ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2714/2012

Dosar nr. 5576/111/2010

Şedinţa publică din 7 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 151/P din 20 iunie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bihor, au fost condamnaţi, printre alţii:

I. Inculpatul C.A.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 C. pen.,

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

II. Inculpatul M.F. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

III. Inculpatul P.L.C. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.,

- 3 ani închisoare, în baza art. 26 C. pen., rap. la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. Inculpatul I.T.M. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 C. pen.,

- 2 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, din data de 12 octombrie 2009.

V. Inculpatul D.E. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus faţă de inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E., suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, pentru fiecare, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune: de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpaţii C.A.C., M.F. şi P.L.C.; de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru inculpatul D.E., conform programului stabilit;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (4) C. pen., supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor stabilite de instanţă se va face: de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru inculpaţii C.A.C., M.F. şi P.L.C.; de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad pentru inculpatul I.T.M.; de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru inculpatul D.E., care în caz de neîndeplinire, vor sesiza instanţa pentru luarea măsurii prevăzute în art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentinţe să se comunice Serviciilor de Probaţiune de pe lângă Tribunalele Bihor, Arad şi Constanţa.

VI. Inculpatul C.G.E. (fost M., fost J.) la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

- 3 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

- 3 ani închisoare în regim privativ de libertate şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul C.G.E.

În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., rap. la art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. cu aplic. art. 160² - art. 160⁵ C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de către inculpatul C.G.E.

În baza art. 160⁵ alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauţiunii de 20.000 RON, depusă la C. Bank - Sucursala Oradea, conform recipisei de consemnare şi chitanţei din 04 iunie 2011.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 31 martie 2010 şi durata arestării preventive din 01 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus faţă de inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E., suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante.

În temeiul art. 14, art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea: paşaportului fals eliberat la data de 05 iulie 2004 de S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A., utilizat de „Martora nr. 1”; paşaportului fals eliberat la data de 23 aprilie 2001 de S.E.I.P. Bacău pe numele G.N.D. şi a permisului de conducere fals eliberat pe numele G.N.D.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. şi în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului:

- de la inculpatul C.A.C. echivalentul în RON a sumei de 7.700 euro şi suma de 1.000 RON;

- de la inculpatul M.F. echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro;

- de la inculpatul I.T.M. echivalentul în RON a sumei de 160 euro.

În baza art. 359 C. proc. pen., li s-a atras atenţia inculpaţilor C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumelor de:

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. B.A., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 09 august 2010;

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. C.R., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 09 august 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare inculpat la plata a câte 10.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanţă la data de 06 iulie 2010 sub Dosar nr. 5576/111/2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.A.C., M.F., S.C.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E. (fost M., fost J.), D.E.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că:

- inculpaţii C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F., M.F. au constituit un grup structurat care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de migranţi în formă continuată, pentru a obţine în mod direct beneficii financiare şi că inculpaţii C.G.E. (fost M., fost J.) şi D.E. au aderat la un astfel de grup în scopul săvârşirii infracţiunii grave de trafic de minori, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- inculpaţii C.A.C., I.T.M., P.L.C., S.C.F. şi M.F. au organizat activităţi de racolare şi îndrumare a mai multor persoane cu diferite interdicţii în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, fapte ce întrunesc elementele constitutive a infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 39/2003.

- inculpaţii C.G.E. (fost M., fost J.), D.E., S.C.F. şi C.A.C. au racolat, transportat, transferat din Constanţa în Oradea şi găzduit pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, în scopul transferării acesteia în Italia în vederea exploatării, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpatul P.L.C., cu intenţie a înlesnit şi ajutat la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, ceilalţi inculpaţi bazându-se pe promisiunea acestuia că pentru o sumă de 1.000 de euro o va transporta pe minoră din proximitatea P.T.F. Turnu, judeţul Arad, şi până în zona Brescia, cunoscând că aceasta urmează să fie supusă exploatării şi că utilizează paşaport fals, faptă ce întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de complicitate la trafic de minori, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

- inculpaţii C.A.C. şi I.T.M. au falsificat documente de identitate şi permise de conducere, printre care şi un paşaport pentru minora în vârstă de 14 ani, cu identitatea unei tinere majore, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 26 octombrie 2010, instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul S.C., fiind format un nou dosar, având în vedere că acesta a fost deţinut în Penitenciarul Segovia - Spania.

Prin încheierea din 03 decembrie 2010, instanţa de fond a respins cererea de restituire a cauzei la procuror.

Prin aceeaşi încheiere a stabilit că asupra excepţiei nulităţii absolute a interceptărilor telefonice - determinată de faptul că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare - instanţa se va pronunţa prin hotărârea ce va fi dată în cauză.

Prin încheierea din 08 iunie 2011 instanţa de fond a stabilit că asupra excepţiei nulităţii absolute a interceptărilor telefonice - determinată de lipsa minutelor încheierilor de autorizare a interceptărilor efectuate în cauză - se va pronunţa prin hotărârea ce va fi dată.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2011 s-au respins cererile inculpaţilor C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi C.G.E. de aplicare a procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., pentru neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de acest text de lege, având în vedere în principal conţinutul declaraţiilor date de inculpaţi.

În cursul cercetării judecătoreşti:

- s-a procedat la audierea inculpaţilor C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M., C.G.E., D.E., cu excepţia inculpatului D.E. toţi ceilalţi recunoscând, cu unele precizări, săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând de altfel aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei;

- s-a procedat la audierea martorilor G.F., V.S., P.G., C.D.C., Ţ.V., L.M., B.M., martori care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală;

- s-a procedat la efectuarea unei comisii rogatorii de către Tribunalul Neamţ pentru audierea martorei C.D.C.,

- s-a procedat la audierea martorei G.A., încuviinţată inculpatului D.E.;

- s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. faţă de ceilalţi martori încuviinţaţi, având în vedere conţinutul proceselor-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere, din care a rezultat imposibilitatea prezentării lor în faţa instanţei;

- s-a revenit asupra audierii martorului G.G., având în vedere că reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunţat la audierea acestuia, instanţa făcând aplicarea art. 329 alin. (1) C. proc. pen.;

- s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice înregistrate, la cererea inculpatului D.E.;

- s-a dispus şi s-au efectuat referate de evaluare pentru toţi inculpaţii.

Inculpatul C.G.E. a fost cercetat în stare de reţinere, respectiv arest preventiv începând cu data de 31 martie 2010.

Inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E. au fost cercetaţi în stare de libertate.

Cu privire la inculpatul D.E., prin încheierea din 12 iulie 2010 a Tribunalului Bihor, s-a luat faţă de inculpat, conform deciziei nr. 76/2007 pronunţată în recurs în interesul legii, măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.

Această măsură continuă să îşi producă efectele cel târziu până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, măsură în privinţa căreia instanţa de fond a respins prin încheierea din 13 ianuarie 2011, cererea de revocare formulată de inculpatul D.E.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice

Apărătorul ales al inculpaţilor C.A.C., P.L.C. şi C.G.E. a invocat în cauză excepţia nulităţii absolute a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate, datorită lipsei minutelor încheierilor de autorizare a acestora şi datorită faptului că acestea au fost efectuate în faza actelor premergătoare.

Instanţa de fond a apreciat că excepţia este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.

Această prevedere legală a fost supusă interpretării secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005, obligatorie pentru instanţe, a stabilit că şi în cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Urmare a acestei decizii, art. 309 C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, în sensul introducerii alin. (2) şi (3), în alin. (2) stabilindu-se că întocmirea minutei este obligatorie şi în cazurile în care judecătorul sau instanţa dispune asupra măsurilor preventive.

Din cuprinsul acestor prevederi legale şi deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă faptul că obligativitatea întocmirii minutei vizează situaţiile în care completul de judecată sau instanţa ori judecătorul se pronunţă, după caz, asupra fondului cauzei sau asupra măsurilor preventive, nefiind incluse în enumerarea situaţiilor în care întocmirea minutei este obligatorie şi cazurile în care preşedintele instanţei ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta, dispune, conform art. 91¹ C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare.

Că este aşa, rezultă din chiar considerentele deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, potrivit acestora, „prevederile art. 309, nefăcand nici o distincţie în raport cu felul hotărârii care urmează să fie pronunţată în urma deliberării, se aplică atât atunci când instanţa se pronunţă prin sentinţă sau decizie, cât şi atunci când se pronunţă prin încheiere. Totodată, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitată la situaţia când instanţa soluţionează cauza în fond, rezultă că ori de câte ori instanţa deliberează şi se pronunţă asupra unei măsuri, deci şi asupra unei măsuri preventive, printr-o hotărâre, inclusiv printr-o încheiere, rezultatul acestei deliberări se consemnează într-o minută. Prin urmare, în toate cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive, având loc o deliberare asupra acestora, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, aşa cum se prevede în art. 309 C. proc. pen. Minuta leagă instanţa şi constituie o garanţie că la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluţia şi, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor încheieri, cu privire la modul în care au fost respectate dispoziţiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.”

