ICCJ. Decizia nr. 2614/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2614/2012
Dosar nr. 256/116/2012
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 30 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, au fost respinse cererile formulate de către inculpatul S.M.D., (prin apărător), în baza art. 334 C. proc. pen. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.D. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut, în cauză, aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului S.M.D. şi potrivit art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia acestuia, de la 12 ianuarie 2012, la zi.
Au fost admise - în parte - cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile B.A.M. şi A.C.F. şi au fost obligaţi inculpaţii D.F. (condamnată pentru comiterea aceloraşi fapte şi în baza aceluiaşi act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosar nr. 27/D/P/2009 - prin sentinţa penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călăraşi - nedefinitivă) şi S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.A.M.
Au fost obligaţi inculpaţii D.F. şi A.D. (condamnaţi pentru comiterea aceloraşi fapte şi în baza aceluiaşi act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin sentinţa penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călăraşi - nedefinitivă) şi S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă A.C.F.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 100 euro de la inculpatul S.M.D.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.M.D. la plata sumei de 5.200 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 20 ianuarie 2009, ofiţeri din cadrul D.G.C.C.O. - Direcţia de Combatere a Traficului de persoane - Serviciul de Combatere a Traficului de Minori şi Organe s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că, în perioada martie 2008 - ianuarie 2009, mai multe persoane s-au asociat într-o grupare care avea drept scop exploatarea unor tinere din judeţele Constanţa şi Călăraşi, dintre care unele minore, care au fost recrutate prin promisiuni de facilitare a obţinerii unor locuri de muncă în Grecia şi Spania dar, odată ajunse în ţara de destinaţie, tinerele au fost obligate să practice prostituţia.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, au fost identificate mai multe victime care, la începutul anului 2009, au fost racolate de către membrii acestei grupări, au fost lipsite de libertate, agresate fizic şi ameninţate cu acte de violenţă, iar ulterior au fost transportate în Grecia, unde au fost obligate să practice prostituţia.
Astfel, tinerele erau racolate din judeţele Constanţa şi Călăraşi, de regulă din familii sărace, fără venituri, de către inculpaţii V.F.E., A.D. sau A.T. şi soţia acestuia A.I.O., care le promiteau că le facilitează obţinerea unor locuri de muncă bine plătite în Grecia sau în Spania. Aceştia se ocupau şi de obţinerea declaraţiilor notariale prin care părinţii victimelor minore îşi dădeau consimţământul ca acestea să călătorească împreună cu inculpaţii şi pe care îi asigurau că fetele vor desfăşura o activitate decentă şi că vor trimite sumele de bani obţinute în ţară.
Au existat şi cazuri în care tinerele au fost trecute fraudulos frontiera de stat dintre România şi Bulgaria de către traficanţii care cereau în schimb favoruri sexuale pentru ei sau pentru şoferii autovehiculelor cu care circulau. Cheltuielile erau suportate de inculpaţi şi recuperate apoi din veniturile obţinute de victime din activitatea de prostituţie.
Fetele erau transportate până în Grecia de către inculpatul S.M.D., împreună cu inculpaţii A.D. sau V.G., care acţionau atât în ţară, cât şi în Grecia, victimelor li se reţineau documentele de identitate, erau cazate în apartamentele deţinute de traficanţi, iar apoi erau trimise să practice prostituţia în diferite bordeluri din Atena sau alte oraşe, sub stricta supraveghere a inculpatei D.F. Inculpatul S.M.D. era cel care reuşea să scoată minorele din ţară, fără acordul părinţilor acestora sau fără documente legale, având relaţii strânse cu lucrătorii vamali.
Înainte de a ajunge la bordel, tinerele erau prezentate inculpatei D.F., zisă „tanti F.”, care controla întreaga activitate de practicare a prostituţiei şi hotăra, după ce le evalua din punct de vedere fizic, în care dintre bordelurile Atenei va lucra fiecare fată. În aceste bordeluri se „lucra” în două ture, iar sumele de bani obţinute de victime de la clienţi se împărţeau între inculpaţi astfel: jumătate din sumă era încasată de inculpata D.F., care ţinea evidenţa tuturor clienţilor cu care fetele întreţineau raporturi sexuale, o parte era încasată de inculpatul D.S., acesta fiind cel care le transporta pe tinere cu un scuter de la locul de cazare la bordelul în care erau repartizate, iar cealaltă parte era primită de traficantul care se ocupa de tânăra respectivă. De asemenea, membrii grupării, în special inculpaţii A.D. şi D.F., se ocupau şi de procurarea de documente de identitate false pentru victimele minore, pentru ca acestea să poată lucra în bordelurile din Grecia. O parte din sumele de bani obţinute de traficanţi erau trimise în ţară prin serviciile sistemelor de curierat electronic „W.U.” şi „M.G.”, de cele mai multe ori chiar de către tinerele exploatate, iar altă parte era adusă în ţară chiar de traficanţi. Partea vătămată V.G.N. a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul V.G. a plecat în România cu suma de 3000 de euro, iar în cursul lunii decembrie 2008, cu suma de 5000 de euro, reprezentând o parte din sumele de bani obţinute de acestea din practicarea prostituţiei.
