ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2710/2012

Dosar nr. 5994/86/2009

Şedinţa publică din 7 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 34 din 03 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 326/2006 faţă de inculpatul C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 326/2006 faţă de inculpatul F.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.J. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.G., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, nr. 48/P/2003 din 22 decembrie 2004, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.Ş., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., T.R., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, K.J., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, C.D.A., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi K.G., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

Referitor la infracţiunea de iniţiere şi constituire a grupului infracţional organizat de către inculpatul C.I., compunerea grupului şi activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului, s-au reţinut următoarele:

În anul 1992, inculpatul C.I. a înfiinţat SC N.I. S.A. cu sediul în municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, având ca principal obiect de activitate comerţul cu ridicata al băuturilor alcoolice, iar în 1994 a înfiinţat SC N. SRL având acelaşi sediu şi obiect de activitate. Între anii 1992-1996 aflându-se la începutul activităţii SC N.I. SA nu era un agent economic important pe piaţa alcoolului din municipiul Miercurea Ciuc, aceasta apelând pentru îmbutelierea alcoolului la SC E.D. SA.

După ce au trecut câţiva ani de la intrarea pe piaţă cu produse din alcool, SC N.I. SA a început să se dezvolte ajungând în scurt timp unul dintre cei mai importanţi agenţi economici, de pe piaţa municipiului Miercurea Ciuc, producător de produse alcoolice. În anul 1998 au apărut primele semne de împărţire pe zone de influenţă între oamenii de afaceri din municipiul Miercurea Ciuc. În mod cu totul deosebit s-a remarcat inculpatul C.I. care a reuşit să-şi creeze un adevărat imperiu economic, construindu-şi o reţea de firme cunoscută sub denumirea de „holdingul N.” din care au făcut parte următoarele societăţi comerciale: SC N.I. SA, SC N. SRL, SC H. SA, SC F. SRL, SC W.N. SRL, SC M. SRL, SC S. S.R.L., SC H.A. SA, SC H.A.B. SA, SC H.A.M. SA, SC H.C. SRL, SC C. SA, SC R. SRL, SC H.R. SA, SC A.H. SRL, SC B. SRL, SC L.M.M. SRL, toate având sediul în municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.

Această ascensiune, dar mai ales menţinerea în topul oamenilor de afaceri din zona respectivă, trebuia păstrată, iar pentru acest fapt inculpatul C.I. s-a folosit de orice mijloace, desfăşurând activităţi care se circumscriu faptelor de corupţie, criminalitate economico-financiară şi activităţi specifice crimei organizate.

Pentru a-şi atinge scopurile şi a-şi asigura protecţie, inculpatul C.I. s-a înconjurat de persoane de încredere, majoritatea tineri, cărora le oferea un loc de muncă în schimbul loialităţii lor, construindu-şi o reţea similară structurilor crimei organizate. Aceste persoane desfăşurau activităţi de pază şi protecţie, acţiuni de intimidare şi constrângere în scopul pedepsirii propriilor angajaţi, a foştilor angajaţi „incomozi” şi a concurenţilor în afaceri pentru monopolizarea pieţei locale de alcool prin impunerea spre comercializare, cu predilecţie, a produselor sale de către diferiţi vânzători en-detail.

De remarcat este faptul că cel care primea un ordin de asemenea factură era obligat să-l execute sub sancţiunea transformării sale în „victimă” a aceleiaşi violenţe, în cazul neexecutării respectivei sarcini. Există numeroase cazuri când sancţiunea, aplicată angajatului care a refuzat săvârşirea unei asemenea fapte, era de o violenţă mult mai mare decât ordinul pe care acesta-l refuzase şi era realizată în prezenţa celorlalţi angajaţi, pentru ca aceştia s-o perceapă ca „un exemplu” a ceea ce li s-ar putea întâmpla şi lor în cazul în care ar refuza un ordin primit de la inculpatul C.I.

Relevante în acest sens a fost multitudinea de măsuri preventive (mandate de arestare) luate faţă de inculpatul C.I. şi „locotenenţii” săi (T.R., K.J.) şi rechizitoriile întocmite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarele nr. 37/P/2004, 55/P/2004, 47/P/2004, 34/P/2004, 65/P/2004, 33/P/2004, 50/P/2004, 71/P/2004, 53/P/2004, prin care aceştia au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de violenţă (omor calificat, tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc). S-a reţinut că inculpatul C.I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 47/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş pentru tentativă de omor şi a mai fost arestat în Dosarul nr. 33/P/2004, precum şi în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru săvârşirea faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, loviri sau alte violenţe. De asemenea, acesta a fost trimis în judecată şi în alte dosare penale aflate pe rolul instanţelor din Suceava, Craiova, Cluj, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

În cadrul grupului infracţional organizat s-a remarcat inculpatul T.R., care era socotit „omul de încredere” al inculpatului C.I., care executa orice însărcinare venită din partea acestuia sau organiza acţiunile dispuse de acesta. Pentru faptele sale, inculpatul T.R. a fost arestat preventiv în Dosarul nr. 37/P/2004 pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la tâlhărie, în Dosarul nr. 71/P/2004 pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, şi în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru infracţiunile prev. de art. 189, art. 321, art. 180 şi 217 C. pen. şi, de asemenea, a fost trimis în judecată şi în alte dosare penale tot pentru infracţiuni de violenţă şi este cercetat în mai multe cauze penale alături de inculpatul C.I.

O altă persoană care făcea parte din grupul condus de inculpatul C.I. şi executa ori participa la acţiuni în forţă (de violenţă) era inculpatul K.J., fiind considerat şi el unul dintre oamenii de încredere ai inculpatului C.I. S-a reţinut că, alături de inculpaţii C.I. şi T.R., şi inculpatul K.J. se află arestat în Dosarul nr. 34/P/2004 pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, loviri sau alte violenţe. Şi acesta mai este cercetat în Dosarul nr. 142/P/2004 alături de inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Inculpatul C.D.A. este cercetat penal în Dosarul nr. 60/P/2004 pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pentru un prejudiciu adus statului român în valoare de 17.245.931.725 ROL.

Faptele de violenţă comise de inculpatul C.I. şi persoanele apropiate acestuia, au rezultat din declaraţiile mai multor martori, printre care D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I. şi L.G.

Pentru a-şi acoperi fraudele fiscale şi a-şi legaliza veniturile ilicite, inculpatul C.I. şi-a construit un lanţ de firme (17 firme) cu ajutorul cărora, prin „inginerii financiare”, s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul de stat şi a beneficiat de rambursări de TVA şi restituiri de accize de ordinul sutelor de miliarde de ROL.

Astfel, din raportul privind rezultatele verificării efectuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de audit Public Intern, la SC W.N. SRL, SC H. SA, SC F. SRL, SC N.I. SRL, pentru perioada 1998-2004 rezultă următoarele:

- în perioada aprilie 1998 - ianuarie 1999 SC W.N. SRL a solicitat Administraţiei Financiare Miercurea Ciuc şi i „s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 3.410.225.516 ROL, prin nerespectarea pct. 14 lit. g) din Ordinul ministrului finanţelor nr. 95/1998 şi art. 22 din O.U.G. nr. 82/1997;

- în perioada octombrie 1998 - octombrie 2000 SC H. SA a solicitat şi i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 6.975.331.456 ROL;

- în perioada octombrie 2000 - octombrie 2001 SC F. SRL a solicitat Administraţiei Financiare Miercurea Ciuc şi i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 2.232.718.173 ROL;

- în perioada septembrie 1999 - martie 2000 SC N.I. SRL a solicitat Administraţiei Financiare Miercurea Ciuc şi i s-au restituit necuvenit de la bugetul de stat accize în sumă totală de 28.492.129.928 ROL.

O altă persoană apropiată inculpatului C.I. a fost şi inculpatul C.D.A.

Acesta, în contextul organizării grupului infracţional, a fost numit în funcţia de administrator la unele societăţi ale Holdingului N., pentru a obţine necuvenit rambursări de TVA şi restituiri de accize.

Astfel a deţinut funcţia de administrator la SC F. SRL - în perioada 13 februarie 2001 - 04 iulie 2001; la SC M. SRL - în perioada 26 iunie 2001 - 05 aprilie 2001 şi 24 aprilie 2002 - 10 iulie 2004; la SC H. SA - în perioada 21 octombrie 1999 - 25 septembrie 2000; la SC S. SA - în perioada 07 decembrie 1998 - 28 octombrie 1999; la SC N.I. SRL - în perioada 04 octombrie 1998 - 15 iunie 1999 şi la SC R. SRL - în perioada 01 februarie 1999 - 19 martie 1999.

În perioada cât a fost administrator la SC F. SRL societatea a obţinut următoarele restituiri de accize:

- prin cererea de restituire din 03 aprilie 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 23.289.595 ROL pentru accize în sumă de 379.425.146 ROL, cuprinse în factura din 26 martie 2001, emisă de D.G.F.P.C.F.S. Timiş, neînregistrată în Jurnalul privind cumpărările de materii prime supuse accizelor din luna martie 2001, s-a solicitat restituirea şi s-a aprobat necuvenit de către organele de specialitate;

- prin cererea de restituire din 08 mai 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 7.487.954 ROL cuprinse în factura fiscală din 26 martie 2001 eliberată de D.G.F.P.C.F.S. Timiş;

- prin cererea de restituire din 05 iunie 2001 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 23.403.885 ROL cuprinse în factura fiscală din 26 martie 2001, eliberată de D.G.F.P.C.F.S. Timiş.

La SC M. SRL - fiind administrator - societatea a obţinut următoarele rambursări de TVA necuvenite:

- rambursarea sumei de 614.713.083 ROL, pentru perioada 01 iunie 2003 - 31 ianuarie 2004, conform decontului de TVA din 25 februarie 2004;

- rambursarea soldului negativ al TVA în sumă de 3.910.607.597 RON pentru luna februarie 2004 conform decontului de TVA din 25 martie 2004.

La SC H. SA s-au obţinut următoarele restituiri de accize necuvenit:

- prin cererea din 02 noiembrie 1999 s-au restituit accize în sumă de 10.845.889 RON cuprinse în factura fiscală din 13 septembrie 1999 eliberată de SC S.A. SA Rădăuţi;

- prin cererea din 08 martie 2000 s-au restituit accize în sumă de 4.428.690 ROL cuprinse în factura fiscală din 28 ianuarie 2000 eliberată de SC S.P.A. SA;

- prin cererea din 03 aprilie 2000 s-au restituit accize în sumă de 164.726.955 ROL cuprinse în factura fiscală din 28 ianuarie 2000 eliberată de SC S.P.A. SA;

- prin cererea din 02 mai 2000 s-au restituit accize în sumă de 39.945.664 ROL, cuprinse în factura fiscală din 28 martie 2000 eliberată de SC S.A. SA Rădăuţi;

- prin cererea din 02 iunie 2000 s-au restituit accize în sumă de: 49.408.622 ROL cuprinse în factura din 26 aprilie 2000; 636.705.223 ROL cuprinse în factura din 28 aprilie 2000; 587.553.444 ROL cuprinse în factura din 28 aprilie 2000; 233.578.980 ROL cuprinse în factura din 30 aprilie 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuţi;

- prin cererea din 04 iulie 2000 s-au restituit accize în sumă de 17.615.623 ROL, cuprinse în factura din 29 mai 2000 şi accize în sumă de 578.173.166 ROL cuprinse în factura din 30 mai 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuţi;

- prin cererea din 04 augsut 2000 s-au restituit accize în sumă de 218.022.337 ROL cuprinse în factura din 30 iunie 2000, eliberată de SC S.A. SA Rădăuţi;

- prin cererea din 05 septembrie 2000 s-au restituit accize în sumă de: 419.046.991 ROL - în factura din 28 iulie 2000; 639.592.646 ROL - în factura din 29 iulie 2000; 690.926.195 ROL - în factura din 30 iulie 2000; 693.678.987 ROL - în factura din 31 iulie 2000 eliberate de SC S.A. SA Rădăuţi.

Fiind unul dintre „locotenenţii” lui C.I., K.J. a fost folosit de către şeful său în obţinerea unor sume de bani necuvenite de la stat, fiind numit pe perioade scurte de timp administrator la diferite societăţi ale Holdingului N.

Astfel, K.J. a deţinut funcţia de administrator la următoarele societăţi comerciale:

- SC H. SA - în perioada 27 august 1998 - 30 iulie 1999;

- SC A. SRL - în perioada 14 noiembrie 2000 - 11 aprilie 2003;

- SC H.A.M. SA - în perioada 27 iunie 2001 - 31 ianuarie 2002;

- SC S. SA - în perioada 05 ianuarie 2001 - 27 iunie 2002;

- SC N.I. SRL - în perioada 10 decembrie 1997 - 21 octombrie 1998;

- SC C. SRL - în perioada 12 mai 1998 - şi în prezent;

- SC N. SA - în perioada 22 mai 1999 - 12 aprilie 2003.

În perioada cât a fost administrator la SC H. SA, după cum rezultă din raportul privind rezultatele verificării efectuate de D.G.F.P. Harghita, Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia de Audit Public Intern, societatea a solicitat restituirea de accize şi rambursarea de TVA:

- prin cererea de restituire din 07 aprilie 1999 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 10.591.680 ROL;

- prin cererea de restituire din 03 mai 1999 s-au restituit accize necuvenite în sumă de 259.192.560 ROL;

- prin cererea din 10 mai 1999 s-a rambursat TVA necuvenit în sumă de 784.400.058 ROL aferentă perioadei septembrie 1998 - aprilie 1999.

Din examinarea actelor societăţilor ce compuneau Holdingul N., rezultă că inculpatul C.I. îi numea administratori la firmele sale ce aveau ca obiect principal de activitate producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice pe oamenii săi de încredere.

În perioada când aceştia ocupau funcţia de administrator, le erau cesionate acţiuni (sau părţi sociale, după caz) la societăţile respective în mod gratuit, iar după ce erau schimbaţi din funcţie, aceştia cesionau la rândul lor acţiunile pe care le primiseră la numire, următorilor administratori în aceleaşi condiţii (gratuit):

Inculpatul C.D.A. a fost administrator, în perioada 1998-2004, la 6 societăţi comerciale (F., M. de două ori, H., S.A., N., R.); inculpatul T.R. a fost administrator, în perioada 1999-2004, la 3 societăţi comerciale (S.A., B., M.) şi inculpatul K.J. a fost administrator, în perioada 1995-2004, la 7 societăţi comerciale (H., A., H.A.M., S.A., N.I., C., N.). O modalitate importantă prin care inculpatul C.I. s-a sustras de la plata obligaţiilor financiare către bugetul de stat a fost realizată sub acoperirea fabricării de alcool medicinal de către firmele H. SA, H.C. SRL şi F. SRL, pe care l-a comercializat prin intermediul farmaciei sale S.A. SA.

Această „inginerie financiară”, realizată prin intermediul lanţului său de firme i-a permis solicitarea returnării accizelor de la bugetul statului de ordinul zecilor de miliarde (numai în cursul lunii iunie 2000 în valoare de 20 miliarde ROL). Cereri similare au fost înregistrate şi în lunile septembrie şi octombrie 2000, când a încasat, în acelaşi mod, circa 3,5 miliarde ROL, respectiv 6 miliarde ROL).

În fapt, cantitatea de alcool nu a fost operată decât în evidenţele contabile ale acestor firme, pentru a se putea recupera accizele aferente, alcoolul respectiv fiind folosit în continuare la producerea de băuturi spirtoase, care ulterior au fost comercializate prin celelalte firme din reţea.

Despre neregulile observate în „vânzarea alcoolului sanitar prin farmacia „S.A.” vorbesc şi martorii F.E.J. (fostă farmacist diriginte), N.E.M. (fostă casier farmacie), C.E.A. (fostă farmacistă), D.A. (fost farmacist) şi L.D.P.A.

Astfel, din depoziţiile martorilor reiese că prin această farmacie se vindea în medie zilnic aproximativ 1,5-2,00 litri alcool sanitar. Însă, după ora închiderii (ora 21.00) pe rolele din casa de marcat apăreau vânzări de alcool sanitar în cantităţi foarte mari a căror valoare depăşea 100-150 milioane ROL încasări.

Inculpatul T.R., fiind unul dintre cei care ridicau de la farmacie încasările zilnice, din ordinul inculpatului C.I., a fost întrebat de către martori în legătură cu cantităţile mari de vânzare a alcoolului sanitar după ora închiderii. Acesta le-a răspuns că nu îi interesează ce se întâmplă după ora 21.00 în farmacie.

În cadrul acţiunilor ce s-au circumscris infracţiunii de evaziune fiscală s-a înscris şi transferul unor importante sume de bani din contul curent, sub pretextul unui avans marfă, dar fără ca operaţiunea comercială să se fi realizat în fapt, în vederea disimulării veniturilor ilicite şi reducerii impozitelor datorate bugetului de stat.

În acest sens, menţionăm următoarele transferuri de sume, ce au fost efectuate prin conturile bancare ale firmelor controlate de inculpatul C.I.:

- 12 octombrie 1999 - 2,2 miliarde ROL de la SC N.I. SA către SC H. SRL;

- 14 octombrie 1999 - circa 201 milioane ROL de la SC H. SA către P.E. şi aproximativ 700 milioane ROL de la „N.” către „H.”;

- 19 octombrie 1999 - au fost întocmite ordine de plată în valoare de 363 milioane ROL şi respectiv 800 milioane ROL „alimentare” de la „N.” către „H.”;

- 03 noiembrie 1999 - 386 milioane ROL de la „S.A.” către „N.I.”;

- 10 noiembrie 1999 - 1,5 miliarde ROL de la „N.I.” în contul lui „H.”.

Au existat indicii că aceste sume proveneau din activităţile de producere şi distribuire la „negru” de alcool şi băuturi spirtoase.

Pentru spălarea banilor obţinuţi din operaţiunile comerciale ilicite, inculpatul C.I. a acţionat prin mai multe modalităţi, una dintre acestea ar fi scoaterea ilegală din ţară a unor sume foarte mari de bani (valută).

Din datele obţinute (declaraţiile inculpatului C.D.A. şi declaraţiile martorilor S.L., L.G. şi M.C.) a rezultat că sub acoperirea frecventelor deplasări în Ungaria ale oamenilor săi de încredere T.R., K.J. (care la data de 22 aprilie 2004 a fost oprit la vamă, având asupra sa o sumă importantă în valută pe care urma să o transporte în Ungaria) K.G. şi C.D.A., valuta era expatriată fără a fi declarată organelor vamale, fiind eludat sistemul bancar, una din căile prin care ar putea fi depistate operaţiunile de spălare a banilor.

Sugestivă în acest sens a fost depoziţia martorului M.C. (fost şofer la Holdingul N.) care a declarat faptul că în perioada anilor 2002-2003 a efectuat mai multe deplasări (20-25) în Ungaria cu un autovehicul aparţinând Holdingului N., marca M.B., împreună cu câte 7-8 angajaţi ai grupului de societăţi N.

Respectivii erau însoţiţi sau aşteptaţi la frontieră de către inculpatul K.J. ce le dădea angajaţilor câte 10.000 euro pentru a fi trecuţi peste graniţă în Ungaria.

De asemenea, au fost indicii că prin societatea comercială T.I.T. din Belize care a subscris cu 389.744 dolari S.U.A. la majorarea capitalului social al SC N.I. SA a fost folosită de inculpatul C.I. pentru spălarea unor sume importante în valută. Din actul adiţional la actul constitutiv al SC N.I. SA autentificat în 04 mai 2000 reiese că firma T.I.T. cu sediul în Belize (locul este cunoscut ca „un paradis fiscal) a mandatat pe inculpatul K.G. să-i reprezinte interesele.

Inculpatul C.I., uzitând de posibilitatea conferită de legislaţia fiscală în privinţa acordării de împrumuturi pentru buna desfăşurare a activităţii, de către asociaţi în beneficiul firmelor la care sunt acţionari, în perioada 2001-2004 a beneficiat de importante sume de bani din dobânzile aplicate acestora.

Inculpatul C.I. a încheiat cu societăţile comerciale la care era acţionar o serie de contracte de împrumut, în care au fost omise, în mod deliberat, atât cuantumul sumelor ce făceau obiectul convenţiei, cât şi destinaţia exactă a acestora.

Numai în perioada 2002-2003, atât SC H.A.B. SA, cât şi SC N.I. SA, au beneficiat cu titlu de împrumut asociat de sume însumând peste 150.000.000.000 ROL. În acest sens, a fost menţionat contractul încheiat de inculpatul C.I. cu SC H.A.B. SA, înregistrat la societate în 01 iulie 2002, în baza căruia a împrumutat firma cu peste 70.000.000.000 ROL, dobânda aferentă operaţiunii depăşind 4.500.000.000 ROL.

Sumele cu care asociatul a împrumutat societăţile nu au fost folosite în procesul curent de desfăşurare a activităţii acestora, ci au fost transferate în diverse conturi pentru a acoperi liniile de credit puse la dispoziţie de diverse bănci, sau pentru ajutoare financiare între firmele grupului „N.”, fără însă ca acestea să fi încheiat în prealabil contracte de împrumut între ele.

S-a menţionat că pentru a restitui asociatului ajutoarele financiare acordate, societăţile comerciale în cauză au apelat la fonduri din aceleaşi linii de creditare sau din împrumuturi financiare realizate între ele.

Prin transferurile de bani, inculpatul C.I. a beneficiat atât de dobânzile aplicate sumelor împrumutate, cât şi de faptul că prin aceste inginerii financiare s-a diminuat profitul societăţilor comerciale în proporţie de până la 90%.

Având în vedere faptul că la unele societăţi aparţinând grupului de firme „N.” acţionarii persoane juridice aveau sediul în paradisuri fiscale, precum şi afacerile derulate pe spaţii ale Europei de Vest, existau suspiciuni că sume mari de bani au fost transferate din ţară prin intermediul unor legături pe care inculpatul C.I. le are pe teritoriul altor state.

Astfel, numai prin intermediul SC N.I. SRL, în perioada 2001-2004 au fost efectuate plăţi către SC H.C. SRL Cristuru Secuiesc în sumă de peste 200.000.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea unor tranzacţii comerciale fictive.

În aceeaşi perioadă, SC H.C. SRL a efectuat plăţi către societăţile comerciale braşovene C.T. S.R.L. şi P.N. SRL în sumă de peste 195.000.000.000 ROL, prin intermediul conturilor bancare deţinute de aceste firme la sucursalele din Miercurea Ciuc şi Braşov ale Băncii R.D., banii fiind ridicaţi în final de către o singură persoană împuternicită de cele două firme să realizeze operaţiunile bancare în numele lor.

De asemenea, atât cele două societăţi comerciale braşovene, cât şi cea harghiteană erau fictive, nedesfăşurându-şi activitatea la sediul social declarat la Camera de Comerţ.

Totodată, asociaţii şi administratorii firmelor în cauză erau cetăţeni unguri, după cum urmează: la SC H.C. SRL - H.T., la SC P.N. SRL - A.B. şi la SC C.T. SRL - K.P.

Exista premisa că banii astfel proveniţi au fost scoşi din ţară de către cetăţenii unguri, fiind reinvestiţi în mai multe proprietăţi imobiliare pe teritoriul Ungariei, aparţinând lui C.I.

Totodată, în lunile ianuarie şi februarie 2004, SC M. SRL Miercurea Ciuc (administrator inculpatul C.D.A.), a înregistrat în evidenţa contabilă facturi fiscale emise de SC H.P.C. SRL Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în sumă totală de 27.981.325.861 ROL, din care TVA în sumă de 4.467.606.600 ROL, reprezentând piese de schimb pentru mijloace fixe deţinute de societate.

Cu toate că unitatea nu deţine mijloacele legale necesare de probă pentru existenţa tranzacţiei efectuate, a beneficiat de TVA deductibilă.

SC H.P.C. SRL avea ca unic acţionar cetăţeanul ungur A.A.A., urmare a cesionării părţilor sociale ale fostului acţionar V.I.Z., în cursul lunii aprilie 2004.

S-a menţionat că la noul sediu declarat al societăţii în cauză nu locuia nicio persoană, apartamentul fiind închiriat.

După arestarea inculpatului C.I. şi declanşarea controalelor la societăţile patronate de acesta, drept urmare şi sub coordonarea directă a lui K.G., o parte din activele societăţilor comerciale N SRL şi N.I. SA au fost achiziţionate de către SC L.M.M. SA, în vederea continuării activităţii.

