ICCJ. Decizia nr. 2606/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2606/2012
Dosar nr. 1654/118/2012
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 143 din 28 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 1654/118/2022, inculpatul Ţ.C. - fiul lui M. şi I., născut la 31 august 1976, deţinut în Penitenciarul Poarta Albă a fost condamnat, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.
Inculpatului Ţ.C. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Conform prev. art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la zi.
Totodată, s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată T.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi la art. 998 - 999 C. civ., precum şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul Ţ.C. să plătească părţii civile S.C.J.U. Constanţa, suma de 1134,46 RON cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ţ.C. să plătească statului suma de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate anterior, tribunalul a reţinut următoarele;
În şedinţa publică din 21 martie 2012, inculpatul Ţ.C. a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală şi solicită ca judecata să se facă în baza acestora.
Pe baza examinării şi coroborării probelor administrate la urmărirea penală şi constând în: procesele-verbale de sesizare şi depistare a inculpatului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală din 24 ianuarie 2012 întocmit de S.J.M.L. Constanţa, documentele medicale întocmite în perioada internării victimei, declaraţiile părţii vătămate T.V., declaraţiile martorilor T.M., R.I., C.G. şi B.D.D., Buletinul de analiză serologică din data de 6 ianuarie 2012 al S.J.M.L. Constanţa, Raportul de constatare medico-legală din data de 23 ianuarie 2012 al S.J.M.L. Constanţa şi Raportul de expertiză psihiatrică din 3 februarie 2012 al I.N.M.L. M.M. Bucureşti, coroborate cu declaraţiile inculpatului, prima instanţă a reţinut în fapt că, la 3 decembrie 2011, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-l găzduiască în locuinţa sa, iar după acceptul părţii vătămate, cei doi au consumat băuturi alcoolice la locuinţa unui cetăţean, după care s-au întors, ocazie cu care inculpatul a constatat dispariţia unui telefon mobil şi a unui carnet CEC cu suma de 1350 RON.
Pentru lipsa respectivelor bunuri, inculpatul l-a considerat responsabil pe partea vătămată, căreia i-a cerut restituire bunurile sustrase, acesta refuzând să recunoască furtul imputat de inculpat.
După părăsirea locuinţei părţii vătămate, ori de câte ori se întâlnea cu acesta, inculpatul îi cerea restituirea bunurilor, ameninţând-o cu răzbunarea, în concret prin ucidere.
Pe fondul stării conflictuale menţionate, în ziua de Crăciun - 25 decembrie 2011, când partea vătămată T.V. se întorcea la locuinţa sa din ferma zootehnică M., în prezenţa martorilor T.M. şi R.I., inculpatul Ţ.C. a coborât din căruţa cu care transporta gunoi de grajd şi înarmându-se cu o furcă, i-a ieşit din nou în cale părţii vătămate, cerându-i restituirea telefonului mobil şi proferând, totodată, ameninţări cu moartea la adresa acesteia, încercând să o împungă cu coarnele metalice ale furcii. Partea vătămată a reuşit să se ferească de acţiunea agresivă a inculpatului şi după ce l-a dezarmat de furcă şi-a continuat deplasarea către locuinţă.
Inculpatul a continuat urmărirea părţii vătămate, cerându-i restituirea furcii şi cum partea vătămată l-a refuzat, a scos din buzunar un briceag multifuncţional, cu lama de 6 cm., cu care a înjunghiat-o rapid pe partea vătămată de trei ori în spate şi o dată în faţă.
Încercând să-l împiedice pe inculpat să mai lovească cu briceagul, partea vătămată l-a strâns în braţe şi astfel, amândoi au căzut la sol, moment în care martora T.M. l-a călcat pe inculpat pe mâna în care ţinea briceagul, până când acesta s-a liniştit, încetând altercaţia.
Partea vătămată a fost transportată la S.C.U.J. Constanţa, unde a fost internată cu diagnosticul de politraumatism prin agresiune, multiple plăgi toracice, primind asistenţă medicală de urgenţă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 143 din 28 martie 2012 a Tribunalului Constanţa a declarat apel, în termen legal, inculpatul Ţ.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în privinţa individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
În esenţă, apelantul inculpat a susţinut că prima instanţă nu a valorificat ca şi circumstanţe atenuante, aspectele privind lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sa corespunzătoare în timpul procesului penal, aplicând o pedeapsă excesivă în cuantum. Totodată, s-a criticat faptul că, raportat la datele favorabile persoanei inculpatului apelant, i s-a aplicat acestuia o pedeapsă aspră şi în privinţa modalităţii de executare, deşi erau întrunite cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform prev. art. 861 C. pen.
În concluzie, apelantul inculpat Ţ.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii de fond şi, urmare rejudecării, să se reţină în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi să se reindividualizeze pedeapsa în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, iar executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, în baza prev. art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 52/P din 8 mai 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ţ.C. împotriva Sentinţei penale nr. 143 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., art. 160b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Ţ.C. pe o perioadă de 60 de zile, cu începere de la 8 mai 2012.
A dedus arestul preventiv al inculpatului de la 28 martie 2012 la zi.
A dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorului din oficiu.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Curtea a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond.
Situaţia de fapt reţinută de curte rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor oculari T.M. şi R.I., a martorilor C.G. şi B.D.D., din declaraţiile părţii vătămate T.V., actele medico-legale şi declaraţiile inculpatului Ţ.C.
S-a reţinut de asemenea că în drept fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
În privinţa individualizării pedepsei aplicate apelantului-inculpat, curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat reducerea pedepsei.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reţinându-se că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.
Critica formulată de inculpat referitoare la nereţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. este neîntemeiată.
Recunoaşterea faptei şi atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, nu poate fi valorificată drept circumstanţă atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., întrucât prin recunoaşterea vinovăţiei şi aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă iar în stabilirea situaţiei de fapt, recunoaşterea inculpatului nu a avut rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realităţi probate fără echivoc.
Faţă de cele ce preced, se constată că nu există temeiuri nici pentru reţinerea în favoarea inculpatului a altor circumstanţe atenuante şi nici a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Înalta Curte apreciind că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, neimpunându-se nici suspendarea executării acesteia, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 29 august 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.C. împotriva Deciziei penale nr. 52/P din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 29 august 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2605/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2647/2012. Penal. Neîndeplinirea... → |
|---|