Prin sentinţa penală nr. 19/2012, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpaţii D.F., A.T. şi A.D. la pedepse cu închisoarea între 2 şi 3 ani cu executare în regim de detenţie şi pe inculpata V.F.E. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C. pen., aceasta fiind pusă în libertate. Inculpaţii menţionaţi au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 33 lit. a) - 34 C. pen. Totodată, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei din 2 februarie 2012, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpaţii D.S., S.M.D. şi V.C., întrucât aceştia s-au sustras cercetărilor, fiind emise mandate de arestare preventivă în lipsă, de către Tribunalul Bucureşti pentru aceşti inculpaţi care, la data emiterii, nu se aflau pe teritoriul României.
Pentru inculpaţii menţionaţi anterior, cauza disjunsă a primit nr. 256/116/2012 şi, la data de 10 februarie 2012, Tribunalul Călăraşi a menţinut starea de arest a inculpatului S.M.D., în baza art. 300¹ C. proc. pen. aflat în Centrul nr. 6 - Secţia x Poliţie a Serviciului de Reţinere şi Arestare Preventivă a Direcţiei Generale de Poliţie a mun. Bucureşti. La data de 12 ianuarie 2012, s-a pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 319/Up din 12 ianuarie 2012 emis de secţia I penală a Tribunalului Bucureşti privind pe inculpatul S.M.D. (fost V.).
În şedinţa publică din 20 martie 2012, audiat fiind în instanţă, inculpatul S.M.D. a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi a dat, cu această ocazie, prima declaraţie în cauză arătând, cu amănunte, modalitatea de săvârşire a faptelor deduse judecăţii. Totodată, inculpatul menţionat a declarat că doreşte să fie judecat în baza probatoriului de al urmărirea penală şi că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, Tribunalul Călăraşi a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpaţii V.C. şi D.S., cu care a fost lipsă de procedură pe tot parcursul procesului la instanţă, din datele organelor de urmărire penală rezultând că aceştia nu se află pe teritoriul României.
În actul de trimitere în judecată s-a reţinut că inculpatul S.M.D., în cursul anului 2008, a sprijinit grupul infracţional organizat, ajutându-l pe inculpatul V.G. să treacă ilegal victimele minore peste graniţă, respectiv M.C., a transportat-o pe minora A.C.F. până în Grecia, pe care a trecut-o graniţa dintre România şi Bulgaria, fără a avea declaraţie notarială de consimţământ de la părinţi şi pe care a predat-o inculpatului A.D. care, ulterior, a exploatat-o sexual în Grecia, în aceeaşi modalitate procedând şi cu minora B.A.M., exploatată ulterior tot de A.D., în Grecia.
Despre activitatea infracţională a inculpatului S.M.D. au relatat victimele menţionate, declaraţiile acestora coroborându-se cu procesele-verbale ale interceptărilor telefonice autorizate. Este de remarcat, pentru profilul infracţional al inculpatului S.M.D., faptul că acesta şi-a schimbat numele de familie de mai multe ori, astfel că, la data de 9 noiembrie 2009, când s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza dedusă judecăţii, acesta se numea V.
Instanţa fondului a concluzionat că - în drept - faptele inculpatului S.M.D., fost V., astfel cum au fost ele reţinute în actul de trimitere în judecată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) - 34 C. pen., texte de lege în baza cărora s-a procedat la condamnarea inculpatului.
S-a reţinut că, inculpatul S.M.D., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în cea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, însă această cerere a fost respinsă de instanţa fondului, cu motivarea că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă scopul trecerii frauduloase a frontierei de către inculpatul menţionat, inculpatul V.G., inculpatul A.D. şi victimele M.C., A.C.F. şi B.A.M. şi anume acela al tranzitării teritoriului statului bulgar pentru a ajunge în Grecia, unde victimele părţi civile urmau să practice prostituţia în bordelurile din Atena şi din alte oraşe greceşti. Pentru ca faptele comise de către inculpaţii S.M.D., A.D. şi V.G. să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001, era necesar ca scopul membrilor menţionaţi ai grupării să fie doar acela al trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, dar actul de trimitere în judecată al inculpaţilor amintiţi în debutul considerentelor din prezenta cauză a reţinut un cu totul alt scop al grupării, respectiv acela al exploatării sexuale a victimelor majore şi minore deopotrivă, mai ales că probele din dosar nu atestă trecerea frontierei din România în Bulgaria pentru realizarea unor activităţi pe teritoriul bulgăresc, care a fost doar tranzitat.
