ICCJ. Decizia nr. 2647/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2647/2012
Dosar nr. 15449/62/2010
Şedinţa publică din 4 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 204 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Braşov s-a dispus:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (trei acte materiale) în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006) şi de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006).
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006), a condamnat pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă continuată.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat restul neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.I. pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006).
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal şi a dispus obligarea inculpatului C.I. să plătească părţii civile SC F.G.L. SRL suma de 137.428,36 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost respinse restul pretenţiilor civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 17 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare, în esenţă, că inculpatul C.I. s-a prezentat sub identitate falsă, ca fiind administratorul SC P.M.T. SRL, M.P., şi în această calitate a plătit cu filele cec seria X, Y, Z către SC M. SA Braşov bunurile achiziţionate de la această societate, deşi nu avea disponibil la tras în cursul lunilor august-septembrie 2006, cauzând părţii civile un prejudiciu în cuantum de 278.940 RON.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probele cu înscrisuri, declaraţiile martorilor P.I., A.G., V.D., C.A.I., M.D., G.F., C.N. şi V.V., precum şi proba cu raportul de constatare tehnico-ştiinţific criminalistic.
În cursul judecăţii au fost administrate probele cu înscrisuri şi cu declaraţiile martorilor B.J., C.N., V.V. şi M.M.D.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu nu se confirmă în totalitate.
Astfel, prin plângerea penală partea vătămată SC M. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului M.P., pentru că în calitate de administrator al SC P.M.T. SRL, în cursul anului 2006, a emis filele cec seria X, Y, Z, în valoare totală de 278.940 RON, deşi nu avea disponibil în cont. Numitul M.P. era la momentul respectiv asociat unic şi administrator al SC P.M.T. SRL, calitate în care a ridicat de la Banca T. SA un număr de 24 de file cec, din care 12 au fost introduse la plată în perioada 11 septembrie 2006-22 septembrie 2006 şi refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont.
Faţă de numitul M.P. s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de cecuri fără a avea disponibil în cont, prevăzută în art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, deoarece a decedat la data de 22 iunie 2009.
Instanţa a reţinut că inculpatul C.I. a fost împuternicit să efectueze operaţiuni de depunere şi retragere de numerar din contul acestei societăţi.
La data de 10 august 2006, SC P.M.T. SRL a transmis către partea vătămată SC M. SA Braşov comanda prin care solicita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare comercială al cărui obiect îl constituiau saboţi de frână, în cuprinsul comenzii menţionându-se că plata urmează să se facă la 30 de zile de la momentul livrării mărfii cu filă cec. La data de 11 august 2006 partea vătămată a livrat către SC P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboţi de frână S2, plata urmând să se efectueze conform înţelegerii dintre părţi, cu fila cec Y. Marfa livrată a fost transportată de martorul C.N., care a arătat că a fost contactat de o persoană care s-a recomandat M.P. şi i-a solicitat să-i transporte saboţii achiziţionaţi de la SC M. SA. Acesta mai susţine că s-a deplasat în comuna Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana care se recomandase la telefon M.P. Martorul a mai susţinut că i-a achitat suma de 500 RON (din totalul de 800 RON) pentru transportul efectuat şi i-a semnat scrisoarea de transport. În cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, martorul C.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboţi de la SC M. SA Braşov până în comuna Voluntari şi care s-a recomandat ca fiind M.P. De asemenea, din raportul de constatare tehnico-ştiinţific criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că scrisul de la rubrica „Numele şi prenumele” şi semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de numitul C.I.
În data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport de saboţi pentru aceeaşi societate SC P.M.T. SRL, de la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeaşi persoană, care se recomandase M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toţi banii pentru transportul anterior şi că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toţi banii, iar în urma acestei discuţii i s-a trimis prin mandat poştal suma de 1.500 RON. Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în comuna Cojocna, judeţul Cluj, şi descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil, în zona aeroportului Cluj Napoca. Pentru achitarea celor 3.000 de saboţi de frână, achiziţionaţi la 30 august 2006, al căror preţ era de 91.372,91 RON, s-a emis fila cec X, neonorată la plată.
Pentru aceste două acte materiale s-a apreciat că sunt dovedite, aşa cum a reieşit din actele şi probele menţionate mai sus.