După preluarea administrării afacerilor inculpaţii C.I., K.G. a continuat desfăşurarea activităţilor de producere, îmbuteliere şi comercializare a alcoolului şi băuturilor alcoolice, accizele aferente lunii iulie 2004 fiind de peste 6.000.000.000 ROL.

Inculpatul C.I. a fost asociat ori acţionar la majoritatea firmelor ce compuneau holdingul N., firme prin care a derulat activităţi economice ilegale, circumscrise evaziunii fiscale, în urma cărora a reuşit achiziţionarea, în perioada 1996-2004, a peste 200 autovehicule (preponderent pentru transport marfă), instalaţii de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, diferite imobile şi suprafeţe de teren intravilan, toate în valoare de aproximativ 250 miliarde ROL.

Situaţiile expuse cu privire la săvârşirea de către grupul infracţional organizat de fapte de violenţă, sustragere de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, rambursări de TVA şi restituiri de accize necuvenite, transferuri de sume de bani efectuate între firmele controlate de inculpatul C.I., împrumuturile de bani ale societăţilor de către inculpatul C.I., permutările administratorilor la firmele lui C.I., scoaterea ilegală din ţară a unor sume foarte mari de bani (valută), sunt dovedite prin:

- rechizitoriile şi dosarele penale aflate în lucru prin care inculpaţii C.I., T.R., K.J. şi C.D.A. au fost trimişi în judecată sau sunt cercetaţi penal;

- actele de control (proces-verbal de control, rapoarte, raport de audit şi note unilaterale de constatare) ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională de Control;

- documentele societăţilor ce compuneau Holdingul N.;

- declaraţiile inculpatului C.D.A.;

- declaraţiile martorilor: D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I., L.G., F.E.J., N.E.M., C.E.A., D.A. şi M.C.

Inculpaţii C.A.D., K.G., T.R. şi K.J. au făcut parte din categoria persoanelor apropiate inculpatului C.I. şi totodată membri ai grupului infracţional organizat iniţiat de acesta din urmă.

Inculpatul K.G. a îndeplinit, în principal, funcţia de director economic al lanţului de firme ce compuneau Holdingul N., patronat de inculpatul C.I. şi acoperea ilegalităţile comise în cadrul acestor societăţi prin întocmirea ulterioară a documentelor contabile.

Inculpatul K.G. era desemnat (împuternicit) să acorde asistenţă de specialitate pe timpul verificărilor efectuate de către diferite organe de control ale statului la societăţile ce compuneau Holdingul N.

Relevant în implicarea inculpatului K.G. în activitatea grupului coordonat de inculpatul C.I. a fostşi faptul că acesta apărea drept mandatar (împuternicit) atât al societăţii T.I.T., cât şi a asociatului unic al SC H.C. SRL, cetăţeanul maghiar H.T. (societatea H.C. a făcut parte din grupul de societăţi coordonate de inculpatul C.I. şi care a fost vândută cetăţeanului maghiar menţionat) societăţi ce aveau strânse legături economice cu Holdingul N.

De asemenea, inculpaţii C.I., T.R. şi K.J. au refuzat să dea declaraţii cu privire la învinuirile ce li s-au adus.

Inculpatul C.A.D. a declarat că din anul 1998, din ordinul inculpatului C.I., au început să se înfiinţeze mai multe societăţi, pentru o parte din ele ocupându-se personal de întocmirea formalităţilor de înfiinţare şi la unele dintre acestea a fost numit administrator. Printre primele societăţi înfiinţate au fost H., F. şi S.A. Una din primele două societăţi se ocupa de producerea alcoolului sanitar, iar ultima societate, respectiv S.A. era de fapt o farmacie. Inculpatul C.A.D. afirmă că la un moment dat una dintre farmaciste i-a spus că într-o noapte l-a văzut în farmacie pe L.A. şi că acesta nu avea ce să caute în farmacie, iar ulterior a aflat că prin acea farmacie s-au vândut milioane de sticle de alcool sanitar, lucru care i s-a părut imposibil să se fi întâmplat în realitate.

De asemenea, inculpatul C.A.D. a precizat că întreaga activitate a societăţilor din cadrul Holdingului N. era controlată de inculpatul C.I., care dădea toate ordinele şi de inculpatul K.G., care supraveghea contabilitatea firmelor.

Inculpatul C.D.A. a mai declarat că printre apropiaţii inculpatului C.I. se număra atât el, cât şi inculpaţii K.G., T.R. şi K.J. Aceştia în diferite zile erau invitaţi de inculpatul C.I. pentru a servi masa în sala din incinta societăţii N. şi, în una din zile, inculpatul C.I. i-a spus inculpatului C.D.A. că dacă merită o să facă şi el parte din familia N.

Tot inculpatul C.D.A. a afirmat că după anul 2001, în repetate rânduri, inculpatul C.I. i-a spus să meargă în Ungaria să se recreeze împreună cu mai mulţi angajaţi ai Holdingului N., ocazie cu care a primit sume în valută cuprinse între 7-8.000 dolari S.U.A. pentru a le trece graniţa în Ungaria.

Inculpatul K.G. nu a putut fi audiat întrucât se sustrage urmăririi penale.

Din întregul material probator a rezultat că inculpaţii K.G., T.R., K.J. şi C.A.D. erau persoane apropiate inculpatului C.I. care îl ascultau şi executau întocmai ordinele acestuia încălcând legile din domeniile economico-financiare şi fiscale, în scopul dobândirii de importante sume de bani prin neachitarea obligaţiilor privind impozitul pe profit către bugetul de stat şi prin rambursări nelegale de T.V.A. şi accize.

Inculpatul C.I. a fost în mod de netăgăduit iniţiatorul şi conducătorul grupului infracţional organizat fiind consiliat pe probleme economico-financiare de inculpatul K.G. şi, împreună cu ceilalţi membri ai grupului, executau necondiţionat toate ordinele inculpatului C.I.

În concluzie, inculpatul C.I. a fost cel care a iniţiat grupul criminal organizat şi i-a atras în componenţa acestuia pe inculpaţii K.G., T.R., K.I. şi C.D.A.

Acest grup organizat a activat în perioada 1998-2004 şi a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave: infracţiuni de violenţă, infracţiuni de corupţie şi infracţiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare şi materiale.

Inculpatul C.I. a fost iniţiatorul şi totodată liderul, conducătorul de necontestat al grupului, ordinele acestuia fiind executate întocmai de membrii grupului care aveau roluri determinate în cadrul acestui grup (T.R. şi K.J. - executau acţiunile de violenţă; C.D.A. şi K.J. - desfăşurau activităţi de eludare a bugetului de stat şi K.G. - coordonator şi consilier pe probleme economico-financiare).

Chiar dacă membrii grupului au negat că au făcut parte din grup, că au aderat la grupul criminal organizat, cel puţin aceştia l-au sprijinit efectiv prin activităţile desfăşurate.

Inculpatul C.I. a reuşit în ultimii ani, prin coruperea persoanelor care au condus sau lucrat în instituţiile statului (Poliţie, Parchet, Garda Financiară), să constituie, dezvolte şi să desfăşoare activităţi specifice crimei organizate.

Prin „prieteniile” dezvoltate cu aceste persoane din instituţiile statului inculpatul C.I. a reuşit într-o oarecare măsură să submineze eficienţa acestor instituţii.

În perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele sale de încredere” au comis nenumărate infracţiuni grave de violenţă şi economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală) care au rămas nesancţionate până în anul 2004.

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că persoanele care se adresau cu plângeri împotriva inculpatului C.I. erau sfătuite de persoanele îndreptăţite să primească aceste plângeri să meargă la C.I. şi să încerce să se înţeleagă cu acesta, iar C.I. era informat imediat.

S-a reţinut că inculpatul C.I. împreună cu o parte dintre „oamenii săi de încredere” se află arestaţi preventiv şi trimişi în judecată în mai multe cauze penale pentru faptele de violenţă comise în perioada arătată mai sus, deşi, în o parte dintre aceste cauze, s-au dat iniţial soluţii de netrimitere în judecată (în 14 dosare penale au fost infirmate soluţiile, iar persoanele cercetate au fost trimise în judecată).

Această complicitate dintre C.I. şi persoanele din cadrul instituţiilor statului au subminat neîncrederea cetăţenilor în aceste instituţii şi au determinat temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele statului nu reacţionează eficient.

Referitor la infracţiunile de corupţie, asimilate corupţiei şi în legătură directă cu infracţiunile de corupţie săvârşite de inculpaţii G.Ş., F.M. şi C.I., s-au reţinut următoarele:

Fiind în permanenţă în conflict cu legea, organizaţiile criminale se preocupă şi de coruperea autorităţilor. Pentru crima organizată, corupţia înseamnă o alternativă a constrângerii.

Printre domeniile de manifestare ale crimei organizate, corupţia este citată ca fiind cel mai distructiv fenomen ce însoţeşte comiterea acestui gen de infracţiuni coruperea funcţionarilor publici este, de cele mai multe ori, preferată modului legal şi normal de desfăşurare a afacerilor, în timp ce violenţa, atât de des întâlnită în trecut, este tot mai puţin folosită datorită faptului că atrage atenţia opiniei publice şi intervenţia urgentă a organismelor coercitive ale statului.

Formele criminalităţii organizate nu se pot realiza fără coruperea (mituirea) unor funcţionari care favorizează sau acoperă o serie de fapte ilegale.

Demersurile inculpatului C.I. vizând acapararea pieţei de alcool locale, respectiv din municipiul Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, au fost favorizate şi prin coruperea mai multor persoane cu funcţii de conducere în autorităţile locale ale statului (Garda Financiară, Parchet, Poliţie, finanţele publice etc.). În derularea ilegalităţilor deja menţionate, inculpatul C.I. a beneficiat de consiliere economico-financiară şi de protecţie, reuşind să-i cointereseze material pe inculpaţii F.M. şi G.Ş., foşti şef, respectiv şef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita. Aceştia au primit bani, bunuri şi alte foloase necuvenite pentru ca, profitând de funcţiile pe care le-au avut, să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminenţa unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală şi prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licenţelor de producţie deţinute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. şi a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piaţa de băuturi alcoolice.

Inculpaţii F.M. şi G.Ş. au deţinut în perioada 1994-2004 funcţiile de comisar şef şi, respectiv, comisar şef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita.

Relaţiile existente între cei doi şefi ai Gărzii Financiare Harghita şi omul de afaceri inculpatului C.I. erau de notorietate în municipiul Miercurea Ciuc, aceştia fiind văzuţi destul de des, inculpatul G.Ş. chiar foarte des, la sediul firmei N. în biroul inculpatului C.I., stând de vorbă. Deşi intrau în atribuţiile lor de conducere să dispună efectuarea unor controale de fond, în perioada 1998 - mai 2004, cei doi comisari şefi ai Gărzii Financiare Harghita, inculpaţii G.Ş. şi F.M., nu au trimis niciun comisar în control de fond la firmele patronate de inculpatul C.I.

Această protecţie a firmelor inculpatului C.I. de către inculpaţii G.Ş. şi F.M. s-a extins şi prin prevenirea acestuia privind iminenţa unor controale financiare la sediile firmelor lui de către Garda Financiară Centrală.

În acest sens menţionăm că la data de 07 octombrie 2002 o comisie formată din mai mulţi comisari ai Gărzii Financiare Centrale s-au deplasat în Miercurea Ciuc pentru a efectua un control la firma M. (societate care făcea parte din Holdingul N.) specializată în producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice (societate la care era angajată şi F.D., soţia inculpatului F.M.). Întrucât comisarilor nu li s-a permis accesul în incinta societăţii comerciale M., aceştia au apelat la conducerea Gărzii Financiare Harghita, inculpaţii F.M. şi G.Ş., să-i ajute şi, după lungi negocieri cu reprezentanţii firmei, au convenit ca acţiunea de control să înceapă a doua zi de dimineaţă.

Amânarea controlului pentru a doua zi s-a realizat în vederea punerii la punct a documentelor contabile şi a stocului de marfă ce făceau obiectul verificării.

Cu toate acestea, în urma verificărilor efectuate în data de 08 octombrie 2002, comisarii au constatat existenţa în depozitul societăţii a unei cantităţi de 391 litri alcool etilic rafinat la 96 grade pentru care nu au putut fi prezentate acte justificative care să ateste provenienţa legală, drept urmare, administratorul SC M. SRL a fost amendat cu suma de 3 miliarde ROL.

De asemenea, s-a stabilit că în perioada 23-28 februarie 2003 la punctul de lucru al SC M. SRL, s-a derulat o acţiune de verificare în baza tematicii de control emisă de Comisia Centrală de Coordonare a Echipelor Mixte de Control pentru verificarea producătorilor de alcool şi băuturi spirtoase. Inculpaţii F.M. şi G.Ş. l-au prevenit, anterior controlului, pe inculpatul C.I., pentru ca acesta să poată pune la punct documentele şi să rezolve neregulile care puteau fi identificate. De menţionat ar fi că reprezentanţii comisiei centrale de control au întâmpinat greutăţi în verificarea documentelor, acestea fiindu-le puse la dispoziţie după lungi discuţii, organele de control fiind efectiv sfidate de reprezentanţii firmei, atitudine pe care inculpatul C.I. o impunea angajaţilor săi în relaţiile cu acestea.

În urma controlului a fost întocmită o notă de constatare, în care se menţiona că în urma verificării obiectivelor prevăzute în tematică s-au stabilit că obligaţiile de plată faţă de bugetul de stat sunt achitate în întregime cu excepţia unei amenzi de 3 miliarde ROL, sumă care la data controlului nu era înregistrată în evidenţa contabilă, fiind contestată (amendă dată de comisarii Gărzii Financiare Centrale la data de 07 octombrie 2002). Nota de constatare, semnată şi de reprezentantul agentului economic, inculpatul C.A.D. a îngreunat demersurile conducerii firmei de a obţine reautorizarea acesteia.

Un alt exemplu ar fi acela că la data de 11 iunie 2003, echipei de control a Gărzii Financiare Centrale i s-a refuzat accesul în incinta SC M. SRL, sub pretextul că în acel moment nu se desfăşurau activităţi de producţie, iar conducerea societăţii nu era prezentă, control ce s-a efectuat pe data de 12 iunie 2003, doar într-o secţie de producţie.

Ambii inculpaţi (G.Ş. şi F.M.) l-au consiliat pe inculpatul C.I. cu privire la legislaţia nou apărută în domeniul rambursărilor de TVA şi accize, precum şi orice legi noi din domeniul economico-financiar care permiteau eludări ale obligaţiei de plată către bugetul de stat.

Relevante în acest sens sunt sfaturile pe care inculpatul G.Ş. le-a dat inculpatului C.I. cu privire la constituirea societăţii comerciale S.A. şi a farmaciei pentru a beneficia de rambursări de TVA şi accize, precum şi contestarea în instanţă a procesului verbal întocmit de comisarii Gărzii Financiare Centrale, cu ocazia controlului din data de 08 octombrie 2002, prin care s-a aplicat o amendă de 3 miliarde ROL, pe motiv că acea cantitate de alcool (391 litri) se afla în instalaţiile de producţie şi nu putea fi evacuată. Mai mult decât atât, inculpatul G.Ş. l-a sfătuit pe inculpatul C.I. pentru a nu mai figura cu amenda de 3 miliarde ROL neachitată, să solicite un nou control organelor financiare care să evidenţieze că firma SC M. SRL nu are obligaţii fiscale.

Pe lângă această protecţie constând în neefectuarea controalelor, prevenirea privind iniţierea unor controale de către Garda Financiară Centrală şi consilierea pe probleme de legislaţie economico-financiară, această protecţie s-a mai concretizat şi în încercarea de a scoate de pe piaţa din municipiul Miercurea Ciuc a firmelor concurente inculpatului C.I., respectiv a societăţilor comerciale E.D. şi societăţile care distribuiau produsele din alcool ale societăţii E.D., prin dispunerea de controale repetate la aceste firme cu intenţia clară de a le închide.

Prin exercitarea defectuoasă şi abuzivă a atribuţiilor de serviciu, şi anume prin toate activităţile nelegale deja menţionate (consilierea inculpatului C.I. cu privire la legislaţia din domeniul economico-financiar, neefectuarea de controale la firmele inculpatului C.I. şi prevenirea acestuia referitor la declanşarea unor controale la firmele lui de către Garda Financiară Centrală) inculpaţii G.Ş. şi F.M. au favorizat activităţile de evaziune fiscală derulate de firmele ce compuneau Holdingul N., în special cele din domeniul producerii şi comercializării alcoolului.

Pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpaţii G.Ş. şi F.M. au fost „recompensaţi” de către inculpatul C.I. cu bani, bunuri şi alte foloase necuvenite.

Astfel, lunar inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în faţa martorului M.T. (în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000) un „stat de plată”, un tabel (ce avea ca rubrici: numele şi prenumele, consilier, suma de bani şi semnătura de primire) în care, alături de cei doi inculpaţi, figurau şi alţi funcţionari publici.

În vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro de faţă cu martorul L.D.P.A.

Din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.) i-a întocmit inculpatului G.Ş. 4 proiecte de case de vacanţă, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziţia inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ş., proiect după care acesta şi-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat în jur de 10 milioane ROL şi că a executat, împreună cu oamenii şi utilajele de la societăţile H.A. şi R., lucrări de fundaţie la vila lui G.Ş. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

Inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snowmobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi şi 3 miei.

Tot inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M.B. pe care a condus-o atât el, cât şi fiul său, fiind văzut la volanul acestei maşini de mai mulţi colegi de serviciu.

Atât inculpatul G.Ş., cât şi inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003 porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în faţa martorului S.L.

Periodic inculpaţii G.Ş. şi F.M. veneau la sediul societăţii N. şi luau de la magazia „de protocol” băuturi fine (ţigări şi cafea).

În ceea ce priveşte transferul proprietăţii a mai multor autoturisme (marca F. şi B.) şi terenuri care iniţial au aparţinut inculpatului C.I. şi ulterior au intrat în posesia inculpatului G.Ş., facem următoarele precizări:

Relaţia dintre inculpatul C.I. şi inculpatul G.Ş. se evidenţiază încă din anul 1996 când acesta din urmă intră în posesia unui autoturism marca F, folosit anterior de ex-soţia inculpatului C.I. şi anume C.G.

Martorul C.C. a declarat că a lucrat la societatea lui C.I., SC N.I. SA, în cursul anului 1994 sau 1995, în calitate de şofer, deşi în contractul de muncă era trecut ca paznic. Martorul afirmă că între C.I. şi G.Ş. existau relaţii de prietenie. Într-una din zile, C.I. i-a spus martorului că trebuie să meargă în Ungaria la service-ul mărcii F. pentru a repara (a schimba anumite piese) autoturismul marca F. şi că îl va însoţi G.Ş. Cât timp a durat revizia generală, G.Ş. a stat tot timpul în service, supraveghind reparaţiile auto. Nu-şi mai aminteşte exact cât a costat revizia generală, dar crede că a costat între 50.000 şi 80.000 forinţi. Martorul a plătit costul reparaţiei din banii pe care îi dăduse C.I. la plecare. Tot din banii daţi de C.I., martorul declară că a plătit toate cheltuielile efectuate de el şi G.Ş. pe parcursul călătoriei, inclusiv mesele.

După terminarea reparaţiilor, martorul C.C. şi G.Ş. au înnoptat la vila lui C.I. din Godolo (Ungaria).

Revenind în ţară cu autoturismul marca F., martorul a spus că la circa o săptămână, l-a văzut pe G.Ş. conducând acest autoturism, iar în prezent autoturismul marca F. se află la fratele lui G.Ş.

Martorul C.C. a mai declarat că a auzit vorbindu-se că G.Ş. ar fi omul lui C.I. şi că ar fi primit cadou de la acesta pe lângă autoturismul marca F. şi două autoturisme marca B.

De asemenea, martorul a spus că a plecat de la firma lui C.I. deoarece s-a certat cu acesta pe motivul că C.I. dorea să ajungă prin intermediul lui la tatăl său care era procuror - şeful secţiei criminalistice din Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

În perioada anilor 2002-2003, atât inculpatul G.Ş., cât şi soţia sa G.D.M., au fost văzuţi pe străzile din municipiul Miercurea Ciuc conducând un autoturism marca B. de culoare verde. Acest autoturism, în perioada respectivă, aparţinea Holdingului N. În data de 23 octombrie 2001 autoturismul în cauză a fost vândut de către inculpatul C.I. soţiei inculpatului G.Ş.

În data de 10 martie 2000 prin Vama Borş a fost introdus în România, autoturismul marca B., destinatar figurând G.I.

Autoturismul a fost cumpărat prin sistem leasing de la societatea de leasing C.C. LLC cu sediul în Marea Britanie.

Împuternicit pentru efectuarea importului şi efectuarea formalităţilor vamale la Vama Borş a fost K.G., consilier al inculpatului C.I. şi „eminenţa cenuşie” a Holdingului N., după cum afirmă unii dintre martori.

SC A.N. SRL ai cărui asociaţi sunt G.D.M. şi G.I., respectiv soţia şi fratele lui G.Ş., în data de 04 august 2003 introduce în ţară un autoturism, marca B., achiziţionat în sistem leasing tot de la societatea C.C. LLC.

Împuternicit pentru a aduce autoturismul din Ungaria este acelaşi consilier al inculpatului C.I., şi anume K.G.

De menţionat faptul că majoritatea autoturismelor cumpărate în sistem leasing de inculpatul C.I. pentru sine sau pentru Holdingul N., precum şi o parte din cele achiziţionate de SC A.N. SRL au fost aduse din Ungaria, prin intermediul firmei de leasing C.C. LLC cu sediul social în Marea Britanie.

Prin adresa din data de 30 noiembrie 2004, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Punctul Naţional Focal a comunicat răspunsul primit de la ofiţerul de legătură al Marii Britanii la Bucureşti care a informat că „nu există nici o companie cu denumirea C.C. LLC înregistrată în Marea Britanie”.

În data de 12 iulie 2001 inculpatul C.I., a cumpărat de la D.C. două terenuri intravilane (fâneaţă) în suprafaţă totală de 54.000 m.p.

La data de 27 martie 2002, inculpatul C.I. a parcelat terenul intravilan în suprafaţă de 43.606 m.p. în cinci noi corpuri funciare:

- Corpul funciar nr. I - teren intravilan în suprafaţă de 14.376 m.p.;

- Corpul funciar nr. II - teren intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p.;

- Corpul funciar nr. III - teren intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p.;

- Corpul funciar nr. IV - teren intravilan în suprafaţă de 7.397 m.p.;

- Corpul funciar nr. V - teren intravilan în suprafaţă de 1.833 m.p.

În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în data de 27 martie 2002, terenul în suprafaţă de 10.394 m.p. a fost intabulat cu titlu de cumpărare în favoarea fiului inculpatului F.M. şi anume F.D.Ş., în vârstă de 19 ani, la data tranzacţiei, cu suma de 4.100 dolari S.U.A. Valoarea reală a terenului la data şi în zona respectivă era de 10.000 - 15.000 dolari S.U.A., aşa cum rezultă din adresa din 02 decembrie 2004 a Companiei Imobiliare Europa din Miercurea Ciuc.

Tot în 27 martie 2002 prin contractul de vânzare-cumpărare, inculpatul C.I. a vândut familiei inculpatul G.Ş. şi G.D.M., dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p. şi tot cu suma de 4.100 dolari S.U.A., teren care avea la data şi în zona respectivă, valoarea de circulaţie estimată între 10.000 - 15.000 dolari S.U.A.

Ulterior, în data de 25 mai 2004, familia G.Ş. şi D.M., a vândut dreptul de proprietate asupra terenului, cumpărător fiind M.V.

Dreptul de proprietate asupra parcelelor a fost vândut de către inculpatul C.I. în 02 octombrie 2003 şi 08 decembrie 2003 lui M.V. şi concubinei acestuia R.R.

La data de 27 ianuarie 2004, M.V. şi R.R. revând dreptul de proprietate asupra parcelelor de 14.376 m.p., 7.397 m.p. şi 1.833 m.p. inculpatului C.I.