De asemenea, apărătorul inculpatului S.M.D. a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru fapta prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, dar şi această cerere a fost respinsă, cu motivarea că infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat este o faptă cu un grad ridicat de pericol social, mai ales că inculpatul S.M.D. a cunoscut scopul grupării în cauză, cel al exploatării sexuale a părţilor vătămate, pe care l-a sprijinit, ajutându-l pe inculpatul V.G. şi A.D. să treacă graniţa dintre România şi Bulgaria în mod ilegal, cu victimele menţionate, activitate pentru care a primit bani. De asemenea, este de observat împrejurarea că activitatea inculpatului S.M.D. în cadrul grupării infracţionale menţionate este dovedită, fiind evident că, fără aportul său, victimele minore nu ar mai fi putut trece graniţa ilegal în Bulgaria, dat fiind că relaţiile acestuia cu vameşii români şi bulgari au făcut posibilă trecerea fetelor fără acte de identitate regulamentare şi fără declaraţii notariale ale părinţilor minorei A.C.F. O astfel de faptă nu poate avea decât caracteristicile unei infracţiuni, prin pericolul social deosebit de ridicat, prin implicaţiile sociale şi morale determinate de exploatarea unor minore pentru obţinerea de însemnate sume de bani şi prin obligarea lor la practicarea prostituţiei (prin mijloace care nu au ocolit ameninţările, şantajul, confiscarea documentelor de identitate).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului S.M.D., Tribunalul a reţinut gravitatea deosebită a faptelor comise de către acesta - membru al unei grupări infracţionale ce a obţinut sume de bani importante din exploatarea sexuală a unor tinere; care nu se află la primul conflict cu legea penală şi care a conştientizat modalitatea prin care se obţineau bani din principala activitate desfăşurată de tinerele amintite în bordelurile din Atena şi din alte oraşe greceşti.
A mai arătat Tribunalul că atitudinea cooperantă a inculpatului în faţa instanţei nu poate constitui motiv de aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., pentru periculozitatea pe care o reprezintă inculpatul S.M.D. pentru ordinea publică şi pentru ordinea de drept, iar ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat că doar detenţia poate realiza scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a admis - în parte - cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile B.A.M. şi A.C.F. şi a obligat pe inculpaţii D.F. (condamnată pentru comiterea aceloraşi fapte şi în baza aceluiaşi act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin sentinţa penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călăraşi - nedefinitivă) şi S.M.D., în solidar la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.A.M. Obligă pe inculpaţii D.F. şi A.D. (condamnaţi pentru comiterea aceloraşi fapte şi în baza aceluiaşi act de trimitere în judecată - rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din 17 octombrie 2011, în Dosarul nr. 27/D/P/2009 - prin sentinţa penală nr. 19/2012 a Tribunalului Călăraşi - nedefinitivă) şi S.M.D., în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă A.C.F.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanţa a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 100 euro de la inculpatul S.M.D.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.M.D., criticând-o pentru netemeinicie vizând redozarea cuantumului pedepsei aplicate, motivat de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte latura civilă, inculpatul - prin apărător, a solicitat diminuarea cuantumului sumei pe care o are de plătit intimatei părţi civile A.C.F.
Prin decizia penală nr. 157 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.M.D.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 12 ianuarie 2012 la zi.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a făcut o justă şi completă analiză a probelor administrate stabilind corespunzător activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi vinovăţia acestuia.
Curtea a constatat că în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, instanţa fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.; aplicând inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârşite, modalităţii şi împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Referitor la critica vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, Curtea a apreciat că nici această critică nu este fondată în cauză neimpunându-se diminuarea cuantumului sumei pe care o are de plătit intimatei parte civilă A.C.F.
Astfel, Curtea a arătat că instanţa de fond a avut deja în vedere întreaga situaţie de fapt, atunci când a admis - în parte acţiunile civile formulate cu privire la daunele morale, reţinând - din ansamblul probator administrat şi implicit din declaraţiile părţilor vătămate, rezultă că acestea au achiesat la practicarea prostituţiei în Grecia, aspect care i-a încurajat pe inculpaţi.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul S.M.D. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare a acesteia a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat în mod complet şi judicios probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
La individualizarea pedepselor se ţine seama, conform art. 72 C. pen. de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă în mod corect a avut în vedere, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârşite, modalităţii şi împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea dispoziţiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. (reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege).
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante faţă de modalitatea în care acesta a acţionat urmare a hotărârii infracţionale luate, respectiv în cadrul unui grup infracţional organizat conştientizând modalitatea în care se obţineau banii pe care îi primea, dar şi care era principala activitate desfășurată de tinere în bordelurile din Atena şi din alte oraşe greceşti.
Se constată de asemenea că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, tocmai prin luarea în considerare a recunoaşterii şi regretului manifestat de acesta.
În cauză nu pot fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, faţă de gravitatea sporită a infracţiunilor săvârşite de inculpat, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei de către inculpat.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.D. împotriva deciziei penale nr. 157 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2624/2012. Penal → |
|---|
