ICCJ. Decizia nr. 2560/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2560/2012
Dosar nr. 272/54/2012*
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 168 din 21 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, privind acordul autorităţilor române în vederea cercetării persoanei solicitate P.G. A încuviinţat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R şi nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A constat instanţa că prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 11694/II/2/2011, s-a înaintat instanţei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, respectiv judecătorul pentru anchetă preliminară din Tribunalul Ferrara la 01 februarie 2011, în Dosarul nr. 1413/208/2008 R.G.N.R. Ferrara şi nr. 647/09 R.G., privind pe cetăţeanul român P.G., în prezent deţinută în Penitenciarul din Bologna, Italia, pentru comiterea infracţiunilor de omor intenţionat agravat şi distrugerea cadavrului, solicitând acordul autorităţilor judiciare române în vederea cercetării persoanei solicitate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare.
Din adresa înaintată de I.G.P.R. Dolj Serviciul de Investigaţii Criminale nr. 144396/2012, rezultă că persoana solicitată a executat o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, fiind liberată condiţionat la data de 22 septembrie 2010, dată la care s-a pus în executare primul mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, la 28 septembrie 2010 fiind trimisă cu escortă la Aeroportul „H.C." Bucureşti şi preluată de reprezentanţii ţării solicitante. Prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a luat act de consimţământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile şi executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene -Tribunalul Penal şi Civil din Ferrara, în condiţiile prev. de art. 100 şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile italiene, până la momentul punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 25 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.
A constatat instanţa de fond că faţă de dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare menţionate au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european de arestare iniţial emis de aceleaşi autorităţi, emis la 25 februarie 2009 - mandat a cărui executare a fost dispusă de instanţele române prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009.
A apreciat instanţa de fond că cererea este admisibilă, neexistând motive de refuz din cele prevăzute de art. 97 şi 98 din Legea nr. 302/2004 şi constatând că au respectate drepturile persoanei solicitate şi prevăzute de art. 104 din acelaşi act normativ, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 a încuviinţat ca persoana solicitată să fie urmărită, judecată sau privată de libertate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R. şi nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialităţii şi urmând ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 27 iunie 2012, recurenta persoană solicitată P.G. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 272/54/2012* pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte, analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen., constată că recursul formulat de persoana solicitată P.G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Principiile generale ale cooperării judiciare internaţionale în materia penală stabilite prin Legea nr. 302/2004 ce constituie dreptul comun în această materie şi dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 definesc mandatul european de arestare ca o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, emis în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate şi se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/2002.
Mandatul european se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Înalta Curte, examinând actele dosarului constată că în cuprinsul primului mandat european de arestare, se arăta că persoana solicitată este acuzată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, împreună cu numiţii S.B. şi M.P.C., care au introdus-o pe teritoriul Italiei, dinspre România, la 11 ianuarie 2008, pe numita P.B., asasinată în circumstanţe încă neelucidate la o dată ulterioară şi proximă datei de 16 februarie 2008, pe care o determinaseră în mod expres să vină din România pentru a se prostitua. S-a reţinut, de asemenea, că începând cu 12 ianuarie 2008 şi până la 16 februarie 2008, G.P. şi S.B. au facilitat şi exploatat în mod sistematic prostituarea tinerei P.B., percepând de la aceasta câştigurile obţinute, faptele săvârşite fiind prevăzute de art. 110 C. pen., 3n, 6 din Legea nr. 75/1958.
Totodată, autorităţile judiciare italiene au solicitat, conform noului mandat de arestare emis de aceste autorităţi la 01 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1413/208/2008 R.G.N.R. PM Ferarra şi nr. 647/09/R.G., încuviinţarea urmăririi şi judecării numitei P.G. şi pentru comiterea infracţiunilor de omor intenţionat agravat şi distrugerea cadavrului prev. de art. 110 C. pen. italian, 575, 576 n2 relaţionat art. 61 n4 şi 5 C. pen. italian şi art. 110 C. pen. italian, 411 - 61n2 C. pen. italian, reţinându-se că, în concurs cu S.B. şi alte persoane neidentificate, au ucis pe victima P.B., lovind-o în zona capului, în mod violent, de nenumărate ori, cu corpuri contondente, sau cu pumnii şi picioarele, dată cu capul de structuri rigide, lovită în piept cu o armă cu tăiş, după care i s-a dat foc.
Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internaţională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun ca decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată, fără alte formalităţi în celelalte state membre.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Se reţine că prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009 Curtea de Apel Craiova a luat act de consimţământul persoanei solicitate P.G., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, executarea mandatului european de arestare nr. X/2009 şi a amânat predarea persoanei solicitate până la momentul punerii în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 26 ianuarie 2007 emis de Judecătoria Craiova.
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 8 februarie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autorităţile italiene privind acordul autorităţilor române în vederea cercetării persoanei solicitate şi a încuviinţat să fie urmărită, judecată sau privată de libertate şi pentru infracţiunile descrise în noul mandat european de arestare emis de Tribunalul din Ferrara în Dosarul nr. 1413/08 R.G.N.R. şi nr. 647/09 R.G., cu respectarea regulii specialităţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată şi prin Decizia penală nr. 1007 din 3 aprilie 2012 Înalta Curte a admis recursul, a casat sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, pentru a se cita persoana solicitată în Penitenciarul din Bologna - Italia, pentru înaintarea unei copii de pe noul mandat european de arestare şi pentru ca persoana solicitată să ia la cunoştinţă de înscrisurile aflate la dosar şi pentru a-şi preciza poziţia.
La dosarul Curţii de Apel Craiova se află declaraţia persoanei solicitată care precizează că nu doreşte să fie cercetată de autorităţile judiciare italiene invocând, totodată, regula specialităţii.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi apreciază că faptele descrise în noul mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene au legătură cu fapta ce a făcut obiectul mandatului european de arestare iniţial emis de aceleaşi autorităţi la data de 25 februarie 2009, mandat a cărui executare a fost dispusă de instanţele române prin Sentinţa penală nr. 81 din 15 mai 2009.
Prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, valorificând textul prevăzut în art. 97 (Condiţii speciale) alin. (2) din această lege că „cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, cu condiţia ca, în cazul care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei", această condiţie fiind specială şi imperativă. Totodată, potrivit art. 5 parag. 3 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene „executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată conform legislaţiei statului membru următoarelor condiţii: (...) când persoana pe numele căreia s-a emis mandatul european de arestare în scopul urmăririi este cetăţean sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiţiei conform căreia persoana, după ce a fost audiată, să fie predată statului membru de executare pentru a-şi executa pedeapsa sau măsura de siguranţă privativă de libertate pronunţată împotriva sa în statul membru emitent". Se mai reţine că nu sunt incidente motivele de refuz obligatorii sau opţionale prevăzute de textul de lege, şi că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de executare nu este abilitată de a verifica pe fond legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, refuzul executării fiind condiţionat exclusiv de existenţa situaţiilor limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi care nu subzistă în cauză.
Verificând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile art. 103, art. 104 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004, se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele impuse de aceste texte legale, neexistând impedimente legale care să justifice respingerea cererii parchetului privind predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare ale statului Italian, pentru a fi urmărită, judecată sau privată de libertate.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatelor, invocând regula specialităţii, însă aceasta nu este un motiv de refuz al mandatelor europene de arestare în accepţiunea disp. art. 97 şi art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi totodată nu există indicii că nu îi vor fi garantate de autoritatea italiană dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Faţă de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, şi în consecinţă, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 168 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2564/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