Parchetul a reţinut în actul de sesizare că inculpatul C.I. se face vinovat şi de următoarele două acte materiale, comise în circumstanţe asemănătoare:
Astfel, la data de 04 septembrie 2006, partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă de la aceeaşi SC P.M.T. SRL, pentru livrarea a 1.800 de saboţi de frână S2, în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând să fie efectuată tot printr-o filă cec. Bunurile au fost transportate în comuna Cojocna, judeţul Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în zona localităţii Cojocna, unde a fost descărcată marfa de mai multe persoane. Minorul i-a spus că va sosi tatăl său să-i achite contravaloarea transportului, ceea ce nu s-a întâmplat.
După două zile, la data de 06 septembrie 2006, reprezentanţii SC M. SA au livrat aceleiaşi societăţi încă 2.300 saboţi de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportaţi de numitul V.D. în comuna Cojocna, judeţul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse şi a celor transportate în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y.
Pentru aceste ultime acte materiale s-a apreciat că nu există nici un indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârşirea lor, în afară de faptul că marfa a fost comandată de către SC P.M.T. SRL şi transportată în comuna Cojocna, judeţul Cluj. Nicio persoană din cadrul părţii civile sau dintre transportatori nu l-a văzut pe inculpat să se fi implicat în vreun fel în săvârşirea acestor ultime acte materiale şi nu a existat vreun înscris semnat de acesta, din care să reiasă că a participat în vreun fel la inducerea în eroare a părţii civile. Nu a fost suficient, pentru a se putea reţine participarea inculpatului la săvârşirea acestor două acte materiale, doar faptul că bunurile au fost comandate tot de către SC P.M.T. SRL şi că au fost transportate în aceeaşi localitate. Martorii care au efectuat aceste ultime transporturi nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus sau descărcat marfa. Dimpotrivă, martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a declarat că a fost contactat de o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul C.I. avea la data respectivă 51 de ani. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din dosar de urmărire penală a stabilit că scrisul şi semnătura din comandă şi semnăturile din cele trei file cec nu au fost executate de inculpat.
De asemenea, calitatea de acţionar şi asociat al SC P.M.T. SRL o avea numitul M.P., care a decedat la 22 iunie 2009 fiind posibil ca ultimele două acte materiale să fi fost comise de acesta, fără participarea inculpatului C.I. Implicarea persoanei decedate M.P. în săvârşirea faptelor a rezultat din faptul că proprietara imobilului din mun. Cluj Napoca, în care şi-a avut sediul SC P.M.T. SRL, i-a declarat martorului B.J. că l-a văzut de câteva ori pe reprezentantul acestei societăţi, care venea să ia corespondenţa, şi i-a înmânat martorului o copie de pe cartea de identitate a acestuia. Or, acea copie este a cărţii de identitate a decedatului M.P. şi nu a inculpatului C.I. Fiind posibil ca ultimele două acte materiale de inducere în eroare a părţii civile, efectuate în numele SC P.M.T. SRL, să fi fost făcute de persoana decedată M.P., sau chiar de alte persoane neidentificate, neexistând niciun indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. şi în comiterea acestor acte, s-a apreciat că nu poate fi reţinută vinovăţia acestuia, pe motiv că modul de operare a fost acelaşi. Cum vinovăţia inculpatului pentru toate actele materiale trebuie dovedită, pe bază de probe certe şi nu pe prezumţii, s-a apreciat că operează în continuare prezumţia de nevinovăţie a inculpatului pentru aceste ultime două acte materiale.
Pentru aceste motive, având în vedere că actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 nu au fost săvârşite de inculpatul C.I., în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv primele două acte materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006 şi a doua infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006.
S-a apreciat că actul de sesizare conţine descrierea în a patru acte materiale de inducere în eroare a părţii civile, deoarece au existat patru dispoziţii patrimoniale ale părţii civile, materializate în patru transporturi de piese, neavând nicio relevanţă faptul că pentru achitarea mărfii livrate la ultimele două transporturi a fost emisă o singură filă cec de către reprezentantul SC P.M.T. SRL. În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., privind înşelăciunea prin emitere de cecuri fără acoperire, deoarece filele cec au fost semnate de administratorul acestei societăţi, numitul M.P. şi nu de inculpatul C.I., care doar s-a folosit de acestea pentru inducerea în eroare a părţii civile.