Din cuprinsul art. 309 C. proc. pen. şi deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005, rezultă următoarele concluzii:

- atât art. 309 C. proc. pen., cât şi decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 folosesc sintagmele complet de judecată, instanţă, judecător (nu şi preşedintele instanţei ori judecătorul delegat);

- se referă explicit la ipotezele în care completul de judecată sau instanţa soluţionează cauza în fond, ori la ipotezele în care instanţa ori judecătorul deliberează şi se pronunţă asupra unei măsuri preventive;

- decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 consacră existenţa sancţiunii nulităţii absolute exclusiv pentru aceste ipoteze, fiind justificată (potrivit considerentelor aceleiaşi decizii) de imposibilitatea realizării controlului judiciar asupra rezultatului deliberării şi asupra acestor încheieri, vizând (potrivit aceloraşi considerente) în special ipotezele în care respectivele încheieri sunt supuse recursului.

În condiţiile în care cazurile de nulitate absolută determinate de încălcarea normelor procesual penale sunt limitative, extinderea sferei de aplicare şi la ipoteza în care preşedintele instanţei (ori în lipsa acestuia, judecătorul delegat de acesta) dispune, conform art. 91¹ C. proc. pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, ipoteză neprevăzută expres de art. 309 C. proc. pen. (pentru că instituţia „preşedintelui instanţei” este distinctă de cele prevăzute în această normă şi pentru că art. 91¹ C. proc. pen. nu reglementează o măsură preventivă) şi neavută în vedere de decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 (care foloseşte aceleaşi instituţii - instanţă, judecător, componenţa completului de judecată -, referindu-se la încheierile pronunţate de aceştia în materia măsurilor preventive, în special cele ce pot fi atacate cu recurs) este inadmisibilă.

În raport de ipotezele avute în vedere de legiuitor în art. 309 C. proc. pen., inclusiv urmare a deciziei nr. 17 din 21 noiembrie 2005 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, este exclusă aplicarea principiului „unde există aceeaşi raţiune trebuie să existe aceeaşi soluţie”, cu atât mai mult cu cât procedura prev. de art. 91¹ C. proc. pen., este una necontencioasă şi încheierea nesupusă recursului (determinată de scopul unei astfel de proceduri), iar în raport de caracterul limitativ al cazurilor de nulitate absolută este exclusă şi aplicarea principiului analogiei.

Faptul că în jurisprudenţa actuală se procedează la întocmirea minutei şi în procedura prev. de art. 91¹ C. proc. pen., ca o garanţie suplimentară faţă de cele prevăzute expres de normele legale, nu poate conduce la o concluzie diferită de cea reţinută de instanţă, respectiv că art. 309 C. proc. pen. şi decizia nr. 17 din 21 noiembrie 2005 nu sunt aplicabile încheierii pronunţate în baza art. 91¹ C. proc. pen.

Nici motivul de nelegalitate a aceloraşi interceptări determinate de faptul că au fost efectuate în faza actelor premergătoare nu este fondat.

Din cuprinsul încheierilor de autorizare a interceptării convorbirilor telefonice rezultă că au fost respectate condiţiile cumulative impuse de art. 91¹ C. proc. pen., condiţii printre care nu se regăseşte cea cu privire la necesitatea acordării autorizaţiilor numai după începerea urmăririi penale.

De altfel, art. 91¹ alin. (1) C. proc. pen., prevede expres că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare poate fi acordată şi daca sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea, nu doar săvârşirea, unei infracţiuni.

În plus, când legiuitorul a înţeles să limiteze posibilitatea organelor judiciare de a recurge la diferite procedee probatorii în faza actelor premergătoare, a prevăzut-o în mod expres, (cum este cazul art. 100 alin. (6) C. proc. pen., unde se prevede că percheziţia domiciliara nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale).

În raport de toate aceste considerente, apreciind ca legale încheierile dispuse în cauză, conform art. 91¹ C. proc. pen., instanţa va avea în vedere la soluţionarea cauzei cuprinsul proceselor-verbale şi notelor de redare a convorbirilor sau comunicărilor telefonice interceptate în baza acestor încheieri.

O astfel de concluzie este susţinută şi de atitudinea inculpaţilor în legătură cu conţinutul acestor convorbiri.

Astfel, aceştia au solicitat instanţei aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând şi însuşindu-şi toate probele administrate în cursul urmăririi penale, cu excepţia inculpatului D.E., care, deşi nu a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a recunoscut convorbirile telefonice interceptate în cauză şi exactitatea transcrierii lor în procesele-verbale şi notele de redare, după ce în cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea convorbirilor telefonice interceptate, în ceea ce-l priveşte.

Aceste declaraţii ale inculpaţilor de însuşire a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, nu au fost retractate pe parcursul judecării cauzei, iar faptul că instanţa a respins cererea de aplicare a procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. (în principal datorită recunoaşterii parţiale a situaţiei de fapt şi datorită neconcordanţelor între declaraţiile date de inculpaţi) nu poate determina neluarea în considerare a declaraţiilor date de inculpaţi, în cursul cercetării judecătoreşti.

Situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinută de instanţa de fond.

I. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.A.C., P.L.C., I.T.M., D.E. şi C.G.E. în legătură cu minora audiată sub identitatea „Martora nr. 1”.

La începutul lunii aprilie 2006 inculpatul C.G.E., a luat hotărârea infracţională de a o exploata, în vederea practicării prostituţiei în Italia, pe minora „Martora nr. 1”.

În acest scop, inculpatul C.G.E. a organizat activitatea de recrutare şi transport a minorei „Martora nr. 1”, apelând la serviciile inculpatului D.E. (cu care se cunoştea din perioada liceului), împreună cu care, prin intermediul inculpatului S.C.F., a aderat la gruparea infracţională organizată din care făceau parte inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C. şi I.T.M. - al cărei scop era acela de a organiza trecerea ilegală a frontierei de stat (atât ieşirea cât şi intrarea în ţară) de către diferite persoane -, întrucât activitatea infracţională presupunea şi cazarea minorei în Oradea, falsificarea unui paşaport pentru „Martora nr. 1” şi organizarea transportului acesteia peste frontiera de stat până în Italia.

Astfel, inculpatul C.G.E. împreună cu inculpatul D.E. şi o altă persoană „P.”, rămasă neidentificată, au racolat-o în Constanţa pe minora în vârstă de 14 ani, audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, care fugise de acasă şi a fost declarată la poliţie dispărută de la domiciliu, după care inculpatul D.E., însoţit de martorul P.G., a transportat-o cu trenul din Constanţa în Oradea.

În gara din Oradea au fost aşteptaţi de inculpatul S.C.F. care i-a dirijat pe toţi trei spre Pensiunea L., unde s-au cazat într-o singură cameră, urmând să aştepte falsificarea unui document de călătorie pentru „Martora nr. 1” şi organizarea activităţii de trecere a frontierei de stat şi de transportare a acesteia în Italia în vederea practicării prostituţiei în zona Brescia - Peschiera del Garda.

La cererea inculpatului S.C.F., inculpaţii C.A.C. şi I.T.M. au falsificat paşaportul purtând fotografia minorei şi identitatea falsă de „P.L.A.”, pe fila 5 a paşaportului fals fiind aplicată o ştampilă de ieşire din ţară cu data de 11 aprilie 2006 aparţinând P.T.F. Turnu (dată la care urma să fie trecută minora peste frontieră şi punctul de trecere a frontierei ce urma să fie folosit în acest scop), care s-a dovedit a fi de asemenea contrafăcută.

În scopul falsificării paşaportului, inculpatul S.C.F. şi inculpatul D.E. au însoţit-o pe minora în vârstă de 14 ani şi s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. la un atelier foto în Oradea, unde minorei i-au fost efectuate fotografii tip paşaport, plătite de inculpatul D.E. şi predate inculpatului S.C.F., care la rândul său le-a predat inculpatului C.A.C., care împreună cu inculpatul I.T.M. au realizat falsificarea documentului.

Această menţiune falsă în privinţa ieşirii din ţară la data de 11 aprilie 2006 aparţinând P.T.F. Turnu a fost inserată anticipat, în mod evident cu luarea în considerare a planului infracţional care urmărea ca la aceeaşi dată (11 aprilie 2006), prin acelaşi punct de frontieră (P.T.F. Turnu), „Martora nr. 1” să fie trecută în Ungaria şi de acolo transportată până în Italia în vederea practicării prostituţiei.

Caracterul fals rezultă din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 mai 2006.

În aceeaşi perioadă în care „Martora nr. 1” a fost cazată în Oradea, aceasta s-a deplasat împreună cu inculpatul D.E. în P-ţa R., de unde inculpatul D.E. i-a cumpărat din bani proprii diferite bunuri, iar la plecarea inculpatului D.E. în Italia, acesta din urmă i-a lăsat minorei o sumă de bani.

După obţinerea documentului fals, inculpaţii C.A.C. şi S.C.F. s-au înţeles cu inculpatul P.L.C. ca acesta, contra unei sume de 1.000 euro, să o transporte pe minoră de pe teritoriul Ungariei, respectiv din proximitatea P.T.F. Turnu până în zona Brescia - Italia, unde minora urma să fie aşteptată de inculpatul D.E.

În acest scop, inculpatul D.E. plecase în Italia în data de 07 aprilie 2006, însoţit de martorul P.G., de G.M.M. şi de T.G., cu autoturismul marca A. de culoare albă, condus de inculpatul P.L.C., care i-a preluat pe aceştia de pe teritoriul Ungariei, din proximitatea P.T.F. Turnu, până unde grupul a fost transportat de către martorul G.F., la cererea inculpatului P.L.C.

