ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2675/2012

Dosar nr. 1767/33/2011

Şedinţa publică din 05 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 august 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1767/33/2011, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.S, în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş).

S-au respins ca nefondate cererile formulate de acest inculpat, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

S-au respins ca nefondate cererile formulate de inculpatul S.C.M, domiciliat în Cluj Napoca, judeţul Cluj, prin apărător, de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau de revocare a uneia dintre obligaţiile impuse prin măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv aceea a interdicţiei de a lua legătura cu martorii l.O. şi T.A.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.S: Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracţiunilor de:- luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);- complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 prev. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale); - instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale); - primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Ca stare de fapt s-a reţinut că:

1. Inculpatul A.S a pretins de la inculpata D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă faţă de aceasta că are influenţă pe lângă directorul R.A.T.U.C. Cluj, N.L.G. şi-l va determina pe acesta la încheierea unor poliţie de asigurare al parcului auto al regiei cu societatea învinuitei, primind în perioada mai 2009-septembrie 2011, în 21 de tranşe, suma totală de 274.330, 54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistenţă juridică încheite între societatea învinuitei, SC G.F. SRL şi Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. (21 acte materiale). 2. Inculpatul A.S Ie-a instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. la încheierea a două contracte de asistenţă juridică şi a unui număr de 21 de facturi fiscale, în perioada iulie 2008-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 274.330,54 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpat (23 acte materiale). 3. Inculpatul A.S Ie-a instigat pe inculpatele A.M.U. şi D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 şi din 01 iulie 2009 cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de trafic de influenţă (23 acte materiale). 4. Inculpatul A.S în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a acceptat primirea de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, primirea unor foloase necuvenite, dismulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 02 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M. şi SC T.T.C. SA, primind în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, în 18 tranşe sumat totală de 262.560 lei lei, în scopul ca acesta, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii (18 acte materiale). Inculpatul A.S i-a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpat (19 acte materiale). 6. Inculpatul A.S i-a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită (19 acte materiale).7. Inculpatul A.S, în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, după încheierea, la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj Napoca cu SC R. SRL Bucureşti, contract încheiat de acesta în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a primit de la reprezentanţii acestei societăţi 2 cârduri de alimentare cu carburanţi din care unul a fost utilizate ulterior, în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011 de către învinuita A.M.U. care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanţi în valoare totală de 8.826,93 lei.

Instanţa a reţinut că inculpatul a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 11 noiembrie 2011, pe temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b), c) şi f) C. proc. pen.Ulterior, pe parcursul derulării procesului, instanţa a apreciat că temeiurile arestării, prevăzute de art. 148 lit. b) şi c nu mai subzistă, în cauză apreciindu-se ca subzistând doar temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a constatat că până la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată, prelungită şi menţinută în mod legal. Din probele administrate până în prezent, pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, în principal, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în mod legal, procesele-verbale de supraveghere operativă, planşele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală vol. IV, V şi VI, coroborate cu declaraţia inculpatei A.D., date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei, unde a înţeles să uzeze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., declaraţiile martorilor audiaţi la urmărire penală şi în faţa instanţei s-au conturat acele probe temeinice, prevăzute de art. 143 C. proc. pen., care duc la bănuiala legitimă că este posibil ca inculpatul să fi comis mai multe fapte de natură penală, în strânsă legătură cu ceea ce s-a reţinut în rechizitoriul parchetului.

Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată cu încadrările juridice arătate mai sus, fiind foarte posibil ca aceste încadrări, pe parcursul cercetării judecătoreşti, să suporte modificări. Acest aspect nu este de natură a duce la concluzia că nu ar subzista cerinţele art. 143 C. proc. pen. Acest text de lege stabileşte obligativitatea existenţei de probe din care să rezulte că inculpatul ar fi posibil să fi comis fapte de natură penală, ceea ce, aşa cum s-a arătat, este dovedit.în ceea ce priveşte temeiul de drept al arestării, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a apreciat că acesta subzistă sub ambele condiţii.

Astfel, faptele presupus a fi comise de către inculpat sunt sancţionate cu pedepse de peste 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului, la acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică, în opinia instanţei, este actual şi rezultă din împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele, descrise mai sus.

S-a reţinut că, este real faptul că de la arestarea inculpatului, 11 noiembrie 2011, au trecut 9 luni şi că procesul nu este la debut, în cauză fiind administrate, efectiv de către instanţă, o serie de probe, respectiv au fost audiaţi 10 martori.în opinia instanţei nu doar declaraţiile martorilor care au fost audiaţi până la acest moment procesual sunt relevante în cauză, cum s-a susţinut de către apărare, dimpotrivă şi declaraţiile celorlalţi 26 de martori ai acuzei, precum şi declaraţiile martorilor care urmează a fi audiaţi de către instanţă, la propunerea inculpaţilor, s-a apreciat că sunt relevante şi de natură a lămuri toate împrejurările cauzei. Ca urmare, faptul că au fost audiaţi o parte din martori, de către instanţă, s-a reţinut că nu justifică punerea în libertate a inculpatului.

În opinia instanţei, în aprecierea caracterului rezonabil al arestării preventive a inculpatului A. trebuie ţinut cont de circumstanţele cauzei. Or, în raport de acest aspect, s-a constatat că dosarul este unul complex, inculpatul este cercetat pentru mai multe fapte de corupţie: luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, las în înscrisuri sub semnătură privată. Aceste fapte sunt deosebit de grave, iar problemele juridice ce trebuie a fi lămurite, atât sub aspectul stării de fapt, cât şi sub aspectul încadrării juridice a faptelor, necesită mai mult timp şi prelungesc durata procesului, fără ca această prelungire să-i fie imputabilă instanţei.

Ca urmare, sub acest aspect, s-a reţinut că nu a fost depăşit termenul rezonabil, prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât o persoană poate să fie ţinută în stare de arest.

În opinia instanţei, chiar dacă de la arestarea inculpatului, au trecut 9 luni, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, prin trecerea timpului.

S-a mai reţinut că, faptul că ar fi posibil ca inculpatul să fi comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în perioada în care era primar al municipiului Cluj-Napoca, este clar că a generat în rândul cetăţenilor o reacţie de îngrijorare şi temere, în condiţiile în care datorită funcţiei publice, pe care inculpatul o avea, acesta trebuia să vegheze asupra bunului mers a întregii colectivităţi.

Ca urmare, a susţine că după 9 luni rezonanţa negativă a presupuselor fapte comise de inculpat s-a diminuat, s-a apreciat că nu este în concordanţă cu realitatea.în opinia instanţei, în cauză temeiul arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu s-a modificat ci subzistă şi impune pe mai departe menţinerea stării de arest a inculpatului.

în raport de considerentele de mai sus, cererile inculpatului, formulate prin apărător, vizând revocarea măsurii preventive s-au înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara au fost apreciate ca nefondate şi respinse ca atare.

În ceea ce priveşte cererile inculpatului S.C.M., de revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi de revocare a uneia dintre obligaţiile impuse prin măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv aceea a interdicţiei de a lua legătura cu martorii l.O. şi T.A., s-au constatat următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracţiunilor prev. de:- dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale); - spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit b din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);-fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată şi în forma participaţiei improprii, prev. de art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 31 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie prin Decizia penală nr. 1172 din 13 aprilie 2012, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi ţara şi potrivit art. 145 ind.1 raportat la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligaţii.să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat,să se prezinte la organul de poliţie din raza de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat,să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura,să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme,să nu comunice direct sau indirect cu inculpaţii din prezenta cauză şi cu martorii.

Potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea unei măsuri preventive se poate realiza când această măsură a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive.

Cu privire la legalitatea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, s-a constatat că această măsură a fost instituită legal faţă de inculpatul S.M.C., prin Decizia nr. 1172 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.în ceea ce priveşte temeiurile care să justifice menţinerea acestei măsuri, s-a apreciat că acestea subzistă şi în prezent şi nu s-au modificat, aşa cum a susţinut inculpatul prin apărător.

Acest dosar, aşa cum s-a arătat, este unul complex, datorită faptului că în cauză sunt 4 inculpaţi, ca acuzele ce planează asupra acestora sunt deosebit de grave, că probatoriul ce urmează a fi administrat este vast. De fapt, această măsură a obligării de a nu părăsi ţara a fost dispusă faţă de inculpatul S.C. în scopul bunei desfăşurări a procesului.

S-a reţinut că, este real faptul că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată în faţa instanţei şi că a făcut declaraţii, însă acest aspect nu duce la revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpatul a susţinut că se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe motive de sănătate, susţinând că suferă de spondiloză cervico-lombară şi că are nevoie de tratament balneo-fizico-kinetoterapeutic. Acest motiv, s-a apreciat că nu este de natură a duce la revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara deoarece inculpatul poate beneficia de servicii medicale competente şi în ţara noastră.

De asemenea, inculpatul prin apărător, a susţinut că se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara deoarece este om de afaceri şi că trebuie să efectueze călătorii în afara ţării, în special în Viena, iar în condiţiile actuale nu poate să plece din ţară. Nici acest motiv s-a apreciat că nu este unul de natură a duce la concluzia că se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara deoarece, aşa cum s-a arătat, acest dosar este unul complex, acuzele care planează asupra inculpatului sunt deosebit de grave, fiind foarte posibil ca odată ce inculpatul va părăsi ţara, acesta să poată lua legătura cu martorii din prezentul dosar în străinătate. Totodată este foarte posibil ca acest inculpat, odată plecat din ţară, să nu se mai prezinte la termenele de judecată, încercând astfel să tergiverseze soluţionarea cauzei.

Ca urmare, s-a reţinut că nu se justifică revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, astfel că, cererea va fi respinsă.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului, vizând revocarea obligaţiei impuse prin măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv aceea a interdicţiei de a lua legătura cu martorii l.O. şi T.A., s-a apreciat că şi aceasta este nefondată, deoarece este foarte posibil ca pe parcursul cercetării judecătoreşti să fie necesară reaudierea acestor martori sau confruntarea lor cu inculpaţii.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.S şi S.C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.S sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat, iar recursul declarat de inculpatul S.C.M. este inadmisibil, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 141 C. proc. pen., care reglementează,, Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive" şi potrivit cărora: "încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

Cum dispoziţia privindu-l pe acest inculpat din încheierea recurată, nu are prevăzută nicio cale de atac, conform textelor de lege evocate anterior, recursul declarat de inculpatul S.C.M. este inadmisibil.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul A.S, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că acesta a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracţiunilor de: - luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);-complicitate la spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 prev. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale); - trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale); - instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale); - primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina acestuia s-a reţinut că a pretins de la inculpata D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă faţă de aceasta că are influenţă pe lângă directorul R.A.T.U.C. Cluj, N.L.G. şi-l va determina pe acesta la încheierea unor poliţie de asigurare al parcului auto al regiei cu societatea învinuitei, primind în perioada mai 2009-septembrie 2011, în 21 de tranşe, suma totală de 274.330, 54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistenţă juridică încheite între societatea învinuitei, SC G.F. SRL şi Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. (21 acte materiale).; Ie-a instigat pe inculpatele A.M. şi D.A. la încheierea a două contracte de asistenţă juridică şi a unui număr de 21 de facturi fiscale, în perioada iulie 2008-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 274.330,54 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpat (23 acte materiale); Ie-a instigat pe inculpatele A.M.U. şi D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistenţă juridică din 01 iulie 2008 şi din 01 iulie 2009 cât şi a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de trafic de influenţă (23 acte materiale); în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare al oraşului Cluj Napoca, a acceptat primirea de la inculpatul S.C.M., administrator al SC B.V. SRL, primirea unor foloase necuvenite, dismulate printr-un contract de consultanţă încheiat la data de 02 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M. şi SC T.T.C. SRL, primind în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, în 18 tranşe sumat totală de 262.560 lei lei, în scopul ca acesta, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V. SRL, precum şi să asigure, derularea ulterioară fără incidente a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii (18 acte materiale); i-a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică nr. 14/02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, înscrisuri care evidenţiau prestarea unor activităţi de consultanţă juridică nereale şi care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soţiei sale suma de 262.560 lei şi, totodată pentru ascunderea comiterii infracţiunii de luare de mită de către inculpat (19 acte materiale); i-a sprijinit moral pe inculpata A.M.U. şi pe inculpatul S.C.M. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistenţă juridică din 02 aprilie 2010 cât şi a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale şi în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită (19 acte materiale) şi în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, după încheierea, la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj Napoca cu SC R. SRL Bucureşti, contract încheiat de acesta în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a primit de la reprezentanţii acestei societăţi 2 carduri de alimentare cu carburanţi din care unul a fost utilizate ulterior, în perioada noiembrie 2010-noiembrie 2011 de către învinuita A.M.U. care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanţi în valoare totală de 8.826,93 lei.

Înalta Curte, a reţinut că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, şi faţă de care s-a şi dispus măsura arestării preventive. La acest moment, înalta Curte, nu a analizat probele ce au fost administrate în faza de urmărire penală şi nici în primă instanţă, şi nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului întrucât s-ar fi antepronunţat.

Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.S., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,respectiv pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Târgu Mureş s-a conformat acestor dispoziţii după înregistrarea dosarului la instanţa de apel. De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Conform dispoziţiilor art. 160balin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanţa de fond, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul A.S a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiuni, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului.

Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de fond este legală şi justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul A.S a fost iniţial reţinut în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune(lit. c)).

Ulterior măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţei), în speţă în temeiul încheierilor pronunţate de către Curtea de Apel Cluj şi Curtea de Apel Târgu Mureş prin care s-a verificat legalitatea măsurii preventive şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, încheieri pronunţate în Dosarul nr. 1767/33/2011.

Aşadar, Înalta Curte, consideră că menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerinţele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.

Având în vedere faptul că măsurile preventive aduc atingere libertăţii individuale, consfinţită ca un drept fundamental al persoanei, legiuitorul a instituit garanţiile juridice necesare care să împiedice orice abuz în luarea şi menţinerea măsurilor preventive.

În reglementarea acestora, se recomandă instituirea unui grad diferenţiat de constrângere a libertăţii individuale sau a altor drepturi şi libertăţi, astfel încât să poată fi aleasă, în funcţie de fiecare cauză concretă, măsura preventivă care poate asigura scopul urmărit prin cea mai redusă constrângere.

Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.

Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de parag. 1 lit. a) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Pentru a înţelege sensul dispoziţiei enunţate, Curtea a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicaţie. Astfel s-a apreciat că este esenţial ca, în funcţie de starea de detenţie a persoanei împotriva căreia se desfăşoară urmărirea penală, instanţele naţionale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depăşit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanţele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.

Curtea a decis, cu valoare de principiu, că termenul final al detenţiei provizorii la care se referă art. 5 parag. 3 este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanţă.

Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acestuia nu a depăşit o limită rezonabilă.

Raportând datele speţei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în legea naţională corelate cu prevederile art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., Înalta Curte, aprecieză că, în acest moment, cerea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive este neântemeiată, iar, pentru realizarea scopului penal astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., impunându-se menţinerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel şi principiul proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.

Raportându-ne la gravitatea infracţiunilor săvârşite, la împrejurarea că cercetarea judecătorească este în faza apelului - Înalta Curte, apreciază că în acest moment nu este oportună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În aceste condiţii, Înalta Curte, a apreciat că detenţia provizorie a inculpatului este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpatului -iar arestarea preventivă nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38515pct. 1 teza II lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C.M.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva încheierii de şedinţă din data de 28 august 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1767/33/2011.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C.M. împotriva aceleiaşi încheieri.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2668/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...  ICCJ. Decizia nr. 2701/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2675/2012. Penal