesului penal, prev. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., dar şi prev. art. 69 C. proc. pen., a avut în vedere din declaraţiile date de aceştia doar aspectele prezentate în diferitele declaraţii succesive, care se coroborează cu celelalte fapte şi împrejurări ale cauzei.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul R.I. a arătat că la data de 27 iunie 2011 a plecat cu ceilalţi inculpaţi din Săcueni la Timişoara cu autoturismul cu numărul de înmatriculare unguresc XXXX, pentru a căuta de lucru, însă întrucât nu au găsit, s-au deplasat la Arad, unde a oprit autoturismul la o staţie P. de lângă podul de la intrarea în oraş, după care au continuat toţi patru să se deplaseze pe jos.
La un moment dat, inculpatul L.G. i-a indicat o casă şi i-a spus să meargă să sune la sonerie şi să întrebe dacă nu este de lucru, fără să-i spună altceva, inculpatul conformându-se în timp ce ceilalţi trei l-au aşteptat la circa 200 metri de casă. A sunat şi i-a deschis o femeie în vârstă, care i-a spus că nu are şi că locuieşte singură. Le-a spus celorlalţi inculpaţi că nu este nimic deosebit de lucru şi s-au întors la maşină, după care el şi cu I. s-au culcat în autoturism, în timp ce ceilalţi doi au spus că pleacă să mai caute de lucru. În jurul orei 0:45, au fost treziţi de L.G. şi B.L., care i-au spus lui I. să plece la Oradea şi au pornit, însă la primul semafor maşina s-a oprit, întrucât nu mai avea benzină, moment în care L.G. a spus că va aduce el bani.
În jurul orei 01:10 L.G. şi cu B.L. au plecat pe jos, el şi cu I.S. culcându-se din nou, iar la ora 02:30 au fost treziţi din nou din somn de cei doi.
L.G. le-a spus că el şi B.L. au intrat în locuinţa femeii la care sunase, că au căutat bani şi au fost surprinşi de partea vătămată, că au legat-o şi i-au pus un căluş.
Apoi L.G. i-a dat dintr-un plic o bancnotă de 50 RON, iar el s-a dus pe jos până la staţia P. şi a cumpărat benzină.
S-au deplasat toţi spre Oradea, iar pe drum L.G. şi B.L. şi-au aruncat din mers hainele, mănuşile şi încălţămintea. Recunoaşte că el a primit suma de 200 RON.
În faţa instanţei, inculpatul R.I. a arătat că la iniţiativa inculpatului I.S. a sunat la locuinţa acesteia, dar nu este adevărat că s-ar fi dus la aceasta pentru a verifica dacă este singură cu scopul de a-i sustrage bani sau bunuri din locuinţă, că întrucât nu au găsit de lucru a discutat cu ceilalţi coinculpaţi despre posibilitatea pătrunderii în locuinţa părţii vătămate S.E. pentru a-i sustrage bani sau bunuri însă nici inculpatul I.S. şi nici el nu au fost de acord.
A mai arătat că, întorcându-se la maşină împreună cu inculpatul I.S. au rămas acolo, în timp ce inculpaţii L.G. şi B.L. au plecat spunându-le că merg după ţigări, el şi inculpatul I. adormind în maşină şi că la întoarcerea acestora, a văzut că inculpatul L.G. avea o sumă de bani din care i-a dat 50 RON pentru a alimenta cu benzină, însă acesta a refuzat să le spună de unde avea acea sumă de bani, arătând că nu a văzut asupra sa bijuterii. Pe lângă acea sumă de bani a mai primit încă 200 RON pentru că el a fost cel care a condus autoturismul. Nu a ştiut că atunci când inculpaţii L.G. şi B.L. merg după ţigări, au mers de fapt să fure sau să tâlhărească partea vătămată, despre tâlhărie aflând abia la sediul poliţiei. A arătat că la organele de poliţie a relatat despre fapta din Arad în condiţiile în care iniţial s-au înţeles să fure, iar ulterior a văzut că inculpatul L.G. avea acea sumă de bani.
A menţionat că acelaşi autoturism a fost condus de el şi în cazul faptei de la Marghita, că a fost el trimis la locuinţa părţii vătămate deoarece nu era sigur că inculpatul I.S. ar fi fost acceptat la lucru chiar dacă mai lucrase la partea vătămată şi că la rândul său s-a împotrivit la săvârşirea faptei din Arad, fiind de acord cu ce a spus la acel moment inculpatul I.S., cu care era prieten bun.
Din cuprinsul declaraţiilor inculpatului R.I., instanţa a reţinut următoarele elemente importante, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: că a verificat dacă partea vătămată locuieşte singură, în timp ce ceilalţi trei l-au aşteptat la circa 200 metri de casă; că în jurul orei 01:10, autoturismul rămânând în pană de benzină, L.G. şi cu B.L. au plecat pe jos pentru a face rost de bani; că la întoarcerea acestora, în jurul orei 02:30, L.G. le-a spus că el şi B.L. au intrat în locuinţa femeii la care sunase, că au căutat bani şi au fost surprinşi de partea vătămată, că au legat-o şi i-au pus un căluş; că a primit de la L.G. dintr-un plic o bancnotă de 50 RON, pentru benzină şi ulterior 200 RON; că pe drum L.G. şi B.L. şi-au aruncat hainele, mănuşile şi încălţămintea.
O atitudine procesuală oscilantă a avut-o şi inculpatul I.S., care deşi iniţial a recunoscut implicarea tuturor celor patru inculpaţi în săvârşirea faptei din Arad, a adus aceleaşi precizări în faţa instanţei ca şi cele expuse de inculpatul R.I., deşi niciuna din aceste precizări nu se regăsesc în declaraţiile iniţiale ale vreunuia din inculpaţi, explicând caracterul coordonat al acestor modificări în declaraţiile date.
În cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a declarat că în după-amiaza zilei de 27 iunie 2011, i-a condus pe ceilalţi inculpaţi la locuinţa părţii vătămate, la care a lucrat anterior, având deja intenţia de a verifica dacă femeia este singură acasă pentru ca apoi să pătrundă cu ceilalţi inculpaţi în locuinţă şi să fure bunuri.
Potrivit acestuia, înainte de a ajunge la locuinţa părţii vătămate, toţi patru au discutat de intenţia lor de a sustrage bani din locuinţă.
Odată ajunşi lângă locuinţa părţii vătămate le-a arătat celorlalţi casa, L.G. spunându-i lui R.I. să meargă să sune pentru a verifica dacă partea vătămată este singură acasă.
Potrivit aceluiaşi I.S., R.I. s-a dus să sune la uşă, timp în care ceilalţi s-au retras la o distanţă de 200 metri, după care, întorcându-se, le-a spus celorlalţi că femeia a deschis uşa, astfel încât, aflând informaţia care îi interesa, L.G. şi B.L. au spus că ei vor intra în locuinţa femeii şi vor sustrage banii, cei doi spunând că vor acţiona noaptea. Noaptea târziu au pornit toţi patru cu maşina spre casa părţii vătămate, însă întrucât au rămas în pană de benzină, L.G. şi B.L. şi-au continuat deplasarea pe jos.
Potrivit inculpatului I.S., L.G. şi B.L. au revenit la maşină după circa o oră şi jumătate, L.G. dându-i lui R.I. 50 RON dintr-un plic, acesta mergând să cumpere benzină într-un flacon. Pe drum cei doi i-au spus doar că nu trebuie să vadă nimeni banii pe care i-au sustras.
În Oradea, s-au deplasat la o casă de amanet pentru ca L.G. şi B.L. să vândă un lanţ şi unul sau două inele din aur pe care L.G. i le arătase pe drum spunându-i că le-a sustras din locuinţa femeii. Toţi trei (I.S., L.G. şi B.L.) au intrat în casa de amanet, unde bijuteriile au fost vândute cu suma de 1.000 - 1.500 RON, din care I.S. a primit 250 RON, iar R.I. 200 RON.