După plecarea inculpatului D.E. în Italia, în data de 07 aprilie 2006, „Martora nr. 1” a rămas cazată în continuare în camera închiriată pe numele inculpatului D.E., la Pensiunea L., până în data de 08 aprilie 2006, când inculpatul S.C.F. împreună cu inculpatul C.A.C. au mutat-o pe minoră la Pensiunea C.M. din Oradea, într-o cameră închiriată pe numele inculpatului S.C.F.

Această mutare de la Pensiunea L. la Pensiunea C.M. a fost determinată de faptul că minora era căutată de poliţie, fiind declarată dispărută, camera fiind închiriată pe numele inculpatului S.C.F. (care locuia în acelaşi cartier) pentru că nu se voia ca numele minorei să figureze în evidenţele de cazare.

În baza înţelegerii avute, în data de 11 aprilie 2006, inculpatul C.A.C. a transportat-o pe minoră cu autoturismul său personal marca V., până în parcarea magazinului P. din Arad, i-a predat minorei paşaportul fals pentru ca aceasta să îl utilizeze pe traseu şi ulterior pe teritoriul Italiei, a predat-o pe aceasta martorului V.S.C., ca acesta, bazându-se pe relaţiile sale personale printre lucrătorii poliţiei de frontieră din P.T.F. Turnu, să o treacă pe minoră prin spatele punctului de control, pentru a nu fi implementată în evidenţe (minora având deja inserată menţiunea trecerii prin P.T.F. Turnu, la aceeaşi dată, în paşaportul falsificat) şi să o predea pe teritoriul Ungariei inculpatului P.L.C., care o aştepta pentru a o transporta mai departe până în zona Brescia, în autoturismul condus de inculpatul P.L.C. aflându-se şi martorii D.A.A. şi S.C.B. (fratele inculpatului S.C.F.).

Având în vedere că activitate infracţională a inculpaţilor a fost supravegheată operativ, fiind emise şi autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice, în seara zilei de 11 aprilie 2006 o echipă operativă formată din ofiţeri D.G.A. şi B.C.C.O. Oradea, au depistat-o pe minoră în autoturismul martorului V.S.C., în imediata apropiere a P.T.F. Turnu, iar în faţa organelor de poliţie „Martora nr. 1” s-a legitimat cu paşaportul turistic sub identitatea falsă de P.L.A., născută la 30 octombrie 1987 în Bacău.

Analiza probelor pentru faptele de la pct. I

Instanţa de fond a constatat că această situaţie de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din cuprinsul declaraţiei minorei, audiată în faza de urmărire penală sub identitatea „Martora nr. 1”, la data de 14 aprilie 2006 (în prezenţa tatălui minorei şi în prezenţa asistentului social - inspector principal în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului a Judeţului Bihor), a cărei audiere în faţa instanţei a fost imposibilă, având în vedere că acesta este plecată în străinătate la o adresă necunoscută, rezultă că aceasta a împlinit la data de 16 ianuraie 2006 vârsta de 14 ani şi că a avut conflicte majore cu mama sa de aprox. 3 luni de zile, deoarece aceasta nu îi permitea să frecventeze discotecile din Constanţa şi îi impunea ca în fiecare zi atunci când se întunecă să fie prezentă în casă, altfel o pedepsea şi nu mai îi permitea ieşirea din casă în timpul liber, aspecte care au fost de natură să o determine pe martoră să ia hotărârea de a pleca definitiv de la domiciliu.

A arătat că datorită măsurilor severe de protecţie la care a fost supusă, „Martora nr. 1” nu a avut niciodată contacte sexuale, aspect care a fost valabil şi la data audierii sale în faţa procurorului.

Potrivit martorei, l-a cunoscut în acest context pe un tânăr pe nume „P.” din Constanţa căruia i-a spus că ar vrea să plece de acasă deoarece s-a certat foarte urât cu mama sa, aceasta supunând-o şi unui control ginecologic, rezultatul controlului medical dovedind faptul că era virgină.

A mai arătat martora că cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data faptelor, „P.” i-a propus să plece în Italia să practice prostituţia în stradă, spunându-i că poate să câştige sume consistente de bani de aprox. 7.000-8.000 euro lunar şi că are prieteni care au în Italia, într-o localitate, o casă închiriată unde mai multe tinere românce practică prostituţia şi că aceştia le protejează pe aceste tinere ca să nu fie agresate sau bătute.

În condiţiile în care „P.” cunoştea că are 14 ani, i-a spus că nu are paşaport şi nici banii necesari pentru obţinerea unui paşaport turistic, iar el i-a spus să nu îşi facă probleme.

La data de 31 martie 2006 - vineri, „P.” i-a făcut cunoştinţă cu un prieten de al său care s-a prezentat cu numele de E., pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind D.E., şi i-a spus că aceasta este persoana care o va ajuta să ajungă în Italia.

Duminică - 02 aprilie 2006, martora i-a spus mamei sale că pleacă la meditaţii, iar după ieşirea de la meditaţii s-a dus să se întâlnească conform celor stabilite anterior cu E., căruia îi spusese înainte că nu poate să-şi ia bagaje deoarece mama sa îşi va da seama că doreşte să părăsească domiciliul, iar E. i-a răspuns să nu îşi ia haine deoarece el îi va cumpăra îmbrăcămintea necesară.

În această perioadă de duminică - 02 aprilie 2006 şi până miercuri 05 aprilie 2006, „Martora nr. 1” arată că a fost cazată în Constanţa de către E. la locuinţa mamei unui prieten de al său pe nume G., căsătorit cu o prostituată care era minoră la data respectivă, şi care şi practica prostituţia în Italia.

Acest G. i-a spus că are un prieten în Oradea pe nume C. pe care îl recunoaşte în fotografiile prezentate ca fiind inculpatul S.C.F., pe care l-a sunat din Constanţa în prezenţa mea şi i-a spus acestuia din urmă că vrea să trimită în Oradea, o fată, adică pe mine, i-a spus că are 14 ani, exprimându-se că are „14 metri”, i-a spus că are înălţimea de 1,72 m. şi l-a rugat să se intereseze dacă la vârsta de 14 ani există vreo posibilitate să obţină paşaport, G. cerându-i să îi facă rost de un paşaport fals pe identitatea unei tinere de 19 ani, auzind că a folosit cuvântul „exivă” (Geo spunându-i că înseamnă paşaport fals).

După terminarea convorbirii telefonice dintre aceştia G. i-a spus că S.C. i-ar fi spus că transportul ei până în Italia cu documentele false cu tot costă 5.000 euro pe care el, G., urma să-i plătească lui S.C., iar ea urma să îi restituie această datorie după ce va începe să practice prostituţia, respectiv din banii câştigaţi în acest mod în Italia.

După discuţiile dintre ei, în data de 05 aprilie 2006 „Martora nr. 1” a plecat din Constanţa, via Bucureşti, şi a ajuns în Oradea cu un tren de noapte în jurul orelor 23.45, fiind însoţită de D.E. şi un tânăr care s-a prezentat cu numele de G.I. - pe care îl recunoaşte în fotografie ca fiind martorul P.G. şi a constatat după ce au coborât în gara Oradea că E. l-a sunat pe S.C. pe care nu îl cunoştea personal, E. spunându-i că acest S.C. i-a spus telefonic că el se află într-o maşină albă în faţa gării unde s-au dus toţi trei şi l-au văzut pe S.C. care era însoţit de un bărbat, C., spunându-le şoptit „luaţi un taxi şi duceţi-vă la Pensiunea L. pentru cazare”, ceea ce au şi făcut.

Au ajuns la Pensiunea L. unde D.E. a închiriat o cameră cu 3 paturi utilizând paşaportul lui, pe care el a plătit-o şi în această cameră au locuit toţi trei 2 zile, respectiv din noaptea de 05 aprilie 2006 până vineri - 07 aprilie 2006, când E. şi G.I. au plecat în Italia. După ce S.C. le-a spus că pot să plece, „Martora nr. 1” a rămas singură încă o noapte până în data de 08 aprilie 2006.

În perioada când au fost cazaţi toţi 3 la Pensiunea L., într-una din zile fiind în P-ţa R., C. l-a sunat pe D.E. şi a stabilit să se întâlnească cu toţii, ceea ce au şi făcut, iar S.C. i-a însoţit pe toţi la un atelier foto situat în apropierea pieţei, unde i-au fost efectuate 4 fotografii tip paşaport, fotografiile fiind plătite de E., fotografiile fiind efectuate pe loc şi predate de E. lui S.C.

Sâmbătă, în data de 08 aprilie 2006, a fost sunată în timp ce era cazată la Pensiunea L. de S.C., care i-a spus să ia un taxi şi să plece la Pensiunea C.M., ceea ce a şi făcut, taxiul fiind achitat din banii pe care i-a lăsat E. înainte de plecare, 3.000.000 ROL. La acel hotel respectiv a fost aşteptată de S.C. care în prezenţa sa a închiriat o cameră pe numele său, utilizând din câte ţine minte buletinul de identitate, unde a fost cazată până în data de 11 aprilie 2006. În perioada când a fost cazată la Pensiunea L., E. i-a cumpărat din Oradea mai multe haine, precum şi un geamantan pentru ca să le ducă cu ea în Italia.

