ICCJ. Decizia nr. 2707/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2707/2012

Dosar nr. 58922/3/2010

Şedinţa publică din 7 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timiş, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub număr unic de dosar 5892.2/30/2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.Ş.A., pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.S.G., pentru comiterea infr. prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.N., pentru comiterea infr. prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.C.S., pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.D.C., pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, inculpaţii C.Ş.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S., M.D.C. s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, respectiv, în baza unei înţelegeri prealabile, la solicitarea inculpaţilor C.Ş.A. şi B.S.G., inculpatul M.D.C., împreună cu inculpatul M.C.N. (la data de 27 februarie 2010), respectiv cu P.C.S. (la data de 16 martie 2010) s-a deplasat în Olanda cu autoturismul marca M. SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N., de unde, prin intermediul învinuitului P.R.F., a ajutat la introducerea în ţară a drogurilor de risc şi de mare risc, în speţă cannabis şi comprimate ecstasy.

La termenul de judecată din data de 28 februarie 2011, inculpatul M.D.C. a înţeles să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, în file separate, acesta arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare şi că a dorit ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le-a însuşit şi nu a mai avut de propus alte probe în apărare.

Ca armare, instanţa a disjuns cauza faţă de ceilalţi inculpaţi, s-a pronunţat pe fond cu privire la inculpatul M.D.C., cauza a fost în stare de judecată, cercetarea judecătorească continuând cu privire la inculpaţii C.Ş.A., B.S.G., M.C.N., P.C.S.

Prin Sentinţa penală nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5892.2/30/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.C., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenţie prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei cantităţi de 400,6 gr. de cannabis şi 390 comprimate ecstasy.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, prima instanţă a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în totalitate, reţinând că:

La data de 25 februarie 2010, organele de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Timişoara - Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că învinuiţii A.A.I., L.S.L., făptuitorul D.C.A. şi inculpatul C.Ş.A., au fost membrii unui grup infracţional organizat cu preocupări pe linia traficului de droguri de risc şi de mare risc, traficului internaţional de droguri de risc şi de mare risc şi, nu în ultimă instanţă, pe linia consumului ilicit de droguri.

S-a reţinut că datele preliminare existente au evidenţiat împrejurarea că aceştia au fost în posesia unei cantităţi de aproximativ 600 grame cannabis şi 2000 comprimate ecstasy, pe care au intenţionat să le distribuie pe raza mun. Timişoara; de asemenea, datele colectate pe suport tehnic, ulterior autorizării, evidenţiau faptul ca A.A.I. şi alţi membri ai reţelei (doi tineri neidentificaţi), M.D.C. şi "A.", au urmat să se deplaseze în Olanda, unde au intenţionat să procure cantitatea de 2,8 kg cannabis şi 500 comprimate ecstasy.

Transportul internaţional de droguri a urmat a fi finanţat de către R.C., care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului C.Ş.A., zis "R.".

De asemenea, s-a reţinut că drogurile au urmat a fi disimulate în autoturismul care a asigurat deplasarea, marca "M.", cu numere de înmatriculare de Satu Mare. Autoturismul a urmat a fi condus de către învinuitul M.D.C., care, autoturism, în prealabil, a fost modificat pentru adăpostirea drogurilor, în locurile special amenajate, în şasiu.

Odată introduse în ţară, drogurile au urmat a fi depozitate în locaţii, neidentificate în acel moment, pentru ca, ulterior, inculpatul C.Ş.A. să le fi distribuit "locotenenţilor" săi: L.S:L., D.C.A., "P.", "M.A.", "P.A." (neidentificaţi datorită datelor neconcludente).

Datele inserate pe suport tehnic atestau faptul că acest grup infracţional organiza lunar transporturi de droguri din Olanda, prin intermediul unui cetăţean român stabilit pe teritoriul Olandei - P.R.F.

La o analiză sintetică a primelor convorbiri telefonice derulate între membrii reţelei, în perioada 27 februarie 2010 - 1 martie 2010, a rezidat componenţa grupului şi în special activitatea derulată de membrii săi:

S-a constatat că coordonatorii reţelei infracţionale au fost inculpaţii C.Ş.A. şi B.S.G. Aceştia, prin intermediul membrilor reţelei, au valorificat drogurile, veniturile dobândite astfel fiind apoi "reinvestite" în achiziţionarea altora, pe aceeaşi filieră.