Potrivit inculpatului I.S., după vânzarea bijuteriilor, L.G. şi B.L. şi-au cumpărat încălţăminte din Piaţa R. din Oradea, după care s-au îndreptat spre Săcueni, pe drum cei doi aruncându-şi încălţămintea pe care au purtat-o, la rândul său, I.S. aruncând într-un tomberon de lângă gara Oradea pantalonii de culoare neagră pe care-i purtase G.
Acest aspect a fost confirmat de Procesul-verbal de conducere în teren din 29 iunie 2011 şi de planşa fotografică întocmită cu aceeaşi ocazie.
Inculpatul I.S. a arătat că anterior pătrunderii în locuinţa părţii vătămate S.E., inculpaţii nu au discutat cum se va proceda în cazul în care partea vătămată se va trezi şi îi va surprinde şi că el nu a ştiut, la momentul săvârşirii faptei din Arad, că în cazul faptei din Marghita, L.G. şi B.L. au lovit-o pe victima D.I.
Acest aspect a fost contrazis de propriile sale susţineri din cursul urmăririi penale, în sensul că nu întâmplător au ales să comită faptele în locuinţele persoanelor în vârstă şi singure, dar şi de declaraţiile inculpatului L.G., date în faţa instanţei.
În faţa instanţei, inculpatul I.S. şi-a schimbat în parte declaraţia arătând că nu l-a trimis pe inculpatul R.I. la locuinţa părţii vătămate S.E. cu scopul de a verifica dacă este singură sau nu în vederea sustragerii de bunuri, ci pentru a o întreba dacă are de lucru. A mai arătat că după ce inculpatul R.I. s-a întors, toţi patru au discutat despre o eventuală pătrundere în locuinţa acesteia pentru a sustrage bunuri, însă el nu a fost de acord cu săvârşirea acestei fapte, motiv pentru care au renunţat. Ulterior însă, fără ca el sau inculpatul R.I. să fi ştiut, inculpaţii L.G. şi B.L., sub pretextul că merg să caute ţigări, au plecat, el şi R.I. adormind în maşină. Când ceilalţi doi s-au întors în timpul nopţii, ei s-au trezit, inculpatul L.G. i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru benzină. Este adevărat că banii sustraşi şi cei obţinuţi din vânzarea bijuteriilor au fost împărţiţi între ei însă cei doi inculpaţi nu le-au spus de unde sunt aceşti bani.
Din declaraţiile inculpatului I.S., instanţa a reţinut următoarele elemente esenţiale, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: el i-a condus pe ceilalţi inculpaţi la locuinţa părţii vătămate, având intenţia de a verifica dacă femeia este singură acasă pentru ca apoi să pătrundă cu ceilalţi inculpaţi în locuinţă şi să fure bunuri; toţi patru au discutat de intenţia lor de a sustrage bani din locuinţă înainte de a ajunge la partea vătămată; după ce R.I. le-a spus rezultatul verificării, L.G. şi B.L. au stabilit că ei vor intra în locuinţă şi vor sustrage banii, noaptea; în acest scop, au pornit toţi patru cu maşina spre casa părţii vătămate, însă întrucât au rămas în pană de benzină, L.G. şi B.L. şi-au continuat deplasarea pe jos, ceilalţi doi au aşteptat în maşină; la întoarcere, L.G. i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru benzină, celelalte sume de bani sustrase şi cele obţinute din vânzarea bijuteriilor au fost împărţite între inculpaţi.
Aceste elemente s-au coroborat şi cu declaraţiile inculpatului L.G., care şi acesta şi-a schimbat declaraţiile date iniţial.
Astfel, potrivit declaraţiilor inculpatului L.G., din cursul urmăririi penale, în ziua de luni 27 iunie 2011, cei patru s-au deplasat din Săcueni în Timişoara cu autoturismul pentru a-şi căuta de lucru, însă întrucât nu şi-au găsit, a doua zi s-au deplasat la Arad şi au parcat maşina lângă un peco, de lângă podul de la ieşire din Arad spre Oradea, în apropierea catedralei noi.
S-au deplasat apoi toţi patru pe jos, ajungând în jurul orelor 15 - 16 pe o stradă, conduşi de către I.S., acesta spunându-le că el cunoaşte o femeie la care a mai lucrat, acest inculpat fiind şi cel care l-a trimis pe R.I. la acea femeie să o întrebe dacă nu cunoaşte un service auto, pentru a putea verifica dacă femeia este singură acasă.
Potrivit inculpatului L.G., R.I. s-a dus la locuinţa indicată şi a sunat la sonerie, în timp ce ceilalţi trei au rămas la colţul străzii, după care când s-a întors, le-a spus că femeia este singură acasă, mai exact că a întrebat-o dacă nu cunoaşte un service auto şi să trimită pe cineva din casă să-i dea această informaţie, iar ea a spus că nu are pe cine să trimită întrucât este singură, şi să întrebe la vecini.
S-au dus apoi toţi patru la maşină şi acolo au discutat să se întoarcă noaptea la locuinţa femeii întrucât I.S. a spus că ştie unde aceasta îşi ţine banii, mai exact într-un dulap din prima cameră de la intrarea din curte.
Potrivit inculpatului L.G., planul era ca în cursul nopţii să se deplaseze toţi patru până în faţa casei femeii, după-care el cu B.L. urmau să intre în locuinţă prin acoperiş, în timp ce I.S. şi R.I. urmau să îi aştepte în maşină.
Potrivit aceluiaşi inculpat, au fost de acord toţi patru cu acest plan, astfel încât în jurul orei 24:30 au pornit toţi patru cu maşina spre locuinţa femeii, însă la jumătatea drumului s-a golit rezervorul de benzină, iar din acel loc el cu B.L. s-au deplasat pe jos, ceilalţi doi rămânând la maşină.
Ajunşi la locuinţa părţii vătămate, au sărit gardul prin partea dreaptă a porţii, apoi au escaladat toaleta din curte şi au ajuns pe acoperişul casei, unde B.L. a dislocat trei ţigle şi astfel au pătruns amândoi în pod, punând ţiglele la loc. Uşa podului fiind închisă cu lacăt, B.L. l-a forţat după care au coborât în cămară cu ajutorul unei scări, iar din cămară în bucătărie.
Cei doi au început să caute prin locuinţă, iar atunci s-a trezit partea vătămată şi i-a surprins. S-au îndreptat amândoi spre ea, L.G. prinzând-o de gură, având intenţia să o ducă înspre cameră, însă a alunecat şi a rămas în hol. Femeia a început să strige ajutor şi atunci el a lovit-o de două ori cu pumnul în frunte. Aici B.L. a legat-o la gură cu un batic, iar el a intrat în prima cameră, din dulap luând un plic cu bani, două inele şi un lanţ de aur.
În timpul în care era în această cameră a auzit că femeia în încercat să strige şi a auzit când B.L. a lovit-o pe femeie de mai multe ori.
În acele momente B.L. l-a strigat să-i aducă s-o lege de mâini pe femeie, L.G. luând din aceeaşi cameră, o pereche de pantaloni de pijama, pe care i-a dat-o lui B.L., iar acesta a legat mâinile femeii.
După ce au legat-o, au lăsat-o în hol şi au ieşit din casă în curte prin bucătărie, uşa fiind deschisă cu cheia aflată în uşă, chiar de către B.L., după care au sărit gardul înapoi în stradă şi s-au deplasat pe jos până la maşină, bunurile sustrase rămânând asupra sa.
Ajunşi la maşină, a scos din plic o bancnotă de 50 RON, pe care i-a dat-o lui R.I. pentru a cumpăra benzină, el mergând pe jos până la staţia Peco. S-au îndreptat apoi toţi patru spre Oradea.