În data de 11 aprilie 2006, a venit la Pensiunea C.M. S.C. însoţit de un bărbat căruia i s-a adresat „S.”, pe care îl recunoaşte din fotografiile prezentate ca fiind C.A.C., şi aceştia i-au pus geamantanul în autoturismul marca V. de culoare gri metalizat condus de C.A.C., şi i-au spus că acest C.A.C. o va transporta cu această maşină până în Arad, unde prin intermediul unor cunoştinţe de-a lor va fi ajutată să treacă frontiera cu un paşaport fals pe identitatea unei tinere majore, în vârstă de 19 ani.

În legătură cu acest paşaport fals, „Martora nr. 1” arată că în timp ce era cazată la C.M., a venit la ea S.C. având înscris pe o bucată de hârtie numele de P.L.A., născută la 30 octombrie 1987 în Bacău, domiciliată în Bacău, fără să-i indice vreo adresă din Bacău, şi i-a spus să memoreze aceste date deoarece aceasta va fi identitatea falsă pe care va primi pe paşaportul fals pe care îl va utiliza pentru ieşirea din ţară, inclusiv ulterior pe teritoriul Italiei. S.C. i-a spus, de asemenea, ca după ce memorează aceste date să rupă în bucăţele hârtia şi să o arunce.

Ulterior, când au venit S.C. şi C.A.C. după „Martora nr. 1”, după ce au urcat în maşina lui C.A.C., S.C., după care au dus-o la un Internet Cafe din Oradea, unde au lăsat-o singură aprox. 2 ore, după care au luat-o şi au dus-o la o pizzerie unde S.C. i-a plătit să mănânce o pizza.

La această pizzerie a constatat că S.C. şi C.A.C. s-au întâlnit cu o cunoştinţă de-al lor care le era o cunoştinţă apropiată căruia i s-au adresat pe numele „L.”, pe care îl recunoaşte în fotografiile prezentate ca fiind P.L.C., acesta din urmă fiind însoţit de o tânără pe care a recunoscut-o în fotografiile arătate ca fiind D.A.A., despre care a înţeles că şi aceasta urmează să fie transportată în Italia în vederea practicării prostituţiei.

În data de 11 aprilie 2006, după întâlnirea de la pizzerie, au plecat cu toţii spre Arad, deoarece C.A.C. i-a explicat că prin P.T.F. Turnu, judeţul Arad, au rezolvat ieşirea din ţară, aceste explicaţii dându-i-le deoarece l-a întrebat de ce nu ies printr-un punct de trecere mai apropiat.

Spre Arad ea a fost urcată în autoturismul marca V. condus de C.A.C. plecând doar ei doi spre Arad, iar în celălalt autoturism marca A., culoare albă, condus de P.L.C. cu destinaţia Vama Turnu - Italia a urcat tânăra pe numele de D.A.A. şi un bărbat pe care l-a recunoscut în fotografiile prezentate ca fiind S.C.B.

Cu aceştia din urmă, s-au mai întâlnit doar la o benzinărie situată lângă magazinul P. la intrarea în Arad, ocazie cu care geamantanul ei, aflat în maşina lui C.A.C., a fost depus de acesta din urmă în maşina marca A. condusă de P.L.C., după ce C.A.C. i-a cerut să scoată din geamantan certificatul de naştere şi cartea de identitate, documente care au rămas asupra lui C.A.C. Înţelegerea dintre C.A.C. şi P.L.C. a fost ca P.L.C. să o aştepte cu autoturismul condus de el dincolo de frontiera maghiară pentru ca să o ducă şi împreună cu ceilalţi pasageri, respectiv cu S.C.B. şi D.A.A. până în Italia, unde urmau să fie predate lui E. şi G.I.

După ce P.L.C. a plecat cu autoturismul şi cu pasagerii, C.A.C. a condus autoturismul până la parcarea din faţa magazinului P. şi i-a spus că urmează să vină un băiat pe nume S., pe care îl recunoaşte în persoana martorului V.S.C., cu care ea urma să plece până în apropierea P.T.F. Turnu, unde urmau să fie aşteptaţi de un vameş sau poliţist de frontieră, în orice caz cineva care lucra la P.T.F. Turnu şi despre care C.A.C. i-a spus că acesta o va trece prin spatele punctului de control şi nu prin faţă, pe la ghişeul de control ieşire din ţară, deci că acest funcţionar va ocoli punctul de control şi că între vama română şi vama maghiară poliţistul de frontieră sau vameşul îi va indica un autoturism marca F. de culoare albă în care o va urca, iar conducătorul acestui autoturism o va trece vama maghiară până la locul unde va fi aşteptată de P.L.C. şi ceilalţi doi ocupanţi, care o vor duce până în Italia.

Declaraţia „Martorei nr. 1” se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice a rezultat că „Martora nr. 1” a fost racolată şi cazată iniţial în Constanţa de către inculpatul C.G.E., că aceasta a predată inculpatului D.E., care împreună cu P.G. au preluat-o şi transportat-o pe minoră în Oradea.

Din Oradea până în Arad, minora a fost transportată de inculpatul C.A.C., predată în parcarea din faţa magazinului P. din Arad martorului V.S.C. căruia i-a predat paşaportul fals fără să îi spună că martora ar fi minoră sau că paşaportul ar fi fals, pentru ca acesta folosindu-se de relaţiile sale personale să o treacă pe minoră prin spatele punctului de trecere a frontierei, respectiv să nu fie implementată în evidenţe, să o transporte pe aceasta până la zona situată între vama română şi vama maghiară, unde minora urma să fie preluată de inculpatul P.L.C. şi transportată în Italia împreună cu D.A.A. şi S.B.

Fiind monitorizate activităţile infracţionale pe această linie a membrilor grupului din Bihor şi Arad, din conţinutul convorbirii telefonice înregistrată în baza autorizaţiei nr. 72/2006 a Tribunalului Bihor purtată între inculpatul S.C. care a fost contactat de inculpatul C.G.E., aflat în Constanţa, la data de 02 aprilie 2006, ora 23.24, acesta din urmă îi cere sprijinul infracţional inculpatului S.C.F. spunându-i „am şi io pe cineva, are 14 metri (din context - 14 ani)... am pe cineva mă, care tre’ să plece-n partea aialaltă, are 14 metri... n-arată de 14 metri. Şi aş vrea şi eu o exivă (în jargon paşaport fals) de 18, 19 ani... să meargă pe naşpa... înţelegi?... ştiu că costă, păi îmi zici cât... pune şi tu o întrebare, zi că-mi trebe urgent, că trebe neapărat să iasă săptămâna asta din ţară... are ochii verzi... da-şi pune lentile de contact mă, nu-i problemă”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde „Să meargă pe ştoul meu?... ştii că costă ... ai tu exivă?... şi cât să-i pună, 18, 19?... ce ochi are?... mai costă încă 100 euro în plus... pregăteşte-te... până în 5.000 euro te costă”.

La 10 minute după această discuţie, respectiv la ora 23.34, inculpatul S.C.F. îl contactează telefonic pe acelaşi inculpat C.G.E., cere lămuriri suplimentare spunându-i: „auzi, da’ ea n-are deloc paşaport?”, iar inculpatul C.G.E. îi răspunde: „Păi nu are, la vârsta asta cum să aibă?... păi haide da’ să o rezolvăm repede că trebe neapărat să ajungă...” inculpatul S.C.F. îi răspunde „bun, pregăteşte caşcavalul (în jargon banii) şi hai că-ţi zic io când să o trimiţi”.

Din procesul-verbal de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor autorizate rezultă că imediat după terminarea acestei convorbiri, respectiv la ora 23.36, inculpatul S.C.F. apelează la serviciile inculpatului C.A.C., al cărui rol în cadrul grupului era ca împreună cu inculpatul I.T.M. să realizeze falsificarea documentelor, îl contactează telefonic pe acesta din urmă şi îi spune: „vezi că îmi trebe o exivă neapărat de 18, 19... de fată, de fată... neapărat, mâine hai, mâine fă-o şi pune-mi omul pe drum... da că ea are 14 ani... da’ arată de 20, a zis (din context i-a spus inculpatul C.G.E. în discuţia anterioară)... hai repede că mâine o pune pe drum (din context o trimite din Constanţa inculpatul C.G.E.)... mâine şi porneşte dacă faci rost... are ochii verzi”.

Obţinând consimţământul inculpatului C.A.C., inculpatul S.C.F., la data de 03 aprilie 2006, ora 15.21, îl sună pe inculpatul C.G.E. şi îi cere detalii suplimentare referitoare la semnalmentele minorei: „Stai un pic, cum arată mă? Îi înaltă? Arată a 18?... am pentru ea o exivă de 21 (din context un paşaport fals aparţinând unei persoane de sex feminin în vârstă de 21 ani)... E bună? Spune-mi cum arată, că eu nu ştiu cum arată, e înaltă, e dezvoltată, deci arată aşa mai matură? E periculos mă, că nu se bagă nimeni că-i de 14 ani mă, eşti nebun la cap? Hai că te sun mai încolo să vorbesc cu omu cât vrea cu tot, cu cursă cu tot”.