Au existat legături şi între rudele familiei inculpatului G.Ş. cu inculpatul C.I. sau societăţi comerciale în care acesta este asociat. Astfel, în data de 02 februarie 2000, prin contract de vânzare-cumpărare, SC S.O. SRL, reprezentată prin G.I. (fratele inculpatului G.Ş.), a vândut dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în Miercurea Ciuc, format din teren de 160 m.p. pe care se află un spaţiu comercial, către SC S. SRL, reprezentată prin administrator T.R.

Tot în acest context, prin autentificarea din 30 mai 2000, inculpatul C.I. şi C.G. a transmis dreptul de folosinţă asupra unui teren în suprafaţă totală de 3.800 m.p. în favoarea SC S.O. SRL, reprezentată de G.I. în vederea construirii de către această societate a unei staţii de benzină.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor s-au probat cu:

- sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie înregistrată în 16 mai 2003;

- referat cu propunere de declinare a competenţei;

- proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare;

- declaraţie martor P.T.M.;

- declaraţie martor M.M.N.;

- declaraţie inculpat F.M.;

- declaraţie inculpat G.Ş.;

- proces-verbal de confruntare între martora P.T.M. şi inculpatul F.M.;

- declaraţie martor P.T.M.;

- declaraţie martor B.K.;

- declaraţie martor M.N.;

- declaraţie martor M.I.;

- declaraţie martor M.M.N.;

- declaraţie martor S.L.;

- declaraţie martor N.A.;

- declaraţie martor M.I.;

- declaraţie martor S.L.;

- proces-verbal din 11 mai 2004 al scms. G.M.A.;

- declaraţie martor S.L.;

- declaraţie martor M.T.;

- declaraţie martor C.C.;

- declaraţie martor C.A.;

- declaraţie martor L.G.;

- declaraţie martor E.I.;

- declaraţie martor A.I.;

- declaraţie martor D.A.;

- declaraţie martor P.A.;

- declaraţie martor M.D.;

- declaraţie martor V.C.;

- declaraţie martor S.M.;

- declaraţie martor P.T.;

- declaraţie martor I.L.;

- declaraţie martor S.V.C.;

- declaraţie martor C.I.;

- declaraţie martor M.A.U.;

- declaraţie martor P.G.;

- declaraţie martor M.A.;

- procese-verbale de constatare a contravenţiilor emise de Secţia Financiară Harghita;

- declaraţie martor T.G.;

- declaraţie martor G.I.;

- declaraţie martor K.Z.;

- declaraţie martor D.T.;

- declaraţie martor T.L.I.;

- declaraţie martor B.J.;

- declaraţie martor B.V.;

- declaraţie martor K.T.;

- declaraţie martor S.P.;

- declaraţie martor S.Z.;

- declaraţie martor P.G.M.;

- declaraţie martor L.G.;

- declaraţie martor L.D.P.A.;

- declaraţie inculpat F.M.;

- declaraţie inculpat G.Ş.;

- rechizitoriu nr. 36/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 55/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 57/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 47/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 34/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 65/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 33/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 50/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 39/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 71/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 53/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 37/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 38/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 52/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- rechizitoriu nr. 29/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş;

- declaraţie inculpat F.M.;

- declaraţie inculpat C.D.A.;

- declaraţie martor S.L.;

- declaraţie martor D.S.;

- notă de constatare din data de 05 octombrie 2001 a Gărzii Financiare - Secţia Harghita;

- declaraţie martor P.A.;

- declaraţie martor S.G.;

- declaraţie martor C.A.;

- declaraţie martor B.M.;

- declaraţie martor S.I.;

- declaraţie martor L.D.P.A.;

- declaraţie martor Z.F.;

- declaraţie martor S.M.E.;

- declaraţie martor P.G.;

- declaraţie martor N.P.;

- declaraţie martor H.M.G.;

- declaraţie martor S.M.;

- declaraţie martor V.J.;

- declaraţie martor V.A.M.;

- declaraţie martor B.V.;

- declaraţie martor M.I.;

- declaraţie martor O.D.;

- declaraţie martor I.N.C.;

- declaraţie martor T.V.;

- declaraţie martor N.D.;

- declaraţie martor P.S.;

- declaraţie martor R.T.;

- declaraţie martor I.D.;

- declaraţie martor D.G.A.;

- declaraţie martor M.M.S.;

- declaraţie martor M.C.;

- declaraţie martor C.R.M.;

- declaraţie martor S.G.;

- declaraţie martor S.V.C.;

- declaraţie martor T.L.I.;

- declaraţie martor D.N.;

- declaraţie martor I.L.;

- declaraţie martor M.C.;

- declaraţie martor M.C.I.;

- declaraţie martor P.S.;

- declaraţie martor B.J.;

- declaraţie martor S.G.;

- declaraţie martor L.A.;

- declaraţie martor O.A.;

- declaraţie martor Z.F.;

- declaraţie martor M.T.;

- declaraţie martor L.G.;

- declaraţie martor L.D.P.A.;

- declaraţie martor T.L.I.;

- declaraţie martor S.V.C.;

- declaraţie martor C.R.M.;

- declaraţie martor M.P.;

- proces-verbal din 07 martie 2003 încheiat la SC D.F. SA;

- hotărâre din 07 martie 2003 SC D.F. SA;

- adresă a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanelor Harghita cu anexe;

- notă de constatare efectuată de Garda Financiară la SC E.D. SA;

- declaraţie martor P.S.;

- declaraţie martor B.M.R.;

- declaraţie martor C.P.F.;

- declaraţie martor P.Ş.;

- declaraţie martor D.A.;

- declaraţie martor N.E.M.;

- declaraţie martor C.E.A.;

- declaraţie martor F.E.J.;

- proces-verbal din 29 septembrie 2004 al scms. M.D. cu anexe;

- declaraţie inculpat G.Ş.;

- declaraţie inculpat F.M.;

- declaraţie inculpat C.D.A.;

- declaraţie inculpat C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 1993;

- extras de carte funciară;

- adresa din 23 iulie 2004 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră;

- declaraţie de avere G.Ş.;

- declaraţie de avere F.M.;

- contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din 17 octombrie 1996;

- adresa cu anexe din 12 iulie 2004 a Serviciului Impozite şi Taxe - Primăria Miercurea Ciuc;

- declaraţie vamală pentru autoturism marca M. pe numele F.M.;

- declaraţie vamală pentru autoturism teren marca B. destinatar SC A. SRL;

- declaraţie vamală autoturism marca F. destinatar SC A. SRL;

- contract de leasing din 15 februarie 2000;

- autorizaţie de admitere temporară din 29 martie 2000;

- declaraţie vamală autoturism marca B. destinatar SC A. SRL;

- notă de constatare din 11 octombrie 2002 a Gărzii Financiare Centrale;

- proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 11 octombrie 2002;

- notă de constatare din 21 februarie 2003 a Direcţiei Control Fiscal;

- documentaţie SC H. SRL Miercurea Ciuc;

- documentaţie SC P.H. SA;

- documentaţie SC I.S.C. SA;

- documente de control întocmite de Garda Financiară Harghita la societăţile comerciale: V.B.H. SA, A.P. SRL, E.D. SA, M.Z. SRL, C. SRL, A.P.C. SA, F. SA şi S.B. SA;

- documente de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita în legătură cu societăţile comerciale: L.M.M. SA, D. SA, M.Ţ. SA, M.P. SA, H.C. SRL, C.X. SA, P.N. SA, C.I. SRL, R.S. SRL, H. SRL, A. SRL, M.V. SRL, N. SRL, V.B.H. SA, C. SRL, E.C. SA, U.P. SRL, A.E. SRL, B.Z. SRL, H.B. SRL, D.C.I.E. SRL, M.P.C. SRL, F. SRL, T.T. SRL, L.L. SRL, P.H. SA, F. SA, K. SRL, M.P. SA şi M.D. SRL;

- raport cu rezultatele controalelor Gărzii Financiare Centrale la unele societăţi comerciale din judeţul Harghita;

- note explicative de la conducerea Gărzii Financiare Harghita şi alte documente justificative;

- raport al Autorităţii Naţionale de Control cuprinzând rezultatele controlului efectuat la Garda Financiară Harghita şi alte documente cuprinzând verificările efectuate de Garda Financiară Centrală;

- verificări efectuate în perioada 27 aprilie 2004 - 29 aprilie 2004 la SC A. SRL şi SC M.D. SRL;

- verificări efectuate în perioada 23 - 27 iunie 2003 de către Autoritatea Naţională de Control - Comisariatul General la Garda Financiară - Secţia Harghita ca urmare a sesizărilor făcute împotriva conducerii acesteia;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 încheiat de A.N.A.F. - Direcţia Controlului Fiscal Covasna şi Direcţia Controlului Fiscal Harghita la SC R. SRL Miercurea Ciuc şi anexe;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC S.C. SRL şi anexe;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC F. SRL;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 încheiat de Direcţia Control Fiscal Harghita în legătură cu tranzacţiile dintre SC N.I. SA şi SC B. SRL;

- notă de constatare unilaterală din 30 aprilie 2004 la SC H. SRL cu anexe;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 privind verificarea SC H.A. SA;

- date despre SC H.A.B. SA şi SC H.A. SA de la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita;

- proces-verbal din 28 iunie 2004 încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Harghita la SC A.H. SRL cu anexe;

- contract de închiriere între SC C.X. SA şi SC H.C. SRL;

- date despre SC H.C. SRL de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita;

- proces-verbal din 23 mai 2004 al cms. C.I.E.;

- proces-verbal din 23 iunie 2004 încheiat de Direcţia Controlului Fiscal Miercurea Ciuc la SC W.N. SRL;

- adresa din 29 iunie 2004 a Direcţiei Controlului Fiscal Harghita către I.P.J. Harghita referitoare la inspecţia fiscală generală a SC N.I. SA;

- proces-verbal din 28 iunie 2004 al Direcţiei Control Fiscal Harghita în legătură cu inspecţia fiscală generală la SC N.I. SA;

- nota din 26 mai 2004 a Direcţiei Control Fiscal Harghita la SC H.C. SRL;

- proces-verbal din 15 iunie 2004 al Direcţiei Control Fiscal Harghita la SC P.N. SRL;

- proces-verbal din 15 iunie 2004 al Direcţiei Control Fiscal Harghita la SC C.T. SRL;

- notă unilaterală din 22 iunie 2004 a Direcţiei Control Fiscal Harghita la SC N.I. SA;

- proces-verbal din 05 iulie 2004 al Direcţiei Control Fiscal Harghita la SC M.V. SRL;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A.B. SA;

- proces-verbal din 30 iunie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A. SA;

- proces-verbal din 02 iulie 2004 al A.N.A.F. la SC H.A.M. SA;

- proces-verbal din 01 iulie 2004 al A.N.A.F. la SC H. SA;

- documente referitoare la activitatea de import desfăşurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- declaraţie vamală cu anexe din 28 decembrie 2001 prin care SC N.I. SA a importat două autopropulsate pentru zăpadă (sanie) din Austria;

- documente referitoare la activitatea de import desfăşurată în perioada 1999-2004 de către SC N.I. SRL prin Biroul Vamal Miercurea Ciuc;

- raport al Gărzii Financiare Centrale din iulie 2003 în legătură cu verificarea sesizărilor referitoare la protecţia unor firme din judeţul Harghita asigurată de conducerea Gărzii Financiare - Secţia Harghita;

- adresa din 08 septembrie 2004 a Gărzii Financiare - Comisariatul General, cu anexe, în legătură cu acte de control încheiate în anii 2002-2003 la SC H. SA, SC M.V. SRL, SC N.I. SRL, SC H.A. SA şi SC H.A.B. SA;

- adresa din 28 septembrie 2004 a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanelor Harghita (cu anexe) referitoare la înmatricularea unui număr de 17 autovehicule de către SC N.I. SA;

- declaraţie inculpat G.Ş.;

- declaraţie inculpat F.M.;

- declaraţie inculpat K.J.;

- declaraţie inculpat C.D.A.;

- declaraţie martor B.J.;

- proces-verbal din 27 octombrie 2004 prin care martorul B.J. a depus o planşe foto cu fotografii ale snowmobilului;

- declaraţia vamală din 28 decembrie 2001 referitoare la importul a două autopropulsate pentru zăpadă (sanie);

- declaraţie martor S.L.;

- declaraţie martor M.T.;

- declaraţie martor P.A.;

- declaraţie martor L.D.P.A.;

- declaraţie martor M.C.;

- declaraţie martor C.E.A.;

- declaraţie martor C.A.;

- declaraţie martor L.G.;

- declaraţie martor U.C.;

- declaraţie martor A.J.;

- declaraţie martor B.D.B.;

- declaraţie martor G.Ş.;

- declaraţie martor N.C.V.;

- declaraţie martor S.I.;

- declaraţie martor P.S.I.;

- declaraţie martor P.G.M.;

- declaraţie martor C.T.;

- declaraţie martor C.C.;

- proces-verbal din data de 28 octombrie 2004 încheiat de ofiţeri de poliţie judiciară ai P.N.A. cu ocazia identificării vehiculului tip snow-mobil;

- declaraţie de consimţământ a martorului B.J.;

- planşe foto reprezentând snow-mobilul identificat la martorul B.J.;

- planşe foto cu proprietăţile inculpatului C.I.;

- planşe foto cu proprietăţile inculpatului F.M.;

- planşe foto cu proprietăţile inculpatului G.Ş.;

- declaraţie martor B.T.;

- declaraţie martor G.Ş.;

- declaraţie martor C.I.;

- declaraţie martor M.N.J.;

- declaraţie martor T.L.I.;

- declaraţie martor S.V.C.;

- declaraţie martor I.L.;

- declaraţie martor P.G.;

- declaraţie martor T.M.M.;

- declaraţie martor B.V.;

- declaraţie martor M.E.;

- declaraţie martor M.V.;

- declaraţie martor H.M.G.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p. între C.I. şi G.Ş.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p. între G.Ş. şi M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui teren intravilan în suprafaţă de 10.000 m.p. între C.I. şi M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a trei terenuri intravilane în suprafaţă de 14.376 m.p., 7.397 m.p., respectiv 1.833 m.p., între C.I. şi M.V.;

- contract de vânzare-cumpărare a trei terenuri intravilane în suprafaţă de 14.376 m.p., 7.397 m.p., respectiv 1.833 m.p., între M.V. şi C.I.;

- carte funciară;

- act de parcelare a unui teren în cinci corpuri funciare de către C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare teren intravilan în suprafaţă de 10.394 m.p. între C.I. şi F.D.Ş.;

- contract de vânzare-cumpărare apartament situat în Miercurea Ciuc între S.M.A. şi F.M.;

- contracte de vânzare-cumpărare terenuri şi imobile între inculpatul C.I., inculpatul G.Ş. şi inculpatul F.M., pe de o parte, şi alte persoane fizice şi juridice, pe de altă parte;

- contract vânzare-cumpărare apartament situat în Miercurea Ciuc între C.D.A. şi C.I.;

- contract de vânzare-cumpărare a unui apartament situat în Miercurea Ciuc între C.I. şi C.D.A.;

- contracte de vânzare-cumpărare de terenuri şi imobile între C.I. şi diferite persoane;

- adresă cu anexe a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Populaţiei Harghita;

- contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca F. între C.G. şi G.Ş.;

- documente import autoturisme de către SC A. SRL;

- acte construire casă de locuit în Miercurea-Ciuc, de către F.M.;

- contracte de leasing pentru autoturisme între societatea de leasing C.C. LLC şi SC A. SRL;

- documente de la Biroul Vamal Miercurea Ciuc, R. Miercurea Ciuc şi R. Borş în legătură cu importuri auto ale SC A. SRL;

- documente referitoare la plăţile valutare efectuate de SC A. SRL către firmele C.C.O. LLC şi C.C. LLC în perioada 1998-2004;

- adresa cu răspunsul ofiţerului de legătură al Marii Britanii la Bucureşti în legătură cu datele de identificare ale societăţii comerciale C.C. LLC. cu sediul în Londra;

- declaraţie martor K.S.;

- memoriu de specialitate arhitectură al SC E.S. SRL întocmit de K.S.;

- declaraţie martor T.C.;

- declaraţie martor A.Z.;

- declaraţie martor I.I.;

- declaraţie martor G.D.M.;

- declaraţie martor Ş.G.;

- declaraţie martor B.V.;

- declaraţie martor B.M.E.;

- declaraţie martor G.A.;

- declaraţie martor B.T.;

- declaraţie martor K.A.;

- declaraţie martor G.E.A.;

- declaraţie martor V.L.;

- declaraţie martor P.E.;

- declaraţie martor S.A.;

- declaraţie martor E.Z.;

- declaraţie martor P.B.;

- declaraţie martor M.S.;

- declaraţie martor F.D.Ş.;

- proces-verbal din 22 noiembrie 2004;

- declaraţie martor G.I.;

- fişa postului pe numele G.Ş.;

- fişa postului pe numele F.M.;

- declaraţie martor D.S.;

- situaţii referitoare la dosare sau lucrări penale ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş privind pe inculpatul T.R., C.I., C.D.A. şi K.J.;

- declaraţie inculpat C.I.;

- declaraţie inculpat K.J.;

- declaraţie martor S.A.;

- declaraţie martor P.A.;

- declaraţie martor M.T.;

- declaraţie martor K.J.G.;

- declaraţie martor S.L.;

- extras din expertiza întocmită de Societatea Generală a Experţilor Tehnici din România - Filiala Mureş pentru terenuri şi construcţii în vigoare la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare şi succesiuni;

- raport al A.N.A.F. - Direcţia de Audit Public Intern;

- documente ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în legătură cu identificarea societăţilor M.V. SRL, H.P.C. SRL, G.S.C. SRL, S.G. SA, P. SRL, C.V. SRL, P.P. SRL, S.E. SRL Botoşani - filiala Tecuci SRL, T.M.P. SRL;

- proces-verbal din 05 iulie 2004 al A.N.A.F. în legătură cu inspecţia fiscală la SC M.V. SRL;

- decizii ale Administraţiei Finanţelor Publice Miercurea Ciuc pentru instituirea de popriri asigurătorii;

- declaraţie inculpat C.I.;

- declaraţie inculpat K.J.;

- declaraţie inculpat T.R.;

- declaraţie inculpat C.D.A.;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală;

- mandate de arestare preventivă emise de Tribunalul Bucureşti;

- adrese ale Tribunalului Bucureşti prin care s-a comunicat prelungirea duratei măsurii arestării preventive;

- fişa de evidenţă a inculpatului K.G.;

- articole de ziar;

- notă de constatare încheiată de Garda Financiară Centrală la data de 11 octombrie 2002;

- contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile;

- adresă a Companiei Imobiliare E.;

- adresă a Biroului Notarial Public C.A.;

- date O.R.C. despre societăţile: F.I. SRL, N.I. SA, N.G. LTD, B.P. SRL;

- act adiţional la actul constitutiv al SC H.C. SRL;

- act adiţional şi contract de cesiune la statutul SC M.V. SRL;

- act adiţional la actul constitutiv al SC N.I. SA;

- raport întocmit de Garda Financiară Centrală din iulie 2003;

- notă de constatare a Gărzii Financiare Centrale din 11 octombrie 2002;

- notă de constatare a Gărzii Financiare Centrale din 10 octombrie 2002;

- act adiţional la actul constitutiv al SC R. SRL;

- act constitutiv al SC B. SRL;

- act adiţional la statutul SC W.N. SRL;

- act adiţional la actele constitutive ale SC A.H. SRL;

- hotărâre a Adunării generale extraordinare a acţionarilor SC H.A.M. SA;

- contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile;

- acte adiţionale la actul constitutiv al societăţilor comerciale M.V., F., R., H. SA, C.X. SA;

- contracte de vânzare-cumpărare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 2669/2004 din 23 decembrie 2004.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 893 din 07 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Olt.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 1200/2005 din 14 februarie 2005.

Prin încheierea nr. 6622 din 23 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Suceava.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 2599/P/2005 din 30 noiembrie 2005 (număr vechi), ulterior numărul nou de dosar devenind 44/86/2005.

Prin ordonanţa din data de 15 septembrie 2004, Parchetul Naţional Anticoruptie a dispus faţă de inculpatul G.Ş. măsura reţinerii pe timp de 24 ore, de la data de 15 septembrie 2004 (ora 15.30) până la data de 16 septembrie 2004, iar prin încheierea din data de 16 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 16 septembrie 2004, până la data de 14 octombrie 2004.

Prin ordonanţa din data de 30 septembrie 2004 Parchetul Naţional Anticoruptie a dispus faţă de inculpatul F.M. măsura reţinerii pe timp de 24 de ore, de la data de 30 septembrie 2004 (ora 15.30) până la data de 01 octombrie 2004, iar prin încheierea din data de 01 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 01 octombrie 2004, până la data de 29 octombrie 2004.

Prin ordonanţa din data de 30 septembrie 2004 Parchetul Naţional Anticoruptie a dispus faţă de inculpatul C.D.A. măsura reţinerii pe timp de 24 de ore, de la data de 30 septembrie 2004 (ora 21.20) până la data de 01 octombrie 2004, iar prin încheierea din data de 01 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.D.A. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 01 octombrie 2004, până la data de 29 octombrie 2004 inclusiv.

La data de 06 decembrie 2004 Parchetul Naţional Anticoruptie a dispus reţinerea, pe o durată de 24 ore, a învinuiţilor C.I., T.R. şi K.J., iar prin încheierea din 07 decembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 6792/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I p enală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.I., K.J. şi T.R. pe timp de 29 de zile, cu începere de la 07 decembrie 2004 şi până la data de 04 ianuarie 2006, inclusiv.

Ulterior, măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii sus-menţionaţi a fost prelungită şi apoi menţinută de către instanţele de judecată, iar prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 326/2006, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaţilor C.I., G.Ş., F.M., T.R., K.J. şi C.D.A. şi s-a înlocuit cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi la Tribunalul Olt inculpaţii C.I., G.Ş., F.M., K.J., C.D.A., T.R. şi martorii S.E.D., S.A., H.Z., S.C., B.J., B.K., B.M., B.I.V., B.T., C.A., B.V., C.P.F., B.M.E., B.U.V., B.M.R., L.G., C.I., S.V.C., C.C., B.T., B.D.B., L.D.A., S.L., P.A., M.T., C.R.M., A.Z. După strămutare, la Tribunalul Suceava au fost audiaţi martorii C.A., D.A., S.C.I., D.N., D.T., E.I., K.T., D.S., D.A., G.A., G.E.A., H.M.G., I.L., I.I., K.S., K.J.G., A.J., G.D.M., M.D., M.A.U., L.G., M.M.N., M.N., M.I., M.C., M.D., F.E.J., C.E.A., D.G.A., M.M.S., M.N.J., M.S., M.C., G.I., C.E.A., K.S., M.A., M.E., N.P., O.A., P.M.M., N.A., I.N.C., O.D., M.P., I.D., P.Ş., N.E.M., P.S.I., P.G., K.A., E.Z., N.C.V., M.C.I., P.G.M., I.L., M.V., P.S., P.B., R.T., M.I., S.G., S.L., S.P., A.I., Ş.G., T.L.I., T.M.M., V.C., S.M., S.I.M., V.J., V.A.M., U.C., T.G., V.L., P.E., S.I.C., Z.F., M.L., H.A., C.C.G., C.F.C., M.S.G.

Prin sentinţa penală nr. 73 din 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 44/86/2005 (2599/P/2005), s-au dispus următoarele:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 326/2006 faţă de inculpatul C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., luată prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 326/2006 faţă de inculpatul G.Ş.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.R. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.G. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi avocat A.M., iar prin decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, au fost admise apelurile declarate de avocat A.M. şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinţei penale nr. 73 din data de 21 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 44/86/2005.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală în sensul că s-a dispus înlăturarea din sentinţă a dispoziţiilor de achitare pentru fiecare dintre inculpaţii G.Ş. şi F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi dispoziţiile de respingere a cererii formulate de avocat A.M. privind scutirea de la plata amenzii aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii G.Ş. şi F.M. pentru săvârşirea, de către fiecare, a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. d) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus reducerea amenzii judiciare aplicate apelantei avocat.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, iar prin decizia penală nr. 1645 din 05 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul, a fost casată decizia penală nr. 67 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava şi sentinţa penală nr. 73 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunalul Suceava, constatând că inculpatul C.I. este arestat în altă cauză.

