ICCJ. Decizia nr. 2565/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2565/2012
Dosar nr. 3144/109/2010/a4
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 89/A din 7 august 2012 Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de încuviinţare de a părăsi România în luna august 2012, pe o durată de 4 zile, formulată de inculpatul S.N., pentru a se deplasa în Marea Britanie, urmând ca acesta să anunţe Curtea de Apel Piteşti care este ziua plecării. A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor cărora se expune în cazul nerespectării obligaţiei de a reveni în România. A reţinut instanţa că inculpatul S.N. a solicitat să i se încuviinţeze cererea de a părăsi ţara în perioada 11 - 14 august 2012, pentru a se deplasa în Londra, arătând că fiul său, minorul C.E.N., născut la data de 13 mai 2002, se află într-un program permanent de recuperare din Londra, fiindu-i imposibilă deplasarea în România, pentru a-şi vedea tatăl. A susţinut inculpatul că situaţia sa familială se va schimba în foarte scurt timp, întrucât urmează a i se naşte un copil în România şi acest fapt constituie o garanţie în plus că el se va reîntoarce în ţară, pentru a fi prezent pe tot parcursul procesului penal.
A reţinut că la dosar au fost depuse, în copii, acte medicale emise de Centrul pentru vătămări ale măduvei spinării din Londra, din care rezultă că fiul minor al inculpatului, C.N., a suferit un accident de circulaţie, în urma căruia i-a fost grav afectată coloana vertebrală, fiind imobilizat la pat. Minorul a stat internat în această unitate spitalicească din 07 februarie 2011 până la data de 25 februarie 2011, cu recomandarea de a se interna din nou, pentru a-i fi efectuată o intervenţie chirurgicală.
Astfel, instanţa de fond a constatat că cererea pe care inculpatul a promovat-o, aceea de a i se permite să se deplaseze în afara teritoriului României, în Anglia, pe o perioadă de 4 zile, pentru a putea fi alături de fiul său minor, grav bolnav, este întemeiată.
În motivarea încheierii s-a reţinut că apărarea a produs dovezi din care rezultă că minorului i-a fost vătămată măduva spinării, că suferă de paraplegie ridicată completă şi că se află în prezent în procedura de recuperare a sănătăţii, desfăşurată sub îndrumarea cadrelor medicale din Centrul pentru vătămări ale măduvei spinării din Londra, singurul părinte pe care îl are alături fiind mama sa, care îi acordă sprijin permanent pentru a se putea acomoda cu scaunul cu rotile şi cu proteza care i-a fost prescrisă. A apreciat instanţă că inculpatul S.N. are nu numai dreptul, dar şi obligaţia legală de a-i acorda sprijin şi îngrijire minorului, astfel că prin admiterea unei atare cereri se protejează cu prioritate nu interesul tatălui, ci interesul superior al minorului, care are nevoie de tatăl său, pentru a-l susţine fizic şi psihic, în aceste momente foarte dificile ale vieţii sale.
A constatat instanţa că acordarea permisiunii ca inculpatul să se deplaseze în Anglia, la domiciliul minorului, pe o durată de 4 zile, nu contravine prevederilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen., nefiind cu nimic primejduită buna desfăşurare a procesului penal, dovadă în acest sens fiind faptul că, de la data la care a fost pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în această cauză şi până în prezent inculpatul s-a conformat cu stricteţe obligaţiilor impuse de instanţă, prezentându-se în faţa instanţei la termenele la care a fost chemat şi declarând în legătură cu acuzaţiile care i-au fost aduse. De asemenea, a mai constatat că nu există indicii că inculpatul ar încerca în vreun mod să împiedice aflarea adevărului, mai ales că probatoriul a fost administrat nemijlocit de către judecătorul fondului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond respingerea cererii formulată de inculpatul S.N., motivând, în esenţă, că în scopul bunei desfăşurări a procesului penal se impune necesitatea ca inculpatul să nu părăsească teritoriul României, neexcluzându-se nici posibilitatea ca inculpatul să nu se mai întoarcă pe teritoriul ţării, dată fiind ampla activitate infracţională desfăşurată de inculpat pe teritoriul României.
