ICCJ. Decizia nr. 2557/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2557/2012
Dosar nr. 7241/114/2011
Şedinţa publică din 16 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 61 din 29 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Buzău, a fost condamnat inculpatul B.G. la pedepsele de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, şi 2 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, ambele cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 lit. a), respectiv art. 76 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 614 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 septembrie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei deţinerea, începând cu data de 18 octombrie 2011, la zi.
Conform art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 223,39 gr. rezină de canabis şi a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 23 septembrie 2010, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Buzău s-a sesizat din oficiu că o persoană neidentificată, apelată sub numele de "C.A." oferă spre vânzare rezină de canabis, drog de risc cunoscut şi sub denumirea de haşiş.
Ca urmare, s-a dispus autorizarea folosirii investigatorului acoperit cu nume de cod "G.G.", iar pe baza discuţiilor purtate de acesta pe site-ul de socializare H. s-au obţinut informaţii că făptuitorul se află în Spania, de unde are posibilitatea să livreze rezină de canabis, iar la momentul realizării contactului deţinea deja cantitatea de 240 grame droguri de risc, în scop de vânzare.
Potrivit convenţiei stabilite şi legăturii telefonice păstrate cu inculpatul B.G., în ziua de 29 septembrie 2010 investigatorul acoperit s-a deplasat în municipiul Slobozia, unde s-a întâlnit cu martorul C.L., de la care a procurat o probă operativă din materia vegetală deţinută de acesta.
Deoarece prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 septembrie 2009 s-a confirmat că proba respectivă este rezină de canabis, având în compoziţie substanţă activă Tetrahidrocanabinol (THC), nominalizată în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, la data de 30 septembrie 2010 s-a procedat la organizarea constatării în flagrant a tranzacţiei de vânzare-cumpărare a respectivelor droguri de risc.
Astfel, în aceeaşi zi, în oraşul Pogoanele, sat Căldărăşti, judeţul Buzău, echipa poliţiei judiciare a surprins pe martorii în cauză C.L. şi P.D.V., la momentul în care primul a remis cantitatea de 223,39 grame rezină de canabis investigatorului cu nume de cod "G.G.", pentru care potrivit înţelegerii realizate în prealabil cu inculpatul B.G., acesta din urmă trebuia să plătească suma de 1.800 euro.
Martorul C.L. a recunoscut faptul că în cursul anului 2010 a primit un colet din Spania de la inculpatul B.G., în interiorul căruia a găsit o cutie metalică (disimulată într-o sticlă de şampon), ce conţinea mai multe batoane de culoare maro, iar la rugămintea secundului, a păstrat-o la domiciliul său timp de două săptămâni.
Totodată, a precizat că în aceleaşi condiţii la data de 30 septembrie 2010 s-a deplasat în localitatea Pogoanele pentru a înmâna cutia primită unei persoane indicate de acesta şi care s-a dovedit în final a fi investigatorul acoperit autorizat în cauză.
Ca şi în precedent, analizele de laborator au determinat prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 octombrie 2010 că cele 223,39 grame de materie vegetală reprezintă rezină de canabis, având în compunere substanţa activă Tetrahidrocanabinol (THC), drog de risc interzis la deţinere.
S-a stabilit, de asemenea, că prin Rechizitoriul nr. 61/D/P/2010 din 25 octombrie 2010, întocmit de aceeaşi unitate de parchet, martorul în cauză C.L. a fost inculpat şi trimis în judecată, iar prin Sentinţa penală nr. 130 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 4825/114/2010, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La rândul său, inculpatul B.G. a fost adus în România la data de 17 noiembrie 2011, urmare executării mandatului european de arestare emis de aceeaşi instanţă, de către autorităţile spaniole.
Apărările formulate de acesta, în sensul că în realitate a îndeplinit rolul de intermediar între proprietarul "ciocolatei" (rezină de canabis) apelat "O." şi martorul în cauză C.L. s-au înlăturat ca nefiind dovedite şi în contradicţie cu probele administrate în cauză, prin care nu s-a identificat existenţa unei a treia persoane implicată în trimiterea drogurilor de risc din Spania, în România.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului B.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real în sensul art. 33 lit. a) C. pen.