În motivarea deciziei s-a reţinut că din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că anterior pronunţării sentinţei ce a avut loc la 21 februarie 2008, prin adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, în aplicarea dispoziţiilor art. 260 alin. (2) C. pen., a fost comunicat faptul că martorul L.D.P.A. şi-a retras mărturia mincinoasă făcută la cercetarea judecătorească la Tribunalul Olt, situaţie în care - în raport cu principialitatea juridică anterior expusă - instanţa de fond era obligată să dispună reaudierea nemijlocită a acestui martor - în care sens a existat şi solicitare expresă din partea procurorului de şedinţa - iar nu să se limiteze doar la constatarea nelegală din expunerea sentinţei că „nu va mai putea ţine seama de declaraţia acestuia dată în faţa instanţei de judecată urmând să o înlăture de la soluţionarea cauzei”; măsura de ordin procedural sus menţionata era cu atât mai mult necesară şi utilă cauzei cu cât în cadrul deliberării - cu încălcarea prevederilor art. 301 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. - s-a luat măsura înlăturării ca probă în acuzare şi a declaraţiei martorului in cursul urmăririi penale cu motivarea că „nu a fost dată în prezenţa unui traducător autorizat - de limba maghiară existând astfel, suspiciuni cu privire la împrejurarea că martorul nu a înţeles întru-totul conţinutul acelei declaraţii”.

În consecinţă s-a concluzionat că este incident cazul de casare reglementat de pct. 10 al art. 385⁹ C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5994/86/2009.

În rejudecare s-a dispus reaudierea martorilor L.D.P.A., C.A., C.E.A., B.D.B., B.V. şi G.E.A. În rejudecare, la termenul din data de 19 mai 2010 inculpaţii au învederat instanţei că nu doresc să dea declaraţii noi în această fază procesuală, inculpatul C.I. solicitând instanţei consemnare punctului său de vedere în cuprinsul unei declaraţii. S-a procedat la audierea martorilor L.D.P.A., C.A., B.V., iar în ceea ce priveşte martorii C.E.A., B.D.B. şi G.E.A. la termenul din data de 19 ianuarie 2011 instanţa a constatat că deşi s-au emis nenumărate mandate de aducere organele însărcinate cu executare acestora au comunicat instanţei imposibilitatea executării, motiv pentru care, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a pus în discuţie imposibilitatea audierii acestora, urmând a fi avute în vedere declaraţiile anterioare la soluţionarea cauzei. Întrucât reprezentanta Ministerului Public şi părţile au fost de acord, s-a procedat la judecarea cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, cu ocazia rejudecării, prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.I., T.R., K.J., K.G. şi C.A.D., instanţa de fond a constatat că în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat format din inculpaţii T.R., K.J., K.G. şi C.A.D., grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracţiuni grave: de violenţă (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor şi corupţie, înfiinţând şi folosind ca paravan mai multe societăţi comerciale cunoscute sub denumirea de Holdingul N. prin care derula raporturi juridice comerciale fictive în domeniul băuturilor alcoolice în scopul obţinerii de venituri ilicite (rambursări ilegale de TVA şi accize, aprovizionări şi vânzări fără forme legale de băuturi alcoolice), în sumă de aproximativ 300 miliarde ROL.

De asemenea, s-a reţinut că acest grup organizat a activat în perioada 1998-2004 şi a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave: infracţiuni de violenţă, infracţiuni de corupţie şi infracţiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare şi materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004, inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracţiuni grave de violenţă şi economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancţionate până în anul 2004.

Potrivit disp. art. 10 C. pen., legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare, iar potrivit disp. art. 11 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni. Prin urmare, răspunderea penală are loc doar în condiţiile unei legi active, nici o persoană neputând fi trasă la răspundere penală pentru fapte care la data comiterii lor nu erau prevăzute de lege ca infracţiuni.

În consecinţă, în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu s-au putut reţine în sarcina inculpaţilor C.I., T.R., K.J., K.G. şi C.A.D., fapte comise anterior datei de 28 februarie 2003, când a intrat în vigoare Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, inculpaţii sus-menţionaţi ar fi putut fi autorii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, doar dacă s-ar reţine în sarcina lor fapte comise ulterior datei de 28 februarie 2003.

Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a precizat că situaţiile expuse cu privire la săvârşirea de către grupul infracţional organizat de fapte de violenţă, sustragere de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, rambursări de TVA şi restituiri de accize necuvenite, transferuri de sume de bani efectuate între firmele controlate de inculpatul C.I., împrumuturile de bani ale societăţilor de către inculpatul C.I., permutările administratorilor la firmele lui C.I., scoaterea ilegală din ţară a unor sume foarte mari de bani (valută), sunt dovedite prin rechizitoriile şi dosarele penale aflate în lucru prin care inculpaţii C.I., T.R., K.J. şi C.D.A. au fost trimişi în judecată sau sunt cercetaţi penal, actele de control (proces-verbal de control, rapoarte, raport de audit şi note unilaterale de constatare) ale Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională de Control, documentele societăţilor ce compuneau Holdingul N., declaraţiile inculpatului C.D.A. şi declaraţiile martorilor D.S., S.L., C.A., L.D.P.A., C.E.A., M.T., I.L., P.A., M.C.I., L.G., F.E.J., N.E.M., C.E.A., D.A. şi M.C., instanţa constată că a fost sesizată doar cu judecarea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu şi cu judecarea infracţiunilor despre care s-a reţinut că au fost săvârşite de către membrii grupului organizat, astfel încât mijloacele de probă sus-menţionate nu au relevanţă în cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit săvârşirea de către inculpaţii C.I., T.R., K.J., K.G. şi C.A.D. a acestei infracţiuni.

Astfel, potrivit disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Prin urmare, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupune existenţa unei anumite structuri a grupului, existenţa unui plan amănunţit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului în activitatea infracţională, precum şi existenţa scopului de a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În consecinţă, latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cuprinde elemente specifice foarte clar conturate, ce ţin de activitatea de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup, în scopul de a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În practică s-a decis că latura obiectivă a infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional.

Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp şi realizarea unui scop infracţional comun. Aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupun existenţa unei asocieri între membrii grupului organizat.

Instanţa de fond a constatat că în actul de sesizare a instanţei s~a reţinut faptul că grupul organizat a comis în perioada 1998 - aprilie 2004 mai multe infracţiuni grave: de violenţă (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor şi corupţie, precum şi faptul că acest grup organizat a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave: infracţiuni de violenţă, infracţiuni de corupţie şi infracţiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare şi materiale, precizându-se că inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracţiuni grave de violenţă şi economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancţionate până în anul 2004.

Însă, în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat încadrarea juridică a faptelor în scopul comiterii cărora s-ar fi constituit grupul organizat, reţinându~se doar că inculpatul C.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat format din inculpaţii T.R., K.J., K.G. şi C.A.D. grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracţiuni grave: de violenţă (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor şi corupţie, grup care a activat în perioada 1998-2004 şi a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave: infracţiuni de violenţă, infracţiuni de corupţie şi infracţiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare şi materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracţiuni grave de violenţă şi economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancţionate până în anul 2004. Ori, alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. Prin urmare, se impunea ca în actul de sesizare a instanţei să se precizeze atât denumirea infracţiunii celei mai grave care intră în scopul grupului infracţional organizat, cât şi încadrarea juridică a tuturor faptelor în scopul comiterii cărora s-ar fi constituit grupul organizat.

Ori, instanţa a constatat că în actul de sesizare a instanţei, infracţiunile despre care s-a reţinut că au reprezentat scopul constituirii grupului organizat, nu sunt descrise în mod suficient, pentru a se desprinde în ce anume constă, în concret, activitatea coordonată a acestui grup organizat.

Astfel, deşi s-a reţinut că inculpatul C.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat format din inculpaţii T.R., K.J., K.G. şi C.A.D., grup care în perioada 1998 - aprilie 2004 a comis mai multe infracţiuni grave: de violenţă (tentativă de omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj, etc), evaziune fiscală, spălarea banilor şi corupţie, grup care a activat în perioada 1998-2004 şi a avut ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave: infracţiuni de violenţă, infracţiuni de corupţie şi infracţiuni economico-financiare, în scopul de a dobândi beneficii financiare şi materiale, precizându-se că în perioada 1998-2004 inculpatul C.I., împreună cu „persoanele de încredere” au comis nenumărate infracţiuni grave de violenţă şi economice (tentative de omor, răpiri, vătămări corporale, distrugeri, spălare de bani, evaziune fiscală), care au rămas nesancţionate până în anul 2004, instanţa constată că nu s-au precizat, în concret, următoarele: numele persoanelor care au calitatea de subiect pasiv al infracţiunilor sus-menţionate, care anume acte au fost menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, modalitatea de intrare a fiecărui membru în grupul infracţional, precum şi modul de derulare a activităţii acestuia în vederea realizării unui scop infracţional comun, respectiv existenţa unei anumite structuri a grupului, existenţa unui plan amănunţit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracţiune în parte, precum şi existenţa scopului de a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Este real că inculpaţii C.I., T.R. şi K.J. au mai fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni, fără însă ca această împrejurare să aibă relevanţă în cauză, atât timp cât instanţa nu este învestită cu soluţionarea infracţiunilor despre care se precizează în actul de sesizare a instanţei că au fost comise de către membrii grupului organizat.

De altfel, împrejurarea că faţă de inculpaţii sus-menţionaţi s-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată în alte dosare sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, nu conduce la concluzia vinovăţiei lor în ceea ce priveşte acele infracţiuni, decât la data pronunţării unor hotărâri definitive de condamnare. Tribunalul reţine în continuare că din conţinutul fişelor de cazier judiciar ale inculpaţilor, depuse la solicitarea instanţei în rejudecarea fondului, doar inculpatul T.R. figurează cu condamnări definitive, ceilalţi inculpaţi având doar menţiuni referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale.

Ori, unele dintre dosarele penale privind pe inculpaţii din prezenta cauză, despre care se face vorbire în actul de sesizare a instanţei, nu au fost soluţionate în mod definitiv, iar în alte dosare nu s-a dispus condamnarea acestor inculpaţi.

Prin urmare, împrejurarea că inculpaţii despre care s-a reţinut că ar fi constituit grupul organizat au mai fost trimişi în judecată, nu a condus la concluzia vinovăţiei lor în ceea ce priveşte acele infracţiuni, decât la data pronunţării unor hotărâri penale definitive de condamnare şi, de asemenea, nu a condus la concluzia vinovăţiei lor în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, atât timp cât în cauză nu s-a dovedit, pentru fiecare dintre infracţiunile în scopul comiterii cărora s-a constituit grupul organizat, existenţa unei anumite structuri a grupului, existenţa unui plan amănunţit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracţiune în parte, precum şi existenţa scopului de a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În consecinţă, referitor la infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa constată că în cauză nu s-a dovedit săvârşirea de către inculpaţii C.I., T.R., K.J., K.G. şi C.A.D., a acestei infracţiuni, neexistând probe certe din care să rezulte că ulterior datei de 28 februarie 2003, când a intrat în vigoare legea sus-menţionată, aceşti inculpaţi ar fi constituit un grup infracţional organizat, ori au aderat sau sprijinit sub orice formă un astfel de grup, în cauză nefiind dovedită existenţa unei anumite structuri a grupului, existenţa unui plan amănunţit cu determinarea rolului fiecăruia dintre membrii grupului pentru fiecare infracţiune în parte, precum şi existenţa scopului de a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Prin urmare, având în vedere faptul că din întregul material probator administrat în cauză nu se pot desprinde acţiuni specifice constituirii unui grup infracţional organizat, ori aderării sau sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup, instanţa constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii conform disp. art. 66 alin. (1) C. proc. pen., prezumţie care este susţinută de principiul in dubio pro reo, potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, astfel încât va reţine că faptele nu există în materialitatea lor.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa i-a achitat pe inculpaţii C.I., T.R., K.J., K.G. şi C.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.I., de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.Ş. şi de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.M., instanţa constată următoarele:

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că prin exercitarea defectuoasă şi abuzivă a atribuţiilor de serviciu şi anume prin toate activităţile nelegale, respectiv consilierea inculpatului C.I. cu privire la legislaţia din domeniul economico-financiar, neefectuarea de controale la firmele inculpatului C.I. şi prevenirea acestuia referitor la declanşarea unor controale la firmele lui de către Garda Financiară Centrală, inculpaţii G.Ş. şi F.M. au favorizat activităţile de evaziune fiscală derulate de firmele ce compuneau Holdingul N., în special cele din domeniul producerii şi comercializării alcoolului, iar pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpaţii G.Ş. şi F.M. au fost „recompensaţi” de către inculpatul C.I. cu bani, bunuri şi alte foloase necuvenite.

Astfel, s-a reţinut că lunar inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în faţa martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele şi prenumele, consilier, suma de bani şi semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpaţi figurau şi alţi funcţionari publici. De asemenea, s-a reţinut că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro, de faţă cu martorul L.D.P.A., iar din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.), i-a întocmit inculpatului G.Ş. 4 proiecte de case de vacanţă, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziţia inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ş., proiect după care acesta şi-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat în jur de 10 milioane ROL şi că a executat, împreună cu oamenii şi utilajele de la societăţile H.A. şi R., lucrări de fundaţie la vila lui G.Ş. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.M., s-a reţinut că acesta a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi şi 3 miei; de asemenea, inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M., pe care a condus-o atât el, cât şi fiul său, fiind văzut la volanul acestei maşini de mai mulţi colegi de serviciu.

S-a mai reţinut că atât inculpatul G.Ş., cât şi inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatului C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în faţa martorului S.L., iar periodic, inculpaţii G.Ş. şi F.M. veneau la sediul societăţii N. şi luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, ţigări şi cafea.

Instanţa constată că din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpaţii F.M. şi G.Ş. - comisar şef şi, respectiv, comisar şef adjunct în cadrul Gărzii Financiare Harghita, au primit bani, bunuri şi alte foloase necuvenite, pentru ca profitând de funcţiile pe care le-au avut să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminenţa unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală şi prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licenţelor de producţie deţinute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. şi a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piaţa de băuturi alcoolice.

Deşi martorul M.T. a declarat la termenul de judecată din data de 26 august 2008, printre altele, că inculpaţii G.Ş. şi F.M. îl anunţau pe inculpatul C.I. despre controalele ce urmau să fie efectuate de Garda Financiară din altă localitate, iar în ziua de salarii veneau inculpaţii G.Ş. şi F.M., care primeau câte 5-6 milioane ROL pe baza unui stat de plată pe care îl semnau personal, că inculpaţii G.Ş. şi F.M. primeau băuturi fine, ţigări, cafea, de la societate, că ştie de la numitul B.J. că inculpatul C.I. i-a făcut cadou inculpatului F.M. un snow mobil, iar acesta, la rândul său, l-a dat numitului B.J. în schimbul unor oi, că în anul 2000 inculpaţii F.M. şi G.Ş. au cerut rectificarea unor acte contabile pentru a fî pregătite în vederea controlului ce urma să fie efectuat de Garda Financiară Alba şi că în urma controlului efectuat de comisarii de la Garda Financiară Alba a auzit o discuţie când inculpatul F.M. propunea celor doi comisari să primească 20 milioane ROL pentru a nu constata nereguli şi pentru a fi bine pentru toată lumea, cu precizarea că nu a văzut dacă s-a dat această sumă şi nici dacă această plată s-a făcut ulterior, instanţa constată următoarele:

Martorul M.T. a declarat că la data de 04 noiembrie 2000 a fost agresat de inculpatul C.I., care intenţiona să îl lovească în cap cu o bâtă de baseball, dar martorul a parat lovitura şi i-a fracturat braţul stâng, martorul precizând că a fost bătut de către inculpat, întrucât acesta a apreciat greşit că şi-ar fi însuşit din banii primiţi din achiziţionarea animalelor de rasă; de asemenea, martorul se află în proces cu inculpatul C.I., acesta din urmă fiind judecat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, martorul arătând că plângerea pentru această faptă a depus-o după circa 4 ani şi jumătate.

Instanţa constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 47/P/2004 din 01 mai 2004, inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., parte vătămată fiind martorul din prezenta cauză, M.T. Martorul M.T. a mai arătat că în luna decembrie 2000 a fost dat afară din serviciu de către inculpatul C.I.

De asemenea, instanţa constată că prin declaraţia depusă la dosar la data de 26 august 2005 de martora S.M.M., aceasta a arătat, în completarea declaraţiei date în data de 16 martie 2005 în Dosarul nr. 3575/2004, printre altele, că înainte de proces S.L. şi M.T. i-au cerut să-şi schimbe declaraţiile date la poliţie şi parchet împotriva lui S.L. pentru ca el să nu mai fie pedepsit de lege şi având în vedere că martorei îi era frică să schimbe declaraţia, M.T., cel care a fost traducător la începutul procesului, i-a spus că el va fi traducătorul la judecătorie şi o ajută să nu se încurce, rugând-o să declare împotriva lui C.I. că el e de vină.

Având în vedere relaţiile existente între martorul M.T. şi inculpatul C.I., care rezultă din împrejurările sus-menţionate, instanţa a înlăturat declaraţiile acestui martor, date în cauză.

Martorul C.A. a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 22 mai 2004, că în vara anului 1998, a venit în control o echipă de la Bucureşti de la Finanţe sau Garda Financiară, C.I. nu le-a permis accesul în unitate, iar pe timpul nopţii a dat dispoziţie lui K.J. şi T.N. să scoată din depozit băuturile alcoolice, iar în ziua următoare, C.I. a permis echipei de control să intre în unitate, precizând că ştie că echipa de control a făcut masa la restaurantul „A.”, consumaţia a fost plătită din banii societăţii, iar de la P.E. a aflat că fiecare membru al echipei de control a primit de la C.I. câte 5.000 dolari SUA. A mai arătat că posibil în anii 1997-1998, C.I. i-a făcut cadou lui G.Ş. un autoturism marca F., iar tot în această perioadă C.I. i-a cumpărat soţiei lui G. un autoturism marca F. şi a înţeles că şi autoturismul marca B., i l-a cumpărat tot C.I. De asemenea, a precizat că în perioada în care a lucrat la SC N. SRL Miercurea Ciuc, a observat că în fiecare săptămână venea în control la firmă G.G. de la Administraţia Financiară Miercurea Ciuc şi primea de fiecare dată un cadou, pleca cu portbagajul maşinii cu produse precum cafea, băuturi alcoolice, aflate în depozitul en-gros, iar G.Ş. - comisar şef adjunct, proceda în acelaşi mod.

În cursul cercetării judecătoreşti însă, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2006, martorul C.A. a declarat că nu îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, întrucât a scris-o după dictarea ofiţerului în faţa căruia a dat-o. De asemenea, în cadrul reaudierii din data de 17 noiembrie 2010, martorul s-a manifestat în mod deliberat confuz, fără a indica instanţei care dintre declaraţiile anterioare corespunde adevărului, însă ca urmare a răspunsurilor la întrebările adresate s-a constatat că îşi menţine punctul de vedere susţinut anterior în fata instanţei.

Martorul S.C. a declarat la termenul de judecată din 06 mai 2005, că în anul 2003, din dispoziţia comisarului general al Gărzii Centrale, a făcut parte din echipa de control a firmelor SC M.V. şi SC H. SA, la care au participat 8 comisari din cadrul Gărzii Financiare Centrale, în primul moment existând o tentativă de a nu li se permite accesul pe motiv că directorul nu se afla în incinta societăţii, dar a apelat la conducerea Gărzii Financiare Miercurea Ciuc, în persoana inculpatului F.M., care a venit însoţit de adjunctul său, G.Ş.; ulterior, a mai efectuat 2 controale, din câte îşi aminteşte, în aprilie 2004 şi în vara anului 2004, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei în legătură cu firmele beneficiare a produselor alcoolice de la firma M.V., acţiune comună cu Poliţia şi de la Ministerul Finanţelor, dar cu altă echipă de control decât cea iniţială şi, din câte îşi aminteşte, s-au aplicat nişte amenzi contravenţionale pentru nerespectarea regulilor de comerţ şi alte abateri mărunte, însă pe obiectivul care a determinat controlul, nu a găsit nimic concret. A mai arătat că în amânarea controlului, el consideră că inculpaţii F.M. şi G.Ş. nu au avut nici o implicare, ba dimpotrivă, au făcut tot ce depindea de ei pentru a putea fi primiţi, precizând că niciunul dintre cei doi inculpaţi nu a împiedicat în vreun fel efectuarea controlului, iar atribuţiunile de serviciu a celor doi au fost respectate conform statutului funcţionarului public.

Martorul S.C. a făcut precizarea că niciunul din cei doi inculpaţi sau colegi subalterni de-ai lor nu le-au făcut propuneri de a favoriza în vreun fel pe inculpatul C.I. sau ceilalţi implicaţi în control, şi nici colegi sau subalterni ai acestora, iar în timpul controalelor inculpaţii F.M. şi G.Ş., nu au exercitat nici un fel de influenţe asupra sa, sau a celor din echipele de control, iar despre controalele efectuate şi care au fost dispuse de Garda Centrală nu au cunoscut cei de la secţiile locale până la sosirea lor, respectiv în prima fază a controlului.

Martorul L.G. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că este şef de serviciu la Direcţia Financiară Harghita şi temporar director al Direcţiei de Control Fiscal, precizând că ştie că Garda Financiară nu avea ca atribuţiuni de serviciu efectuarea controalelor de fond şi nici pentru restituirea de TVA şi accize, acestea din urmă fiind numai de competenţa Direcţiei Finanţelor Publice.

Martorul C.I. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că a lucrat la Garda Financiară în subordinea inculpaţilor F.M. şi G.Ş. o perioadă de peste 10 ani, iar în toată această perioadă aceştia nu au impus anumite lucruri, nu au cerut să fie favorizate anumite firme şi nu au exercitat vreo influenţă negativă în privinţa controalelor efectuate pentru anumite firme. De asemenea, a precizat că a participat la un control la SC E.D., când s-au constatat nereguli atât la SC E.D., cât şi la firmele distribuitoare în legătură cu nişte banderole pentru băuturi alcoolice falsificate, controalele fiind justificate pentru eliminarea neregulilor, martorul apreciindu-le ca neflind abuzive.

Martorul S.V.C. a declarat la termenul de judecată din 08 iulie 2005, că lucrează la Garda Financiară din anul 1999, iar în perioada în care a lucrat sub conducerea inculpaţilor F.M. şi G.Ş., nu a existat nicio intervenţie din partea acestora în favoarea sau defavoarea unei firme, precizând că niciodată nu au fost orientate controalele spre o anumită firmă şi nici nu au fost intensificate împotriva vreuneia din firme, iar când existau sesizări în legătură cu anumite nereguli, atunci li se dădea curs şi se organizau controale de Garda Financiară, controale care erau inopinate şi nu erau anunţate firmele vizate pentru control. De asemenea, martorul S.V.C. a mai arătat că Garda Financiară efectuează numai controale inopinate, iar unde se constată nereguli, se repetă controlul după termenul stabilit prin actul de control, până la remedierea acestor nereguli.

De asemenea, martorul S.V.C. a arătat că lui personal nu i s-a interzis vreodată efectuarea controlului la firmele la care era acţionar C.I., şi chiar a fost dirijat să efectueze control la firmele acestuia, când s-a efectuat controlul mixt; el personal a constatat la SC E.D., cu ocazia controlului, existenţa unor banderole false la băuturile alcoolice, iar în cazul banderolelor false era normal şi firesc repetarea controalelor şi efectuarea acestora cât mai des, până la eliminarea neregulilor, deoarece tot timpul s-au găsit banderole false la băuturile alcoolice ale SC E.D., prin distribuitori. Martorul a arătat că el personal consideră că nu s-au efectuat controale abuzive la SC E.D. A mai arătat că el personal nu i-a văzut împreună pe inculpaţii C.I., F.M. şi G.Ş., iar la încheierea notelor de constatare făcute împreună cu Garda Financiară Centrală a fost prezent inculpatul C.I., administratorii societăţilor verificate, contabilul şef şi comisarii din Garda Centrală.