Având în vedere că pentru primele două acte materiale, din 10 august 2006 şi 30 august 2006, s-a dovedit cu certitudine participarea inculpatului C.I. la acţiunea de inducere în eroare a părţii civile SC M. SA, precum şi faptul că acesta a acţionat cu intenţie, dându-se drept M.P., reprezentantul SC P.M.T. SRL, iar în urma acestor două acte de inducere în eroare partea civilă a suferit un prejudiciu în valoare totală de 137.428,36 RON, în drept, fapta inculpatului C.I. constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Actele materiale de inducere în eroare din 10 august 2006 şi 30 august 2006, fiind săvârşite la intervale scurte de timp, prin acelaşi mod de acţiune şi cu o rezoluţie infracţională unică, acestea au fost unite într-o unitate legală de infracţiune, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată. Întrucât prejudiciul produs prin aceste două acte materiale, la care s-a reţinut participarea inculpatului C.I., este mai mic de 200.000 RON, nu mai poate fi reţinută varianta agravantă de la art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece nu s-au produs consecinţe deosebit de grave.
Inculpatul C.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., fiind arestat la 13 iulie 2001 şi liberat la 23 ianuarie 2004, cu un rest neexecutat de 600 de zile, termenul de încercare împlinindu-se la data de 15 septembrie 2006. Cum inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse de 5 ani închisoare, au fost întrunite condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.
Faţă de gradul de pericol social al faptei, periculozitatea inculpatului, care este recidivist şi după ce a dat o declaraţie în faza actelor premergătoare nu a mai fost găsit de organele judiciare şi nu s-a mai prezentat în faţa instanţei de judecată, valoarea ridicată a prejudiciului, văzând şi celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (primele 2 acte materiale, din 10 august 2006 şi 30 august 2006) reţinută în sarcina acestuia.
Având în vedere că acesta a săvârşit infracţiunea supusă judecăţii în perioada de liberare condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea restului de 600 de zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă şi a contopit cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Deşi inculpatul mai are o condamnare definitivă, la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), având în vedere că faţă de acesta s-a mai pus în mişcare acţiunea penală, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, pentru alte infracţiuni similare, instanţa a apreciat că nu se impune efectuarea contopirii cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, deoarece urmează ca situaţia juridică a inculpatului să fie clarificată după pronunţarea tuturor sentinţelor penale care îl privesc pe acesta.
Pe perioada executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ce priveşte ultimele două acte materiale, din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006, având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, acestea nu au fost săvârşite de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.I. pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (două acte materiale).
Pe latură civilă, s-a constatat că succesoarea în drepturi a părţii vătămate SC M. SA este SC F.G.L. SRL, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanţei. Cum s-a stabilit cu certitudine participaţia inculpatului C.I. la săvârşirea actelor materiale de înşelăciune din 10 august 2006 şi 30 august 2006, prin care s-a produs părţii vătămate un prejudiciu total de 137.428,36 RON, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata acestei sume către partea vătămată. A existat legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatului de inducere în eroare a părţii vătămate şi acest prejudiciu, iar inculpatul a acţionat cu intenţie, fiind obligat să repare acest prejudiciu.
Întrucât inculpatul nu se face vinovat şi de săvârşirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006, aşa cum s-a arătat anterior, dispunându-se achitarea acestuia pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu poate fi obligat inculpatul şi la plata despăgubirilor civile pentru aceste acte materiale. În consecinţă, s-a respins restul pretenţiilor, până la suma de 278.940 RON.
Împotriva sentinţei Tribunalului Braşov au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul C.I.
Prin decizia penală nr. 138/Ap din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondate apelurile declarate.
S-a reţinut că, în ce priveşte starea de fapt, a fost corect reţinută de prima instanţă, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, din probele administrate a reieşit, că la data de 04 septembrie 2006, partea vătămată SC M. SA a mai primit o comandă de la aceeaşi SC P.M.T. SRL, pentru livrarea a 1.800 de saboţi de frână S2, în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând să fie efectuată tot printr-o filă cec. Aceste bunuri au fost transportate în comuna Cojocna, judeţul Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în zona localităţii Cojocna, unde a fost descărcată marfa de mai multe persoane.
După două zile, la data de 06 septembrie 2006, reprezentanţii SC M. SA au livrat aceleiaşi societăţi încă 2.300 saboţi de frână, în valoare de 72.490 RON, care au fost transportaţi de numitul V.D. în comuna Cojocna, judeţul Cluj, pe un teren viran, unde a fost condus tot de o persoană tânără. Plata contravalorii acestor produse şi a celor transportate în data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y.