Potrivit declaraţiilor inculpatului L.G. din cursul urmăririi penale, pe drumul spre Oradea le-a spus lui I.S. şi R.I. că au luat banii din locuinţa femeii, dar nu şi că au lovit-o şi au imobilizat-o. A mai arătat că înainte de a fi surprinşi de femeie, nu au luat nimic din locuinţă şi că înainte de a săvârşi această faptă, nu au discutat cu cei doi ce vor face dacă se va trezi proprietara casei şi îi va surprinde, aşa cum au discutat în cazul de la Marghita, respectiv că trebuia să o imobilizeze şi să o închidă într-o cameră pe proprietară.
A mai arătat că hainele pe care le-au purtat în aceea noapte în Arad au fost aruncate în cursul dimineţii de către socrul său (I.S.) într-un tomberon din Oradea, iar încălţămintea a aruncat-o din autoturism în timp ce se deplasau de la Oradea la Săcueni, fiind descoperite în data de 6 iulie 2011 cu ocazia reconstituirii.
În Oradea a numărat banii, care fuseseră în total 3.260 RON, împărţindu-i, câte 1.000 RON lui, inculpatului I.S. şi inculpatului B.L., R.I. primind 200 RON, după vânzarea bijuteriilor, restul banilor obţinuţi din vânzarea bijuteriilor (suma de circa 1.100 RON) fiind împărţită în mod egal între ceilalţi inculpaţi.
Din bijuteriile sustrase din Arad lui i-a mai rămas un cercel, pe care l-a aruncat în ziua de 29 iunie 2011, lângă trotuar în curtea locuinţei socrului său, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
Aceste susţineri sunt confirmate de Procesul-verbal întocmit la data de 30 iunie 2011 şi planşa fotografică, din care rezultă că organele de poliţie au descoperit aruncat în curtea locuinţei din oraşul Săcueni, str. D.N., jud. Bihor, un cercel de aur care a fost ulterior recunoscut şi restituit părţii vătămate S.E.
A mai arătat inculpatul L.G. că la comiterea acestei fapte el şi cu B.L. au purtat mănuşi, care au fost aruncate de socrul său în timp ce se deplasau de la Arad spre Oradea.
Ca şi ceilalţi inculpaţi, în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul L.G. revine în parte asupra declaraţiilor date anterior, aducând, spre deosebire de ceilalţi, şi precizări suplimentare importante.
Astfel, în faţa instanţei, inculpatul L.G. a arătat că iniţial la solicitarea inculpatului I.S., inculpatul R.I. a sunat la poarta acelei locuinţe pentru a verifica dacă femeia este acasă.
În faţa instanţei, inculpatul L.G. a arătat două aspecte importante: că toţi patru în cursul acelei zile au luat hotărârea de a sustrage bani sau bunuri din locuinţa părţii vătămate S.E. şi că au discutat inclusiv aspectele referitoare la posibilitatea ca victima să fie în locuinţă, convenind ca în acest caz să o imobilizeze şi să-i pună un căluş (precizând însă că această înţelegere ar fi avut-o pentru situaţia în care ar fi săvârşit furtul în timpul zilei).
A arătat că independent de această discuţie, el împreună cu inculpatul B.L. a luat hotărârea să sustragă bunuri din locuinţa părţii vătămate, aceasta în timp ce inculpaţii I.S. şi R.I. au adormit în maşină, împrejurare în care împreună cu inculpatul B.L. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate S.E., au pătruns în curte prin escaladarea gardului şi de acolo prin escaladarea acoperişului, prin dislocarea unor ţigle şi prin forţarea unui lacăt au pătruns în locuinţă, acolo fiind surprinşi de partea vătămată, au imobilizat-o şi au legat-o cu un căluş pentru a-i sustrage bunuri, lucru pe care l-au făcut după care au plecat. Întorcându-se la autoturism ce doi, i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru a alimenta maşina cu benzină, iar din totalul sumei sustrase din locuinţa părţii vătămate şi bijuterii a dat inculpatului R.I. 200 RON, restul împărţindu-i cu ceilalţi trei inculpaţi în trei părţi egale. Bijuteriile le-au vândut toţi trei inculpaţii, cu excepţia inculpatului R.I., în Oradea, banii obţinuţi împărţindu-i în mod egal cu inculpaţii I.S. şi B.L.
În faţa instanţei, inculpatul L.G. a mai arătat alte două aspecte importante: că a dat inculpaţilor I. şi R. sumele de bani respective ca urmare a faptului că le-a povestit ce au făcut şi că şi inculpatul R.I. a participat la înţelegerea lor în legătură cu modul de sustragere a bunurilor din locuinţa părţii vătămate S.E. din Arad, însă i-a dat acestuia doar 200 RON, având în vedere că acesta era doar şofer.
Din cuprinsul declaraţiilor inculpatului L.G., instanţa reţine următoarele elemente care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: iniţiativa săvârşirii faptei a avut-o inculpatul I.S.; R.I. a fost trimis la partea vătămată, pentru a putea verifica dacă femeia este singură acasă; toţi patru au discutat să se întoarcă noaptea la locuinţa femeii întrucât I.S. a spus că ştie unde aceasta îşi ţine banii; planul era ca în cursul nopţii să se deplaseze toţi patru până în faţa casei femeii, după care el cu B.L. urmau să intre în locuinţă prin acoperiş, în timp ce I.S. şi R.I. urmau să îi aştepte în maşină; au fost de acord toţi patru cu acest plan şi de aceea au pornit toţi patru cu maşina spre locuinţa femeii, însă rămânând fără benzină, ceilalţi doi au rămas la maşină; toţi patru au luat hotărârea de a sustrage bani sau bunuri din locuinţa părţii vătămate şi au discutat inclusiv aspectele referitoare la posibilitatea ca victima să fie în locuinţă, convenind ca în acest caz să o imobilizeze şi să-i pună un căluş; după săvârşirea faptei, hainele au fost aruncate de către socrul său, iar încălţămintea au aruncat-o din autoturism; a dat inculpaţilor I. şi R. sumele de bani respective ca urmare a faptului că le-a povestit ce au făcut; şi inculpatul R.I. a participat la înţelegerea lor în legătură cu modul de sustragere a bunurilor din locuinţa părţii vătămate din Arad, însă i-a dat acestuia doar 200 RON având în vedere că acesta era doar şofer; banii sustraşi şi cei obţinuţi din vânzarea bijuteriilor, au fost împărţiţi între inculpaţi.
Inculpatul B.L. a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine oscilantă, negând chiar şi aspecte recunoscute de ceilalţi inculpaţi. Cu toate acestea, a recunoscut că imediat ce au ajuns în Arad nu au mers să-şi caute de lucru, ci s-au dus toţi patru pe jos până la locuinţa părţii vătămate, I.S. şi L.G. trimiţându-l pe R.I. să sune la uşa locuinţei părţii vătămate, ceea ce acesta a şi făcut, în timp ce ceilalţi trei s-au îndepărtat rapid după colţul străzii.
După scurt timp R.I. a revenit şi le-a spus că nu a fost nimeni acasă. Atunci I.S. şi L.G. au stabilit un plan, plan discutat inclusiv cu şoferul (R.I.), în sensul ca el cu L.G. să intre în locuinţă şi să sustragă bunuri, el fiind de acord.
În jurul orei 23:00, împreună cu L.G. a plecat pe jos la locuinţa femeii, o porţiune de drum fiind însoţiţi şi de I.S.