În cuprinsul acestei discuţii inculpatul C.G.E. îi explică inculpatului S.C.F. semnalmentele minorei, respectiv: „E înaltă mă boule, e înaltă, are 1,72, e dezvoltată” confirmându-i în acest mod că „Martora nr. 1” nu arată ca un copil de 14 ani putând fi confundată de către autorităţi cu o tânără majoră şi cu acest prilej inculpatul S.C.F. îi comunică inculpatului C.G.E. preţul întregii activităţi de transferare frauduloasă cu paşaport fals a minorei până în Italia, la suma de 5.000 euro despre care explică faptul că acest preţ include riscul la care se supune inculpatul P.L.C. care urma să o transporte pe minoră cu acte false până în Italia, că acesta din urmă pretinde să fie plătit pentru acest serviciu cu suma de 1.000 euro „deci ţi-am spus, şoferu a cerut 1.000. O mie a cerut.”, că de asemenea suma include cumpărarea paşaportului care urma să fie falsificat, manoperele de falsificare a acestui paşaport: „C. dacă-ţi ia 500 sau 1.000 da’ mi-a zis că nu se descurcă dacă nu-i dai 5.000”.

Preţul pretins de inculpatul P.L.C., respectiv suma de 1.000 euro pentru transportarea minorei din România în Italia, dovedeşte indubitabil faptul că acesta cunoştea latura infracţională a întregii activităţi.

În acest sens este relevantă convorbirea telefonică purtată în data de 03 aprilie 2006, orele 16.19, între inculpatul S.C.F. şi inculpatul C.G.E., când după ce primul îi comunică celui de-al doilea preţul de 5.000 euro, exprimându-se: „nu ţi-o face, deci nu ţi-o trece nimeni fără 5.000... tu nu înţelegi că are 14 ani, şoferu o cerut... deci ţi-am spus, şoferu o cerut 1.000. 1.000 o cerut că nu se riscă”.

În acelaşi context al implicării inculpatului P.L.C. sub aspectul laturii subiective este relevantă şi discuţia telefonică purtată la 07 aprilie 2006, ora 18.30, când inculpatul S.C.F. referindu-se la falsificarea documentului în folosul minorei şi despre transportarea acesteia până în Italia îi spune inculpatul P.L.C.: „dacă îi facem o hârtie nouă mergi tu cu ea?”, iar inculpatul P.L.C. îi răspunde: „no, păi mă duc ce să fac, luni-marţi, hai că vorbim”.

În discuţia telefonică din aceeaşi zi, de 03 aprilie 2006, orele 16.19, inculpatul S.C.F. îl sună pe inculpatul C.G.E. şi îi cere acestuia să o trimită pe minoră în Oradea: „trebe să vină aicea, să-i facă pozele, că a doua zi pleacă... te sun mai târziu şi-ţi spun dacă trebe lentile de contact, îi pui acolo tot ce trebuie, da?”.

Imediat după această discuţie, la ora 16.26, inculpatul S.C.F. ia legătura cu inculpatul C.A.C. şi discută despre beneficiile financiare pe care le vor avea din aceste activităţi infracţionale, precum şi modul de împărţire a banilor, spunându-i: „îţi spun, la om 5.000... cât ai cheltuieli tu acolo? îmi iese măcar 1.000 (din context, euro), iese măcar 1.000 - 1.000, fă un calcul!”, iar inculpatul C.A.C. îi răspunde: „plătim cursa la L. (din context inculpatului P.L.C.) cât îs cheltuielile... şi jumi-juma... undeva 8-900 (din context, euro) pe cap”.

În realizarea rezoluţiei infracţionale de falsificare a unui paşaport pentru a fi utilizat de minora în vârstă de 14 ani, inculpatul C.A.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.T.M. din judeţul Arad, la data de 04 aprilie 2006, ora 10.05, şi îi spune: „Na, vezi că o pune omu sus, să ajungă aicea la mine şi... mă duc io să facem ăla (din context paşaportul fals) şi după aia, dacă îi oh, să-i dăm drumu"!... poate diseară sau mâine îi aicea deja (din context minora în vârstă de 14 ani) şi apoi o trimit încolo, bun?” (din context o va trimite la un punct de trecere de pe raza judeţului Arad).

În acelaşi context al discuţiilor privind transportul din Constanţa în Oradea a minorei în vârstă de 14 ani, la data de 04 aprilie 2006, ora 15.24, inculpatul C.G.E. l-a contactat pe inculpatul S.C. pentru a pune la punct detaliile acestor activităţi infracţionale şi inculpatul S.C. îi spune primului: „Na, fi atent aicea, pune-o la drum, la dimineaţă să fie aicea, da?... Acum seara porneşte, la dimineaţă îi aicea... îi mai dai şi ceva bani la ea, să aibă bani la ea, că o iau direct şi-o duc direct la un hotel. N-o ţin pe stradă nicăieri.... Şi banii să-i dai la ea, banii, da?... Să aibă banii la ea. Să ştie deci când vine, să mi-i dea mie, cinci bulioane (în jargon, 5.000 euro) bine? şi să aibă la ea bani de hotel şi de mâncare şi bani de buzunar... că trebe... auzi cum o iau de la gară, o duc direct la hotel ca să nu stea pe stradă... când îi plecarea... direct în maşină şi direct pleacă”.

În data de 04 aprilie 2006 inculpatul S.C.F. la ora 17.52 a fost contactat de S.C., care îi cere sprijinul pentru a intra pe teritoriul României fără a fi implementate în baza de date a poliţiei de frontieră spunându-i inculpatului: „ia zi, cum mă introduc şi eu înăuntru”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde: „mai stai două-trei zile că mâine vine asta a lui acesta... mâine vine de a lui G. ceva, tu nu ştii?... omu acela de acolo blatu când a auzit s-a pus pe gânduri... abia l-a convins C. să facă... I-am zis că are 1,70, îi înaltă, îi dezvoltată, nu arată, înţelegi”, iar S.C. confirmă faptul că are cunoştinţă despre trimiterea minorei de 14 ani cu documente false în Italia, în scopul practicării prostituţiei exprimându-se: „mâine vine... ăla mic de 14 metri, nu?... şi puteţi să-l scoateţi afară... îi faceţi voi exiva... trebuie să îi faci de 18-19 metri nu?”, iar inculpatul S.C.F. îi confirmă că vor reuşi să o transporte pe „Martora nr. 1” în Italia cu documente false, spunând: „păi cu greu, cu greu, abia l-am lămurit pe şofer şi pe toată lumea... i-am găsit una bună de 25”, iar în continuare cei doi discută despre alte tinere care au fost transportate în străinătate cu documente false.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice rezultă că la 2 luni de la incidentele din Italia, S.C. apelează la serviciile membrilor grupului infracţional organizat având ca scop falsificarea de documente de toate tipurile şi înlesnirea trecerii ilegale a frontierei de stat şi ajutat de inculpatul S.C.F. intră în România cu o identitate necunoscută, în dimineaţa zilei de 06 aprilie 2006 adus cu autoturismul de o persoană rămasă neidentificată din anturajul inculpatului S.C.F.

La indicaţiile telefonice ale acestuia din urmă, s-a deplasat la Pensiunea L., unde inculpatul S.C.F. îi spune să intre la camera nr. 1, unde se afla cazată minora în vârstă de 14 ani, audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, împreună cu inculpatul D.E. şi P.G. pe care aşa cum s-a arătat S.C. care este domiciliat tot în Constanţa îi cunoştea.

Din procesul-verbal de redare în formă scrisă a rezultatelor punerii în exploatare a autorizaţiei de supraveghere operativă din 10 martie 2006 emisă de Tribunalul Bihor, la data de 06 aprilie 2006, orele 10.22, în zona unui local din zona Pieţei R. din Oradea, este vizualizat inculpatul P.L.C., aşteptând la capătul terasei, iar la ora 10.35, pe aceeaşi terasă este vizualizat grupul format din inculpatul S.C.F., minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, care se afla însoţită de inculpatul D.E. cu care se îndreaptă către zona în care se găseşte amplasat un atelier foto.

Fotografiile au fost predate de inculpaţii C.A.C. şi S.C.F. inculpatului I.T.M. cu care în seara zilei de 06 aprilie 2006, orele 23.16, se întâlnesc toţi trei într-o staţie de carburanţi, întâlnirea fiind supravegheată operativ în mod autorizat. Anterior în cursul aceleiaşi zile de 06 aprilie 2006 la ora 20.49 inculpatul C.A.C. îl contactează pe inculpatul I.T.M., stabilesc întâlnirea, inculpatul C.A.C. exprimându-se: „ne vedem acolo la R.... mă suni să mă duc să-ţi dau „acela” şi banii”, ulterior cei doi mai au o convorbire telefonică în cursul aceleaşi zile de 06 aprilie 2006 la ora 23.07, când de asemenea inculpatul C.A.C. îi întreabă pe inculpatul I.T.M.: „no, ne vedem acolo la R. la ieşire?”, iar acesta îi răspunde: „hai că acum am intrat”, iar din procesul-verbal de redare a rezultatelor supravegherii operative rezultă că la scurt timp în ziua de 06 aprilie 2006 cei trei se întâlnesc la orele 23.16 într-o altă staţie de carburanţi, la întâlnire inculpatul I.T.M. venind cu autoturismul său marca B., ocazie cu care îi predau acestuia fotografiile minorei.