Pentru aceste ultime acte materiale, însă, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, nu există niciun indiciu cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârşirea lor, în afară de faptul că marfa a fost comandată de către SC P.M.T. SRL şi transportată în comuna Cojocna, judeţul Cluj.
Nicio persoană nu l-a văzut pe inculpat să se fi implicat în vreun fel în săvârşirea acestor ultime acte materiale şi nu există nici vreun înscris semnat de acesta din care să reiasă că a participat în vreun fel la inducerea în eroare a părţii vătămate.
Nu este suficient, pentru a se putea reţine participarea inculpatului la săvârşirea acestor două acte materiale, doar faptul că bunurile au fost comandate de către SC P.M.T. SRL şi au fost transportate în aceeaşi localitate, fiind vorba doar de indicii, ce nu sunt suficiente pentru a fundamenta o soluţie de condamnare.
Martorii care au efectuat aceste ultime transporturi nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus sau care au descărcat marfa. Dimpotrivă, martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a declarat că a fost contactat de o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 de ani, iar inculpatul C.I. avea la data respectivă 51 de ani. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la dosarul de urmărire penală a stabilit că scrisul şi semnătura din comandă şi semnăturile din cele trei file cec nu au fost executate de inculpat.
În acest context, susţinerea din motivele de apel formulate de parchet, în sensul că după plecarea lui M.P. din locuinţă, inculpatul a rămas în posesia instrumentelor de plată pe care le-a folosit declinându-şi identitatea numitului M.P., au valoarea unor supoziţii, ce nu pot fundamenta o soluţie de condamnare.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, s-a apreciat că este nefondat.
Prioritar, s-a constatat că apelul a fost declarat peste termen, potrivit art. 365 C. proc. pen.
În cauză nu se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că inculpatul nu a cunoscut urmărirea penală, a fost plecat în Italia, nefiind citat în acel loc.
Înscrisul în copie care a fost depus la dosar, în apel, de inculpat, nu este tradus, nu este nici datat, nu se cunoaşte emitentul, astfel că nu poate face dovada că în perioada menţionată inculpatul a fost plecat în Italia.
Mai mult, inculpatul a dat o declaraţie în cursul urmării penale, la data de 04 aprilie 2007, după care nu a mai putut fi contactat.
În speţă, s-au efectuat acte de căutare a inculpatului fiind citat la adresa cunoscută şi indicată în declaraţia dată, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că inculpatul nu mai locuia la acea adresă de 2 ani, acolo locuind numitul R.V.
Au fost efectuate verificări cu sprijinul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Interpol pentru a se putea stabili dacă inculpatul se află încarcerat în ţară sau străinătate, conform dispoziţiilor procedurale, rezultând doar că acesta figurează ca urmărit internaţional având o condamnare definitivă pentru infracţiunea de înşelăciune şi a fost citat şi prin afişare la Consiliul Local Braşov, ca loc de comitere a faptei.
Oricum, restituirea cauzei la parchet nu se poate dispune decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 332 C. proc. pen., toate fiind motive de ordine publică, iar situaţia invocată nu se înscrie printre acestea.
De asemenea, nu s-a dispus nici desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece, în cursul judecăţii, inculpatul a fost citat la adresa cunoscută, fiind singura adresă cunoscută de autorităţi, conform adresei S.P.C.L.E.P. Cluj Napoca, dar şi prin afişare la Consiliul Local Braşov.
Din procesul-verbal întocmit cu prilejul executării mandatului de aducere s-a constatat că potrivit declaraţiei numitei R.F., care locuieşte la adresa cunoscută ca fiind a inculpatului, acesta ar fi vândut imobilul în 2007 şi ar fi plecat în Italia.
Prin urmare, era imposibil de realizat procedura de citare în Italia, câtă vreme nu se cunoştea o adresă unde acesta să fie citat în Italia şi, prin urmare, solicitarea de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare este nejustificată.
Nu s-a realizat nici procedura de citare în Canada, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul se afla în Canada, iar înscrisul depus în copie şi netradus nu poate face dovadă în acest sens.
A fost lipsită de temei şi cererea de achitare formulată de inculpat prin avocat ales, deoarece probele au demonstrat fără putinţă de tăgadă că se face vinovat de infracţiunea de înşelăciune pentru care prima instanţă a dispus condamnarea sa.