Ajunşi la locuinţa părţii vătămate, au sărit gardul în curte, văzând că uşa casei era asigurată cu un grilaj metalic, pe care era aplicat un lacăt în exterior, au urcat pe acoperişul casei după ce au escaladat o cămară mai mică şi au ajuns în pod printr-o gură de aerisire. S-au deplasat apoi prin pod până la uşa podului, L.G. forţând uşa podului cu o bucată de fier, uşa fiind închisă cu un lacăt. Acelaşi inculpat a coborât, el auzind un zgomot în cămara în care se afla L.G., care i-a spus însă să nu se teamă pentru că nu era nimeni. Gândindu-se că ar putea să fie totuşi cineva în casă şi că ar putea să se întâmple ca şi la Marghita, inculpatul B.L. a arătat că s-a întors şi a ieşit pe acoperiş prin gura de aerisire, după care a ieşit în stradă, unde l-a aşteptat circa 15 minute pe G., acesta din urmă spunându-i la întoarcerea din locuinţa părţii vătămate că a găsit 1.000 RON. S-au deplasat amândoi până la maşină unde ceilalţi doi inculpaţi îi aşteptau treji. A arătat că au împărţit banii în mod egal.
Inculpatul B.L. a negat că la întoarcere s-ar fi oprit la o casă de amanet, că ar fi văzut şi alte bunuri asupra lui G. în afara banilor. Recunoaşte însă că pe drum spre Săcueni, el şi L.G. şi-au aruncat din maşină pantofii, înlocuindu-i fiecare cu încălţăminte cumpărată în acea dimineaţă.
În faţa instanţei, inculpatul B.L. şi-a schimbat şi el declaraţiile date anterior, şi acelea oscilante (inclusiv în cadrul reconstituirii efectuate în legătură cu fapta de la Arad, acesta şi-a schimbat succesiv modul de prezentare a faptei).
În faţa instanţei a arătat că recunoaşte în totalitate săvârşirea acesteia în noaptea de 28/29 iunie 2011, iniţiativa săvârşirii acestei fapte având-o inculpatul I.S.
A precizat însă şi el (ca şi ceilalţi, în faţa instanţei) că iniţial s-au înţeles toţi patru să săvârşească acea faptă, însă inculpaţii I.S. şi R.I. nu au fost de acord să pătrundă în locuinţă dacă victima este acasă, motiv pentru care ulterior doar el şi inculpatul L.G. au hotărât să pătrundă în acea locuinţă chiar dacă victima ar fi acasă.
Ca atare, numai cu L.G. s-a înţeles ca în cazul în care victima va fi în locuinţă să o lege pentru a-i sustrage bunuri şi bani, motiv pentru care în momentul în care cei doi s-au deplasat spre locuinţa părţii vătămate, ceilalţi doi inculpaţi nu au ştiut acest lucru. După săvârşirea faptei s-au întors la maşina în care se aflau inculpaţii I. şi R., inculpatul L.G. dându-i acestuia din urmă bani pentru a alimenta maşina cu benzină, după care s-au întors cu maşina la Oradea. Din suma de bani sustrasă, circa 3.500 RON, 200 RON au fost daţi inculpatului R.I., restul împărţindu-i ceilalţi trei în părţi egale.
Revine asupra declaraţiilor date anterior şi arată că banii obţinuţi din vânzarea bijuteriilor i-a împărţit cu inculpaţii I.S. şi L.G. în părţi egale.
Din cuprinsul declaraţiilor succesive ale inculpatului B.L., instanţa reţine următoarele elemente importante: recunoaşte în totalitate săvârşirea acesteia în noaptea de 28/29 iunie 2011; iniţiativa săvârşirii acestei fapte a avut-o inculpatul I.S.; I.S. şi L.G. l-au trimis pe R.I. să sune la uşa locuinţei părţii vătămate, ceea ce acesta a şi făcut, în timp cei ceilalţi trei s-au îndepărtat rapid după colţul străzii; planul a fost discutat inclusiv cu şoferul (R.I.); după săvârşirea faptei, el şi L.G. şi-au aruncat pantofii; banii sustraşi şi cei obţinuţi din vânzarea bijuteriilor au fost împărţiţi între toţi inculpaţii.
Declaraţiile inculpaţilor în legătură cu modul de vânzare a bijuteriilor sustrase de la partea vătămată S.E. se coroborează şi cu borderoul întocmit în data de 29 iunie 2011 pe numele L.G., din cuprinsul căruia rezultă că acesta a vândut casei de amanet aparţinând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E. (aceeaşi la care se vânduseră şi bijuteriile sustrase victimei D.I. din Marghita), în respectiva zi două inele şi un lanţ de aur pentru preţul de 1.080 RON, la acest borderou fiind ataşată xerocopia cărţii de identitate a inculpatului L.G.
Prezenţa cu acea ocazie, la casa de amanet a tuturor celor trei inculpaţi (L.G., însoţit de B.L. şi I.S.) este confirmată şi de imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale casei de amanet, care surprind prezenţa celor trei inculpaţi la data de 29 iunie 2011, ora 08:21.
Aspectele reţinute de instanţă ca fiind relevante din cuprinsul declaraţiilor date de inculpaţi, faţă de prevederile art. 69 C. proc. pen., s-a coroborat şi cu procesele-verbale de reconstituire ale aceloraşi inculpaţi.
Cuprinsul acestora este confirmat de martorii asistenţi P.D.C., B.N. şi S.R.V., audiaţi în faţa instanţei.
În legătură cu aceştia din urmă, s-a invocat în apărare caracterul nelegal al proceselor-verbale de reconstituire, caracter determinat de faptul că martorii asistenţi erau studenţi în practică, la procurorul de caz. Instanţa a apreciat nefondate aceste susţineri.
În primul rând, instanţa de fond a reţinut că în raport de calitatea martorilor asistenţi, invocată de apărători, aceştia nu erau incompatibili, neregăsindu-se în niciuna din situaţiile prev. art. 92 C. proc. pen.
În al doilea rând, aceştia au fost audiaţi în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa instanţei, iar din cuprinsul declaraţiilor lor nu rezultă să se fi consemnat greşit date în aceste procese-verbale.
În al treilea rând, inculpaţii înşişi nu au contestat veridicitatea datelor expuse în procesele-verbale de reconstituire la care au participat (procese-verbale însoţite de altfel de planşe fotografice) asistaţi de interpret şi apărători din oficiu.
Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că înregistrările video ale reconstituirilor efectuate, redate în cursul cercetării judecătoreşti, la cererea apărătorilor, confirmă şi ele veridicitatea datelor consemnate în procesul-verbal de reconstituire.
Faţă de toate aceste probe analizate anterior, instanţa a reţinut ca dovedită săvârşirea cu vinovăţie a faptelor inculpaţilor descrise la punctele I - III.
În drept,
I. Faptele inculpaţilor L.G. şi B.L., care în data de 19 mai 2011, în jurul orelor amiezii, au pătruns împreună în curtea locuinţei părţii vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, după care au pătruns în locuinţă prin forţarea uşii şi au sustras din interior bunuri, împărţind bunurile dobândite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., fiecare cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.
II. Faptele inculpaţilor L.G. şi B.L., care în noaptea de 21/22 mai 2011, în baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat împreună cu inculpaţii I.S. şi R.I. la locuinţa victimei D.I. din mun. Marghita cu scopul de a o tâlhări, după care inculpaţii L.G. şi B.L. au pătruns prin escaladare în curtea, apoi în locuinţa victimei, exercitând asupra acesteia violenţe cu scopul de a-i sustrage bunuri, urmate de smulgerea inelelor de pe degete şi luarea cerceilor din urechi şi de uciderea spontană a victimei (prin sugrumare), cu scopul ascunderii tâlhăriei, urmată de împărţirea sumelor de bani obţinute din vânzarea bijuteriilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., fiecare cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.