Din camera ocupată de „Martora nr. 1”, S.C. îi confirmă telefonic inculpatului S.C.F. faptul că minora în vârstă de 14 ani arată mai matură şi deci poate să utilizeze fără foarte multe riscuri un paşaport fals pe identitatea unei tinere majore, în cuprinsul convorbirilor telefonice din data de 06 aprilie 2006, ora 09.50, S.C. utilizează următoarele expresii: „Auzi, a ajuns bagajul”, iar inculpatul S.C.F. îi răspunde: „Da, îi acolo unde eşti tu... la L. acolo, la camera 1... du-te acolo că acolo-s doi cu ea... du-te... vezi să nu ştie nimeni cine te-o trecut... îi secret, secret, secret”, iar în cursul aceleiaşi zile, la ora 09.59, S.C. îl contactează pe inculpatul S.C.F. şi îi spune „Uite, am venit aicea la ei în cameră... şi când se pune la drum, mâine se pune?”, inculpatul S.C.F. îi răspunde „Nu se ştie exact că ştii care e problema omule? Nu se bagă nimeni, n-avem şofer mă! N-o duce nimeni. Stai să văd dacă... să-i trimit prin fax la ăla de acolo, de la blat, dacă o rezolvă. Mă, are 14 metri, mă!”, iar S.C. îi răspunde „Păi, ori rezolvă, ori nu rezolvă! Ce treabă are mă, că are 14 metri, nebune? Cartonul, dacă cartonu-i bun, ce treabă are?... Jur, uite, e aicea omu" lângă mine, n-arată de 14 metri. Se descurcă... da vezi să nu-i faci carton de 30 de metri”.

Inculpatul S.C.F. îi răspunde „Nu, îi de 24, 25” şi îl întreabă pe S.C. „Da auzi, voi sunteţi bazaţi pe ea, nu? Dacă cumva o întreabă ceva la austrieci, pe acolo” şi acesta din urmă îi răspunde „Da mă nebunule, o-nvaţă băieţii ce să spună, stai liniştit”.

În după-amiaza aceleiaşi zile de 06 aprilie 2006, la ora 16.14, inculpatul S.C.F. primeşte un SMS de la postul telefonic utilizat de inculpatul C.G.E. conţinând următorul text: „... ajung 5000 euro de pe numele M.G.”.

Transferul banilor se coroborează cu comunicarea Băncii R.D. - Sucursala Oradea, conform căreia, cu numărul de control al transferului de bani ..., la data de 06 aprilie 2006, prin serviciul bancar rapid W.U., inculpatul S.C.F. primeşte din Italia, de la expeditor M.G., suma de 5.000 euro, iar la un minut de la primirea mesajului, respectiv la ora 16.15, inculpatul S.C.F. îl resună pe inculpatul C.G.E. şi îi confirmă primirea mesajului conţinând numărul transferului şi numele expeditorului, spunându-i „Am primit acuma... aialaltă când ajunge... că atunci pleacă împreună cu aceştia doi şi asta pleacă separat, singură. Da să aibă fata unde-o lasă... să trimiţi pe cineva s-o ieie, ţineţi voi legătura prin telefoane... că li-i frică la oameni să se mai bage pe acolo cu maşinile, ştii tu, prin zonă”, rezultând implicit că inculpatul P.L.C. care urma să o transporte pe minoră îi era frică să intre în zona de conflict stradal unde avusese loc conflictul armat între bandele de traficanţi de persoane români şi traficanţi de persoane albanezi.

Tot referitor la transferul sumei de 5.000 euro, la ora 16.42, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul S.C.F. îl sună pe inculpatul C.G.E. şi îl întreabă: „De unde i-a pus, din Italia, nu?”, iar acesta din urmă îi confirmă: „Da mă, nebunule, din Italia! Din Brescia”, iar la ora 23.25, în aceeaşi zi de 06 aprilie 2006, inculpatul S.C.F. ia legătura cu inculpatul C.G.E. şi îi spune: „Mâine pleacă ăştia, îi trimit pe ăştia mâine, pe toţi şi pe ea (din context minora în vârstă de 14 ani) o mai ţinem o zi - două, stai liniştit... toţi pleacă în afară de fata care trebuie să meargă”.

Inculpatul C.G.E. îi răspunde „Aia de 14 ani?”, iar inculpatul S.C.F. referindu-se la plecarea minorei din ţară, îi răspunde: „Da. Aia pleacă sâmbătă sau duminică sută la sută... ea (din context minora) rămâne ultima pentru că acum s-o-ntâlnit cu omu” şi o văzut omu" care-i treaba şi trebe vorbit, trebe pregătit totu ca lumea, nu hop-trop, înţelegi?”.

Din evidenţele informatizate ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, rezultă că în data de 07 aprilie 2006, orele 18.34, prin P.T.F. Borş au ieşit numiţii D.E., P.G., G.M.M. şi T.G. cu autoturismul marca M., condusă de proprietarul acestuia, în persoana martorului G.F.

Din declaraţiile martorului G.F., a rezultat că acesta a transportat grupul doar până pe teritoriul Ungariei, în proximitatea punctului de frontieră, de unde grupul a fost preluat de către inculpatul P.L.C., care de altfel îi ceruse martorului să efectueze serviciul de trecere peste frontieră a grupului.

Declaraţiile martorului se coroborează cu evidenţele Poliţiei de Frontieră, din care rezultă că inculpatul P.L.C. figurează ieşit din ţară prin P.T.F. Borş, cu autoturismul proprietatea sa marca A., la ora 18.41, deci la 7 minute după ieşirea grupului pe care l-a preluat şi l-a transportat în Italia.

Aceste aspecte se coroborează cu rezultatul punerii în executare a autorizaţiei de supraveghere operativă nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din procesul-verbal încheiat şi din imaginile video rezultă că în ziua de 07 aprilie 2006, orele 18.01, în parcarea situată lângă Pensiunea L. din Oradea, opreşte autoturismul marca A., culoare albă, proprietatea inculpatului P.L.C., care coboară de la volan, din scaunul dreapta faţă coboară inculpatul S.C.F. şi se întâlnesc cu grupul format din inculpatul D.E. şi numiţii P.G., G.M.M. şi T.G., cărora inculpatul P.L.C. le verifică paşapoartele. La ora 18.10, în aceeaşi parcare, apare autoturismul marca V., proprietatea inculpatului C.A.C., de la volanul căruia coboară acesta din urmă, iar după un minut apare martorul G.F. la volanul autoturismului proprietatea sa, marca M., în portbagajul căruia grupul format din D.E., P.G., G.M.M. şi T.G., îşi depun bagajele şi urcă în autoturism.

Din verificarea registrelor privind evidenţa persoanelor cazate la Pensiunea L. din Oradea, a rezultat că în perioada 05 aprilie 2006 - 06 aprilie 2006, la camera nr. 1 a pensiunii figurează cazaţi inculpatul D.E. şi P.G., aspecte care se coroborează cu declaraţiile „Martorei nr. 1”, care arată că avea buletinul de identitate asupra sa, însă utilizarea acestuia a fost evitat în mod intenţionat pentru ca minora să nu fie depistată.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 07 aprilie 2006, orele 13:56:46, între inculpatul S.C.F. şi D.E., a rezultat că primul i-a cerut inculpatului D.E. ca înainte de plecarea acestuia spre Italia să achite camera de la Pensiunea L. până a doua zi inclusiv, respectiv până în data de 08 aprilie 2006, pentru ca minora să rămână în continuare fără ca numele ei să figureze în evidenţele de cazare, cu toate că aşa cum s-a arătat, inculpaţii D.E., P.G. şi alţii au plecat în Italia în data de 07 aprilie 2006, în cameră rămânând minora singură.

Astfel, din discuţia telefonică purtată în data de 07 aprilie 2006, orele 13:56:46, când inculpatul S.C.F. l-a contactat pe inculpatul D.E. şi îl întreabă: „... aţi plătit camera?... şi pe acum-seara ?”, iar inculpatul D.E. îi răspunde: „da, da, am plătit-o, am plătit. Da, da, da. Şi pe seara asta. Păi, nu aşa trebuia?”, iar S.C. îi răspunde „Bine. Ba da, ba da... să nu vă mai plimbaţi atâta pe-acolo! şi dacă ieşiţi, ieşiţi numai câte unu! Bine... să nu vă luaţi coadă, dracului! na că oricum... nu se pleacă numai duminică. Ea! Ea numa duminică pleacă”.

Cu prilejul plecării către Italia, inculpatul D.E. i-a lăsat aparatul său telefonic minorei audiate sub identitatea „Martora nr. 1”, telefon prin intermediul căruia după plecarea acestuia inculpatul S.C.F. a păstrat legătura telefonică directă cu „Martora nr. 1”, explicaţiile inculpatului D.E. în sensul că ar fi pierdut telefonul mobil respectiv, neputând fi primite.

După plecarea acestui grup, inculpaţii S.C.F. şi C.A.C. au făcut demersuri pentru obţinerea unei identităţi, pentru a fi utilizată la falsificarea unui paşaport pentru minora în vârstă de 14 ani, sens în care în data de 08 aprilie 2006, la ora 09:21:53, inculpatul S.C.F. l-a contactat pe inculpatul C.A.C. căruia prin mesaj SMS i-a transmis identitatea unei tinere, mesajul având următorul conţinut: „M.N.E. născut 26 august 89. 1,75. căprui”, iar după două minute inculpatul C.A.C. l-a contactat la rândul său pe inculpatul S.C.F. cărui i-a răspuns tot prin mesaj SMS cu următorul text: „17 ani. Minoră. Dacă se leagă ungurii sau austriecii de ea?”, datele transmise, respectiv numele, data naşterii, înălţimea şi culoarea ochilor fiind singurele elemente de identificare înscrise în paşaport.