La termenul de judecată stabilit reprezentantul Ministerului Public a învederat instanţei că apreciază recursul ca fiind inadmisibil, având în vedere că prin încheierea atacată Curtea de Apel Piteşti nu a dispus înlocuirea măsurii sau revocarea acesteia, ci a încuviinţat părăsirea teritoriului ţării pentru o perioadă de 4 zile, astfel că măsura obligării de a nu părăsi ţara a rămas în fiinţă.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, este inadmisibil pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Prin Sentinţa penală nr. 224 din data de 05 aprilie 2012 a Tribunalului Argeş în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.N. la 1 an închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 25 C. pen., rap. la art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 modificată, cu aplic. art. 74 lit. a), 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul S.N. să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. în baza art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen. lit. b) - d), iar cu privire la cea de la lit. a), să se prezinte la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor la termenele fixate de acesta.
A instituit în sarcina inculpatului şi obligaţia prev. de art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. respectiv să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută, ori să nu depăşească limita teritorială stabilită şi anume România decât în condiţiile fixate de instanţă. A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. în baza art. 88 C. pen., a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 16 iunie 2010, până la data de 13 mai 2011.
În baza art. 350 C. pen., a menţinut obligaţia de a nu părăsi ţara (România), instituit în sarcina inculpatului.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., privind calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive care prevăd „1) încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. 2) Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. 3) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare."
Astfel, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti prin care s-a încuviinţat cererea inculpatului S.N. de a părăsi România pentru o perioadă de 4 zile, nu se încadrează în dispoziţiile mai sus menţionate, întrucât nu s-a dispus luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a măsurii preventive sau menţinerea arestării preventive.
Nu pot fi aplicate prin analogie, în aceste situaţii, nici prevederile art. 1609 alin. (10) C. proc. pen., care se referă, exclusiv, la ipoteza modificării sau ridicării controlului judiciar impus conform art. 1602 alin. (3) şi alin. (31) din acelaşi cod, devenind, aşadar, incidente în cauză dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., care consacră regula generală a recurării încheierilor numai odată cu sentinţa sau decizia atacată.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, astfel, per a contrario, se prevede şi excepţia de la această regulă, în sensul că încheierile pot fi atacate şi separat cu recurs, însă numai în cazurile în care legea prevede expres această cale de atac.
Cazurile în care legea permite în mod expres introducerea separată a recursului sunt limitativ prevăzute şi nu pot fi aplicate prin analogie şi la alte situaţii care nu sunt expres consacrate sau la care nu se face trimitere directă, în aceste ipoteze aplicându-se regula generală.
Prin încheierea pronunţată instanţa a încuviinţat cererea inculpatului de a părăsi România pentru o perioadă de 4 zile, măsura obligării de a nu părăsi ţara a fost luată şi menţinută de Tribunalul Argeş prin sentinţa pronunţată.
Sub acest aspect, este de menţionat că, intimatul inculpat nu se află în situaţia reglementată de art. 1602 cu referire la art. 1609 alin. (10) C. proc. pen., ci sub imperiul dispoziţiilor art. 1451 C. proc. pen., împotriva sa fiind menţinută obligaţia de a nu părăsi ţara (România), conform Sentinţei penale nr. 224 din 5 aprilie 2012, măsură ce a fost luată prin încheierea Tribunalului din 15 septembrie 2011.
Astfel, având în vedere că recursul a fost declarat împotriva unei încheieri care nu este susceptibilă de calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil.
În consecinţă, fată de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatei şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti ca fiind inadmisibil şi faţă de dispoziţiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Încheierii penale nr. 87/A din data de 07 august 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3144/109/2010, privind pe intimatul inculpat S.N.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2577/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2383/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