De asemenea, s-a reţinut că transportatorii drogurilor au fost inculpatul M.D.C. şi inculpatul M.C.N., care şi-au asigurat deplasarea în Olanda cu autoturismul M., cu numerele de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N., iar persoana care a facilitat achiziţia drogurilor de pe piaţa olandeză a fost de origine română, mai exact, învinuitul P.R.F.

Legătura între transportatori şi cetăţeanul român care a procurat stupefiantele a fost asigurată de către inculpatul C.Ş.A. şi de către inculpatul B.S.G., în mod indirect. Transporturile de droguri au fost realizate cu o frecvenţă de aproximativ trei ori pe lună.

Inculpatul C.Ş.A. în mod frecvent a purtat în perioada analizată convorbiri telefonice cu învinuitul P.R.F., zis "M.B.", sub aspectul sumelor de bani livrate, care au reprezentat contravaloarea parţială a stupefiantelor, livrare de bani care s-a efectuat prin intermediul serviciului W.U., de către alte persoane, iar nu de către inculpat (a se vedea convorbirile realizate la data de 27 februarie 2010).

Deşi în rechizitoriu s-a reţinut în expunerea stării de fapt că, un prim transport în Olanda a fost realizat de către inculpatul M.D.C. şi de către inculpatul M.C.N., la data de 27 februarie 2010, pentru acest act material s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi inculpaţi, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că prima instanţă nu a mai analizat această faptă cu care nu a fost sesizată.

S-a reţinut că la data de 16 martie 2010 s-a iniţiat pregătirea unui nou transport de droguri din Olanda, coordonat şi finanţat de către inculpatul C.Ş.A., zis "R.", şi de către inculpatul B.S.G., zis "B.".

Inculpatul C.Ş.A. expediase un SMS învinuitului P.R.F., zis "M.B.", solicitându-i să-l apeleze telefonic, iar apoi a luat legătura printr-un SMS cu inculpatul B.S.G., înştiinţându-l asupra faptului că nu "am făcut rost de bani", solicitându-i acestuia suma de 200 euro.

La data de 17 martie 2010, inculpatul C.Ş.A. a expediat un SMS învinuitului P.R.F., asigurându-l de efectuarea transportului de către inculpaţii P.C.S. şi M.D.C. În cursul aceleiaşi zile, inculpatul C.Ş.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.D.C. pentru stabilirea detaliilor legate de transport, iar ulterior i-a expediat un SMS inculpatului B.S.G., pe care l-a asigurat de plecarea transportatorilor. Tot în cursul aceleiaşi zile, P.R.F. l-a contactat pe inculpatul C.Ş.A., pentru a purta o discuţie referitoare la transportatori şi la perioada de timp în care aceştia ar fi trebuit să ajungă.

În noaptea de 17/18 martie 2010, cei doi transportatori, inculpaţii M.D.C. şi P.C.S., au părăsit teritoriul României prin PTF Cenad, cu autoturismul marca "M.", cu nr. de înmatriculare SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N.

La data de 18 martie 2010, inculpatul C.Ş.A. a expediat un SMS inculpatului M.D.C. pentru a-i indica acestuia punctul geografic în care se afla şi momentul în care ajung în Olanda. Inculpatul M.D.C. i-a adus în vedere problemele de ordin tehnic înregistrate la autoturism.

Furnizorul din Olanda, la rându-i, s-a asigurat de sosirea transportatorilor, de la inculpatul C.Ş.A. După acest moment, până la sosirea în Olanda, traseul transportatorilor a fost monitorizat de către inculpatul C.Ş.A., prin SMS, care a menţinut în permanenţă legătura cu învinuitul P.R.F.

Inculpatul C.Ş.A. i-a expediat prin SMS inculpatului M.D.C. numărul de telefon al furnizorului din Olanda, asigurându-se, totodată, în ce măsură la întoarcerea în România, P.C.S., pe care nu îl cunoştea inculpatul, era în măsură să conducă autoturismul (intenţia lui M.D.C. a fost aceea de a reveni în ţară cu un autocar).

La aceeaşi dată, rezidă din analiza convorbirilor telefonice iniţiate de inculpatul M.D.C. de la un post telefonic public, acesta l-a asigurat pe inculpatul C.Ş.A. despre faptul că inculpatul P.C.S. este o persoană de încredere căreia, însă, îi va reveni o parte din droguri, iar în momentul în care va reveni în România, se va întâlni cu inculpatul M.C.N., căruia i s-au adresat cu apelativul "C.". Inculpatul M.D.C. l-a asigurat că inculpatul P.C.S. nu va şti de existenţa sa (a inculpatului C.Ş.A.).