Martorul P.G. a declarat la termenul de judecată din 26 octombrie 2006, că până în luna septembrie 2003 a lucrat la Garda Financiară, ultima dată pe post de inspector inferior, iar din 2000 i s-a schimbat încadrarea în comisar şef de divizie, precizând că el nu a participat la controlul efectuat la SC E.D., întrucât se afla la o altă acţiune, nu cunoaşte cine a dispus ca SC E.D. să fie controlată, aceasta petrecându-se într-o perioadă când erau multe plângeri împotriva SC E.D., pe motiv că erau multe banderole false şi că nu era bună calitatea produselor.

De asemenea, martorul P.G. a precizat faptul că atunci când se schimba legislaţia, în special cea fiscală, primeau ordin de la şefii ierarhici din Bucureşti să implementeze acele reglementări la societăţile comerciale şi după aceea să meargă să efectueze controale, fiind indicat chiar să aibă un cabinet de relaţii cu contribuabilul pentru a le explica acestora dispoziţiile legale nou apărute. A mai arătat că aspectele preventive, mai ales atunci când legislaţia se schimba mereu, intra în competenţa comisarilor Gărzii Financiare, aceştia deplasându-se sau având discuţii cu contribuabilii, explicându-se ce aveau de făcut; în discuţiile pe care le aveau cu contribuabilii, comisarii trebuia să le explice efectiv cum se face contabilitatea, nu numai să le aducă la cunoştinţă legislaţia; nu primeau bani de la contribuabili pentru aceste servicii.

Martorul T.L.I. a declarat la termenul de judecată din 13 decembrie 2006 că îşi menţine doar declaraţiile de la Târgu Mureş pe care le-a scris personal, precizând că a efectuat un control la SC E.D., în urma unei sesizări de la Poliţie, precum că au banderole false, fiind singura dată când G.Ş. şi F.M. au dispus un control la SC E.D. A mai arătat că, în opinia sa, control de fond înseamnă un control fiscal pe ultimii 3 ani, însă acesta nu este efectuat de către Garda Financiară, ci de către Direcţia pentru Control Fiscal, Garda având obligaţia să facă controale inopinate şi pe ultimele 6 luni, prin sondaj.

De asemenea, T.L.I. a declarat că G.Ş. i-a cerut să facă un control conform exigenţelor legale în legătură cu banderolele ce se aplicau pe băuturile alcoolice la SC M.V. şi alte firme care îmbuteliau alcool: SC E.D., S.C. M.Z. şi SC A.M., precizând că indiferent de societatea unde făceau controlul, comisarii şefi ai Gărzii Financiare le spuneau să fie exigenţi.

Martora M.E. a declarat la termenul de judecată din 25 mai 2006, că din octombrie 1999 lucrează la Administraţia Finanţelor Publice din Miercurea Ciuc, până în anul 2002 fiind director adjunct, iar apoi, director, precizând că pentru restituirea accizelor se întocmea în primul rând o cerere de către societate, adresată Administraţiei Finanţelor Publice, iar din 1998 până în martie 2000, de restituirea accizelor se ocupa G.G.

Martorul B.I.V. a declarat la termenul de judecată din 10 iunie 2005, că atunci când i s-a luat declaraţie la Târgu Mureş, a fost ameninţat că dacă îi mai ţine în braţe pe F.M. şi G.Ş., va fi şi el arestat alături de ei, precizând că nu îşi menţine în totalitate declaraţia, întrucât nu corespunde în totalitate adevărului, i-a fost dictată de procuror, care a răstălmăcit ceea ce a declarat martorul, cu toate protestele făcute de acesta. A mai arătat că atunci când a lucrat la Garda Financiară, nu au fost dirijate anumite controale numai spre anumite firme, li se cerea în permanenţă să aplice legea şi nu a auzit ca inculpaţii F.M. şi G.Ş. să fi consiliat, din punct de vedere economic sau juridic firmele inculpatului C.I. A precizat că inculpaţii F.M. şi G.Ş. le cereau subalternilor să respecte legea şi nu i-au sfătuit nici un moment să treacă cu vederea anumite ilegalităţi la firmele controlate; la firmele lui C.I. a efectuat un control complex cu organele de poliţie, reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Direcţia de Sănătate Publică, iar constatările au fost menţionate în procesul-verbal, fapt petrecut o dată sau de două ori în perioada 2002-2004. Fiind reaudiat în rejudecare la termenul din data de 15 decembrie 2010, martorul şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată în faţa Tribunalului Olt.

Martorul B.T. a declarat în cursul urmăririi penale, la data de 20 octombrie 2004, faptul că a aflat de la colegii comisari şi de la alte persoane din oraş că G.Ş. era „omul de încredere” al lui C.I., acesta fiind văzut zilnic la societăţile controlate de C.I., precizând că a aflat de la comisarii C.I. şi I.L. că G.Ş. a fost văzut când întocmea o contestaţie la unul din actele întocmite de comisarii Gărzii Financiare pentru un agent economic din Miercurea Ciuc.

Acelaşi martor a declarat la termenul de judecată din 10 octombrie 2005, că nu îşi menţine declaraţia sus-menţionată, precizând că nu a citit atent conţinutul acesteia şi nici nu i s-a citit, iar după 3-4 ore de stres a fost determinat să o semneze în forma în care a fost redactată.

De asemenea, a arătat că el nu a afirmat că G.Ş. era omul de încredere al lui C.I., deoarece nu avea de unde să ştie acest lucru şi nici nu îşi aminteşte dacă comisarii C.I. şi I.L. i-ar fi relatat că l-au văzut pe G.Ş. redactând o contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare la un agent economic din Miercurea Ciuc.

Martorul B.T. a mai arătat că din anul 1991 a funcţionat în permanenţă la Garda Financiară şi cunoaşte că există rivalităţi între SC N. şi SC E.D., prima având o putere economică mai mare, iar aceste rivalităţi se explică prin concurenţa de piaţă. A mai arătat că, din câte îşi aminteşte, la SC E.D., anul acesta s-au efectuat trei controale, s-au constatat fapte contravenţionale şi s-au aplicat amenzi contravenţionale şi în acelaşi mod s-au constatat şi la SC M.V., unde de asemenea s-au aplicat sancţiuni contravenţionale.

Martorul I.L. a declarat la termenul de judecată din 15 februarie 2006, că lucrează la Garda Financiară Harghita din anul 1992, arătând că nu crede că inculpaţii F.M. şi G.Ş. favorizau firme, întrucât controalele se desfăşurau conform cu regulamentele Gărzii, precizând că nu poate afirma că la SC E.D. s-au făcut controale mai dese decât la celelalte firme, dar la societăţile mai mari era normal să se efectueze controale mai dese, iar în ceea ce îl priveşte pe martor, a arătat că nu i s-a interzis niciodată să efectueze controale la SC N. A mai arătat că în anul 2006 s-au făcut 5 controale la SC E.D. şi firmele afiliate, iar în anul 2005 în jur de 10 controale; în acelaşi timp s-au făcut şi la SC N., martorul, personal, participând la 3 controale, la SC M.V. şi L.M.M., precizând că nu este în atribuţia Gărzii Financiare rambursarea TVA-ului şi nici nu poate efectua Garda control fiscal.

De asemenea, martorul I.L. a declarat că la SC E.D. controalele se făceau pe baza informaţiilor pe care le primeau, în sensul că banderolele erau false, se vindeau băuturi nemarcate şi se aplicau alte banderole decât cele prevăzute de lege, în sensul că pe sticlele de un litru se puneau pe sticlele de 1,5 litri sau invers, existând şi sesizări penale în acest sens, aspecte care sunt cercetate de cei din Miercurea Ciuc, iar anul trecut a primit de la Imprimeria Naţională şi confirmarea că unele banderole de la E.D. erau false, neexistând indicii că la firmele SC N. s-ar fi folosit banderole false.

Martorul M.L. a declarat, la termenul de judecată din 24 octombrie 2007, că a lucrat împreună cu inculpaţii F.M. şi G.Ş. la Garda Financiară Harghita în perioada 1992-2003, precizând că ştie că a făcut un control, un inventar la firma N. sau M.V., despre care crede că aparţineau lui C.I. A mai arătat că inculpaţii F.M. şi G.Ş. nu efectuau controale, decât dacă era ceva deosebit şi nu cunoaşte dacă aceştia au efectuat controale la firmele lui C.I. De asemenea, a arătat că în perioada 1994-2003, F.M. nu a fost părtinitor cu vreo firmă în activitatea sa şi nici nu a exercitat asupra sa acte de influenţă, şi nici nu a auzit cu privire la el despre vreo încălcare a Codului deontologic şi nici nu i-a indicat controale cu tentă evidentă în detrimentul altor firme.

Martorul H.A., comisar la Garda Financiară Harghita, la termenul de judecată din 24 octombrie 2007 a arătat că despre sosirea colegilor de la Bucureşti cu care urma să efectueze controlul, afla atunci când mergea dimineaţa la serviciu, fără să fie anunţaţi dinainte.

Martorul C.F.C., comisar la Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti, a declarat, la termenul de judecată din 17 decembrie 2007, că în teritoriu, Comisariatul General efectuează controale prin comisari, fiind ordonate şi aprobate de către comisarul general, aceste controale nefiind anunţate în teritoriu. A mai arătat că Garda Financiară execută controale operative inopinate, prin sondaj, iar nu controale de fond sau rambursări de TVA sau accize, acestea din urmă fiind efectuate de organele administraţiilor financiare. De asemenea, a precizat că şeful unei Secţii a Gărzii Financiare nu poate face acte de control, ci dispune echipele care efectuează actul de control, repartizează lucrările, se ocupă de activitatea administrativă a secţiei, ţine legătura cu celelalte instituţii ale statului de pe plan local: prefect, primar, director general al Finanţelor Publice, Parchet, organe de poliţie şi alte organe cu atribuţii de control.

Martorul M.S.G., comisar la Garda Financiară - Comisariatul General - Bucureşti, a declarat, la termenul de judecată din 17 decembrie 2007, că în anul 2000 a fost delegat o singură dată, cu mai mulţi colegi de la Bucureşti, să verifice anumite firme de băuturi alcoolice din judeţul Harghita, şefii ierarhici anunţându-l în ziua plecării, pe la ora 08.30-09.00, despre controlul pe care urmau să-l efectueze. La Secţia Gărzii Financiare Harghita, i sa repartizat spre control SC N., la control participând şi comisari din cadrul secţiei Harghita, acesta fiind efectuat în aceeaşi zi. A precizat faptul că nu a încercat nimeni din cadrul secţiei Harghita să influenţeze în vreun fel desfăşurarea controlului.

Deşi în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 1998 - mai 2004, inculpaţii G.Ş. şi F.M. nu au trimis niciun comisar în control de fond la firmele patronate de C.I., instanţa constată că din declaraţiile martorilor sus-menţionaţi, rezultă, în esenţă, că Garda Financiară nu efectuează controale de fond; controalele efectuate de Garda Financiară erau inopinate şi nu erau anunţate firmele vizate pentru control; aspectele preventive, mai ales atunci când legislaţia se schimba mereu, intrau în competenţa comisarilor Gărzii Financiare, care, în discuţiile pe care le aveau cu contribuabilii, trebuia să le explice efectiv cum se face contabilitatea, nu numai să le aducă la cunoştinţă legislaţia; inculpaţii F.M. şi G.Ş. nu au solicitat favorizarea anumitor firme şi nu au exercitat vreo influenţă negativă în privinţa controalelor efectuate pentru anumite firme.

De asemenea, din declaraţiile martorilor sus-menţionaţi rezultă că la SC E.D. SA s-au constatat produse marcate cu banderole false, împrejurare ce impune intensificarea controalelor, aspecte ce rezultă şi din adresa din 11 decembrie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice - Garda Financiară, adresa din 28 ianuarie 2003 a Ministerului Finanţelor Publice - Garda Financiară - Secţia Covasna, adresa din 04 martie 2003 a Ministerului Finanţelor Publice - Garda Financiară - Secţia Covasna, certificatul de expertiză din 20 ianuarie 2003, eliberat de Ministerul Finanţelor Publice, certificatul de expertiză din 28 mai 2004, eliberat de Ministerul Finanţelor Publice, certificatul de expertiză din 22 noiembrie 2004, eliberat de Ministerul Finanţelor Publice.

Cu privire la acuzaţia că pentru serviciile aduse inculpatului C.I., inculpaţii G.Ş. şi F.M. au fost „recompensaţi” de către acesta cu bani, bunuri şi alte foloase necuvenite, instanţa a constatat următoarele:

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că lunar, inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în faţa martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele şi prenumele, consilier, suma de bani şi semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpaţi figurau şi alţi funcţionari publici.

De asemenea, s-a reţinut că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro, de faţă cu martorul L.D.P.A., iar din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.), i-a întocmit inculpatului G.Ş. 4 proiecte de case de vacanţă, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60 milioane ROL. De asemenea, tot din dispoziţia inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. declară că a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ş., proiect după care acesta şi-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat înjur de 10 milioane ROL şi că a executat, împreună cu oamenii şi utilajele de la societăţile H.A. şi R., lucrări de fundaţie la vila lui G.Ş. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.M., s-a reţinut că acesta a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi şi 3 miei; de asemenea, inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M., pe care a condus-o atât el cât şi fiul său, fiind văzuţi la volanul acestei maşini de mai mulţi colegi de serviciu.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de dare/luare de mită, condiţia esenţială prevăzută de legiuitor este ca promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase şi, respectiv pretinderea, primirea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase sau nerespingerea promisiunii, să aibă loc în scopul ca funcţionarul să îndeplinească, să nu îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la faptul că lunar, inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, semnând de primire în faţa martorului M.T., în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, un „stat de plată”, un tabel, ce avea ca rubrici: numele şi prenumele, consilier, suma de bani şi semnătura de primire, în care alături de cei doi inculpaţi figurau şi alţi funcţionari publici, instanţa a apreciat că în cauză nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială existenţa acestei împrejurări.

Astfel, deşi au fost invocate, la dosar nu au fost depuse respectivele „state de plată”, împrejurare din care rezultă îndoială cu privire la existenţa acestora.

De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă suma exactă menţionată pe fiecare dintre acele „state de plată”, din perioada iunie 1999 - noiembrie 2000.

Astfel, martora N.C.V. a arătat că a văzut în anul 2001, la serviciul de contabilitate al Holdingului N. nişte state de plată, pe care a observat şi numele inculpatului G.Ş., fără a-şi aminti suma înscrisă în dreptul acestuia.

Martorul B.T. a declarat la termenul de judecată din 10 octombrie 2005, că: „Comisar N. nu a precizat perioada când s-ar fi întocmit acele state de plată. Aceasta a precizat că ar fi existat nişte hârtii iar nu state de plată”.

În aceste condiţii, în lipsa acelor state de plată şi în lipsa unor martori oculari care să ateste faptul că în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, lunar, inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la inculpatul C.I. sume de bani cuprinse între 5-6 milioane ROL, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita acestor trei inculpaţi.

În ceea ce priveşte acuzaţia că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro, de faţă cu martorul L.D.P.A., instanţa a apreciat că în cauză nu există, de asemenea, probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială existenţa acestei împrejurări.

Astfel, este real că în cursul urmăririi penale, la data de 14 septembrie 2004, martorul L.D.P.A. a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 RON lui G.Ş., convingerea martorului fiind aceea că G.Ş. a folosit suma respectivă pentru achiziţionarea autoturismului marca B.

În cursul cercetării judecătoreşti însă, martorul L.D.P.A. a declarat în faţa Tribunalului Olt, la termenul de judecată din data de 26 august 2005, că nu îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire penală şi Parchetul Naţional Anticorupţie, arătând, în esenţă, că procurorul anchetator insista să declare că au fost văzuţi inculpaţii F. şi G. venind la firmă, de unde au primit bani, maşină şi snow-mobil, iar întrucât a refuzat să declare acest lucru, martorul a fost ameninţat că i se întocmeşte mandat de arestare, precizând că nu a fost de faţă când inculpatul C.I. ar fi primit de la F.G. pentru a-i da lui G. o sumă în euro, însă i sa sugerat să declare acest lucru la Parchet, spunându-i-se că şi alţii au confirmat această situaţie, iar procurorul anchetator avea în faţă declaraţii din care se inspira şi îi dicta ceea ce dorea să scrie martorul. De asemenea, martorul L.D.P.A. a arătat că nu i s-a spus că are dreptul la un traducător, cu toate că nu înţelege prea bine limba română, dar, deşi nu a înţeles ceea ce i se dicta, a acceptat să scrie pentru a putea fi eliberat.

Din adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt, rezultă că martorul L.D.P.A. şi-a retras mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situaţie în care îşi menţine declaraţiile anterioare .

Şi acest martor a fost reaudiat în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2010, indicând instanţei că nu a observat ca inculpatul C.I. să înmâneze suma de 30.000 euro inculpaţilor G. sau F., ca inculpatul C. să fi achiziţionat un autoturism marca B. pentru vreunul dintre cei doi sau să fi existat state de plată în care să fie incluşi şi cei doi inculpaţi.

Sub alt aspect, instanţa de fond a preciat că în cauză există îndoială cu privire la veridicitatea tuturor declaraţiilor date de către martorul L.D.P.A. în acest dosar, urmând să le înlăture în totalitate de la soluţionarea cauzei, având în vedere faptul că acesta a arătat la termenul de judecată din 26 august 2005 de la Tribunalul Olt, faptul că nu îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire penală şi P.N.A., pentru ca ulterior să arate că îşi retrage mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situaţie în care îşi menţine declaraţiile anterioare.

Deşi la data de 04 noiembrie 2004, în cursul urmăririi penale, martorul L.G. a declarat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de faţă când C.I. i-a dat lui G.Ş. în jur de 30.000 euro pentru a-şi cumpăra un autoturism, în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 29 martie 2006, martorul L.G. a declarat că crede că L.D.P.A. a făcut vorbire despre o sumă de bani care i-a fost dată lui G., dar nu ştie pentru ce.

Instanţa a dat eficienţă declaraţiei martorului L.G. din cursul cercetării judecătoreşti, când a fost audiat în prezenţa unui traducător autorizat de limbă maghiară, şi în temeiul principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi al nemijlocirii şedinţei de judecată, constatând că în cauză există îndoială cu privire la împrejurarea că inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro.

Aceasta, întrucât declaraţia martorului L.G.. din cursul urmăririi penale dată la 04 noiembrie 2004, când acesta a arătat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de faţă când C.I. i-a dat lui G.Ş. în jur de 30.000 euro pentru a-şi cumpăra un autoturism, este o probă indirectă şi, mai mult decât atât, are la bază o declaraţie a martorului L.D.P.A., care a fost înlăturată de la soluţionarea cauzei.

Pentru aceste motive, instanţa a înlăturat de la soluţionarea cauzei declaraţia martorului L.G. din cursul urmăririi penale dată la 04 noiembrie 2004, când acesta a arătat că a auzit de la L.D.P.A., că acesta a fost de faţă când C.I. i-a dat lui G.Ş. în jur de 30.000 euro pentru a-şi cumpăra un autoturism.

De altfel, chiar în condiţiile în care instanţa ar fi avut în vedere la soluţionarea cauzei declaraţia martorului L.D.P.A. din cursul urmăririi penale din data de 14 septembrie 2004, când acesta a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 RON lui G.Ş., convingerea martorului fiind aceea că G.Ş. a folosit suma respectivă pentru achiziţionarea autoturismului marca marca B., instanţa a apreciat că aceasta nu ar fî fost suficientă pentru stabilirea vinovăţiei inculpaţilor C.I. şi G.Ş.

Aceasta întrucât în cauză nu s-a dovedit existenţa condiţiei esenţiale, prevăzute de legiuitor, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de dare/luare de mită, respectiv existenţa împrejurării că inculpatul G.Ş. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. suma de 30.000 euro, ori a acceptat promisiunea acestei sume sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor Ia îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, nefiind suficientă convingerea unui martor, în sensul că inculpatul G.Ş. a folosit suma respectivă pentru achiziţionarea autoturismului marca B.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială faptul că în vara anului 2003, inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.Ş. suma de 30.000 euro, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, apreciind că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I. şi G.Ş.

Referitor la acuzaţia că din ordinul inculpatului C.I., în toamna anului 2002, martorul P.A. (angajat în acea perioadă la firma N.) i-a întocmit inculpatului G.Ş. 4 proiecte de case de vacanţă, valoarea acestor proiecte fiind în jur de 60.000.000 ROL, iar tot din dispoziţia inculpatului C.I., la începutul anului 2003, martorul P.A. a mai întocmit un proiect de casă pentru inculpatul G.Ş., proiect după care acesta şi-a construit o vilă în zona Szecsen - Miercurea Ciuc, proiect ce a costat înjur de 10 milioane ROL şi că a executat, împreună cu oamenii şi utilajele de la societăţile H.A. şi R., lucrări de fundaţie la vila lui G.Ş. din Szecsen, ce au costat în jur de 30 milioane ROL, instanţa a apreciat că întocmirea acelor proiecte nu este suficientă pentru a întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de dare/luare de mită.

Aceasta, întrucât pentru existenţa infracţiunilor de dare/luare de mită, esenţială este dovedirea împrejurării că inculpatul G.Ş. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. contravaloarea acelor proiecte, ori a acceptat promisiunea contravalorii acelor proiecte sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Ori, martorul P.A. a declarat că a asistat ocazional la discuţiile dintre C.I. şi G.Ş., iar la solicitarea acestora a efectuat proiecte pentru inculpatul G.Ş., a căror contravaloare, care în acea perioadă era de 60.000.000 ROL, nu a fost achitată, martorul precizând că ulterior a împrumutat de la inculpatul G.Ş. suma de 6.000.000 ROL, pe care nu i-a restituit, considerând că această sumă reprezintă o parte din contravaloarea lucrării efectuate.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul G.Ş. a pretins ori a primit de la inculpatul C.I. contravaloarea acelor proiecte, ori a acceptat promisiunea contravalorii acelor proiecte sau nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I. şi G.Ş.

Referitor la acuzaţia că inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă) pe care apoi, în iarna anului 2001-2002, l-a dat martorului B.J. în schimbul a 20 de oi şi 3 miei, la acuzaţia că inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M., pe care a condus-o atât el, cât şi fiul său, fiind văzuţi la volanul acestei maşini de mai mulţi colegi de serviciu şi la acuzaţia că atât inculpatul G.Ş., cât şi inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în faţa martorului S.L., iar periodic, inculpaţii G.Ş. şi F.M. veneau la sediul societăţii N. şi luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, ţigări şi cafea, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

Astfel, în actul de sesizare a instanţei nu s-a reţinut data la care inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil (autopropulsată pentru zăpadă - sanie) în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă), şi nici data la care inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M., pe care ar fi condus-o atât el, cât şi fiul său.

De asemenea, în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat faptul că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane (valoare declarată în vamă), şi o dubiţă marca M., pe care ar fi condus-o atât el, cât şi fiul său, ori a acceptat promisiunea acelui snow-mobil şi a folosinţei dubiţei marca M., ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Astfel, deşi la data de 28 octombrie 2004 s-a găsit într-un garaj situat în curtea imobilului aparţinând martorului B.J., un snow-mobil al cărui număr de identificare s-a regăsit în declaraţia vamală din 28 decembrie 2001, cumpărător al snow-mobilului fiind SC N.I. SA, cu valoarea declarată în vamă de 12.692 mărci germane, această împrejurare nu conduce la concluzia vinovăţiei inculpaţilor F.M. şi C.I., având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

În ceea ce priveşte acuzaţia că inculpatul F.M. a mai primit de la inculpatul C.I. şi o dubiţă marca M., pe care a condus-o atât el cât şi fiul său, al cărei număr de înmatriculare nu a fost precizat, instanţa constată că în actul de sesizare a instanţei nu s-a reţinut data la care inculpatul F.M. ar fi primit de la inculpatul C.I. acea dubiţă şi nici nu s-a precizat faptul că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. dubiţa respectivă, pe care a condus-o atăt el, cât şi fiul său, ori a acceptat promisiunea folosinţei dubitei, ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Împrejurarea că inculpatul F.M. şi fiul său au condus dubita respectivă, ei fiind văzuţi la volanul acestei maşini de mai mulţi colegi de serviciu, nu conduce la concluzia vinovăţiei inculpaţilor F.M. şi C.I.