Marfa livrată a fost transportată de martorul C.N., care arată că a fost contactat de o persoană care s-a recomandat M.P. şi i-a solicitat să-i transporte saboţii achiziţionaţi de la SC M. SA. Acesta mai susţine că s-a deplasat în comuna Voluntari, pentru a descărca marfa, întâlnindu-se cu persoana care se recomandase la telefon ca M.P. Martorul a mai susţinut că persoana i-a achitat suma de 500 RON (din totalul de 800 RON) pentru transportul efectuat şi i-a semnat scrisoarea de transport. În cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată martorul C.N. l-a recunoscut pe inculpatul C.I., după fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboţi de la SC M. SA Braşov până în comuna Voluntari şi care s-a recomandat ca fiind M.P.
De asemenea, din raportul de constatare tehnico-ştiinţific criminalistic, din data de 14 septembrie 2007, a rezultat că scrisul de la rubrica „Numele şi prenumele” şi semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de numitul C.I.
În data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport de saboţi pentru aceeaşi societate SC P.M.T. SRL, de la SC M. SA, fiind contactat telefonic de aceeaşi persoană, care se recomandase M.P. Martorul i-a explicat că nu a primit toţi banii pentru transportul anterior şi că nu este de acord să efectueze transportul până când nu va primi toţi banii, iar în urma acestei discuţii i s-a trimis prin mandat poştal suma de 1.500 RON. Marfa preluată de la SC M. SA a fost transportată în jud. Cluj, în comuna Cojocna, şi descărcată pe un teren viran. Aici martorul nu s-a mai întâlnit cu persoana care se recomandase ca fiind M.P., ci cu un copil. Pentru achitarea celor 3.000 de saboţi de frână, achiziţionaţi la 30 august 2006, al căror preţ era de 91.372,91 RON, s-a emis fila cec X, neonorată la plată.
Cum proba ştiinţifică nu a fost combătută, fiind evident că inculpatul a semnat scrisoarea de transport şi, mai mult, a fost recunoscut de martorul C.N. din fotografie, ca fiind persoana cu care a discutat pentru efectuarea transportului de saboţi de la SC M. SA Braşov până în comuna Voluntari şi care s-a recomandat ca fiind M.P., s-a constatat că prezumţia de nevinovăţie a acestuia a fost răsturnată, soluţia de condamnare fiind corectă.
Împotriva deciziei penale nr. 138 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul C.I.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. În motivare, s-a arătat, în esenţă, că în cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I. în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi achitarea inculpatului pentru una dintre infracţiuni în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006.
Instanţa trebuia să excludă din conţinutul unităţii legale de infracţiune, actele pe care le-a apreciat că nu au fost comise de inculpat şi nu să pronunţe două soluţii de condamnare şi achitare pentru aceeaşi infracţiune.
Distinct, s-a susţinut că actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 au fost săvârşite de inculpatul C.I., fiind dovedite prin declaraţiile martorilor şi înscrisurile aflate la dosar.
Inculpatul C.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 172, 18 şi 21 C. proc. pen., arătând că pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii nu a fost legal citat în Canada şi Italia. Instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, deoarece în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat în România, ci în Italia.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul parchetului este fondat.
În doctrina şi legislaţia penală unitatea de infracţiune s-a definit ca activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune sau inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni.
Prin pluralitate de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.
Infracţiunea continuată este forma unităţii legale de infracţiune caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Prin concurs de infracţiuni este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Ca atare, unitatea de infracţiune, fie că este naturală sau legală şi care presupune o singură infracţiune nu poate deveni vreodată pluralitate de infracţiuni - concurs de infracţiuni, recidiva, pluralitate intermediară - de vreme ce aceasta înseamnă, în cazul concursului de infracţiuni săvârşirea a cel puţin două infracţiuni.
Prin urmare, infracţiunea continuată care este o unitate legală de infracţiune nu poate fi schimbată într-un concurs de infracţiuni.
Se are în vedere că actele de executare ale infracţiunii continuate nu reprezintă fiecare în parte infracţiuni distincte, o pluralitate de infracţiuni, deoarece toate au aceeaşi rezoluţie infracţională pe lângă unitatea de subiect activ şi de calificare juridică şi realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În cauză, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I. din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (trei acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (acte materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006).