Faptele inculpaţilor I.S. şi R.I., care, în baza unei înţelegeri prealabile, au ajutat la comiterea, în noaptea de 21/22 mai 2011, a infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie de către inculpaţii L.G. şi B.L., primul dând informaţii legate de victimă, verificând împreună cu ceilalţi în prealabil locul faptei, deplasându-se ulterior împreună cu inculpaţii L.G. şi B.L. la locuinţa victimei D.I. cu scopul de a sustrage bunuri din locuinţa acesteia, chiar prin violenţă, asigurând transportul acestora la locul faptei, asigurând paza şi preluându-i pe cei doi inculpaţi în autoturism după comiterea faptelor, urmate de valorificarea bijuteriilor sustrase prin tâlhărie de la victimă şi împărţirea sumelor de bani astfel obţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
III. Faptele inculpaţilor L.G. şi B.L., care, în baza unei înţelegeri prealabile, în noaptea de 28/29 iunie 2011, s-au deplasat împreună cu inculpaţii I.S. şi R.I. la locuinţa părţii vătămate S.E. din mun. Arad, au pătruns prin escaladare şi efracţie în locuinţa părţii vătămate, unde, prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate (loviri repetate cu pumnii, aplicarea unui căluş şi legarea de mâini), şi-au însuşit suma de 3.260 RON şi bijuterii, sumele de bani sustrase şi cele obţinute din valorificarea bijuteriilor fiind împărţite între toţi inculpaţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., fiecare cu reţinerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.
Faptele inculpaţilor I.S. şi R.I., care în baza unei înţelegeri prealabile, au ajutat la comiterea, în noaptea de 28/29 iunie 2011 a infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie de către inculpaţii L.G. şi B.L., I.S. prin oferirea informaţiilor legate de partea vătămată şi R.I. prin verificarea în prealabil a informaţiilor primite şi prin asigurarea transportului celorlalţi inculpaţi, deplasându-se împreună cu inculpaţii L.G. şi B.L. la locuinţa părţii vătămate S.E. din mun. Arad, cu scopul de a sustrage bunuri din locuinţa acesteia, chiar prin violenţă, urmată de preluarea acestora după săvârşirea faptei şi împărţirea folosului obţinut întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., şi complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
În legătură cu încadrările juridice reţinute în dispozitivul actului de sesizare, se impune schimbarea încadrării juridice dată tuturor faptelor inculpatului L.G., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar şi în sensul reţinerii faţă de inculpaţii L.G. şi B.L. şi a agravantei prev. de alin. (21) lit. a) a art. 211 C. pen. alături de celelalte agravante reţinute, pentru fapta de tâlhărie descrisă la pct. III.
Reţinerea stării de recidivă postexecutorie faţă de inculpatul L.G., pentru fiecare faptă, se impune având în vedere că din cuprinsul cazierului său judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 194 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Bihor la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, liberându-se condiţionat la data de 18 noiembrie 2008, cu un rest neexecutat de 696 zile, rest de pedeapsă care s-a împlinit la data săvârşirii fiecărei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Reţinerea şi a agravantei prev. de alin. (21) lit. a) a art. 211 C. pen. pentru inculpaţii L.G. şi B.L. în cazul faptei de la pct. III, s-a impus în condiţiile în care la săvârşirea tâlhăriei asupra părţii vătămate S.E. din Arad au participat patru inculpaţi, doi în calitate de coautori şi doi în calitate de complici.
Tot în legătură cu încadrările juridice, instanţa a reţinut că inculpaţii L.G. şi B.L. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav, în infracţiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, iar pentru inculpaţii I.S. şi R.I., din infracţiunile de complicitate la violare de domiciliu şi tâlhărie, pentru care au fost trimişi în judecată, în infracţiunile de complicitate la furt calificat.
Instanţa a apreciat că ansamblul probatoriului administrat în cauză nu susţine schimbarea încadrărilor juridice în sensul expus de inculpaţi, prin apărători.
Astfel, instanţa a reţinut că din punct de vedere obiectiv, participaţia inculpaţilor I.S. şi R.I. în calitate de complici, la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi violare de domiciliu din Marghita şi Arad a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, analizate anterior.
Deşi au avut o atitudine oscilantă, din coroborarea declaraţiilor succesive ale inculpaţilor - expuse şi analizate pe larg de instanţă anterior - rezultă că toţi inculpaţii au cunoscut atât în cazul faptei de la Marghita, cât şi în cazul celei din Arad, faptul că victimele sunt femei în vârstă, care locuiesc singure în locuinţe, elemente de altfel esenţiale pentru comiterea faptelor (aspect recunoscut chiar de către inculpatul I.S.); că în ambele situaţii, inculpatul I.S. a fost cel care a dat informaţiile legate de victime; că toţi inculpaţii au participat atât la Marghita, cât şi la Arad, la recunoaşterea locului faptei; că în ambele situaţii inculpatul R.I. a asigurat transportul, inclusiv la verificarea locului faptei (la Arad, discutând chiar cu partea vătămată pentru a verifica dacă este acasă); că planul infracţional a fost stabilit de către toţi inculpaţii, care şi-au stabilit rolurile, discutând în prealabil şi despre eventualitatea surprinderii lor de către victime şi despre modul de acţiune într-o astfel de ipoteză; că în cazul faptei de la Marghita I.S. şi R.I. au asigurat transportul celorlalţi doi inculpaţi la locul faptei, au asigurat paza, preluarea de la locul faptei, transportul lor din Marghita în Săcueni şi ulterior în Oradea pentru valorificarea bijuteriilor sustrase; că în cazul faptei din Arad, I.S. şi R.I. au încercat să asigure transportul celorlalţi doi inculpaţi până la locul faptei, rămânând însă pe drum fără benzină, asigurând preluarea acestora ulterior faptei şi transportul inculpaţilor în Oradea, apoi în Săcueni; că atât în cazul faptei de la Marghita, cât şi în cazul faptei din Arad, după comiterea faptelor, inculpaţii au discutat despre ceea ce s-a întâmplat şi în ambele situaţii au participat inclusiv la valorificarea bijuteriilor (în cazul faptei de la Marghita, R.I. însuşi vânzând la casa de amanet bijuteriile, în cazul faptei din Arad bijuteriile fiind vândute de ceilalţi trei) şi la împărţirea folosului.
Toate aceste elemente dovedesc neechivoc participarea, din punct de vedere obiectiv, a inculpaţilor I.S. şi R.I., în calitate de complici la aceste fapte.
Şi sub aspectul laturii subiective sunt îndeplinite faţă de inculpaţii I.S. şi R.I. condiţiile complicităţii la infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu, şi nu doar la infracţiunea de furt calificat, astfel cum s-a invocat în apărare.
Participaţia sub forma complicităţii se poate realiza, din punct de vedere subiectiv şi cu intenţie indirectă, existând complicitate nu numai când rezultatul acţiunii autorilor - întrebuinţarea de violenţe pentru sustragerea bunurilor - este prevăzut ca fiind cert, ci şi atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual - în ipoteza, discutată de toţi, în care victima îi va surprinde în locuinţă pe coautori.
De asemenea, pentru existenţa complicităţii nu este necesar ca cei care ajută sau înlesnesc comiterea faptelor să dorească (sub forma intenţiei directe) să coopereze la săvârşirea acestora, fiind suficient să accepte (sub forma intenţiei indirecte) că prin activitatea lor contribuie la comiterea acelor infracţiuni.