De altfel, martorul I.L. a declarat la termenul de judecată din 15 februarie 2006 că l-a văzut pe inculpatul F.M. conducând un automobil marca M., care era o maşină învechită, şi a fost întrebat la Parchet ceva număr avea maşina - acestea fiind de regulă numerele maşinilor ce aparţineau firmelor lui C., dar din câte îşi aminteşte nu avea aceste iniţiale.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul F.M. ar fi pretins sau primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil şi o dubiţă marca M., pe care a condus-o atât el cât şi fiul său, ori a acceptat promisiunea unui snow mobil şi a folosinţei dubiţei marca M., ori nu a respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială şi cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I. şi F.M.

În ceea ce priveşte acuzaţia că atât inculpatul G.Ş., cât şi inculpatul F.M. au primit în vara anului 2003, porci de la inculpatul C.I., pentru care au semnat de primire într-un tabel în faţa martorului S.L., instanţa constată că în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat data exactă a comiterii acestor fapte şi nici numărul de porci pe care i-ar fi primit inculpatul G.Ş., cât şi inculpatul F.M., apreciind că în cauză există îndoială şi cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

Deşi din declaraţia martorului S.L. dată în cursul urmăririi penale la data de 12 mai 2004, rezultă că în primăvara - vara anului 2003, C.I. le-a dat mai multor funcţionari, printre care şi G. şi F., un număr de unu până la patru porci, pentru care au semnat pe o listă, instanţa constată următoarele:

Martorul A.J. a declarat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006, că a semnat două declaraţii scrise de mână la Hotel B. din Miercurea Ciuc, care i-au fost prezentate de K.J. şi S.L., iar până să semneze acele declaraţii, precum şi la data semnării, a fost ameninţat de cei doi că va fi dat pe mâna poliţiei, precizând că cei doi i-au oferit şi o sumă de bani pentru a semna declaraţiile, dar martorul nu a primit-o. De asemenea, martorul A.J. a declarat că K.J. şi S.L. l-au căutat şi acasă de mai multe ori şi vroiau ca martorul să formuleze plângere împotriva lui C.I., pentru nişte fapte pe care nu le cunoştea.

Martorul B.D.B. a declarat la termenul de judecată din data de 26 mai 2005, că a fost anunţat la locul de muncă de către S.L. că trebuie să meargă împreună la Hotelul B., unde urmează să dea o declaraţie, şi cu această ocazie i s-a propus de acesta şi o sumă de bani, fără a preciza ce sumă, în camera de hotel erau 5 poliţişti, iar S.L. a afirmat să nu se lase pentru că de la inculpatul C.I. poate obţine o sumă mare de bani, lucru cu care martorul B.D.B. a arătat că nu a fost de acord. Martorul B.D.B. a mai declarat că S.L. i-a solicitat să declare împotriva inculpatului C.I. pentru a fi el salvat de închisoare. Chiar dacă reaudierea acestui inculpat nu a fost posibilă în rejudecarea cauzei, Tribunalul reţine la stabilirea situaţiei de fapt susţinerile anterioare ale acestui martor, formulate în faţa instanţei, având în vedere că acestea se coroborează cu probatoriul administrat nemijlocit, public şi contradictoriu de către instanţe, cu garanţia respectării dreptului la apărare a inculpaţilor.

Având în vedere declaraţiile martorilor A.J. şi B.D.B., din care rezultă relaţiile dintre martorul S.L. şi inculpatul C.I., instanţa a înlăturat declaraţiile martorului S.L., date în cauză.

De altfel, instanţa de fond a constatat că din declaraţia martorului A.Z., dată în faţa instanţei de judecată, rezultă că în afară de C.I. şi şeful fermei care veneau cu maşina de serviciu, de acolo nu a luat nimeni nici porci şi nici purcei.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpaţii G.Ş. şi F.M. ar fi pretins sau primit un număr de porci de la inculpatul C.I., ori au acceptat promisiunea unui număr de porci, sau nu au respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială şi cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

Referitor la acuzaţia că periodic, inculpaţii G.Ş. şi F.M. veneau la sediul societăţii N. şi luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, ţigări şi cafea, instanţa constată că în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat data exactă a comiterii acestor fapte şi nici cantitatea de bunuri pe care ar fi primit-o inculpaţii G.Ş. şi F.M., apreciind că în cauză există îndoială şi cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le va profita inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

Astfel, din declaraţia martorului A.J., dată în cursul urmăririi penale la data de 04 noiembrie 2004, a rezultat că periodic, la 2-3 zile, atât G.Ş., cât şi F.M., veneau la sediul societăţii şi luau de la magazia de protocol băuturi fine, ţigări şi cafea, de regulă 2-3 cartoane de băuturi, câteva kilograme de cafea şi 1-2 cartuşe de ţigări.

De asemenea, din declaraţia martorului B.D.B., dată în cursul urmăririi penale la data de 04 noiembrie 2004, rezultă că încă din anul 2000, de când s-a mutat la noul sediu al SC N., la magazie venea săptămânal, sau poate chiar şi de 2 ori pe săptămână, G.Ş., căruia, la indicaţiile magazionerului şef al unităţii, G.A., îi încărca în maşină, împreună cu colegii săi, câte 6 sticle de lichior M.V. şi vodcă S.

Cu toate acestea, în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 15 martie 2006, martorul A.J. a arătat, printre altele, faptul că nu îi aparţine semnătura de pe declaraţia sus-menţionată, dată în cursul urmăririi penale, precizând că a semnat două declaraţii scrise de mână, la Hotel B. din Miercurea Ciuc, care i-au fost prezentate de K.J. şi S.L. A mai arătat că K.J. şi S.L. l-au căutat acasă de mai multe ori şi vroiau ca martorul A.J. să formuleze plângere împotriva lui C.I. pentru nişte fapte pe care nu le cunoştea, iar până să semneze cele două declaraţii, precum şi la data semnării, a fost ameninţat de cei doi că va fi dat pe mâna poliţiei, precizând că cei doi i-au oferit şi o sumă de bani pentru a semna declaraţiile, dar martorul nu a primit-o. De asemenea, martorul A.J. a arătat că nu îi cunoaşte pe G.Ş. şi F.M.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 26 august 2005, martorul B.D.B. a arătat că, mai mult, i s-a dictat declaraţia la organele de cercetare penală, fiind ameninţat că va fi arestat dacă nu declară că inculpatul C.I. i-ar fi rupt mâna, lucru pe care l-a făcut, dar nu este adevărat. De asemenea, acest martor a declarat că a fost anunţat la locul de muncă de către S.L. că trebuie să meargă împreună la Hotelul B., unde urmează să dea o declaraţie, şi cu această ocazie i s-a propus de acesta şi o sumă de bani, fără a preciza ce sumă, în camera de hotel erau 5 poliţişti, iar S.L. a afirmat să nu se lase pentru că de la inculpatul C.I. poate obţine o sumă mare de bani, lucru cu care martorul B.D.B. a arătat că nu a fost de acord. Martorul B.D.B. a mai declarat că S.L. i-a solicitat să declare împotriva inculpatului C.I. pentru a fi el salvat de închisoare.

Martorul B.D.B. a mai arătat în cursul cercetării judecătoreşti, că declaraţia dactilografiată nu i-a fost citită şi, deşi a solicitat traducător, i s-a spus că va înţelege mai mult de la S.L., care îi dicta conţinutul declaraţiei. De asemenea, martorul B.D.B. a arătat că personal, a avut impresia că S.L. era cel care conducea ancheta şi îi cerea mereu să scrie.

Cu privire la inculpaţii G.Ş. şi F.M., martorul B.D.B. a arătat în cursul cercetării judecătoreşti, că personal, nu îi cunoaşte pe aceştia, iar numele acestora apărute în declaraţie se datorează dictării făcute de S.L.

Martorul G.A. a arătat în cursul urmăririi penale, la data de 08 noiembrie 2004, că în perioada 1997-1999, a avut funcţia de gestionar-magaziner la SC N.I. SA, dar nu are cunoştinţă de persoanele care intrau în posesia băuturilor pentru protocol, precizând că pe comisarii G.Ş. şi F.M. din cadrul Gărzii Financiare Harghita i-a văzut în incinta societăţii numai în momentele când societatea era verificată atât de Garda Financiară locală, cât şi de cea din Bucureşti. De asemenea, martorul G.A. a arătat că nu a discutat niciodată cu cei doi comisari şi nici nu are cunoştinţă ca anumite cantităţi din protocolul societăţii să fi fost ridicate de cei doi.

De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 15 februarie 2006, martorul G.A. a arătat că nu i s-au cerut niciodată bunuri care erau în gestiunea sa pentru a fi date anumitor persoane cu funcţii.

Instanţa de fond a dat eficienţă declaraţiilor martorilor A.J. şi B.D.B. din cursul cercetării judecătoreşti, când aceştia au fost audiaţi în temeiul principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi al nemijlocirii şedinţei de judecată, precum şi în prezenţa unui traducător autorizat de limba maghiară pentru martorul B.D.B., constatând că în cauză există îndoială cu privire la împrejurarea că periodic, inculpaţii G.Ş. şi F.M. veneau la sediul societăţii N. şi luau de la magazia „de protocol” băuturi fine, ţigări şi cafea.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpaţii G.Ş. şi F.M. ar fi pretins sau primit băuturi fine, ţigări şi cafea de la inculpatul C.I., ori au acceptat promisiunea unor astfel de bunuri, sau nu au respins-o, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, instanţa a apreciat că în cauză există îndoială şi cu privire la aceste fapte, îndoială care, potrivit principiului in dubio pro reo, le-a profitat inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

De asemenea, din probele administrate în cauză nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpaţii F.M. şi G.Ş. au primit bani, bunuri şi alte foloase necuvenite pentru ca profitând de funcţiile pe care le-au avut să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminenţa unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală şi prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licenţelor de producţie deţinute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. şi a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piaţa de băuturi alcoolice.

Instanţa de fond a înlăturat de la soluţionarea cauzei declaraţiile martorului K.J.G., având în vedere declaraţiile martorilor G.E.A., audiat la termenul din 15 februarie 2006, C.A., audiat la termenul din 10 iunie 2005, S.C., audiat la termenul din 06 ianuarie 2006, B.D., audiat la termenul din 26 august 2005 şi A.J., audiat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006.

Astfel, martorul G.E.A. a declarat că a dat o declaraţie la Parchetul Naţional Anticorupţie Târgu Mureş, a spus adevărul, dar uneori s-a scris şi ceea ce nu a declarat; i s-a spus de către procuror să scrie în declaraţie că l-a văzut pe G.Ş. cu un autoturism marca F., el în realitate nevăzându-l conducând o astfel de maşină, martorul a încercat să spună că nu este adevărat, dar a fost ameninţat că va fi băgat la puşcărie dacă nu scrie. De asemenea, a arătat că în oraş se vorbeşte că K. plăteşte oameni pentru a da mărturii mincinoase împotriva lui C.I., K. este cel care plăteşte boschetarii pentru a da foc la bunuri ale administratorilor care nu merg bine şi că a vrut să-l înregistreze pe K. cum spunea că plăteşte oameni săraci pentru a da declaraţii împotriva lui C. Chiar dacă reaudierea acestui inculpat nu a fost posibilă în rejudecarea cauzei, Tribunalul reţine la stabilirea situaţiei de fapt susţinerile anterioare ale acestui martor, formulate în faţa instanţei, având în vedere că acestea se coroborează cu probatoriul administrat nemijlocit, public şi contradictoriu de către instanţe, cu garanţia respectării dreptului la apărare a inculpaţilor.

Martorul C.A., redactor şef adjunct la săptămânalul „C.”, a arătat că K.J. a afirmat pe postul naţional de televiziune O., că inculpatul C.I. este infractor notoriu, că se va lupta pe viaţă şi moarte cu acesta, că a auzit de la un coleg din redacţie că, mergând în documentare la numitul K.J., i s-a cerut să lucreze pentru el pentru a-l închide pe C.I., că K.J. l-a transportat pe M.T. la Târgu Mureş pentru a da declaraţie împotriva inculpatului C.I. în legătură cu infracţiunile de tentativă de omor, şi din câte cunoaşte, în prezent M.T. este cercetat pentru mărturie mincinoasă într-un dosar privind pe S.L., referitor la sechestrare de persoane.

Martorul S.C. a declarat că din datele sale personale ştie că K.J. este în duşmănie cu C.I., iar martorul B.D. a arătat că crede că numitul K.J. intenţiona să-i facă rău inculpatului C.I.

Având în vedere declaraţiile martorilor G.E.A., audiat la termenul din 15 februarie 2006, C.A., audiat la termenul din 10 iunie 2005, S.C., audiat la termenul din 06 ianuarie 2006, B.D., audiat la termenul din 26 august 2005, şi A.J., audiat la termenul de judecată din data de 15 martie 2006, din care rezultă relaţiile dintre martorul K.J. şi inculpatul C.I., prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorului K.J., date în cauză.

Instanţa de fond a dat eficientă declaraţiilor martorilor din cursul cercetării judecătoreşti, când aceştia au fost audiaţi în temeiul principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi al nemijlocirii şedinţei de judecată, precum şi în prezenţa unui traducător autorizat de limba maghiară pentru martorii care nu cunosc limba română, constatând că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii C.I., G.Ş. şi F.M. conform disp. art. 66 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că nu a rezultat, dincolo de orice îndoială, că inculpaţii F.M. şi G.Ş. au primit bani, bunuri şi alte foloase necuvenite pentru ca profitând de funcţiile pe care le-au avut, să favorizeze firmele inculpatului C.I. prin neefectuarea de controale la firmele ce compuneau Holdingul N., prin prevenirea acestora cu privire la iminenta unor controale financiare de către Garda Financiară Centrală şi prin dispunerea de controale repetate la grupul de firme E.D., ce urmau să se soldeze cu retragerea licenţelor de producţie deţinute de firmele componente ale acestui grup rival intereselor inculpatului C.I. şi a-i determina pe administratorii acestora să se retragă de pe piaţa de băuturi alcoolice.

De altfel, în actul de sesizare a instanţei nu s-a precizat care dintre banii şi bunurile despre care s-a reţinut că au fost primite de inculpaţii F.M. şi G.Ş. de la inculpatul C.I. reprezintă obiectul material al infracţiunilor de dare/luare de mită şi care reprezintă foloase necuvenite, şi nici nu s-a precizat fiecare act privitor la îndatoririle de serviciu ale inculpaţilor F.M. şi G.Ş. în schimbul căruia ar fi fost oferit/primit fiecare bun în parte.

Fată de cele reţinute, instanţa a constatat că, referitor la infracţiunile de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., probele de vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M.

Îndoiala instanţei de judecată cu privire la vinovăţia inculpaţilor sus-menţionaţi, este alimentată şi de faptul că în cursul urmăririi penale unii dintre martori au fost audiaţi la Hotelul B. din Miercurea Ciuc - sediul firmei martorului K.J.G., iar o mare parte dintre martorii audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti nu şi-au menţinut, ori şi-au schimbat declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că în cauză exista îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M., instanţa a aplicat regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce s-a impus a fost achitarea acestor inculpaţi, întrucât faptele reclamate nu există.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile parag. 2 al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită”, impunându-se, deci, ca instanţa să nu pornească de la ideea că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, sarcina probei revenind acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiind cel acuzat.

De asemenea, în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a decis că regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpatul trebuie achitat”. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007).

În consecinţă, constatând că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a procedat la achitarea acestora.

Împotriva sentinţei penale nr. 34 din 03 februarie 2011 a Tribunalului Suceava a declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În principal s-a arătat că prima instanţă în mod greşit a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se poate reţine că încadrarea juridică dată faptelor este eronată, în condiţiile în care activitatea infracţională s-a desfăşurat pe perioada 1998 - aprilie 2004. Aceasta a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, însă s-a epuizat după intrarea în vigoare a acestei legi. Doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a aprecia că legea penală aplicabilă infracţiunilor a căror consumare se întinde pe durata a două sau mai multe legi este cea din momentul epuizării infracţiunii, a producerii ultimului rezultat.

Deci legea penală în vigoare în momentul epuizării este legea ce va fi aplicată.

Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art din Legea nr. 39/2003, rezultă că toate acţiunile respectiv de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat pot constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este realizată condiţia esenţială, şi anume scopul urmărit.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi rezultă din însăşi săvârşirea uneia din acţiunile încriminate.

Acest pericol derivă din ameninţarea că grupul poate să treacă la îndeplinirea scopului în vederea căruia a fost constituit, respectiv săvârşirea de infracţiuni grave. Dacă acest scop a fost şi realizat, va exista un concurs de infracţiuni.

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este necesară doar urmărirea scopului săvârşirii unei infracţiuni grave din cele prev. în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Instanţa de fond a mai reţinut că în cuprinsul rechizitoriului nu s-a precizat care dintre infracţiunile comise de grup este cea mai gravă şi care este încadrarea juridică a acesteia, nefiind descrise suficient.

Referitor la această susţinere, toate aceste elemente rezultă cu claritate din cuprinsul rechizitoriilor prin care inculpaţii C.I., T.R., K.Y., C.D.A. şi K.G. au fost trimişi în judecată sau sunt cercetaţi pentru infracţiuni definite de lege ca fiind grave, a hotărârilor judecătoreşti menţionate chiar de instanţă, a actului de sesizare al instanţei, a actelor de verificare şi control, rapoartelor şi notelor întocmite de instituţii cu atribuţii în sectorul sancţionării şi prevenirii infracţionalităţii economico-financiare, declaraţiile unor martori audiaţi în cauză şi declaraţia inculpatului C.D.A. dată în cursul urmăririi penale în prezenţa apărătorului ales.

Cu privire la probele care dovedesc săvârşirea infracţiunii, modalitatea de concepere şi comitere a acesteia, contribuţia fiecărui inculpat în parte în cadrul grupului, precum şi scopul urmărit, toate aceste elemente au fost descrise în mod amănunţit în cuprinsul actului de sesizare.

Instanţa de fond a făcut o analiză, eronată a probatoriului administrat în cauză, acest lucru conducând implicit la concluzia greşită că faptele nu există, soluţia de achitare fiind astfel nelegală şi netemeinică.

Astfel, în primul rând instanţa de fond în mod greşit a înlăturat declaraţiile date de către martorul M.T. în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată. A apreciat instanţa de fond că faţă de relaţiile existente între acest martor şi inculpatul C.I., depoziţia ar fi subiectivă.

În mod greşit s-a ajuns la această concluzie şi nu s-a avut în vedere că această depoziţie este pertinentă şi obiectivă având în vedere calitatea pe care acest martor a avut-o în cadrul firmelor inculpatului, aspect ce i-a dat posibilitatea să perceapă în mod nemijlocit împrejurările şi modalitatea de concepere a activităţii infracţionale.

În ce priveşte declaraţia martorului C.A. instanţa de judecată a reţinut că acest martor ar fi revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale la data de 29 mai 2004, în sensul că martorul a declarat că cele precizate la urmărirea penală nu sunt reale.

Ca urmare a declaraţiei date de acesta martor la data de 06 ianuarie 2006 la Tribunalul Suceava, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. Ulterior, în cursul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 1217/P/2006, martorul a dat o declaraţie în care a precizat că a revenit asupra declaraţiei date la urmărirea penală ca urmare a faptului că a fost influenţat de către diverse persoane din anturajul lui C.I. Mai mult decât atât martorul a precizat că în momentul în care a fost audiat la instanţă i-a fost frica să nu fie agresat, omorât sau să i se incendieze locuinţa, fiindu-i frică şi în prezent cu privire la acest aspect.

Copie după declaraţia acestui martor dată în cursul cercetărilor în dosarul având ca obiect infracţiunea de mărturie mincinoasă a fost depusă la instanţă la data de 30 mai 2007, pentru a fi avută în vedere. La aceeaşi dată a fost depusă şi o declaraţie olografă dată de către martorul G.E.A., tot într-o cauză având ca obiect infracţiune de mărturie mincinoasă. Din cuprinsul acestei declaraţii rezultă aspecte asemănătoare respectiv faptul că şi acest martor a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale la data de 09 noiembrie 2004, motivat de faptul că martorul s-a simţit într-o stare de pericol, ca urmare a faptului că inculpatul C.I. era în sala de judecată şi date fiind cunoscute relaţiile din toate domeniile pe care le are acest inculpat, martorul a retractat nemotivat declaraţia.

Cu toate că instanţa de fond a avut elemente din care să rezulte ca anumiţi martori audiaţi în faţa instanţei în prezenţa inculpaţilor şi a membrilor familiilor acestora s-au aflat într-o stare de presiune psihică, într-o stare de teamă pentru ei şi membrii familiei lor, fiind reţinuţi în a răspunde la întrebările suplimentare formulate în sala de judecată, cu toate acestea instanţa s-a rezumat în a înlătura declaraţiile martorilor date în cursul urmării penale, ca fiind nesincere şi a luat în considerare doar cele afirmate în faţa instanţei în mod nemijlocit.

Din analiza declaraţiilor dare de către aceşti 2 martori, rezultă aspecte legate de regimul de teroare impus de inculpatul C.I., de influenţa de care se bucura acesta în cadrul comunităţii din care făcea parte, relaţiile apropiate dintre comisarii Gărzii Financiare şi inculpat, de faptul că inculpatul se bucura de protecţia oferită de către conducerea Gărzii Financiare Harghita.

În motivarea soluţiei de achitare instanţa de fond a reţinut pe baza declaraţiilor date în instanţă de către martorii S.V.C, S.C., L.G., P.G., T.L.I., M.E., B.V., B.T., M.L., H.A., C.F.C., M.S.G., actuali sau foşti funcţionari în cadrul Gărzii Financiare Harghita, faptul că cei doi inculpaţi G.Ş. şi F.M. nu ar fi favorizat în nici un fel firmele inculpatului C.I., că toate controalele erau inopinate şi că datorită legislaţiei modificate permanent era normal ca angajaţii instituţiei să poarte discuţii cu patronii firmelor pentru a le aduce la cunoştinţă modul de aplicare a legislaţiei.

Instanţa de fond a omis să aibă în vedere şi declaraţiile acestor martori date în cursul urmăririi penale, sub prestare de jurământ din cuprinsul cărora rezultă că relaţiile de amiciţie dintre cei doi comisari erau cunoscute de ceilalţi comisari ai gărzii financiare, că existau diverse societăţi în judeţ favorizate de către conducerea gărzii, precum şi faptul că cei doi inculpaţi, mai cu seamă G.Ş. era preocupat de faptul că la societăţile concurente trebuiau efectuate controale repetate. Protecţia asigurată firmelor controlate de C.I. era asigurată şi prin faptul că în perioada 1998 - mai 2004 Garda Financiară Harghita nu a efectuat niciun control la aceste societăţi.

Susţinerea acestora potrivit căreia ar fi semnat declaraţiile fără a le citi în prealabil exercitându-se anumite presiuni din partea anchetatorilor, nu a fost în niciun mod dovedită, ci dimpotrivă constituie o anumită justificare în lipsa unei explicaţii logice referitore la revenirea asupra unor declaraţii date foarte aproape de momentul descoperirii faptelor şi declanşării cercetărilor.

Cu privire la foloasele primite de cei doi inculpaţi în schimbul „serviciilor aduse”, instanţa a considerat că în lipsa statelor de plată de la dosarul cauzei şi a unor martori oculari, nu se poate concluziona că inculpaţii au primit o perioadă de aproximativ 1,6 ani sume de bani în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârziat îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

Instanţa de fond nu a ţinut seama nici de această dată de declaraţiile unor martori cum ar fi M.T., N.C. şi B.T. date în cursul urmăririi penale şi menţinute în faţa instanţei de judecată din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că acele documente pe baza cărora se ridicau sume de bani lunare au existat în realitate, acestea reprezentând contravaloarea „prestaţiei” celor doi comisari. În ce priveşte primirea sumei de 30.000 euro de către inculpatul G.Ş., instanţa a concluzionat că în cauză nu există probe în acest sens.

În mod greşit însă instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului L.D.P.A. din cadrul sistemului probator.

Martorul a precizat amănunte referitoare şi la comiterea unor infracţiuni de natură economico-financiară la firmele controlate de inculpat, precum şi aspecte legate de rolul şi contribuţia fiecărui membru din grupul infracţional organizat şi controlat de către C.I.