S-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006, şi achitarea inculpatului pentru înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. - actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 - în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Procedeul instanţei este nelegal pentru că a schimbat unitatea legală de infracţiune - infracţiunea continuată în pluralitate de infracţiuni - concurs de infracţiuni, ceea ce contravine definirii celor două noţiuni, fiind încălcată unitatea legală de infracţiune.
De aceea, nu se poate dispune pentru o parte dintre acţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii continuate achitarea, iar pentru alte acte de executare ale aceleiaşi infracţiuni continuate condamnarea inculpatului, întrucât acţiunile care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni nu reprezintă infracţiuni distincte cu care instanţa a fost sesizată şi asupra cărora să se pronunţe.
În această situaţie, instanţa a fost sesizată cu o singură infracţiune de înşelăciune continuată, urmând să pronunţe o soluţie unică pentru actele materiale dovedite, cu excluderea din conţinutul infracţiunii a acţiunilor nedovedite, în acest mod nefiind afectată unitatea legală de infracţiune.
Sub acest aspect critica parchetului este fondată.
Prin urmare, dacă nu sunt dovedite actele materiale ale inculpatului C.I. din 04 septembrie 2006 şi respectiv 06 septembrie 2006 vor fi înlăturate din conţinutul infracţiunii de înşelăciune, ceea ce va influenţa modul de soluţionare a acţiunii civile şi încadrarea juridică a faptei. În cauză au fost dovedite numai actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006, astfel că valoarea totală a prejudiciului este în cuantum de 137.428,36 RON.
Întrucât prejudiciul produs prin aceste două acte materiale este mai mic de 200.000 RON, numai poate fi reţinută forma agravantă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru că nu s-au produs consecinţe deosebit de grave şi se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului C.I. în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006), urmând a se pronunţa o soluţie pentru această faptă.
Cu privire la actele materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 ale infracţiunii de înşelăciune, corect s-a apreciat că nu s-a dovedit că au fost comise de către inculpatul C.I.
Referitor la aceste două acte materiale s-a reţinut în actul de sesizare că la 04 septembrie 2006 partea civilă SC M. SA a primit o comandă de la SC P.M.T. SRL pentru livrarea a 1.800 saboţi de frână în valoare de 69.082,04 RON, plata urmând a fi efectuată prin filă cec de către SC P.M.T. SRL. Bunurile comandate au fost transportate în comuna Cojocna, jud. Cluj, de către martorul V.V. Acesta s-a întâlnit în mun. Cluj Napoca, în zona aeroportului, cu un copil în vârstă de aproximativ 13-15 ani, care l-a condus în comuna Cojocna, unde marfa a fost descărcată de mai multe persoane.
La data de 06 septembrie 2006, reprezentanţii părţii civile SC M. SA au livrat aceleiaşi societăţi, 2.300 saboţi de frână în valoare de 72.490 RON, transportaţi de martorul V.D. în comuna Cojocna, jud. Cluj, pe un teren viran unde a fost condus de o persoană, neidentificată în cursul urmăririi penale.
Plata contravalorii acestor bunuri, precum şi a celor transportate la data de 04 septembrie 2006 a fost efectuată printr-o singură filă cec, Y.
Pentru aceste două acte materiale, corect s-a apreciat că nu există vreo dovadă cu privire la implicarea inculpatului C.I. în săvârşirea lor.
În acest sens, martorii V.D. şi V.V., care au efectuat transportul mărfurilor la 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 nu l-au identificat pe inculpat printre persoanele care i-au condus în comuna Cojocna sau care au descărcat marfa.
Martorul V.V., care a efectuat transportul din data de 04 septembrie 2006, a relatat că a fost contactat de o persoană tânără, în vârstă de aproximativ 35-40 ani, în condiţiile în care inculpatul C.I. avea la data respectivă 51 de ani.
Asemenea a declarat şi martorul V.D., ce a efectuat transportul mărfurilor la 06 septembrie 2006 în comuna Cojocna, precizând că a luat legătura cu o persoană tânără, din partea societăţii SC P.M.T. SRL.
Aceasta din urmă nu a fost identificată, iar martorul V.D. nu a recunoscut-o în persoana inculpatului C.I.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că scrisul şi semnătura din comanda din 10 august 2006 emisă de SC P.M.T. SRL Cluj Napoca şi înregistrată la SC M. SA Braşov în 10 august 2006, precum şi semnăturile de la rubricile „semnătura trăgătorului” din cele trei file cec nu au fost executate de către inculpatul C.I.