Din declaraţiile martorei M.N.E. a rezultat că este posesoarea unui paşaport turistic, că are semnalmentele indicate prin mesajul SMS de către inculpatul S.C.F., că a dobândit paşaportul în mod legal în cursul lunii iulie 2004, că a avut o singură ieşire din România în Ungaria în cursul lunii august 2004, de la eliberare paşaportul aflându-se în permanenţă asupra sa nefiind niciodată pierdut, martora nu îşi explică cum au ajuns datele ei a fi cunoscute de inculpatul S.C.F., pe care nu îl cunoaşte. Modalitatea în care membrii grupului infracţional organizat aveau acces la identitatea persoanelor a rămas neelucidată, inculpaţii implicaţi în mod direct refuzând să dea declaraţii în acest sens.

Aceste probe se coroborează şi cu convorbirile telefonice purtate între inculpatul S.C.F. în data de 08 aprilie 2006 la ora 10:59:38, cu minora care utiliza postul telefonic care i-a fost predat de către inculpatul D.E. care aşa cum s-a arătat a plecat în Italia cu o zi înainte, discuţie în care inculpatul S.C. îi spune minorei: „no, ieşi afară, du-te la recepţie, dă-i cheia la acela, urcă în taxi şi zi-i să te-aducă la C.M., în R.... urci în taxi şi hai”.

Aceste aspecte se coroborează cu rezultatele obţinute ca urmarea punerii în exploatare a autorizaţiei de supraveghere operativă nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din imaginile video rezultând că în data de 08 aprilie 2006, ora 11:07:52, în apropierea Pensiunii C.M., este vizualizat inculpatul C.A.C. lângă autoturismul proprietatea sa, la ora 11:08:18 din Pensiunea C.M. iese singur inculpatul S.C.F., care închiriase o cameră, se apropie de inculpatul C.A.C. cu care poartă discuţii, la ora 11:09:53 apare un taximetru cu însemnele firmei C., opreşte în faţa intrării de la Pensiunea C.M., inculpatul S.C.F. s-a apropiat de taximetru, a deschis uşa faţă dreapta, iar din taximetru, la ora 11:10:10, a coborât minora de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, pe care inculpatul S.C.F. a condus o în interiorul Pensiunii C.M.

Din imaginile video a rezultat că în acest timp inculpatul C.A.C. aştepta în faţa Pensiunii C.M., s-a reîntâlnit cu inculpatul S.C.F. care a ieşit singur din incintă la ora 11:13:32, şi i-a dat inculpatului C.A.C. o sumă de bani pe care acesta din urmă a depus-o în portofelul său după care amândoi au urcat în autoturismul marca V., proprietatea lui C.A.C., care a urcat la volan.

Inculpatul C.A.C. împreună cu inculpatul S.C.F. s-au întâlnit în data de 08 aprilie 2006 la orele 13.33 cu inculpatul I.T.M. la o benzinărie cu însemnele R. situată pe Calea A., ocazie cu care acesta din urmă i-a predat lui C.A.C. în prezenţa lui S.C.F. paşaportul fals care i-a fost dat ulterior minorei.

La această întâlnire inculpaţii C.A.C. şi S.C.F. s-au deplasat cu autoturismul primului inculpat, iar inculpatul I.T.M. a venit la întâlnire cu autoturismul proprietatea sa marca B.

Această întâlnire a fost supravegheată operativ şi imaginile video au fost stocate în baza autorizaţiei nr. 64/2006 emisă de Tribunalul Bihor, fiind întocmit procesul-verbal corespunzător.

Din vizualizarea imaginilor video pe lângă alte împrejurări esenţiale, a rezultat şi faptul că la orele 13.56 inculpatul C.A.C. vorbeşte cu cineva la telefon, iar din procesul-verbal de redare integrală a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat, a rezultat că în data de 08 aprilie 2006, la ora 13.56 inculpatul C.A.C. a fost contactat de o femeie căreia printre altele i-a confirmat locaţia în care se află spunându-i: „sunt aici la PECO în Calea A.”.

Aceste probe se coroborează cu declaraţiile martorei D.A.A., care a relatat aceleaşi împrejurări expuse şi de „Martora nr. 1” şi martora D.A.A. recunoscându-se şi indicându-se reciproc în planşa foto, amândouă recunoscându-i şi indicându-i pe inculpaţii P.L.C., S.C.F. şi C.A.C.

În declaraţia dată, martora D.A.A. a arătat că ea personal nu a purtat discuţii cu minora în vârstă de 14 ani, singurul care vorbea cu minora fiind inculpatul C.A.C. care i-a plătit minorei pizza şi suc, iar din acest loc martora D.A.A. arată că a plecat cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. împreună cu S.C.B., iar, separat în autoturismul condus de inculpatul C.A.C. a urcat doar minora în vârstă de 14 ani.

De asemenea, martora D.A.A. a declarat că cei doi conducători auto, respectiv inculpatul P.L.C. şi inculpatul C.A.C. au stabilit să se întâlnească în parcarea magazinului P. la intrarea în Arad, unde au aşteptat mai mult de o oră; a auzit din discuţiile purtate că după ce ea împreună cu S.C.B. cu autoturismul condus de inculpatul P.L.C. treceau în Ungaria, trebuia să o aştepte pe „Martora nr. 1” pentru ca să o ducă inculpatul P.L.C. până în Italia. A constatat de asemenea, personal că după controlul documentelor de la vama română, inculpatul P.L.C. a fost sunat de inculpatul C.A.C. care i-a comunicat să nu mai aştepte pe teritoriul Ungariei pe „Martora nr. 1 şi să plece direct spre Italia deoarece organele de poliţie au prins-o pe „Martora nr. 1” „sărind gardul”.

Afirmaţiile ambelor martore se coroborează de asemenea şi cu rezultatele punerii în exploatare a autorizaţiei nr. 90/2006 emisă de Tribunalul Bihor, din imaginile video rezultă că în dimineaţa zilei de 11 aprilie 2006 inculpaţii S.C.F., P.L.C. şi C.A.C. se întâlnesc, inculpatul P.L.C. conducând autoturismul său marca A., iar inculpatul C.A.C. autoturismul său marca V., la ora 11.29 „Martora nr. 1” este vizualizată ieşind din Pensiunea C.M., având asupra sa poşeta de mână şi un bagaj, vorbeşte la telefonul mobil care îi fusese lăsat de inculpatul D.E., se întâlneşte cu inculpatul C.A.C. care preia bagajul de mână de la minoră pe care îl introduce în portbagajul autoturismului său, în interiorul căruia pe scaunul din dreapta faţă se află inculpatul S.C.F.

Tot în data de 11 aprilie 2006, la orele 15.48, este vizualizată „Martora nr. 1” când a urcat în autoturismul condus de inculpatul C.A.C., autoturism în care se afla şi inculpatul S.C.F., s-au deplasat la Pizzeria C., s-au întâlnesc cu inculpatul P.L.C. care era însoţit de D.A.A., iar în final la orele 17.35, minora a urcat pe bancheta dreapta faţă în autoturismul condus de inculpatul C.A.C. şi pleacă spre Arad pentru ca minora să fie transportată în Italia. După câteva minute, respectiv la 17.47 din Pizzeria C. au ieşit inculpaţii S.C.F., P.L.C. însoţiţi de martorii D.A.A. şi S.C.B., inculpatul P.L.C. urcă la volanul autoturismului său marca A., culoare albă, împreună cu cei doi martori şi pornesc de asemenea spre Arad. Aceştia din urma figurează ieşiţi din ţară în seara aceleiaşi zile prin P.T.F. Turnu.

Instanţa de fond a reţinut că declaraţia martorei D.A.A. este relevantă şi sub aspectul faptului că, în perioada în care a stat în Italia, în cursul anului 2006, l-a cunoscut pe numitul M.G.E., despre care martora ştie că era implicat în traficul de persoane în zona Brescia.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de efectuare a percheziţiei corporale asupra martorului V.S.C., în data de 11 aprilie 2006, a rezultat că asupra sa s-a găsit un aparat de telefonie mobilă în memoria căreia în lista de contacte se afla salvat numărul de telefon utilizat în perioada respectivă de inculpatul I.T.M.

Din cuprinsul declaraţiilor martorului V.S.C. a rezultat că martorul este consătean cu inculpatul I.T.M., ambii fiind domiciliaţi în comuna T.V., judeţul Arad.

De asemenea, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 mai 2006 al Compartimentului Criminalistică din cadrul I.J.P.F. Bihor s-a concluzionat, ca urmare a examinării documentului, că paşaportul eliberat la 05 iulie 2004 de către S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A. prezintă urme de falsificare care constau în debroşarea paşaportului, dezlipirea foliei protectoare, aplicarea unei file informatizate contrafăcute pe avers (reversul filei informatizate fiind cel original), relipirea filei protectoare, precum şi aplicarea la pagina 5 a unei ştampile aparţinând P.T.F. Turnu contrafăcute.

