ICCJ. Decizia nr. 2634/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2634/2012
Dosar nr. 10547/3/2012/a2
Şedinţa publică din 3 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 august 2012 pronunţată în Dosarul nr. 10547/3/2012/a2 (2607/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, având pe rol verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului S.G.C., în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.G.C., solicitând lăsarea sa în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că prin sentinţa penală nr. 449 din 29 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, printre altele, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. rap. la art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului S.G.C. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Totodată, se reţine că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24 noiembrie 2011, în cursul urmăririi penale, instanţa constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar pedeapsa pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice faţă de gravitatea infracţiunii şi modul în care aceasta a fost săvârşită.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările concrete în care au fost comise faptele (mai multe persoane împreună au acţionat organizat prin folosirea mijloacelor de natură a induce în eroare părţile vătămate, prin înscenarea unor infracţiuni de furt a unor autoturisme achiziţionate în sistem leasing), cât şi din cuantumul prejudiciului produs.
În ce priveşte durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depăşit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare.
Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind şi condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală şi temeinică.
Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, pronunţată în Dosarul nr. 10547/3/2012/a2 (2607/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă puplică, azi 3 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2636/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