Intenţia cu care inculpaţii I.S. şi R.I. au ajutat la la comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi violare de domiciliu şi nu doar la infracţiunea de furt calificat a fost dovedită în cauză, în cazul faptelor de la pct. II şi III, din moment ce încă din momentul stabilirii planului infracţional toţi cei patru inculpaţi au cunoscut faptul că victimele sunt femei în vârstă care se află în locuinţe (chiar dacă acest aspect a fost ulterior contestat de inculpaţi) singure, elemente care de altfel au fost determinante pentru comiterea faptelor, din moment ce, în aceste condiţii, toţi inculpaţii au fost de acord să participe la sustragerea de bani, bunuri sau bijuterii din locuinţele acestora, în modalitatea rezultată din probe (adică prin escaladarea gardului, prin escaladarea acoperişurilor şi, după îndepărtarea unor ţigle, prin podul caselor), din moment ce subsecvent luării hotărârii infracţionale toţi inculpaţii au plecat în Marghita pentru verificarea şi recunoaşterea locului faptei, respectiv în Arad, la locuinţa părţii vătămate, pentru verificarea informaţiilor primite, din moment ce toţi inculpaţii au prevăzut posibilitatea ca victimele să-i surprindă în locuinţe, discuţiile legate de modul de acţiune într-o astfel de ipoteză purtându-se în prezenţa tuturor (în cazul faptei din Arad, mai mult decât previzibilă în condiţiile în care aceiaşi inculpaţi au săvârşit o tâlhărie similară în Marghita cu circa o lună în urmă), din moment ce inculpaţii I.S. şi R.I. şi-au asumat rolul de a asigura, subsecvent tuturor acestor pregătiri, paza locului faptelor şi transportul inculpaţilor L.G. şi B.L. la şi de la locul faptei, din moment ce riscul eventual (întrebuinţarea de violenţe) s-a concretizat prin tâlhărirea victimelor (urmată, în cazul victimei D.I., de curmarea vieţii acesteia de către inculpaţii L.G. şi B.L., în baza unei rezoluţii spontane a acestora), din moment ce, după comiterea faptelor, inculpaţii I.S. şi R.I. au fost încunoştinţaţi despre aplicarea violenţelor asupra victimelor şi din moment ce, în prezenţa tuturor acestor împrejurări, toţi cei patru inculpaţi au împărţit între ei sumele de bani obţinute din sustragerea, în aceste condiţii, a bijuteriilor.
Contrar celor susţinute în apărare, faţă de inculpaţii L.G. şi B.L. sunt îndeplinite condiţiile reţinerii agravantei săvârşirii omorului pentru a ascunde săvârşirea unei tâlhării, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
Din probele expuse anterior, a rezultat că inculpaţii au cunoscut că victima D.I. din Marghita locuieşte singură, au acceptat posibilitatea ca aceasta să îi surprindă în timpul sustragerii bunurilor şi au discutat în prealabil despre posibilitatea întrebuinţării de violenţe în acest scop.
În aceste condiţii, inculpaţii L.G. şi B.L. aflându-se în locuinţă şi fiind surprinşi de victimă, i-au aplicat acesteia multiple lovituri, urmate de smulgerea inelelor de pe deget, luarea cerceilor din urechi şi căutarea şi a altor bunuri sau bani, violenţe finalizate cu sugrumarea victimei şi decesul acesteia.
Faţă de această stare de fapt şi succesiune a acţiunilor infracţionale, este evident că scopul urmărit de inculpaţii L.G. şi B.L. prin uciderea victimei a fost acela al ascunderii tâlhăriei săvârşite, violenţele utilizate realizând obiectiv şi subiectiv elementele omorului comis în scopul ascunderii săvârşirii unei tâlhării.
De asemenea, în condiţiile în care inculpaţii L.G. şi B.L. au lovit victima de mai multe ori şi cu putere, în scopul sustragerii de bani, bunuri şi bijuterii din locuinţa acesteia, violenţe urmate de smulgerea inelelor de pe deget (şi acestea reprezintă acte de violenţă), luarea cerceilor din urechi şi căutarea şi a altor bunuri sau bani, în final sugrumând victima, având în vedere disproporţia vădită de forţe între victimă şi inculpaţi şi multiplele leziuni traumatice evidenţiate în raportul de constatare medico-legală, moartea victimei survenită în aceste împrejurări reprezintă un rezultat pe care inculpaţii l-au prevăzut şi urmărit, poziţie subiectivă rezultată şi din reacţia inculpaţilor ulterioară comiterii faptei (când inculpaţii L.G. şi B.L. au comunicat inculpaţilor I.S. şi R.I. că e posibil ca victima să fi murit).
Faţă de aceste elemente, care dovedesc caracterul intenţionat al curmării vieţii victimei faţă de inculpaţii L.G. şi B.L., este exclus în prezenta cauză ca moartea acesteia să fi fost o consecinţă praeterintenţionată (astfel cum s-a invocat în apărare).
În raport de multitudinea loviturilor, natura acestora şi disproporţia de forţe dintre victimă şi agresori, dar mai ales de cauza decesului determinat de sugrumarea victimei, poziţia subiectivă a inculpaţilor L.G. şi B.L. a fost una de prevedere şi urmărire a rezultatului final, specifică art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., şi nu una de prevedere dar neacceptare (socotind fără temei că nu se va produce) ori una de neprevedere (deşi puteau şi trebuiau să-l prevadă) a rezultatului agravat, specifice art. 211 alin. (3) C. pen.
Tot contrar celor reţinute în apărare, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu în concurs cu cele de furt calificat (pct. I), respectiv tâlhărie (punctele II şi III) cât timp inculpaţii au pătruns pe poarta neasigurată (în cazul de la pct. I) ori prin escaladarea gardului împrejmuitor (în cazurile de la punctele II şi III) în curţile locuinţelor persoanelor vătămate/victimei, după care, prin efracţie (în cazul de la pct. I), respectiv prin escaladare/efracţie (în cazurile de la punctele II şi III) în locuinţe, de unde au sustras bunuri, bijuterii sau bani (prin întrebuinţarea de violenţe în cazurile de la punctele II şi III).
În toate cele trei cazuri (punctele I - III), efracţia (care constituie un mijloc de îndepărtare a oricărui obstacol, nu doar a celui care împiedică pătrunderea în locuinţă) a lipsit cu desăvârşire şi nu a servit inculpaţilor la momentul pătrunderii în curţile locuinţelor persoanelor vătămate/victimei, servind numai la pătrunderea în locuinţele acestora, locuri de unde s-a realizat sustragerea de bunuri.
Altfel spus, în prezenta cauză, infracţiunile de violare de domiciliu s-au săvârşit anterior furtului (respectiv anterior forţării uşii de acces în locuinţă - pct. I) şi anterior tâlhăriilor (respectiv anterior înlăturării ţiglelor de pe acoperişuri, capacelor de pod ori belciugului - punctele II şi III).
În fine, prin Decizia nr. 31/2007 a secţiilor unite, pronunţată în interesul legii, cu privire la raporturile dintre infracţiunea de violare de domiciliu şi tâlhărie, s-a stabilit că "Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) din C. pen.".
Prin urmare, în prezenta cauză, infracţiunile de violare de domiciliu şi-au păstrat autonomia, alături de infracţiunile de furt calificat respectiv tâlhărie, în acest din urmă caz sub forma complicităţii în cazul inculpaţilor I.S. şi R.I., considerentele anterioare - analizate şi prin prisma atitudinii oscilante a inculpaţilor, inclusiv în faţa instanţei -confirmând caracterul nefondat al cererilor acestor inculpaţi de aplicare a prev. art. 3201 C. proc. pen.
La stabilirea şi individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere numărul şi intervalul scurt de timp în care s-au săvârşit infracţiunile, faptul că determinante pentru alegerea locaţiilor de sustragere a bunurilor au fost calitatea şi situaţia victimelor (femei în vârstă, care locuiesc singure), caracterul premeditat şi organizat al activităţilor infracţionale şi prestabilit, al rolurilor fiecărui inculpat, dar şi faptul că aceştia îşi alegeau locaţiile departe de localitatea de domiciliu (Cluj-Napoca, Marghita, Arad), pentru a îngreuna descoperirea faptelor, săvârşind tâlhăriile în timpul nopţii.