Este adevărat că în cursul cercetării judecătoreşti martorul a declarat că nu menţine declaraţiile date în faţa procurorului însă ulterior în Dosarul nr. 2503/P/2007 al I.P.J. Olt având ca obiect infracţiunea de mărturie mincinoasă, în prezenţa avocatului ales, a declarat că toate aspectele precizate la urmărirea penală sunt reale.

Considerând depoziţia martorului ca fiind esenţială în soluţionarea cauzei, fiind una din cele mai complexe, s-a solicitat reaudierea acestui martor însă solicitarea Departamentului Naţional Anticorupţie a fost respinsă.

Prin armare atâta timp, cât acest martor a dat o declaraţie olografa precizând că primele sale afirmaţii date în cauză reprezintă adevărul, instanţa nu putea să o înlăture ca nefiind pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Mai mult decât atât, în mod nejustificat instanţa a înlăturat şi declaraţia martorului L.G. dată în cursul urmăririi penale cu toate că acest martor a precizat şi în faţa instanţei că L.D.P.A. i-a povestit despre suma de 30.000 euro dată inculpatul G.Ş.

Acelaşi martor a mai declarat în cadrul cercetării judecătoreşti şi alte aspecte pe care instanţa a omis să le analizeze, cum ar fi faptul că a fost ameninţat de inculpatul C.I., că prin farmacia S. se decontau încasări mari din vânzările de alcool, că cei doi comisari erau văzuţi la SC N., precum şi faptul că după declanşarea cercetărilor şi arestarea inculpatei C.I. i s-a recomandat de către inculpatul K.G. să plece în Ungaria şi să aibă grijă ce declară în situaţia în care va fi întrebat de anchetatori.

Referitor la acuzaţia adusă inculpatului G.Ş. potrivit căreia ar fi beneficiat din partea inculpatul C.I. de întocmirea unor proiecte de case de vacanţă, şi de această dată instanţa a concluzionat că nu există probe în acest sens, contrar celor existente la dosarul cauzei.

Astfel, din declaraţia martorului P.A., dată în cursul urmăririi penale şi menţinută în faţa instanţei la termenul de judecată din 26 august 2005, rezultă fără nicio îndoială că în toamna anului 2002, din ordinul inculpatului C.I., a întocmit mai multe proiecte de case de vacanţă ce urmau să fie construite pe litoral. Ulterior, în anul 2003, tot din ordinul inculpatului C.I. şi tot în folosul inculpatului G.Ş., martorul a mai întocmit un proiect de construcţie a unei vile.

Martorul a declarat faptul că aceste lucrări nu au fost niciodată achitate, mai mult decât atât, nu au fost evidenţiate în contabilitate, iar inculpatul C.I. a fost în permanenţă preocupat de rapiditatea întocmirii lor. Acelaşi martor a declarat faptul că la discuţia dintre el şi inculpatul C.I. a participat şi inculpatul G.Ş., iar ulterior, C.I. i-a recomandat ca în discuţiile telefonice ce le vor avea sau prin staţia de emisie recepţie să nu pronunţe numele de G., ci să folosească o expresie în limba maghiară care în limba română se traduce cu „sabot de frână”.

Declaraţia acestui martor este confirmată de depoziţiile martorului S.L. dată în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, a martorului K.S., precum şi a declaraţiei martorului M.C., dată în cursul urmării penale şi nu în ultimul rând declaraţia martorului C.D.A.

În finalul motivării hotărârii de achitare, instanţa a înlăturat din cadrul ansamblului probator un număr de peste 50 de declaraţii ale unor martori audiaţi în cursul urmăririi penale sub motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 85 şi 89¹ C. proc. pen.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, declaraţiile martorilor trebuiau să îndeplinească anumite condiţii de formă. Lipsa acestora nu poate conduce însă implicit la concluzia că probele au fost obţinute în mod ilegal şi pot fi înlăturate în sensul disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât în mare parte au fost scrise chiar de către persoanele audiate, tocmai în scopul înlăturării oricăror suspiciuni privind eventuale presiuni exercitate.

De altfel, potrivit disp. art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

Referitor la acuzaţia că inculpatul F.M. a primit de la inculpatul C.I. un snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, pe care apoi în iarna anului 2001 l-a dat martorului B.W. în schimbul a 20 oi şi 3 miei, instanţa a apreciat că întrucât nu s-a precizat data exactă când a fost primit acest bun şi scopul în care a fost primit, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii. Or, probele administrate în cauză confirmă primirea bunului în cauză, aspect ce rezultă din declaraţia martorilor M.T., S.L., şi L.D.P.A. şi B.J.

Din cuprinsul acestor declaraţii rezultă că snow-mobilul în cauză, găsit în garajul martorului B.J., a fost cumpărat din străinătate pe numele SC N.I. SA, autovehiculul fiind folosit până în iarna 2001 de către inculpatul F.M.şi fiul acestuia.

Din declaraţia martorului rezultă că inculpatul a primit în schimbul acestui snow-mobil 20 de oi şi 3 miei.

Cu privire la autoturismul dubiţă marca M. s-a regăsit aceeaşi situaţie, în sensul că inculpatul F.M. a fost văzut conducând acest autoturism care provenea de la SC N. SA, acest aspect fiind confirmat de declaraţiile martorilor S.L., B.V., precum şi a martorilor I.L. dată în faţa instanţei şi S.V.C., dată în faza de urmărire penală.

Faţă de probele administrate cu privire la aceste bunuri, rezultă fără îndoială că ele au fost date de inculpatul C.I. celor doi inculpaţi, comisari ai Gărzii Financiare ca o recompensă pentru „serviciile” aduce de aceştia, constând în neefectuarea de controale la firmele din cadrul holdingului N., efectuarea de controale permanente la firmele concurente şi evident asigurarea unei anumite protecţii prin consiliere în domeniul economico-financiare şi prevenirea cu privire la iminenţa unor controale ale Gărzii Financiare centrale, fiind evident de altfel scopul primirii tuturor acestor foloase.

A mai reţinut instanţa de fond, în motivarea soluţiei, faptul că din probele administrate nu rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpaţii au primit, în vara anului 2003, animale de la inculpatul C.I., respectiv porci şi nici produse de protocol constând în băuturi fine, ţigări, cafea, etc.

Instanţa de fond şi-a fundamentat această soluţie doar pe declaraţia martorilor A.I. şi B.D. care au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmării penale şi care evident fiind foşti angajaţi ai inculpatului C.I. au avut anumite reţineri în a menţine cele declarate.

Cu privire la aceste produse primite periodic de către cei doi inculpaţi, din declaraţia martorului S.L., înlăturată în mod greşit de altfel de instanţa de judecată, rezultă că inculpatul C.I. întocmea o listă cu mai multe persoane printre care şi cei doi comisari, pe baza căreia se primeau câte 1-4 porci de la o firmă ce aparţinea Holdingului N.

Mai mult decât atât, în cursul urmăririi penale martorii au declarat că exista un obicei ca mai multe persoane printre care şi cei doi inculpaţi să primească produse de protocol de la magazia firmei.

Cu privire la împrejurarea apărută în cadrul cercetării judecătoreşti constând în faptul că o serie de martori au revenit asupra celor declarate iniţial şi având în vedere faptul că în toate cazurile motivarea a fost inevitabil aceeaşi, respectiv aşa-zisele presiuni din partea anchetatorilor, nedovedite în niciun mod, în mod corect aceste reveniri trebuiau analizate cu anumite rezerve cu atât mai mult cu cât, aşa cum am precizat anterior în cauză există suficiente elemente din care rezultă că asupra martorilor s-au creat diverse presiuni după audierile din cursul urmăririi penale.

Instanţa de fond trebuia să facă o analiză a tuturor depoziţiilor date în cauză, potrivit disp. art. 63 C. proc. pen. şi nu să se rezume doar la o selecţie a acestora.

Având în vedere probele administrate, vinovăţia inculpaţilor F.M. şi G.Ş. este pe deplin dovedită, în cauză prezumţia de nevinovăţie a acestora fiind răsturnată prin dovezi clare potrivit cărora într-o perioadă mai mare de timp au primit de la inculpatul C.I. sume de bani, şi alte foloase materiale în scopul evident de a nu dispune şi a nu efectua controale la firmele controlate de acesta, de a preveni şi întârzia controalele efectuate de Garda Financiară Centrală, precum şi de a dispune şi efectua controale la firmele concurente.

De asemenea, în cauză rezultă în mod evident că inculpatul C.I., prin oferirea acestor foloase celor doi inculpaţi a urmărit şi a reuşit cointeresarea materială a acestora în scopul de a-şi proteja propriile interese.

Cu privire la infracţiunea de dare şi respectiv luare de mită practica şi doctrina judiciară a statuat că pentru existenţa elementului material al acestor infracţiuni al laturii obiective nu se impune ca promisiunea oferirii sau acceptarea unor sume de bani sau foloase să fie determinate cantitativ sau calitativ.

Promisiunea poate fi făcută în orice mod, poate fi explicită sau implicită exprimată prin simpla oferire, şi fiind un act unilateral al mituitorului poate fî independentă de atitudinea funcţionarului de a accepta sau nu.

Pe de altă parte pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este necesar ca pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii sau ofertei să fie săvârşite în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Împrejurarea că funcţionarul are numai o competenţă parţială în cadrul uneia colectivă, nu înlătură prezenţa cerinţei impuse de lege, din moment ce el are totuşi o anume competenţă cu privire la actul în legătură cu care pretinde, primeşte banii sau folosul.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar, dar şi suficient ca funcţionarul să negocieze, să vândă, partea de putere care îi revine, fiind indiferent dacă actul negociat a făcut parte din competenţa exclusivă a subiectului activ sau acesta a contribuit la efectuarea lui. Jurisprudenţa la vârf a decis în acest sens (decizia nr. 1861/1973).

Faţă de cele expuse, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute în actul de sesizare al instanţei, la pedeapsa închisorii întru-un cuantum direct proporţional cu gradul de pericol social al faptelor comise, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reţinerii şi arestării preventive, confiscarea foloaselor necuvenite ce au făcut obiectul infracţiunilor de corupţie, menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

Examinând apelul declarat s-a constatat că acesta este nefondat prin decizia penală nr. 108 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava.

Rezumativ s-a redat că situaţia de fapt şi de drept reţinută, a cărei argumentaţie, redată în considerentele hotărârii apelate, Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), este una în deplin acord cu starea de fapt probată şi cu normele juridice incidente în materie. În continuare împotriva deciziei s-a exercitat şi calea de atac a recursului de către Parchet, reiterându-se în esenţă aceleaşi critici.

Criticile vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor pronunţate.

Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. din Legea nr. 39/2003, rezultă că toate acţiunile respectiv de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat pot constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este realizată condiţia esenţială şi anume scopul urmărit.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi rezultă din însăşi săvârşirea uneia din acţiunile încriminate.

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este necesară doar urmărirea scopului săvârşirii unei infracţiuni grave din cele prev. în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Instanţa de fond a făcut o analiză eronată a probatoriului administrat în cauză, acest lucru conducând implicit la concluzia greşită că faptele de corupţie nu există, soluţia de achitare fiind astfel nelegală şi netemeinică.

Astfel, în primul rând instanţa în mod greşit a înlăturat declaraţiile date de către martorul M.T. în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată. A apreciat instanţa de fond că faţă de relaţiile existente între acest martor şi inculpatul C.I., depoziţia ar fi subiectivă. În mod greşit s-a ajuns la această concluzie şi nu s-a avut în vedere că această depoziţie este pertinentă şi obiectivă având în vedere calitatea pe care acest martor a avut-o în cadrul firmelor inculpatului, aspect ce i-a dat posibilitatea să perceapă în mod nemijlocit împrejurările şi modalitatea de concepere a activităţii infracţionale.

În ce priveşte declaraţia martorului C.A. instanţa a reţinut că acest martor ar fi revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale la data de 29 mai 2004, în sensul că martorul a declarat că cele precizate la urmărirea penală nu sunt reale. Ca urmare a declaraţiei date de acesta martor la data de 06 ianuarie 2006 la Tribunalul Suceava, procurorul s-a sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. Ulterior, în cursul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 1217/P/2006, martorul a dat o declaraţie în care a precizat că a revenit asupra declaraţiei date la urmărirea penală ca urmare a faptului că a fost influenţat de către diverse persoane din anturajul lui C.I. Mai mult decât atât martorul a precizat că în momentul în care a fost audiat la instanţă i-a fost frică să nu fie agresat, omorât sau să i se incendieze locuinţa, fiindu-i frică şi în prezent cu privire la acest aspect.

Cu toate că instanţa a avut elemente din care să rezulte ca anumiţi martori audiaţi în faţa instanţei în prezenţa inculpaţilor şi a membrilor familiilor acestora s-au aflat într-o stare de presiune psihică, într-o stare de teamă pentru ei şi membrii familiei lor, fiind reţinuţi în a răspunde la întrebările suplimentare formulate în sala de judecată, cu toate acestea instanţa s-a rezumat în a înlătura declaraţiile martorilor date în cursul urmării penale, ca fiind nesincere şi a luat în considerare doar cele afirmate în faţa instanţei în mod nemijlocit.

În motivarea soluţiei de achitare instanţa a reţinut pe baza declaraţiilor date în instanţă de către martorii S.V.C, S.C., L.G., P.G., T.L.I., M.E., B.V., B.T., M.L., H.A., C.F.C., M.S.G., actuali sau foşti funcţionari în cadrul Gărzii Financiare Harghita, faptul că cei doi inculpaţi G.Ş. şi F.M. nu ar fi favorizat în niciun fel firmele inculpatului C.I., că toate controalele erau inopinate şi că datorită legislaţiei modificate permanent era normal ca angajaţii instituţiei să poarte discuţii cu patronii firmelor pentru a le aduce la cunoştinţă modul de aplicare a legislaţiei.

Instanţa a omis să aibă în vedere şi declaraţiile acestor martori date în cursul urmăririi penale, sub prestare de jurământ din cuprinsul cărora rezultă că relaţiile de amiciţie dintre cei doi comisari erau cunoscute de ceilalţi comisari ai Gărzii Financiare, că existau diverse societăţi în judeţ favorizate de către conducerea Gărzii, precum şi faptul că cei doi inculpaţi, mai cu seamă G.Ş., era preocupat de faptul că la societăţile concurente trebuiau efectuate controale repetate. Protecţia asigurată firmelor controlate de C.I. era asigurată şi prin faptul că în perioada 1998 - mai 2004 Garda Financiară Harghita nu a efectuat niciun control la aceste societăţi.

În ce priveşte primirea sumei de 30.000 euro de către inculpatul G.Ş., instanţa a concluzionat că în cauză nu există probe în acest sens.

În mod greşit însă instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului L.D.P.A. din cadrul sistemului probator.

Considerând depoziţia martorului ca fiind esenţială în soluţionarea cauzei, fiind una din cele mai complexe, s-a solicitat reaudierea acestui martor însă solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost respinsă.

Prin urmare atâta timp cât acest martor a dat o declaraţie olografă precizând că primele sale afirmaţii date în cauză reprezintă adevărul, instanţa nu putea să o înlăture ca nefiind pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Acelaşi martor a mai declarat în cadrul cercetării judecătoreşti şi alte aspecte pe care instanţa a omis să le analizeze, cum ar fi faptul că a fost ameninţat de inculpatul C.I., că prin farmacia S. se decontau încasări mari din vânzările de alcool, că cei doi comisari erau văzuţi la SC N., precum şi faptul că după declanşarea cercetărilor şi arestarea inculpatului C.I. i s-a recomandat de către inculpatul K.G. să plece în Ungaria şi să aibă grijă ce declară în situaţia în care va fi întrebat de anchetatori.

Martorul a declarat faptul că aceste lucrări nu au fost niciodată achitate, mai mult decât atât, nu au fost evidenţiate în contabilitate, iar inculpatul C.I. a fost în permanenţă preocupat de rapiditatea întocmirii lor. Acelaşi martor a declarat faptul că la discuţia dintre el şi inculpatul C.I. a participat şi inculpatul G.Ş., iar ulterior C.I. i-a recomandat ca în discuţiile telefonice ce le vor avea sau prin staţia de emisie recepţie să nu pronunţe numele de G., ci să folosească o expresie în limba maghiară care în limba română se traduce cu „sabot de frână”.

Din declaraţia martorului rezultă că inculpatul a primit în schimbul acestui snow-mobil 20 de oi şi 3 miei.

Cu privire la autoturismul dubiţă marca M. s-a regăsit aceeaşi situaţie, în sensul că inculpatul F.M. a fost văzut conducând acest autoturism care provenea de la SC N. SA, acest aspect fiind confirmat de declaraţiile martorilor S.L., B.V. precum şi a martorilor I.L. dată în faţa instanţei şi S.V.C., dată în faza de urmărire penală.

Faţă de probele administrate cu privire la aceste bunuri, rezultă fără îndoială că ele au fost date de inculpatul C.I. celor doi inculpaţi, comisari ai Gărzii Financiare ca o recompensă pentru „serviciile” aduse de aceştia, constând în neefectuarea de controale la firmele din cadrul Holdingului N., efectuarea de controale permanente la firmele concurente şi evident asigurarea unei anumite protecţii prin consiliere în domeniul economico-financiar şi prevenirea cu privire la iminenţa unor controale ale Gărzii Financiare centrale, fiind evident de altfel scopul primirii tuturor acestor foloase.

A mai reţinut instanţa, în motivarea soluţiei, faptul că din probele administrate nu rezultă cu certitudine împrejurarea că inculpaţii au primit, în vara anului 2003, animale de la inculpatul C.I., respectiv porci şi nici produse de protocol constând în băuturi fine, ţigări, cafea, etc.

Instanţa şi-a fundamentat această soluţie doar pe declaraţia martorilor A.I. şi B.D. care au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmării penale şi care evident fiind foşti angajaţi ai inculpatului C.I. au avut anumite reţineri în a menţine cele declarate.

Cu privire la împrejurarea apărută în cadrul cercetării judecătoreşti constând în faptul că o serie de martori au revenit asupra celor declarate iniţial şi având în vedere faptul că în toate cazurile motivarea a fost inevitabil aceeaşi, respectiv aşa zisele presiuni din partea anchetatorilor, nedovedite în niciun mod, în mod corect aceste reveniri trebuiau analizate cu anumite rezerve cu atât mai mult cu cât aşa cum am precizat anterior în cauză există suficiente elemente din care rezultă că asupra martorilor s-au creat diverse presiuni după audierile din cursul urmăririi penale.

Promisiunea poate fi făcută în orice mod, poate fi explicită sau implicită exprimată prin simpla oferire, şi fiind un act unilateral al mituitorului poate fi independentă de atitudinea funcţionarului de a accepta sau nu.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar, dar şi suficient ca funcţionarul să negocieze, să vândă partea de putere care îi revine, fiind indiferent dacă actul negociat a făcut parte din competenţa exclusivă a subiectului activ sau acesta a contribuit la efectuarea lui. Jurisprudenţa la vârf a decis în acest sens (decizia nr. 1861/1973).

Faţă de cele expuse, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Practic, la o analiză a acestor motive de recurs, se constată o suprapunere exactă, mot-a-mot, peste motivele de apel promovate de acelaşi titular.

Instanţa de recurs va sintetiza că cele amplu prezentate în speţă de către instanţa fondului sunt aşezate în parametri de deplină legalitate şi temeinicie. În condiţiile în care instanţa de apel a ajuns la aceeaşi concluzie, decizia pronunţată şi recurată se află la adăpost de orice critici fundamentale ce i-au fost aduse.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia. Prin urmare, sarcina probei, în sensul dovedirii existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor în comiterea lor revine organelor de urmărire penală.

Din analiza mijloacelor de dovadă aflate la dosarul cauzei, rezultă că aspectele de fapt arătate nu au fost probate complet, iar prezumţia de nevinovăţie de care inculpaţii se bucură nu a fost răsturnată.

Cât priveşte existenţa faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor, relativ la comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în rechizitoriu se reţine că iniţiator, dar şi unic constituitor al grupului infracţional organizat este inculpatul C.I. Ceilalţi 4 inculpaţi, T.R., K.J., C.D.A. şi K.G., au aderat şi sprijinit grupul iniţiat şi constituit de cel dintâi. Se mai reţine în dispozitivul rechizitoriului că acest grup „a comis mai multe infracţiuni grave: de violenţă (tentativă la omor, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj etc.), evaziune fiscală, spălarea banilor şi corupţie”.

Este real că, în cazul infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, nu se impune, ca şi condiţie de existenţă a acesteia, comiterea efectivă a infracţiunilor avute în vedere la momentul asocierii.

Doctrina şi jurisprudenţa au consacrat faptul că asocierea, în accepţiunea acestui text de lege, se realizează prin acţiunea fiecăreia dintre persoanele care înţeleg să-şi alăture eforturile şi presupune un consens neechivoc, o înţelegere stabilită între aceste persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline de a acţiona potrivit unui plan, pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.

Asocierea presupune aşadar o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun.

Or, în speţă, nu sa dovedit neechivoc că cei 4 inculpaţi, respectiv T.R., K.J., C.D.A. şi K.G., sub comanda inculpatului C.I., ar fi organizat ierarhizat, planificat, cu stabilirea concretă a rolurilor pentru fiecare dintre membri, desfăşurarea unei activităţi infracţionale în scopul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu.

Cât priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, este ştiut că vizează efectuarea intenţionată de operaţiuni contabile nereale, deci impune o implicare a persoanelor în astfel de activităţi. Atât în actul de acuzare, cât chiar şi în cuprinsul motivelor de recurs nu se arată care ar fi fost atribuţiile concrete ale fiecăruia dintre cei implicaţi în presupusa activitate ilicită reţinută în sarcina lor. Aceleaşi aspecte referitoare la organizarea grupului se impuneau a fi dovedite şi în ceea ce priveşte infracţiunile de spălare a banilor şi corupţie.

Ca detaliu juridic, s-a reţinut, cu documentele aferente, că pentru mai multe din aceste infracţiuni pretins comise şi care se circumscriau scopului pentru care grupul a fost constituit, instanţele investite cu soluţionarea cauzelor au pronunţat hotărâri definitive de achitare pe motiv că fapta nu există, sau de încetare a procesului penal.

Aspectul însă esenţial juridic, că inculpaţii au fost cercetaţi în alte dosare pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, nu poate conduce, exclusiv prin el însuşi, la concluzia desfăşurării în cadru organizat, de grup, a activităţilor ilicite de care au fost acuzaţi.

Prin urmare, soluţia pronunţată de instanţa de fond, de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este legală şi temeinică.

După cum s-a arătat, redarea aceloraşi aspecte de către instanţa de apel se încadrează în parametri de corectă soluţionare a cauzei.

Cât priveşte comiterea de către inculpaţii C.I., G.Ş. şi F.M., a infracţiunilor de corupţie, se reţine în rechizitoriu că inculpatul C.I. a oferit, iar inculpaţii G.Ş. şi F.M. au primit de la cel dintâi, cu titlu de mită, următoarele:

- inculpatul G.Ş.: suma de 30.000 euro, suma de 5-6 milioane ROL lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; a beneficiat de întocmirea unor proiecte de 70.000.000 ROL pentru mai multe vile.

- inculpatul F.M.: suma de 5 - 6 milioane ROL lunar în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000; o sanie autopropulsată snow-mobil, în valoare de 12.692 mărci germane; un microbuz marca M. în folosinţă.

Se mai reţine, însă exclusiv în considerentele rechizitoriului, că în vara anului 2003, cei doi inculpaţi au primit purcei (câte 2-3), iar pe întreg parcursul intervalului, produse de protocol (băuturi fine, ţigări, cafea).

Relativ la primirea de către inculpaţii G.Ş. şi F.M. a unor sume lunare în perioada iunie 1999 - noiembrie 2000, se susţine că acest aspect a fost dovedit în cauză cu declaraţiile martorilor N.C.V., M.T. şi B.T.

Martora N.C.V. (la data audierii, 26 octombrie 2006, comisar-şef Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Harghita din cadrul Brigăzii Mureş) a adoptat o poziţie constantă pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii. A precizat că, prin anul 2000, a văzut pe o masă aflată într-un birou la SC N. SA un stat de plată, pe care, printre alţii, era înscris inculpatul G.Ş. Mai relatează în instanţă că statele de plată erau oficiale, având toate rubricile prevăzute de lege, şi probabil ştampilate şi au fost văzute şi de colegul său S.I. Mai susţine că la acea dată fusese în control la SC N. Precizează, de asemenea, că „eu cunosc faptul că acele state există, ştiu unde sunt dar nu pot să spun acum”.