Reprezentantul părţii civile SC M. SA Braşov, martorul B.A.M. nu a făcut vreo referire cu privire la inculpatul C.I., în legătură cu marfa livrată la 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 societăţii SC P.M.T. SRL pentru care aceasta a emis la 11 septembrie 2006 fila cec U, refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, societatea aflându-se în interdicţie bancară în perioada 11 septembrie 2006-11 septembrie 2007.
Corect s-a apreciat că nu există nicio probă cu privire la săvârşirea actelor materiale din 04 septembrie 2006 şi 06 septembrie 2006 de către inculpatul C.I. şi, prin urmare, critica parchetului cu privire la înlăturarea celor două acte materiale din conţinutul infracţiunii de înşelăciune este nefondată.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului C.I., este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În recurs, apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172, 18 şi 21 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi a judecăţii în fond şi apel, inculpatul nu a fost legal citat în Canada şi Italia şi nu s-a avut în vedere declaraţia martorei R.F., care a precizat că inculpatul şi-a vândut locuinţa din 2007 şi s-a mutat în Italia.
De asemenea, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare întrucât nu există nicio probă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, pentru ca în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007 nu s-a aflat în România, fiind plecat în Italia.
În conformitate cu dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează. În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază, pe baza datelor obţinute potrivit art. 180, că s-a produs o schimbare de adresă.
Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C.I. a fost ascultat o singură dată, la 04 aprilie 2007, indicându-şi adresa în mun. Cluj Napoca, judeţul Cluj, pentru ca apoi să se sustragă urmăririi penale, fiind trimis în judecată în lipsă.
Din adresa Interpol din 30 iunie 2010 a reieşit că din data de 22 ianuarie 2009, inculpatul figurează urmărit internaţional, fiind condamnat de Tribunalul Bistriţa Năsăud la 5 ani închisoare pentru înşelăciune.
În cursul judecăţii în primă instanţă, a fost citat la adresa ce a indicat-o în cursul urmăririi penale - mun. Cluj-Napoca, judeţul Cluj, iar din relaţiile comunicate la solicitarea instanţei de către Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Cluj Napoca, a reieşit că figurează în evidenţe cu aceeaşi adresă.
În continuare, instanţa de fond a dispus împotriva inculpatului C.I. emiterea unui mandat de aducere, din procesul-verbal pentru executarea mandatului de aducere întocmit de organele de poliţie rezultând că la adresa indicată de inculpat locuieşte o altă persoană R.F., aceasta precizând că mătuşa sa R.L. a cumpărat imobilul de la C.I. în anul 2007, acesta din urmă fiind plecat în Italia fără a cunoaşte vreo adresă a inculpatului.
Ca atare, s-a dispus citarea inculpatului şi prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea - Consiliul Local Braşov.
În apel, inculpatul a fost reprezentat de avocat ales fiind citat atât prin afişare la sediul Consiliului Local Braşov, cât şi la adresa cunoscută din Cluj.
Se constată că inculpatul a fost legal citat în conformitate cu dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. pen. atât la adresa ce a indicat-o în declaraţia dată în cursul procesului penal, dar şi prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea întrucât la adresa menţionată nu mai locuia din anul 2007, nefiind cunoscut vreun alt loc pentru ca inculpatul să fie citat, respectiv în Canada sau Italia, cum invocă apărarea.
În apel, inculpatul fiind reprezentat de apărător ales nu se mai impunea citarea acestuia pentru termenele ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 41 din Legea nr. 202/2010).
Prin urmare, judecata în primă instanţă şi apel s-a realizat cu citarea legală a inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilită contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, corect s-a apreciat că vinovăţia inculpatului C.I. a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (actele materiale din 10 august 2006 şi 30 august 2006).
Se reţine că partea civilă a livrat SC P.M.T. SRL cantitatea de 2.000 saboţi de frână, plata urmând să se efectueze cu fila cec Y. Marfa a fost transportată de martorul C.N. care a relatat că a fost contactat de o persoană, ce s-a recomandat M.P. şi i-a solicitat să-i transporte bunurile. Astfel, s-a deplasat în comuna Voluntari pentru a descărca marfa, unde s-a întâlnit cu persoana care se recomandase la telefon M.P. Aceasta i-a achitat contravaloarea transportului - 500 RON - şi a semnat scrisoarea de transport.