La încadrarea juridică dată activităţii infracţionale s-au reţinut şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., stabilindu-se că primul termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie pedeapsa de 5 ani şi 8 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău, pedeapsă executată parţial în intervalul 14 iulie 2005 - 7 iulie 2009, fiind liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 616 zile.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, faţă de criteriile generale înscrise sub art. 72 C. pen., inclusiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpatului, s-a apreciat că se impune recunoaşterea de circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. pen., dozându-se cuantumul acestora conform art. 76 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. Totodată, s-a considerat că nu se justifică revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat din pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.G., s-a solicitat admiterea apelului şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 80 din 22 mai 2012, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 29 martie 2012 a Tribunalului Buzău, ca nefondat. A menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat din pedeapsa de executat durata arestării preventive începând cu data de 18 octombrie 2011, la zi. A obligat inculpatul la plata sumei de 350 RON, cheltuieli judiciare către stat.
A constatat instanţa de apel că inculpatul B.G. nu a fost un simplu "intermediar" între proprietarul drogurilor de risc introduse în România în septembrie 2010, acest fapt deducându-se chiar din declaraţiile făcute cu ocazia audierii la cercetarea judecătorească. Sub acest aspect, în şedinţa publică de la 5 ianuarie 2012 şi în prezenţa avocatului ales, recunoscând fără rezerve condiţiile încheierii convenţiei şi aducerii la îndeplinire a acesteia, a explicat detaliat că el a fost persoana care a găsit clientul din România, a fost prezent la momentul alcătuirii coletului conţinând circa 240 gr. rezină de canabis ambalată în celofan sau folie de aluminiu, a văzut personal marfa înainte de a fi expediată în ţară printr-o agenţie de turism care făcea şi curierat, iar pe toată perioada a ţinut legătura cu martorul în cauză C.L.
A mai constatat instanţa de apel că prin probe specifice descoperirii criminalităţii transfrontaliere şi autorilor acesteia, s-a dovedit că rezina de canabis, obiect al faptei constatate cu ocazia flagrantului din 30 septembrie 2010, organizat în oraşul Pogoanele judeţul Buzău, a fost introdusă în România, exclusiv şi determinant prin acţiuni executate de inculpatul B.G. şi având reprezentarea efectuării livrării, dintr-un alt stat, în alte condiţii decât cele legale.
Concluzionând, instanţa de apel a constatat că actele materiale executate de inculpatul B.G., în timp ce s-a aflat pe teritoriul Spaniei, constând în oferirea on-line, încheierea vânzării-cumpărării de rezină de canabis conţinând substanţă activă THC, nominalizată ca drog de risc în Tabelul anexă III la Legea nr. 143/2000, către un cumpărător domiciliat în România, stabilirea condiţiilor şi supravegherea livrării "mărfii", anterior expedierii acesteia prin serviciul de curierat poştal internaţional, cât şi după intrarea în ţară până la predarea acestuia şi primirea preţului de 1.800 euro, realizează atât conţinutul legal al infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) (oferirea spre vânzare) şi prev. de art. 3 alin. (1) (introducerea în ţară, fără drept), din Legea nr. 143/2000, concurente real în sensul art. 33 lit. a) C. pen., iar condamnarea acestuia este legală.
Cu privire la motivul subsidiar vizând reindividualizarea pedepselor, a constatat că pedepsele principale de 2 ani şi 2 luni închisoare, respectiv 6 ani închisoare dozate în condiţiile recunoaşterii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., sunt juste şi necesare atât pentru realizarea funcţiei de control a statului asupra menţinerii ordinii de drept cât şi supunerea acestuia la măsuri de resocializare prin programe specifice administraţiei penitenciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul B.G. şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că din actele administrate nu rezultă că se face vinovat de infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, iar în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul-inculpat, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.G. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o corespunzătoare încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpat.
Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevede ca infracţiune introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept. Fapta inculpatului B.G. constă în aceea că în cursul lunii septembrie 2010 a executat acte materiale determinante pentru livrarea drogurilor de risc (rezină de canabis), în România, şi folosind ca modalitate de operare oferte on-line prin site-uri de socializare şi serviciile de Poştă A.C.R., Depozit colete Slobozia.
Vinovăţia inculpatului B.G. este dovedită de probele administrate, respectiv de procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante organizate la 30 noiembrie 2010, Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice întocmite de L.C.A.P.D. la 30 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010, documentaţia transmisă de adresa A.C.R., copia conversaţiei messenger cu ID "C.A.", declaraţiile martorilor C.L. şi "G.G.", procesele-verbale conţinând transcrierea convorbirilor, procesele-verbale privind verificarea agendei telefoanelor mobile deţinute de acesta şi P.D.V., listingul telefonic al postului mobil utilizat de primul, procesele-verbale încheiate la confruntare dovedesc cu certitudine că drogurile de risc au fost expediate în cursul lunii septembrie 2010 din Spania, fiind consecinţa convenţiei de vânzare-cumpărare încheiate on-line între investigatorul acoperit şi inculpatul B.G.
Relevantă în cauză este şi declaraţia dată de inculpatul B.G. în faţa instanţei de fond, în care recunoaşte infracţiunea de trafic droguri şi precizează "Ştiam că urmau să fie trimise droguri în acel colet (...) Ştiam că în acel colet sunt circa 240 gr. de substanţă rezină de canabis. Nu-mi aduc aminte care era preţul tranzacţiei (...) Eu am văzut personal marfa înainte de a fi expediată în ţară". Totodată, martorul C.L., atât în declaraţiile date în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată precizează că drogurile i-au fost trimise de inculpatul B.G. din Spania, acesta fiind persoana care l-a sunat şi i-a spus că îi trimite drogurile şi că tot acesta i-a spus unde să se prezinte pentru a preda marfa. "Inculpatul m-a sunat din Spania să-mi spună că mi-a trimis pachetul. Pe pachetul primit, la expeditor nu figura numele lui B.G. Nu mi-a spus inculpatul niciodată că pachetul nu ar fi al lui şi că ar fi al altei persoane". De asemenea, din declaraţiile martorului G.G., transcrierea convorbirilor telefonice şi a conversaţiei messenger rezultă că acesta a purtat convorbirile cu privire la livrarea cantităţii de droguri cu inculpatul B.G., care nu i-a lăsat niciodată impresia că nu ar fi proprietarul mărfii.
Astfel, Înalta Curte constată că nu se poate reţine nevinovăţia inculpatului B.G., astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv dispoziţiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită de inculpat, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, cât şi declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa primei instanţe, din care rezultă activitatea infracţională dedusă judecăţii.
Cu privire la motivul invocat de inculpat prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.
Instanţa de fond şi instanţa apel, prin hotărârile pronunţate, au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv şi persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este de natură a-şi realiza scopul, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., atât prin cuantum, cât şi modalitate de executare.
Totodată, Înalta Curte constată că prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond, soluţie menţinută şi confirmată şi de instanţa de apel, s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.G., iar pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost just individualizată faţă de circumstanţele reale şi personale, dată fiind starea de recidivă postcondamnatorie. Din fişa de cazier judiciar aflată la dosar urmărire penală rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind alte nouă condamnări privative de libertate, totalizând peste 20 ani închisoare, aplicate pentru furturi calificate, majoritatea săvârşite în stare de recidivă, ciclul infracţional fiind reluat la circa un an de zile de la punerea în libertate condiţionată din executarea unei pedepse de 5 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 190 din 8 septembrie 2005 a Tribunalului Buzău.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă şi au fost reţinute circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, astfel că Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa, astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor - trafic internaţional de droguri şi trafic de droguri, cât şi datelor personale ale inculpatului - acesta a suferit mai multe condamnări anterioare, fiind reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa a fost just individualizată faţă de cele mai sus menţionate
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări, precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului B.G. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 88, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 octombrie 2011 la 16 august 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 octombrie 2011 la 16 august 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2554/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2560/2012. Penal → |
|---|