Instanţa a avut în vedere, de asemenea, ferocitatea de care inculpaţii au dat dovadă (L.G. şi B.L. susţinuţi prin ajutorul acordat şi de inculpaţii I.S. şi R.I.), inculpaţi care în ciuda disproporţiei vădite de forţe cu victimele, nu s-au sfiit să aplice lovituri intense, puternice, multiple, de o gravitate extremă asupra unor femei în vârstă, în locuinţele acestora, în timpul nopţii (inclusiv sugrumarea uneia din victime ori legarea celeilalte şi aplicarea unui căluş la gură), pentru a-şi asigura reuşita sustragerii de bunuri, fapte care au dus la decesul uneia din victime şi la internarea într-o stare gravă a alteia, al cărei deces numai datorită hazardului nu s-a produs (partea vătămată S.E. a fost bătută cu cruzime de cei doi inculpaţi, legată strâns de mâini, i s-a aplicat un căluş la gură, după care a continuat să fie bătută, lăsată astfel, plină de sânge, în tot cursul nopţii, până când a fost descoperită, dimineaţa, de vecini, într-o stare fizică şi psihică precară, stare datorită căreia a fost imposibilă orice colaborare, inclusiv a organelor de anchetă, cu aceasta, o perioadă apreciabilă de timp).
Instanţa a avut în vedere scopul urmărit de toţi inculpaţii - obţinerea de bani, în mod ilicit -, faptul că aceştia au acceptat să recurgă la cele mai extreme forme de violenţă pentru atingerea acestuia, faptul că niciunul din aceştia nu aveau alte surse licite de venit şi că astfel de activităţi infracţionale au reprezentat pentru inculpaţi şi familiile lor principala sursă de existenţă.
Deopotrivă, instanţa a avut în vedere legăturile dintre inculpaţi (L. are o relaţie de concubinaj cu fiica inculpatului I., trăind în locuinţa acestuia; B. este un prieten de familie al acestora; R. a venit din Ungaria, special pentru a-şi pune la dispoziţie calitatea de conducător auto), legături care au sporit încrederea inculpaţilor în reuşita, perseverenţa, ascunderea şi nedescoperirea faptelor lor, legături care de altfel au determinat şi permanenta schimbare a atitudinii procesuale a inculpaţilor, în speranţa stabilirii de către organele judiciare a unor încadrări juridice mai uşoare pentru faptele lor, cu toţii solicitând, în aceste condiţii, aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, niciunul din aceştia neavând loc de muncă şi nici surse licite de obţinere a veniturilor, inculpatul L.G. fiind multiplu recidivist (pentru infracţiuni de tâlhărie), iar inculpatul R.I. cunoscut cu multiple antecedente penale pe teritoriul Ungariei (pentru infracţiuni de furt, viol, vătămare corporală, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice).
Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere complexitatea investigaţiilor efectuate pentru descoperirea inculpaţilor, faptul că numai datorită depistării inculpaţilor, activitatea infracţională a acestora nu a mai continuat, dar şi faptul că în lipsa unor pedepse ferme, astfel de fapte pot leza grav sentimentul de siguranţă al colectivităţii în ceea ce priveşte viaţa, integritatea corporală, inviolabilitatea domiciliului şi patrimoniul persoanelor.
Raportat la toate aceste circumstanţe reale şi personale, dar şi la atitudinea oscilantă a inculpaţilor, niciuna din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. nu este aplicabilă vreunuia dintre inculpaţi, astfel cum s-a solicitat în apărare.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea, îndreptate spre maximul special, în cazul infracţiunilor de violenţă pentru care au fost trimişi în judecată, ar răspunde scopului pedepsei avut în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpaţii L.G., B.L., I.S. şi R.I.
Inculpatul L.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în cea de tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. şi drept urmare, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanţa de fond, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
Inculpatul B.L. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor deosebit de grav şi tâlhărie, întrucât faptele nu au fost comise de către acesta. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul I.S. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante reale şi personale. Totodată, a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul R.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la tâlhărie în sensul înlăturării agravantei, şi drept urmare reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 17 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpaţii L.G., B.L., I.S. şi R.I. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 15 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
A obligat inculpaţii să plătească în favoarea statului suma de câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare şi, în baza art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor şi a dedus din pedepse arestul preventiv până la zi.
A constatat instanţa că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul L.G., din infracţiunea de omor deosebit de grav în cea de tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave, este nefondată, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, precum şi din recunoaşterea inculpatului în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, solicitând de altfel a se face aplicarea în ceea ce-l priveşte a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., încadrările juridice reţinute de către instanţa de fond sunt legale, în cauză întrunindu-se în ceea ce-l priveşte pe inculpat elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., şi faptele fiind în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fapta de la pct. 1, violare de domiciliu şi furt calificat, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., şi faptele fiind în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fapta de la pct. 2.
Instanţa a considerat de asemenea că, şi în ce priveşte fapta săvârşită de către inculpat în noaptea de 21/22 mai 2011, când s-a deplasat împreună cu inculpaţii B.L., I.S. şi R.I. la locuinţa victimei D.I. din localitatea Marghita, judeţul Bihor, iar apoi a pătruns împreună cu inculpatul B.L. în locuinţă şi a ucis-o prin sugrumare pe victimă, aplicându-i acesteia alternativ şi lovituri cu pumnul şi cu alte corpuri contondente, după care şi-a însuşit pe nedrept bijuterii de aur, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. (1) alin. (2) lit. b), şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., şi omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs real şi pe cale de consecinţă criticile formulate de către inculpat din acest punct de vedere sunt nefondate.
În ceea ce priveşte temeinicia pedepsei aplicate, a constatat faptul că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana acestuia, neîncadrat în muncă, aflat în stare de recidivă postexecutorie, faptele, şi mai ales gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite. Corelativ, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 52 C. pen., considerând că scopul pedepsei în ce-l priveşte pe inculpat este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni, iar prin numărul mare de ani aplicat, instanţa de fond a avut în vedere ca prin executarea acestei pedepse să se urmărească şi formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În ceea ce priveşte critica inculpatului B.L. prin care a solicitat achitarea, a reţinut că din toate actele şi probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil vinovăţia acestuia, pentru toate faptele reţinute în sarcina sa. Pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti în primă instanţă inculpatul a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, iar această recunoaştere a sa este întărită şi de către depoziţia inculpatului L.G., cu care acesta a săvârşit faptele, aspecte care coroborate cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului relevă în mod indubitabil vinovăţia inculpatului, şi faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Cât priveşte solicitarea referitoare le reducerea pedepsei, a constatat că în cauză au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, fără ocupaţie, cu trecut nepedepsit, dar şi faptele şi gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite. Şi în ce-l priveşte pe inculpat instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., respectiv pedeapsa ca o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a lui şi mai ales scopul acestei pedepse, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat. Prin executarea pedepsei aplicate de instanţa de fond s-a urmărit formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială de către inculpat.
Cu privire la criticile formulate de către inculpatul I.S., ce vizează în special temeinicia pedepsei aplicate solicitând în ceea ce-l priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante reale şi personale, alături de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., a constatat instanţa de apel că aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în ce-l priveşte pe inculpat au fost avute în vedere la aplicarea pedepselor criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, fără ocupaţie şi loc de muncă, cu trecut nepedepsit, dar şi faptele, şi mai ales gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor reţinute în sarcina lui.
În raport de gravitatea faptelor săvârşire de către acesta, a apreciat că în cauză nu este posibilă reţinerea de circumstanţe atenuante personale.
De remarcat faptul că şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., respectiv aplicarea unei pedepse drept măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a acestuia, alături de scopul pedepsei, acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Cât priveşte cererea de a-i fi aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., a constatat că în faza de cercetare judecătorească inculpatul I.S. şi-a schimbat în parte declaraţia, arătând că nu l-a trimis pe R.I. la locuinţa părţi vătămate S.E. cu scopul de a verifica dacă este singură sau nu în vederea sustragerii de bunuri, ci pentru a o întreba dacă are sau nu de lucru.
A mai arătat de asemenea că nu ar fi fost de acord cu pătrunderea în locuinţe pentru a sustrage bani câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că cei patru inculpaţi au discutat în prealabil despre o eventuală pătrundere în locuinţa părţii vătămate, toate aceste elemente sunt de natură a-l considera pe inculpat nesincer şi a nu-i fi aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte.
