ICCJ. Decizia nr. 2626/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2626/2012
Dosar nr. 6194/2/2012/a1
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 august 2012 pronunţată în Dosarul nr. 6194/2/2012 (nr. format vechi 2552/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 16 din Convenţia Europeană de Extrădare a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării provizorii, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a numitului H.H., pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09 septembrie 2012, inclusiv.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care se referă art. 44 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Convenţia Europeană asupra Extrădării care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile, după cum nu a dispărut nici urgenţa luării unei asemenea măsuri.
Cu privire la apărarea persoanei extrădabile, referitoare la bolile de care suferă i s-a constatat pe lângă faptul că nu s-a produs nici o dovadă, că la acest moment starea de sănătate a acestuia, nu poate constitui un impediment pentru prelungirea măsurii, în condiţiile în care este evident că orice persoană reţinută sau arestată beneficiază de asistenţă medicală din partea locului de detenţie.
Nu în ultimul rând au fost avute în vedere şi infracţiunile deosebit de grave pentru care este urmărită persoana extrădabilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată H.H. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi punerea sa în libertate.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sesizarea nr. 2280/II/5/2012 din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării astfel cum a fost formulată această cerere de autorităţile judiciare din Republica Turcia, cu privire la persoana extrădabilă H.H., cetăţean turc, arătându-se că acesta este urmărit internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 24 august 2011 de către Parchetul din Istanbul, pentru săvârşirea infracţiunilor de membru al unui grup infracţional organizat cu intenţia comiterii de infracţiuni, furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acţiune analgezică/de excitare sau care produc dependenţă prev. de art. 2202, 62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen. din Republica Turcia, fapte pentru care i s-a aplicat de către autorităţile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani şi 1 lună închisoare.
S-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Prin ordonanţa nr. 45 din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a luat faţă de persoana extrădabilă H.H. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând din data de 01 august 2012, ora 09,00 până la data de 02 august 2012, ora 09,00.
Examinându-se cererea formulată, s-a constatat la termenul din data de 01 august 2012 că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite cerinţele art. 46 din Legea nr. 302/2004 şi s-a făcut dovada prin înscrisuri ale autorităţilor turce că există faţă de persoana urmărită un mandat de arestare emis la data de 24 august 2011 de către Parchetul din Istanbul, pentru săvârşirea infracţiunilor de membru al unui grup infracţional organizat cu intenţia comiterii de infracţiuni, furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acţiune analgezică/de excitare sau care produc dependenţă prev. de art. 2202, 62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen. din Republica Turcia, fapte pentru care i s-a aplicat de către autorităţile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani şi 1 lună închisoare, că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei urmărite sunt descrise în conţinutul faptic, al locului şi datei comiterii, dar au şi corespondent în legislaţia penală română, că s-a solicitat arestarea provizorie în regim de urgenţă, autorităţile turce comunicând că vor solicita extrădarea persoanei urmărite şi va fi transmisă autorităţilor române.
S-a mai constatat că nu există niciun impediment legal dintre cele la care se referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Convenţia Europeană asupra Extrădării, astfel că a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 zile, 01 august 2012, până la data de 30 august 2012, inclusiv.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 17 august 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09 septembrie 2012, inclusiv, motivat de faptul că autorităţile judiciare din Turcia au făcut cunoscut autorităţilor judiciare din România, prin Biroul Naţional Interpol, că nu au putut transmite cererea de extrădare şi înscrisurile necesare, întreaga documentaţie fiind în etapa de pregătire şi traducere în limba română, în vederea transmiterii.
Prin cererea autorităţilor judiciare turce s-a invocat art. 16 din Convenţia Europeană asupra Extrădării.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisurile primite de la autorităţile judiciare turce; solicitarea Biroului Naţional Interpol nr. 1203957/PM din 10 august 2012.
Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică în mod corect apreciindu-se că prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012 până la data de 9 septembrie 2012 inclusiv, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
Se constată că în mod corect instanţa a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării faţă de numitul H.H. în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare turce a cererii de extrădare şi a documentelor necesare însoţitoare. Se constată de asemenea că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care se referă art. 44 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Convenţia Europeană asupra Extrădării care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile, după cum nu a dispărut urgenţa luării unei asemenea măsuri.
De asemenea, la prelungirea măsurii provizorii au fost avute în vedere şi infracţiunile deosebit de grave pentru care este urmărită persoana extrădabilă care este acuzată de faptul că a avut calitatea de membru al unui grup infracţional organizat acţionând cu intenția comiterii de infracţiuni, respectiv furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acţiune analgezică/de excitare sau care produc dependenţă, fapte pentru care i s-a aplicat de către autorităţile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani şi 1 luni închisoare.
Se constată că în mod corect prima instanţă a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii întrucât starea de sănătate a persoanei extrădabile nu poate constitui un impediment pentru prelungirea acestei măsuri în condiţiile în care orice persoană reţinută sau arestată beneficiază de asistenţă medicală din partea locului de detenţie.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică astfel încât în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană solicitată H.H. împotriva încheierii din 17 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6194/2/2012/a1 (2552/2012).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2624/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2639/2012. Penal → |
|---|