În noaptea de 18/19 martie 2010 s-au derulat schimburi de SMS-uri între inculpatul C.Ş.A. şi inculpatul M.D.C., vizând modalitatea în care se va întâlni cu furnizorul din Olanda.

S-a mai reţinut că la data de 19 martie 2010, seara, între cei doi transportatori şi învinuitul P.R.F. s-a derulat întâlnirea, ocazie cu care acesta a pus la dispoziţia transportatorilor cantitatea de 400,6 grame de cannabis şi 390 de comprimate ecstasy. Stupefiantele au fost ambalate în mai multe pungi "sigilate" cu bandă tip scotch de culoare maro, iar apoi disimulate într-un loc special amenajat în pragurile autoturismului M., de către învinuitul P.R.F. şi inculpatul M.D.C.

La ora 20:55:38, inculpatul C.Ş.A., prin SMS, s-a asigurat de plecarea transportatorilor, de la P.R.F., în condiţiile în care "sclavul" (inculpatul M.D.C.), a avut telefonul închis. C.Ş.A., la scurt timp, a expediat inculpatului M.D.C. un cod de reîncărcare a cartelei, M.D.C. remiţându-i un SMS, ulterior, prin care i-a comunicat că în dimineaţa zilei următoare, la prima oră, P.C.S. va părăsi locul de cazare. Reproşându-i-se schimbarea de plan şi, implicit, întârzierea inculpatului M.D.C., de către C.Ş.A., acesta (M.D.C.) l-a asigurat că întârzierea s-a datorat timpului necesar disimulării stupefiantelor.

C.Ş.A. i-a comunicat, ulterior discuţiilor derulate cu ceilalţi participanţi, inculpatului B.S.G., date legate de activitatea acestora şi date legate de momentul plecării transportatorilor.

La data de 20 martie 2010, M.D.C., la ora 08:46:55, expediase un SMS inculpatului C.Ş.A., prin care l-a asigurat de plecarea lui P.C.S. şi i-a confirmat deplasarea sa spre România cu autocarul. Pe întregul traseu parcurs, inculpatul M.D.C. a menţinut legătura telefonică cu inculpatul P.C.S., inculpatului C.Ş.A. comunicându-i în permanenţă date asupra traseului parcurs şi date asupra localizării autoturismului.

În aceeaşi zi, 20 martie 2010, inculpatul M.D.C., prin SMS, a comunicat cu inculpatul M.C.N., căruia i se adresa cu apelativul "C.", prin care l-a înştiinţat că inculpatul P.C.S., în momentul în care va pătrunde pe teritoriul României, îl va contacta în mod direct în vederea preluării autoturismului cu care acesta urma să se deplaseze la inculpaţii C.Ş.A. şi B.S.G.

În seara de 20 martie 2010, în jurul orei 22:30, lucrătorii B.C.C.O. Timişoara din cadrul Serviciului Antidrog şi lucrătorii PTF Cenad au monitorizat zona de intrare în ţară, sesizând apariţia autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA, pe sensul de intrare în ţară. În aceste circumstanţe şi având în vedere datele acumulate informativ şi pe suport tehnic, au procedat la oprirea autoturismului şi la legitimarea conducătorului auto, în persoana inculpatului P.C.S.

S-a dispus, de îndată, examinarea autoturismului, în vederea identificării substanţelor stupefiante.

Controlul efectuat asupra autoturismului a permis depistarea stupefiantelor în pragurile/scutul autoturismului. Acestea erau ambalate în mai multe pungi care conţineau 400,6 grame cannabis şi 390 comprimate tip ecstasy.

S-a reţinut că P.C.S. a mărturisit organelor de control că stupefiantele aparţin inculpatului M.D.C., sarcina sa fiind doar aceea de a le transporta din Olanda în România şi de a încredinţa autoturismul proprietarului acestuia cu stupefiantele disimulate - inculpatul M.C.N.

Ulterior reţinerii inculpatului P.C.S., pe telefonul său mobil, acesta a fost contactat în repetate rânduri de către inculpaţii M.D.C., C.Ş.A., M.C.N. şi B.S.G.