Martorul C.N. l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul C.I. ca persoana care şi-a atribuit identitatea de M.P. şi cu care a discutat cu privire la transportul mărfurilor.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că scrisul de la rubrica „numele şi prenumele” şi semnătura din dreapta acestei rubrici din scrisoarea de transport au fost executate de inculpatul C.I.
La data de 30 august 2006, martorul C.N. a mai efectuat un transport cu saboţi de frână pentru aceeaşi societate SC P.M.T. SRL de la partea civilă SC M. SA, discutând telefonic cu aceeaşi persoană care se recomandase M.P. Marfa a fost preluată de la SC M. SA şi transportată în comuna Cojocna pe un teren viran.
Pentru achitarea bunurilor, SC P.M.T. SRL a emis fila cec X.
Cele două file cec emise de SC P.M.T. SRL pentru plata bunurilor livrate de partea civilă SC M. SA au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală disponibil cont, societatea aflându-se în interdicţie bancară.
Din probe a reieşit că din data de 08 iunie 2006, M.P. a devenit asociat unic şi administrator al SC P.M.T. SRL, inculpatul C.I. fiind împuternicit să desfăşoare operaţiuni pe conturile SC P.M.T. SRL, acesta efectuând operaţiuni de depunere şi retragere de numerar.
Sediul firmei SC P.M.T. SRL a fost declarat în mun. Cluj Napoca, însă la această adresă a fost identificată martora G.F., care a relatat că societatea SC P.M.T. SRL a avut sediul la domiciliul său pentru o perioadă scurtă de timp, la rugămintea numitului M.P. (decedat în cursul urmăririi penale) administratorul societăţii, însă în fapt nu a desfăşurat vreo activitate comercială.
Martorul B.J., angajat al părţii civile SC M. SA a relatat că s-a deplasat la sediul societăţii SC P.M.T. SRL din Cluj Napoca, şi a constatat că la adresa respectivă locuia martora G.F., care i-a spus că a închiriat o cameră societăţii SC P.M.T. SRL, aceasta nederulând vreo activitate comercială.
Se constată că SC P.M.T. SRL a emis file cec pentru plata bunurilor achiziţionate de la partea civilă SC M. SA, refuzate la plată pentru lipsă disponibil cont, societatea aflându-se în interdicţie bancară; de asemenea sediul firmei a fost unul fictiv, societatea nederulând operaţiuni comerciale.
Inculpatul C.I. a participat la acţiunea de inducere în eroare a părţii civile SC M. SA, atribuindu-şi o altă identitate, ceea ce a condus la producerea unei pagube de 137.428,36 RON.
Cât priveşte susţinerea apărării, anume că în perioada ianuarie 2005-decembrie 2007, inculpatul C.I. nu s-a aflat în România, ci în Italia, şi din acest considerent se impune achitarea sa întrucât nu este autorul infracţiunii de înşelăciune, nu poate fi reţinută, fiind nedovedită.
În apel, apărătorul inculpatului a susţinut aceeaşi apărare şi a depus la dosar două înscrisuri în copii xerox, ilizibile, în limba engleză şi limba italiană, netraduse, neştampilate, nedatate, fără vreo valoare probatorie.
Deşi la două termene de judecată consecutive din data de 13 septembrie 2011 şi de 11 octombrie 2011, instanţa de apel a pus în vedere apărătorului inculpatului să depună la dosar înscrisuri din care să reiasă că în perioada 2005-2007 inculpatul C.I. s-a aflat în Italia, apărătorul inculpatului a învederat că nu deţine asemenea documente, iar traducerea înscrisurilor depuse la dosar în engleză şi italiană nu s-a putut realiza, neexistând originalul documentelor respective.
Prin urmare, corect s-a apreciat că a fost dovedită vinovăţia inculpatului C.I. în comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., prin hotărâre, s-a făcut o greşită aplicare a legii, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Va casa decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 204/S din 24 iunie 2011 a Tribunalului Braşov şi rejudecând:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., va dispune revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna şi va dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 138/Ap din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.I.
Casează decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 204/S din 24 iunie 2011 a Tribunalului Braşov şi, rejudecând:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., dispune revocarea restului rămas neexecutat de 600 de zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 25 din 12 aprilie 2000 a Tribunalului Covasna şi dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2641/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2726/2012. Penal → |
|---|