Cu privire la criticile formulate de către inculpatul R.I. ce vizează schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la tâlhărie în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 211 alin. (3) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, a reţinut instanţa de apel că aşa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, cei patru s-au înţeles în prealabil pentru a sustrage bunuri şi bani de la diferite persoane, iar cele întâmplate ulterior sunt consecinţe pe care inculpatul ar fi trebuit să le prevadă şi a sperat în mod uşuratic că asemenea consecinţe nu se pot întâmpla, dar nu a făcut nimic pentru a înlătura producerea unei atare consecinţe, aşa că din acest punct de vedere criticile formulate de către inculpat sunt nefondate. De altfel, a participat alături de ceilalţi inculpaţi la a se împărţi pe bunurile şi bijuteriile sustrase victimei D.l.
Cât priveşte critica formulată de acelaşi inculpat legată de reducerea pedepsei, a constatat instanţa de apel că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere în ceea ce-l priveşte pe inculpat criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, cu antecedente penale în Ungaria, fără ocupaţie şi loc de muncă, faptele şi mai ales gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor săvârşite.
De asemenea, şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.I., a constatat că instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., socotind pedeapsa aplicată ca o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al acesteia, alături de scopul acestei pedepse, respectiv acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.G., B.L. şi I.S.
Inculpatul L.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei, arătând că se impune reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul B.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi aplicarea art. 3201 C. proc. pen., arătând că se impune reindividualizarea pedepsei solicitând şi aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul I.S. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi aplicarea unei pedepse orientate spre minim.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii-inculpaţi L.G., B.L. şi I.S., dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul I.S. este fondat, iar recursurile declarate de inculpaţii L.G., B.L. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului I.S., prin care s-a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea unei pedepse orientate spre minim, Înalta Curte, în urma analizei situaţiei faptice ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, apreciază că pedeapsa principală de 17 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este prea severă, având în vedere elementele care configurează participaţia inculpatului la săvârşirea faptelor.
În vederea realizării funcţiilor sale, pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerare a împrejurărilor de fapt în care infracţiunea a fost săvârşită, precum şi a circumstanţelor personale ale acestuia. Executarea pedepsei în mediul penitenciar pe o perioadă de 14 ani închisoare este de natură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei, să îl determine pe inculpat să înţeleagă semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate şi de a avea o comportare onestă şi morală. Din actele dosarului rezultă participaţia inculpatului I.S. în calitate de complice la săvârşirea infracţiunilor comise de inculpaţii L.G. şi B.L. Astfel, inculpatul I.S. a asigurat transportul celor doi inculpaţi la locul faptei din localitatea Marghita, a asigurat paza împreună cu inculpatul R.I., i-a preluat pe cei doi inculpaţi L.G. şi B.L. şi i-a transportat din localitatea Marghita în localitatea Săcueni şi ulterior în municipiul Oradea, pentru valorificarea bijuteriilor sustrase de aceştia. Cu privire la fapta din Arad, de asemenea, inculpatul I.S. împreună cu inculpatul R.I. au asigurat transportul celorlalţi doi inculpaţi până la locul faptei, i-au preluat după săvârşirea faptei şi i-au transportat în Oradea şi ulterior în localitatea Săcueni, participând la valorificarea bijuteriilor sustrase şi împărţirea foloaselor.
Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-au produs actele, indiferent de materialitatea acestora, iar relevant în cauză este că pentru încadrarea juridică a faptelor inculpatului, s-a reţinut complicitatea acestuia prev. de art. 26 C. pen., acesta neparticipând în mod direct la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie.
Inculpatul I.S. a adoptat o poziţie relativ sinceră pe parcursul procesului penal şi a colaborat cu organele de cercetare, manifestând totodată regret pentru activitatea sa infracţională, declaraţie instanţa de fond, declaraţie dosar urmărire penală ("ar trebui să mergem să furăm, lucru cu care toţi patru am fost de acord (...) nu am discutat nimic despre cazul în care femeia s-ar fi trezit şi i-ar fi surprins în casă iar eu nu ştiam că femeia este în casă sau nu") şi ultimul cuvânt în faţa instanţei de recurs (a recunoscut că a participat, nu a tâlhărit pe nimeni, ci a aşteptat în maşină).
Rejudecând cauza prin reaprecierea probelor administrate, ţinând seama de împrejurările comiterii faptelor, participaţia inculpatului I.S., contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, atitudinea sinceră a inculpatului, regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale şi datele care circumstanţiază inculpatul - Înalta Curte va reduce pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. la pedepse de câte 12 ani închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
Astfel, aplicarea unei pedepse rezultante de 14 ani închisoare şi modalitatea de executare a acesteia cu executare în regim de detenţie sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., reprezentând un tratament penal corespunzător pericolului social al faptelor şi persoanei inculpatului.
Cu privire la recursurile inculpaţilor L.G. şi B.L., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenire a săvârşirii de noi fapte penale.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedepsele, astfel cum au fost individualizate în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii L.G. şi B.L., răspund atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunile săvârşite - violare de domiciliu prev. art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), - tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., - omor deosebit de grav prev. art. 174 - 176 lit. d) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (pct. II din rechizitoriu) şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., şi furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. (pct. III din rechizitoriu.)
De asemenea, Înalta Curte are în vedere natura faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii care nu numai generic, dar şi în special, prin modalitatea concretă în care au fost săvârşite, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, cât şi urmările produse concretizate în lezarea drepturilor patrimoniale ale părţilor vătămate, a dreptului la viaţă al victimei D.I., care aşa cum rezultă din Raportul de constatare medico legală din 23 iunie 2011 al S.M.L. Bihor, moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare şi respectiv dreptul la integritate corporală al părţilor vătămate R.S. şi S.E., în cazul celei din urmă, conform Raportului de constatare medico legală din 12 iulie 2011 al S.M.L. Arad s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că inculpatul L.G. a săvârşit fapta în condiţiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât acesta a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 194 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Bihor la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, de unde rezultă perseverenţa infracţională a acestuia.
Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., nu se justifică reducerea pedepselor, iar pedepsele rezultante stabilite în sarcina inculpaţilor L.G. şi B.L., de câte 27 ani închisoare, corespund scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică, constatându-se că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv pedepsele aplicate inculpaţilor sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului B.L. de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că poziţia de recunoaştere a faptelor nu putut fi valorificată prin prisma dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât astfel cum în mod corect a constatat instanţa de fond, acţiunea penală vizează o infracţiune care este pedepsită cu detenţiunea pe viaţă. De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea aceluiaşi inculpat de aplicare a disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi reţinute în cauză, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, cât şi modul de săvârşire al faptelor, instanţa având obligaţia conform art. 72, art. 52 C. pen., să ţină seama nu numai de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, ci de toate împrejurările în care s-au comis faptele.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor L.G. şi B.L., avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestora, întrucât pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, de câte 27 ani închisoare, astfel cum au fost individualizate de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 61 din 15 martie 2012 a Tribunalului Bihor, secţia penală, şi, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin sentinţa penală, în următoarele pedepse componente:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- sporul de 2 ani.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa 12 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., va contopi pedepsele aplicate cu pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, la care se adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 de ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii.
Va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G. şi B.L. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor I.S., L.G. şi B.L. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 iunie 2011 la 16 august 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi L.G. şi B.L. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară, desemnat pentru recurenţii-inculpaţi, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 61 din 15 martie 2012 a Tribunalului Bihor, secţia penală, şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin sentinţa penală, în următoarele pedepse componente:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.
- sporul de 2 ani.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., condamnă inculpat la pedeapsa 12 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, la care se adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 de ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G. şi B.L. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor I.S., L.G. şi B.L. timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 29 iunie 2011 la 16 august 2012.
Obligă recurenţii-inculpaţi L.G. şi B.L. la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară, desemnat pentru recurenţii-inculpaţi, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2557/2012. Penal → |
|---|