În jurul orei 23:31:24, inculpatul C.Ş.A. l-a contactat telefonic pe M.D.C., care s-a aflat încă pe traseu, discutând despre faptul că P.C.S. ar fi trebuit să sosească în România, însă nu răspunde la apelurile telefonice. Discuţiile inculpatului C.Ş.A. purtate cu inculpatul M.D.C. au vizat cererea lui C.Ş.A. de a-i remite numărul de telefon al lui M.C.N. pentru a se întâlni cu acesta la apariţia transportului din Olanda. M.D.C. l-a asigurat pe C.Ş.A. că M.C.N. a depistat un garaj pentru a adăposti autoturismul în vederea evacuării drogurilor. C.Ş.A. a refuzat varianta spunându-i lui M.D.C. că "oricum, la noi tre să fie oprirea (...)".

În jurul orei 23:47:45, C.Ş.A. a discutat telefonic cu M.D.C. despre refuzul lui P.C.S. de a răspunde la telefon acesta (îl apelase de 20 de ori), discuţie în care intervenise inculpatul B.S.G., în legătură cu acelaşi subiect: refuzul lui P.C.S. de a răspunde la telefon.

B.S.G. l-a contactat de îndată, telefonic, pe inculpatul M.C.N. pentru a-l întreba de existenţa transportatorului. I-a confirmat faptul că nici la apelurile sale P.C.S. nu i-a răspuns.

La data de 21 martie 2010, M.C.N. a comunicat cu inculpatul B.S.G., la ora 06:58:56, P.C.S. luând legătura cu inculpatul M.C.N. pentru a-l asigura că este pe teritoriul României, mai exact în zona C.C. din imediata apropiere a Timişoarei. Ulterior discuţiei derulate, M.C.N. l-a contactat pe B.S.G. pentru a-i comunica apariţia transportului şi locaţia la care se afla autoturismul cu transportator. M.C.N. îl contactase pe M.D.C., asigurându-l de intrarea în ţară a transportului de stupefiante (M.D.C. se afla încă pe traseu, în autocar).

În aceeaşi dimineaţă, M.C.N. a fost contactat de către B.S.G. pentru a stabili circumstanţele recuperării autoturismului. La scurt timp, C.Ş.A. îl contactase telefonic pe B.S.G., care i-a comunicat sosirea transportului. C.Ş.A. l-a asigurat pe "B. " că îi va oferi 100 RON lui M.C.N. pentru a se deplasa cu un autoturism taxi la locul la care se afla P.C.S., în condiţiile în care acesta le comunicase că se afla în acea locaţie şi datorită problemelor de ordin tehnic survenite.

Între C.Ş.A. şi P.C.S., în dimineaţa de 21 martie 2010, s-a purtat o discuţie vizând refuzul acestuia de a răspunde la apelurile telefonice ale lui C.Ş.A.

La ora 08:06:41, P.C.S. a fost sunat de către M.C.N. fiind întrebat de către acesta din urmă dacă cunoaşte locurile în care sunt disimulate drogurile, iar în cazul în care le cunoaşte, să le scoată şi să le depună într-o sacoşă. A negat că ar cunoaşte locurile în care au fost disimulate drogurile.

După aproximativ 30 de minute, cei doi s-au întâlnit la locaţia respectivă, în drumul spre Timişoara, purtând discuţii legate de existenţa drogurilor.

Implicarea inculpatului M.C.N. în planul de acţiune al grupului a fost evidenţiată şi de conţinutul discuţiilor purtate de acesta în autoturism cu învinuitul P.C.S., discuţii înregistrate cu reportofonul marca S., în mediul ambiental, axate pe modul în care M.C.N. a urmat să evacueze drogurile, locaţia la care au urmat să efectueze aceasta, modul în care, ulterior, urmau a fi împărţite drogurile, împărţire care urma să fie efectuată după ce M.D.C. revenea în ţară, şi, totodată, erau axate discuţiile şi pe lipsa de încredere pe care membrii reţelei au avut-o vizavi de P.C.S., care a fost introdus în reţea de către inculpatul M.D.C.

M.C.N. în tot acest interval de timp a fost contactat telefonic de către B.S.G. şi C.Ş.A., comunicându-le, totodată, defecţiunea tehnică a autoturismului, iar cei doi i-au solicitat în repetate rânduri să scoată drogurile pentru că a existat riscul de a fi depistate în service-ul la care a urmat să remedieze defecţiunea.

Cei doi inculpaţi au fost depistaţi de către organele de poliţie în momentul în care s-au deplasat spre locul în care au urmat a se întâlni cu inculpatul M.C.N.

S-a constatat că procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la data de 20 martie 2010 de către lucrătorii B.C.C.O. Timişoara a atestat surprinderea inculpatului P.C.S. în PTF Cenad, pe sensul de intrare în ţară, la volanul autoturismului marca M. cu număr de înmatriculare SM AA AAA în care s-au aflat disimulate pungile conţinând cannabis şi comprimate ecstasy.

De asemenea, s-a constatat că Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. AA şi BB ale Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, întocmite în urma analizei de laborator a fragmentelor vegetale şi a comprimatelor rotunde de culoare albastru-verzui, ridicate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului P.C.S., au statuat prezenţa tetrahidrocannabinulului şi a methylenedioxymetamfetaminei.

Având a se pronunţa asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, prima instanţă a reţinut că, în drept, faptele inculpatului M.D.C. de a se asocia în vederea săvârşirii de infracţiuni, respectiv, în baza unei înţelegeri prealabile şi fiind în permanentă legătură telefonică cu inculpaţii, şi care la solicitarea inculpaţilor C.Ş.A. şi B.S.G., în scopul obţinerii de beneficii materiale, s-a deplasat la data de 16 martie 2010, împreună cu P.C.S., în Olanda, cu autoturismul marca M. SM AA AAA, proprietatea inculpatului M.C.N. cu care este prieten, de unde, prin intermediul învinuitului P.R.F. cu care a luat legătura, a ajutat să fie introduse în ţară 400,6 grame cannabis şi 390 comprimate ecstasy de către inculpatul P.C.S., au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. şi art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Deşi s-a reţinut că textul de lege de la art. 3 din Legea nr. 143/2000 reglementează în alin. (1) introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept, iar în alin. (2) introducerea în ţară de droguri de mare risc, fără drept, pentru cele două fapte fiind reglementate şi pedepse diferite, prima instanţă a apreciat că, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa a două infracţiuni, având în vedere faptul că inculpatul M.D.C. a facilitat introducerea în ţară atât a drogurilor de risc, cât şi de mare risc, ci în prezenţa unei singure infracţiuni, şi anume, cea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2010, cea de la alin. (1) al aceluiaşi articol fiind absorbită în conţinutul mai grav de la alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

Procedând la stabilirea răspunderii penale, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului - starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportarea lui, condiţiile în care a crescut şi trăit, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Totodată, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., privitoare la aplicarea circumstanţelor atenuante.

Astfel, prima instanţă a constatat că inculpatul are 29 de ani, a avut o atitudine cooperantă pe parcursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, regretând fapta comisă, s-a prezentat la toate termenele de judecată, cu excepţia celui din urmă, a depus şi un denunţ cu privire la o altă persoană, dar care nu s-a concretizat până în prezent, iar din analiza fişei de cazier judiciar a rezultat că acesta nu a avut antecedente penale. În concluzie, au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., ca împrejurări care au atenuat răspunderea penală şi a fost coborâtă pedeapsa ce a fost aplicată sub minimul prevăzut de lege, făcând aplicarea disp. art. 76 lit. d), respectiv a C. pen., primele aspecte despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent fiind valorificate în cadrul reţinerii art. 320¹ C. proc. pen., ca şi normă specială, cu prevalenţă în raport de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul M.D.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât s-a reţinut că cele două fapte au fost săvârşite înainte ca pentru vreuna dintre ele să intervină vreo hotărâre definitivă, fiind în concurs real, au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen., în vederea atingerii scopului pedepsei, aşa cum este el prevăzut în art. 52 C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modif., prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen., ca pedeapsă complementară rezultantă.

În baza 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, ca şi pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei cantităţi de 400,6 grame de cannabis şi 390 comprimate ecstasy, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.

Împotriva Sentinţei penale nr. 317/PI din 1 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5892.2/30/2010 a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.D.C., criticând-o ca netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 171/A din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Sentinţei penale nr. 317/PI din 1 iulie 2011 a Tribunalului Timiş, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³C. proc. pen., inculpatul M.D.C., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în raport de atitudinea de nerecunoaştere a faptei pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.

Solicită, de asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de disp. art. 320¹C. proc. pen.

În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385⁶ alin. (6) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale (conduita procesuală de recunoaştere, lipsa antecedentelor penale), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.

În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385¹⁵alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 2706/2012. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 2709/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 2707/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2707/2012. Penal