În condiţiile în care acele „state” există, se impunea ca organele de urmărire penală să le pună la dispoziţia instanţei. Or, în cauză, acest lucru nu s-a făcut.

Chiar şi în cuprinsul motivelor de recurs procurorul se mulţumeşte să reia aspectul singular că „instanţa nu a ţinut seama nici de această dată de declaraţiile unor martori (...) din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că acele documente pe baza cărora se ridicau sume de bani lunare au existat în realitate”.

Însă, martorul S.I.C., audiat atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, a precizat că nu a văzut, în acele împrejurări, vreun stat de plată în sensul la care face referire martora N.C.V.

Martorul M.T. a avut, de asemenea, o atitudine constantă la urmărirea penală şi judecată. Acesta precizează că „în ziua de salarii veneau atât G.Ş., cât şi F.M. care primeau câte 5-6 milioane ROL pe baza unui stat de plată pe care îl semnau personal”. Mai arată că „banii îi primeau de la inculpatul C.I., iar eu aveam obligaţia să le cer semnarea statului de plată”.

S-a redat de către instanţa de fond că în luna noiembrie 2000, după propriile susţineri, martorul a fost agresat de inculpatul C.I. cu o bâtă şi concediat, sens în care, după 4 ani de zile a făcut plângere împotriva acestuia, cauza aflându-se şi în prezent pe rolul instanţelor. Prin urmare, declaraţia acestui martor, dată fiind starea de duşmănie şi conflictul de interese dintre el şi inculpat, corect a fost înlăturată de prima instanţă. Ea ar fi putut fi folosită doar prin coroborare cu alte dovezi (şi nu indicii) administrate în cauză, cu valoare probatorie care să ducă la concluzia, fără vreo urmă de îndoială, a vinovăţiei inculpatului.

Cele mai sus analizate creează, pe bună dreptate, o îndoială suficient de puternică privind inexistenţa acestei activităţi ilicite, şi care profită făptuitorilor.

Cu privire la darea/primirea de către inculpatul C.I. inculpatului G.Ş. a sumei de 30.000 euro, cu titlu de mită, singurul martor care face referire la această sumă este L.D.P.A.

Acesta, în declaraţia sa dată la urmărirea penală, precizează că, anterior achiziţionării de către inculpatul G.Ş. a unui autoturism de teren marca B., şi pe care martorul trebuia să-l aducă din Ungaria, în biroul inculpatului C.I. şi în prezenţa soţiei acestuia C.G., i-a înmânat lui G.Ş. suma de 30.000 euro. Mai precizează martorul, în aceeaşi declaraţie, că „am convingerea că i-a folosit pentru achiziţionarea autoturismului marca B.”.

Asupra acestei declaraţii martorul a revenit în instanţă, cu motivarea că a fost dată sub presiune, fiind ameninţat că va fî arestat. De altfel, a mai relatat acesta, a fost arestat 2 luni şi eliberat cu 5 zile înainte de a da declaraţia la Parchetul Naţional Anticorupţie Târgu Mureş.

Or, chiar şi având în vedere poziţia iniţială a martorului, nu reiese că acesta ar fi asistat la vreo discuţie între cei doi inculpaţi cu privire la scopul în care banii ar fi fost daţi. Aceasta în condiţiile în care, din interpretarea şi coroborarea declaraţiilor majorităţii martorilor audiaţi în cauză (cu relevanţă cei angajaţi la firmele inculpatului C.I.), reiese că, încă înainte de anul 1989, între inculpaţii C. şi G. existau relaţii de amiciţie, ce nu excludeau şi posibilitatea acordării reciproce de împrumuturi sau efectuarea unor tranzacţii civile, aspecte fără conotaţie penală, în lipsa oricăror dovezi contrare.

Aspectul că despre înmânarea acestor sume către inculpatul G.F. cunoştea şi martorul L.G., în mod indirect, de la martorul L.D.P.A. nu schimbă cu nimic situaţia, în condiţiile în care nu s-a dovedit că scopul cu care aceşti bani au fost daţi, respectiv primiţi se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare, respectiv dare de mită.

Cu privire la beneficiul obţinut de către inculpatul G.Ş. prin întocmirea unor proiecte de case de vacanţă, este real că, din declaraţiile martorului P.A., administrator la firma „R.” ce aparţinea de complexul „N.”, reiese că acesta a fost solicitat de către C.I. să întocmească, în toamna anului 2002, mai multe proiecte de case de vacanţă ce urmau să fie construite pe litoral, precum şi un proiect de construcţie a unei vile. A mai arătat martorul că acestea nu au fost evidenţiate în contabilitate, iar la discuţiile purtate cu privire la aceste schiţe a participat şi inculpatul G.Ş.

Or, martorul lucra la acea dată ca angajat al inculpatului C.I. Chiar dacă a executat aceste schiţe, nu poate preciza în niciun mod dacă de ele a beneficiat sau nu inculpatul G. şi, în caz afirmativ, dacă inculpatul C.I. nu a fost personal plătit de către cel din urmă. Deci, raporturile C. - G., sub acest aspect, nu s-au dovedit a fi cele impuse de cerinţele prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunilor prev. de art. 254, respectiv art. 255 C. pen.

Relativ la primirea de către inculpatul F.M., de la inculpatul C.I., a unui snow-mobil în valoare de 12.692 mărci germane, se reţine în actul de sesizare a instanţei că snow-mobilul a fost înstrăinat ulterior de cel dintâi, în iarna anului 2001, martorului B.W. în schimbul a 20 oi şi 3 miei.

Este real că acest snow-mobil a fost găsit la data de 28 octombrie 2004 într-un garaj aparţinând martorului B.J., numărul său de identificare regăsindu-se în declaraţia vamală din 28 decembrie 2001, cumpărător fiind SC N.I. SA, iar valoarea sa 12.692 mărci germane.

Audiat în cauză, martorul B.J. a relatat că socrul său B.W. ar fi vândut 20 oi fiului inculpatului F., care i-a dat în schimb o sanie, în iarna anului 2001. Cum snow-mobilul a fost achiziţionat în decembrie 2001, reiese că acesta a fost dat martorului în stare perfectă de funcţionare, nou sau aproape nou.

Comparând contravaloarea celor 20 oi şi 3 miei cu cea a vehiculului, se observă o mare disproporţionalitate, ceea ce face puţin credibilă această tranzacţie.

Deosebit de aceasta, dar esenţial juridic, nu s-a făcut nici dovada că personal inculpatul F.M. ar fi încheiat tranzacţia şi nici că acesta ar fi primit vehiculul de la inculpatul C.I., cu atât mai mult cu cât a fost cumpărat pe numele firmei, iar la dosar nu s-a depus vreo dovadă în sensul că ar fi fost înstrăinat, deci trecut în proprietate particulară.

Chiar şi în ipoteza în care C.I. ar fi dat, iar F.M. ar fi primit imobilul, nicio probă nu indică scopul acestei tranzacţii, şi care să se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 254, art. 255 C. pen.

Cu privire la folosirea, de către inculpatul F.M., a unui vehicul - dubiţă marca M., martorul B.V. relatează în declaraţia dată în faza de urmărire penală că, în anul 2003, inculpatul F.M. i-a împrumutat pentru câteva ore o dubiţă marca M., iar „în interiorul cabinei se cunoştea locul în care fusese lipit un abţibild cu însemnele N.”.

Audiat la instanţa de fond, a arătat că a dat declaraţia de la urmărirea penală sub presiune.

Martorul S.L. relatează în depoziţia sa (şi care nu a fost luată sub jurământ) că în perioada ianuarie 2001 - august 2003 a fost angajat la firmele lui C.I., împrejurare în care ştiu că acesta „i-a dat o autodubă marca M. lui F., în perioada 2000-2002, tot fără a fi plătită”. În instanţă, precizează că nu ştie dacă acel autoturism a fost vândut sau donat. Or, din nicio probă administrată în cauză nu s-a dovedit că o atare maşină ar fi ieşit din patrimoniul SC N. SA, şi ar fi intrat în patrimoniul inculpatului F.M.

Acelaşi martor afirmă totodată că inculpatul C.I. i-a dat inculpatului G.F., din 1998 până în 2004, trei autoturisme marca B. Mai arată: „ştiu sigur că G. nu a plătit cele trei autoturisme marca B. lui C.I. şi nici altei persoane”.

Or, s-a dovedit în cursul cercetărilor că vehiculele la care a făcut aici referire au fost dobândite în mod licit şi total diferit de cel susţinut de martor (leasing). Deci, şi sub acest aspect, veridicitatea declaraţiei martorului se impune a fi privită cu îndoială şi folosită numai în măsura în care se coroborează şi cu alte probe administrate.

Mai mult, singurul aspect ce tinde să „individualizeze” vehiculul pretins folosit de acesta din urmă ca fiind al firmei SC N. este culoarea, niciunul din martori neputând preciza numărul maşinii, care ar fi adus clarificări în acest sens, dovedit fiind că autovehiculele înmatriculate pe firmă aveau numere specifice şi distinctive.

Cât priveşte primirea, de către inculpaţii F.M. şi G.Ş., a unor purcei, se reţine în actul de sesizare a instanţei, în principal în baza declaraţiei martorului S.L., că cei doi inculpaţi au primit, în vara anului 2003, un număr de porci (1-4), conform unei liste.

A arătat acest martor, ce ocupa la acea dată funcţia de şef de pază la firma SC N. SA că inculpatul C.I. a avut o fermă în comuna J., pe care a desfiinţat-o, întrucât nu mai dădea randament, iar porcii i-a făcut cadou. În declaraţia dată la urmărirea penală afirmă acest martor că el personal a dat porcii, în baza unei liste primite de la inculpatul C.I., persoanelor acolo menţionate, animalele fiind încărcate în maşinile acestora de către portarii firmei.

Or, situaţia porcilor aflaţi în evidenţele fermei „J.”, respectiv dacă au existat, în caz afirmativ în ce număr, cum au ieşit din patrimoniul societăţii se impune a se dovedi, fără vreo urmă de îndoială, cu acte contabile, ştiut fiind că orice firmă are obligaţia ţinerii unei astfel de evidenţe.

Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nicio dovadă certă nu converge spre concluzia că în patrimoniul celor doi inculpaţi ar fi intrat, cu titlu gratuit, câte un număr de 1-3 purcei din patrimoniul fermei „J.”.

Cu privire la primirea, cu titlu gratuit, a unor bunuri - băuturi, ţigări, cafea - din fondul de protocol al firmei SC N. SA, de către inculpaţii F.M. şi G.Ş., bunuri oferite de către inculpatul C.I., curtea reţine că martorul G.A., audiat atât la urmărirea penală, cât şi la prima instanţă, a relatat că nu i s-au cerut niciodată să predea, fără bon, bunuri pe care le deţinea în gestiunea sa de la firma SC N. SA.

Martorul A.J., portar la SC N., a relatat în declaraţia sa de la urmărirea penală că inculpaţii G.Ş. şi F.M. luau de la protocol ţigări, etc. Asupra acestei declaraţii revine însă în instanţă, cu motivarea că a fost ameninţat de K.J., aflat în duşmănie cu inculpatul C.I. şi S.L., iar audierea a avut loc la Hotel B., proprietatea celui dintâi. În aceste împrejurări, corect se justifică a se reţine declaraţia dată de către martor înaintea primei instanţe.

Din interpretarea coroborată a acestui material probator se reţine că, într-adevăr, între inculpatul C.I., pe de o parte şi inculpatul G.Ş., pe de altă parte, exista o relaţie mai veche de prietenie, astfel că acesta din urmă venea periodic pe la firma SC N. SA.

Şi prezenţa inculpatului F.M. la firmă a fost de asemenea sesizată. Dar niciuna din probe nu relevă, fără vreo urmă de îndoială, că cei doi inculpaţi ar fi luat, în mod gratuit şi, în scopul de a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau a le îndeplini în mod defectuos, bunuri de protocol de la firma inculpatului C.I. sau ar fi primit astfel de promisiuni.

Cu privire la desfăşurarea necorespunzătoare a activităţii de serviciu, de către inculpaţii F.M. şi G.Ş., se reţine că cel dintâi, în perioada 1998 - aprilie 2004, a îndeplinit funcţia de comisar şef al Gărzii Financiare - Secţia Harghita, iar cel de al doilea, pe cea de comisar-şef adjunct al aceleiaşi instituţii.

Potrivit fişei postului întocmită în baza legislaţiei în vigoare, inculpatul F.M. avea ca atribuţii, printre altele:

- organizarea şi conducerea activităţii secţiei pentru realizarea obiectivelor, sarcinilor, planurilor sau programelor tematice rezultate din legi, ordine şi instrucţiuni specifice în propriile programe de activitate;

- conducerea şi răspunderea verificării sub aspect metodologic a actelor de control încheiate de comisarii secţiei.

Potrivit fişei postului, inculpatul G.Ş. avea ca atribuţii, printre altele:

- urmărirea întocmirii la timp a proiectului programului trimestrial de activitate al secţiei şi realizarea prevederilor acestuia;

- coordonarea activităţii de verificare prin sondaj a actelor de control încheiate de comisari sub aspectul respectării normelor metodologice de întocmire a acestora;

- efectuarea în mod nemijlocit din dispoziţia şefilor ierarhici sau din proprie iniţiativă acţiuni de control la agenţi economici sau verificări cu privire la activitatea personalului din subordine;

- stabilirea la specificul agenţilor economici obiective de control concrete în concordanţă cu tematicile primite, îndrumarea şi controlarea la faţa locului a echipelor de control, participarea la dezbaterea constatării controlului.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpaţii nu au îndeplinit, respectiv au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile lor de serviciu, cauzând astfel o tulburare bunului mers al activităţii instituţiei a căror conducere o asigurau, scopul fiind cel al favorizării SC N. SA.

Aceste carenţe în activitatea lor s-ar concretiza - se mai susţine - prin aceea că fie au efectuat un număr disproporţionat de mare de controale la societăţi concurente ale SC N. SA, fie au evitat a efectua controale la această din urmă societate, pentru ca eventualele nereguli aici comise să nu fie descoperite.

Din colaborarea declaraţiilor martorilor U.L., P.G., C.I., B.T., T.L.I., M.L., M.N.J., B.T., B.V. (relativ la ultimele 3 declaraţii, privite şi prin prisma precizărilor făcute în instanţă, dar şi prin raportare la celelalte declaraţii aici menţionate), comisari la Garda Financiară Harghita, reiese că, în perioada vizată, au avut loc controale ale acestei instituţii atât la firmele lui C.I. (chiar dacă nu de fond, iar unele soldate cu sancţiuni contravenţionale), cât şi la firma E.D. unde fuseseră descoperite, în urma unei sesizări, sticle de alcool purtând banderole false. Acest aspect justifică de altfel şi efectuarea de verificări suplimentare la cea din urmă unitate economică.

Potrivit aceloraşi depoziţii, orice comisar al Gărzii Financiare putea face propuneri de control relativ la o societate comercială, admiterea cererii fiind atributul şefilor instituţiei.

Or, niciunul dintre comisari nu a relatat că inculpaţii F.M. sau G.Ş. în calitatea lor, le-ar fi refuzat vreo astfel de propunere sau ar fi încercat să modifice sau să canalizeze într-o anume direcţie favorabilă inculpatului C.I., un astfel de control.

Nu se poate reţine aşadar că inculpaţii F.M. şi G.Ş., cu ştiinţă (deci cu intenţie), nu ar fi îndeplinit un act ce intră în atribuţiile lor de serviciu sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, pentru ca elementele constitutive ale acestei infracţiuni să fie date în cauză.

Relativ la săvârşirea de către inculpatul G.Ş., a infracţiunii de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, se reţine în actul de sesizare a instanţei, că ea a fost comisă prin prevenirea inculpatului C.I. despre iminenta efectuare a unor controale de către Garda Financiară Bucureşti, la firma SC N. SA.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor S.C., M.C., S.V.C., M.M.S. şi D.G.A., comisari ai Gărzii Financiare Bucureşti, reiese că nici aceştia nu cunoşteau anticipat datele stabilite pentru controalele efectuate în teritoriu. Acest aspect este susţinut şi de orele la care se prezentau la societăţile vizate pentru control, astfel cum a fost de altfel şi cazul SC N. SA, în anul 2003, când nu au putut pătrunde în societate, deşi au primit concursul inculpaţilor F.M.şi G.Ş., întrucât programul de lucru se terminase.

Aceiaşi martori au relatat că în nicio situaţie nu au fost influenţaţi, direct sau indirect, în activitatea de control efectuată, de către cei doi inculpaţi.

De asemenea, este puţin probabil că inculpatul C.I. ar fi purtat discuţii despre astfel de controale, telefonic sau personal, cu inculpatul G.Ş., în prezenţa unora dintre angajaţii săi - portari, magazioneri.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se impune a se face dovada autorizării inculpatului G.Ş. de a avea acces la astfel de informaţii, fie şi cu caracter limitat şi permiterea accesului altor persoane la acestea sau folosirea lor, într-un alt mod - direct sau indirect - de către inculpat.

Or, nu există la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte că anumite informaţii, existente la nivelul Gărzii Financiare, nu sunt destinate publicităţii şi, de asemenea, că inculpatul G.Ş. ar fi fost autorizat să aibă acces la ele.

Aşadar, soluţia pronunţată de prima instanţă, susţinută şi de către instanţa de apel, şi sub acest aspect, este susţinută de probele administrate în cauză, coroborat interpretate.

Este real că prima instanţă a înlăturat declaraţiile unor martori date la organele de urmărire penală, menţinându-le pe cele date înaintea instanţei, prin care retractau sau nuanţau susţinerile iniţiale.

Separat, în considerentele ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 2503/P/2008 din 06 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu referire la martorii L.D.P.A., B.D.B. şi B.V., în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, se reţine că nu s-a putut stabili cu certitudine când aceştia au minţit, constatându-se aşadar doar existenţa unor declaraţii contradictorii date în cele două faze procesuale.

Deşi cu ocazia rejudecării au fost reaudiaţi trei martori dintre cei indicaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cele susţinute de aceştia nu pot duce la condamnarea inculpaţilor, nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, ci, dimpotrivă, o accentuează.

Astfel, deşi în cursul urmării penale martorul C.A. a făcut o serie de susţineri acuzatoare, în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2006, martorul C.A. a declarat că nu îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală, întrucât a scris-o după dictarea ofiţerului în fata căruia a dat-o. De asemenea, în cadrul reaudierii din data de 17 noiembrie 2010, martorul s-a manifestat în mod deliberat confuz, fără a indica instanţei care dintre declaraţiile anterioare corespunde adevărului, însă ca urmare a răspunsurilor la întrebările adresate s-a constatat că îşi menţine punctul de vedere susţinut anterior în faţa instanţei.

Martorul B.V., a declarat la termenul de judecată din 10 iunie 2005, că atunci când i s-a luat declaraţie la Târgu Mureş, a fost ameninţat că dacă îi mai ţine în braţe pe F.M. şi G.Ş., va fi şi el arestat alături de ei, precizând că nu îşi menţine în totalitate declaraţia, întrucât nu corespunde în totalitate adevărului, a fost dictată de procuror, care a răstălmăcit ceea ce a declarat martorul, cu toate protestele făcute de acesta.

A mai arătat că atunci când a lucrat la Garda Financiară nu au fost dirijate anumite controale numai spre anumite firme, li se cerea în permanenţă să aplice legea şi nu a auzit ca inculpaţii F.M. şi G.Ş. să fi consiliat, din punct de vedere economic sau juridic firmele inculpatului C.I. A precizat că inculpaţii F.M. şi G.Ş. le cereau subalternilor să respecte legea şi nu i-au sfătuit niciun moment să treacă cu vederea anumite ilegalităţii la firmele controlate; la firmele lui C.I. a efectuat un control complex cu organele de poliţie, reprezentaţi ai Ministerului Agriculturii şi Direcţia de Sănătate Publică, iar constatările au fost meţionate în procesul-verbal, fapt petrecut o dată sau de două ori în perioada 2002-2004.

Fiind reaudiat în rejudecare la termenul din data de 15 decembrie 2010, martorul şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată în faţa Tribunalului Olt.

Este real că în cursul urmăririi penale, la data de 14 septembrie 2004, martorul L.D.P.A. a declarat că a văzut personal când C.I. i-a înmânat suma de 30.000 euro lui G.Ş., convingerea martorului fiind aceea că G.Ş. a folosit suma respectivă pentru achiziţionarea autoturismului marca B. Însă, în cursul cercetării judecătoreşti, martorul L.D.P.A. a declarat în faţa Tribunalului Olt, la termenul de judecată din data de 26 august 2005, că nu îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire penală şi Parchetul Naţional Anticorupţie, arătând în esenţă că procurorul anchetator insista să declare că au fost văzuţi inculpaţii F. şi G. venind la firmă, de unde au primit bani, maşină şi snow-mobil, iar întrucât a refuzat să declare acest lucru, martorul a fost ameninţat că i se întocmeşte mandat de arestare, precizând că nu a fost de faţă când inculpatul C.I. ar fi primit de la F.G. pentru a-i da lui G. o sumă în euro, însă i s-a sugerat să declare acest lucru la Parchet, spunându-i-se că şi alţii au confirmat această situaţie, iar procurorul anchetator avea în faţă declaraţii din care se inspira şi îi dicta ceea ce dorea să scrie martorul.

De asemenea, martorul L.D.P.A. a arătat că nu i s-a spus că are dreptul la un traducător, cu toate că nu înţelege prea bine limba română, dar, deşi nu a înţeles ceea ce i se dicta, a acceptat să scrie pentru a putea fi eliberat.

Din adresa din 29 octombrie 2007 a I.P.J. Olt rezultă că martorul L.D.P.A. şi-a retras mărturia dată la Tribunalul Olt la data de 26 august 2005, situaţie în care îşi menţine declaraţiile anterioare .

Nici din analiza celor anterior prezentate nu se poate reţine fără nicio îndoială vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată pentru a se putea proceda la condamnarea acestora.

Aşadar, având în vedere că în cauză exista îndoială cu privire la vinovăţia inculpaţilor C.I., G.Ş. şi F.M., instanţa de fond a aplicat regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce s-a impus a fost achitarea acestor inculpaţi.

În concluzie, din interpretarea dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. şi având în vedere principiul potrivit căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (3) lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, rezultă că probele strânse în faza de urmărire penală nu pot constitui, exclusiv, temei de condamnare.

Este real că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, însă, în virtutea dreptului la un proces echitabil, în cursul judecăţii instanţa are obligaţia de a le verifica pe cele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate.

Se impun a se avea în vedere şi prevederile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., care reglementează în mod expres posibilitatea folosirii declaraţiilor unor martori neaudiaţi în instanţă, însă cu condiţia ca audierea lor „nu mai este posibilă”.

Numai procedând astfel se respectă şi principiile loialităţii în administrarea probelor, astfel încât dreptul la un proces echitabil să fie efectiv asigurat.

Pentru a se putea pronunţa o hotărâre de condamnare, se impune nu simpla existenţă a unor probe indirecte sau deduLcţn, care pot constitui cel mult indicii de comitere a faptei, existenţa unor dovezi temeinice din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatului.

Or, în speţă, după cum corect a reţinut prima instanţă, iar ulterior instanţa de apel, prezumţia de nevinovăţie de care inculpaţii beneficiază nu a fost răsturnată, deşi obligaţia în acest sens revenea organelor de urmărire penală.

Cum nu s-a dovedit cu fermitate, sub auspiciile noţiuriii de adevăr cert şi absolut, că inculpaţii ar fi comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În consecinţă, reluarea motivelor de apel la nivelul recursului, aşadar cu urmărirea aceloraşi teze faptice şi juridice ce au mai fost tratate, nu poate conduce în această fază ultimă procesuală la pronunţarea unei hotărâri diametral opusă cu cele anterior emise în cauză, care se bucură, după cum s-a expus, de legalitate şi temeinicie şi ce astfel trebuie menţinute prin respingerea recursului pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 108 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi C.I., G.Ş., F.M., T.R., K.J., C.D.A. şi K.G.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.I., T.R., K.J., C.D.A. şi K.G. în cuantum de câte 200 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului rămân în grija statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2639/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs