ICCJ. Decizia nr. 2724/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2724/2012
Dosar nr. 6660/2/2012
Şedinţa publică din 7 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 6660/2/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către autorităţile judiciare italiene faţă de cetăţeanul român C.M.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că autorităţile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 30 iulie 2012 pentru comiterea infracţiunilor de proxenetism, lipsire de libertate, mandatul fiind transmis prin semnalare introdusă prin Sistemul Informatic Schengen, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării persoanei solicitate.
Totodată, s-a precizat că persoana solicitată a fost încarcerată în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47 emis la data de 02 martie 2012 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar măsura arestării preventive expiră la 23 septembrie 2012.
La dosarul cauzei a fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. 2384/II/5/2012 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce a conţinut procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător şi copia mandatului european de arestare tradus în limba română.
La termenul din 23 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti să comunice copia sentinţei penală nr. 1280 din 12 iunie 2012 privind pe inculpatul C.M. însoţită de un referat din care să rezulte dacă şi modalitatea în care aceasta a rămas definitivă, iar Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, i s-a solicitat comunicarea unei copii a rechizitoriului nr. 25/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie existent în Dosarul nr. 14611/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
La dosarul cauzei au fost depuse relaţiile solicitate, precum şi copia sentinţei penale nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, în Dosarul nr. 580/114/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti.
La termenul din 30 august 2012 s-a procedat, conform disp. art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată declarând că nu renunţă la regula specialităţii însă nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare italiene întrucât acestea i-au încălcat drepturile, pentru faptele în legătură cu solicitarea autorităţilor italiene este judecat şi în România, învederând totodată instanţei că mai este cercetat în alte două dosare penale de organele judiciare române pentru instigare şi complicitate la delapidare, respectiv pentru proxenetism.
Prin sentinţa penală nr. 333 din 30 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către Tribunalul civil şi penal Perugia, Italia, împotriva cetăţeanului român C.M., cu respectarea regulii specialităţii şi cu îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A amânat predarea persoanei solicitate până la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 1280 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti (pronunţată în Dosarul nr. 4440/302/2012) şi, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate, precum şi până la soluţionarea definitivă a cauzei penale care a format obiectul Dosarului nr. 14611/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi eventual executarea integrală a pedepsei privative de libertate.
A dispus arestarea persoanei solicitate C.M. pe o perioadă de 30 de zile în vederea predării, începând de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, persoana solicitată C.M., solicitând, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului şi, pe fond, respingerea cererii Parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de către autorităţile judiciare italiene, în condiţiile în care există elemente care pot împiedica extrădarea.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în faţa căreia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare italiene la data de 30 iulie 2012, referinţa Dosarului nr. 472/10 NR - 405/10 GIP - 566/11 DIB, pe numele cetăţeanului român, C.M.,, în baza Ordonanţei Tribunalului de reexaminare Perugia în cadrul apelului - nr. 566/11 R.G. dib - nr. 472/10 R.G.N.R - 473 Reg. Măsuri de arestare preventivă - executivă la data de 12 decembrie 2011 prin care se ia din nou măsura deja emisă de Judecătorul pentru investigaţii preliminare (GIP) la data de 13 martie 2010 (405/10 GIP).
În fapt, s-a reţinut că cercetările efectuate de Jandarmii din Assisi, în urma declaraţiilor date de o tânără de origine română, Ş.C.I., după ce a reuşit să se elibereze din apartamentul unde fusese segregată câteva zile, au dus la identificarea lui M.C. ca fiind acela care, împreună cu prietena lui D.C. a făcut-o pe Ş. să vină în Italia. Fetei i s-a prezentat în mod fals posibilitatea de a munci în Italia ca şi croitoreasă, după care odată ce a ajuns la Aeroportul din Roma a fost luată de M. şi de un albanez cu numele X., care au dus-o la Santa Maria degli Angeli (PG) unde au constrâns-o mai întâi să lucreze într-un „Night”, dându-i lui M. tot câştigul obţinut şi după aceea să se prostitueze, tot în avantajul lui M. şi al celorlalte persoane care-l ajutau în activitatea ilicită. Printre acestea se afla şi o tânără femeie româncă, P.A., şi ea tot prostituată, care o supraveghea pe Ş. atât la locul de muncă, cât şi acasă, nelăsând-o să se îndepărteze şi să iasă decât împreună cu ea. Ş, în afară de faptul că nu era liberă să iasă din casă, în caz de nesupunere, era ameninţată şi bătută şi de M. şi X.E. În special era terorizată de M. întrucât, fiind şi el român, o ameninţa cu represalii asupra membrilor familiei şi a băieţelului ei, rămaşi în România.
În drept, s-a arătat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive a trei infracţiuni, respectiv extorcare - art. 629 C. pen. italian; de inducere şi favorizare a prostituţiei, agravată de folosirea violenţei şi a ameninţării faţă de persoana vătămată - art. 3 alin. (2) nr. 4 şi 8 din Legea nr. 75/58; de sechestrare de persoană - art. 605 C. pen. italian.
Înalta Curte reţine că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate conduc la predare în condiţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al executării prev. de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar persoana solicitată nu a formulat obiecţii privind identitatea.
Înalta Curte constată, de asemenea, că în cauză sunt infirmate susţinerile persoanei solicitate în sensul că pentru aceeaşi faptă este cercetată penal în România şi prin urmare, nu este incident cazul de refuz facultativ prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecinţă, reţine Înalta Curte că în mod corect prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, admiţând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 30 iulie 2012 de către Tribunalul civil şi penal Perugia, Italia, împotriva cetăţeanului român M.C. cu respectarea regulii specialităţii şi cu îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
De asemenea, corect a dispus instanţa şi amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile italiene până la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 1280/2012 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate, precum şi până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 14611/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, având în vedere că faţă de persoana solicitată a fost emis de către autorităţile judiciare române un mandat de arestare preventivă de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, că aceasta a fost condamnată în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 1280 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, care nu a rămas definitivă, cât şi faptul că Ministerul Public a solicitat amânarea cauzei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.C. împotriva sentinţei penale nr. 333 din 30 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinţei penale nr. 333 din 30 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 6660/2/2012 (2629/2012).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2723/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2764/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