Cu excepţia inculpatului D.E., toţi ceilalţi inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu şi expuse anterior, solicitând instanţei de fond aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei, prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpaţii au recunoscut în faţa instanţei de fond, cu unele nuanţări, implicarea lor în săvârşirea faptelor descrise la punctul I.

Astfel, inculpatul C.G.E. a arătat că inculpatul D.E., cu care fusese coleg de clasă în liceu, însoţit de „Martora nr. 1”, i-a solicitat ajutorul la trecerea acesteia peste frontiera de stat a României, arătând că încă de la început, când inculpatul D.E. i-a prezentat-o pe „Martora nr. 1” a făcut acest lucru pentru ca prin intermediul lui să se reuşească trecerea acesteia dincolo de frontiera de stat a României în mod ilegal, având în vedere că era minoră, cu scopul de practica prostituţia.

A mai arătat că întrucât îl cunoştea pe inculpatul S.C., a luat legătura cu acesta pentru a-i ajuta să treacă pe „Martora nr. 1” peste frontierele ţării, recunoscând că iniţial a găzduit-o pe „Martora nr. 1” cca. 2 zile într-un apartament pe care îl deţinea cu chirie în Constanţa.

Recunoaşte că a avut discuţii cu inculpatul D.E. şi S.C. despre necesitatea falsificării paşaportului „Martorei nr. 1”, sens în care după ce i s-a comunicat vârsta reală a minorei, respectiv 14 ani, a comunicat acest lucru inculpatului S.C., care i-a spus că se poate rezolva şi în aceste condiţii trecerea ilegală a frontierei de stat a acesteia.

A mai arătat inculpatul C.G.E. că pentru a facilita trecerea minorei pentru frontiera de stat, inculpatul S.C. i-a solicitat suma de cca. 5.000 euro, sumă pe care i-a trimis-o inculpatului S.C. prin intermediul unei alte persoane şi că în plus faţă de această sumă i-a mai dat inculpatului D.E. cca. 1.000 euro, bani care să asigure transportul minorei şi celelalte cheltuieli aferente.

A mai arătat că „Martora nr. 1” a fost transportată la Oradea cu trenul, fiind însoţită de inculpatul D.E. şi numitul P.G. şi că din discuţiile telefonice care au continuat (inculpatul arătând că a păstrat legătura telefonică cu inculpatul D.E. şi S.C.) a înţeles că s-a amânat plecarea minorei în străinătate cu cca. 2 zile, având în vedere timpul necesar pentru falsificarea paşaportului şi pentru procurarea autoturismului care urma să îi transporte, din discuţiile purtate cu inculpatul S., înţelegând că el urma să apeleze la un şofer care în mod constant efectua transport de persoane pe ruta România - Italia.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că din discuţiile purtate cu acelaşi inculpat S.C., a înţeles că i-a cazat pe cei 3 respectiv D.E., P.G. şi „Martora nr. 1”, la o pensiune până la finalizarea activităţilor pe care le impunea trecerea frontierei de stat cu minora.

A arătat că încă de la început „Martora nr. 1” a cunoscut scopul plecării sale în Italia, ea fiind cea care i-a comunicat acest lucru, spunându-i că dacă nu o vor ajuta va apela la alte persoane din municipiul Constanţa.

A arătat că a mai discutat telefonic cu inculpatul D.E. şi pe perioada şederii acestora în Oradea, inculpatul D.E. fiind cel care i-a comunicat că au ajuns în Oradea şi că au fost cazaţi la o pensiune, precizând că încă de la început şi inculpatul D.E. ştia scopul pentru care „Martora nr. 1” urma să fie trecută în mod ilegal frontiera de stat.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că potrivit înţelegerii avute, inculpatul D.E. trebuia să o însoţească pe „Martora nr. 1” până în Italia într-un sat de lângă Brescia şi să îl apeleze telefonic când va ajunge la destinaţie, numitul P.G. însoţindu-i la rândul său pentru a lucra în străinătate. Inculpatul D.E. trebuia să o lase pe „Martora nr. 1” la locaţia din acel sat de lângă Brescia, locaţie în care se aflau şi alte fete din municipiul Constanţa.

Inculpatul C.G.E. a mai arătat că având în vedere că practicarea prostituţiei de către minoră a fost dorinţa ei şi ştiind că în Italia acest lucru este legal, nu a constrâns-o în niciun fel pe aceasta pentru îndeplinirea acestui scop.

În finalul declaraţiei date, a arătat că în afara tuturor celor declarate, corespund adevărului toate celelalte aspecte cuprinse în rechizitoriul.

În legătură cu aceleaşi fapte, inculpatul C.A.C. a arătat că îl ştie pe inculpatul S.C. de 20 de ani, din cartier, copilărind împreună. Întrucât în cercul său de prieteni se ştia că poate facilita falsificarea de paşapoarte, dar şi alte acte de identitate, ori permise auto, în schimbul unor comisioane, inculpatul S.C. a apelat la un moment dat la el pentru a-i facilita falsificarea paşaportului „Martorei nr. 1.”

A mai arătat inculpatul C.A.C. că urmare a acestei solicitări, fotografia „Martorei nr. 1” pe care a primit-o de la inculpatul S.C., a predat-o la rândul său inculpatului I.T.M. în Arad, acesta urmând să se ocupe de falsificarea efectivă a acestuia, arătând că înainte să se procedeze la falsificarea paşaportului, inculpatul S.C. i-a adus la cunoştinţă că doreşte ca vârsta falsă a minorei să fie peste 18 ani, deoarece doreau să o treacă ilegal frontiera de stat, fără a-i spune scopul acestei treceri ilegale a frontierei.

A arătat că pentru intermedierea falsificării paşaportului a primit câteva sute de euro, sume necesare pentru falsificarea efectivă.

La rândul său, inculpatul I.T.M. a arătat că îl cunoaşte de circa 6 ani de zile pe inculpatul C.A.C., iar în legătură cu falsificarea paşaportului „Martorei nr. 1” arată că a procedat la fel ca şi în celelalte cazuri în care inculpatul C.A.C. apela la el pentru falsificarea de documente, fotografia şi banii fiindu-i trimişi de inculpatul C.A.C. prin intermediul unui microbuz, el remiţându-i paşaportul falsificat în aceleaşi condiţii, însă nu a mai putut preciza detalii legate de împrejurarea în care a săvârşit această faptă.

Şi inculpatul P.L.C. a recunoscut parţial săvârşirea acestei fapte, arătând că a fost de acord să o transporte pe „Martora nr. 1” din Ungaria până în Italia la solicitarea inculpatului S.C., în schimbul unei sume de bani, dar a arătat că nu a cunoscut scopul plecării acesteia în Italia.

Recunoaşte că atunci când a preluat-o pe „Martora nr. 1”, fiind sub supraveghere video, a verificat paşapoartele inculpatului D.E., numitului P.G. şi altor 2 persoane în parcare la Pensiunea L., însă a arătat că printre aceste persoane nu s-a aflat „Martora nr. 1”.

A arătat că prezenţa martorului G.F. s-a datorat faptului că nu avea suma de 500 euro/persoană pe care trebuia să o prezinte fiecare persoană transportată, motiv pentru care a luat legătura cu martorul G.F. despre care vameşii ştiau că efectuează transport de persoane numai până în Budapesta, percepând ca atare un comision mult mai mic.

A recunoscut că l-a chemat pe martorul G.F. care urma să îi transporte pe cei 4 până dincolo de frontiera Românei, urmând ca din Ungaria să îi preia el mai departe până în Italia.

A regretat săvârşirea faptei în sensul că nu ar fi trebuit să accepte transportarea „Martorei nr. 1” când a aflat că paşaportul acesteia era fals.

Şi inculpatul D.E. a recunoscut, într-un alt sens, implicarea sa în activitatea infracţională, explicaţiile sale contrazise de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de declaraţiile de recunoaştere ale celorlalţi inculpaţi - încercând să dea o conotaţie nepenală activităţilor desfăşurate de acesta în cadrul grupului infracţional organizat.

De altfel, declaraţiile inculpatului D.E. sunt susţinute doar în parte inclusiv de martora G.A., mama acestuia.

Astfel, inculpatul D.E. a arătat că prezenţa sa în Oradea în anul 2006 s-a datorat exclusiv faptului că a dorit să meargă în Italia cu o cursă rapidă evitând disconfortul pe care l-a avut anterior cu microbuzele unei firme de transport, sens în care a luat legătura telefonic cu inculpatul C.G. cu care era amic fiind foşti colegi de liceu, care la rândul său i-a dat numărul de telefon al inculpatului S. pe care l-a apelat solicitându-i ajutorul pentru o deplasare în Italia.

Întrucât şi un alt prieten de al său, numitul P.G., dorea să plece în Europa pentru a-şi căuta de muncă, a discutat cu acesta despre plecarea lor, inclusiv la o petrecere privată în Constanţa, discuţii care au fost auzite şi de „Martora nr. 1” care s-a arătat şi ea interesată să îi însoţească până în Oradea, pentru a se distra pe drum şi în oraş. în Oradea toţi s-au cazat la Pensiunea L. toate costurile fiind suportate de inculpatul D.E., rămânând în Oradea 3 zile.

A arătat inculpatul că nu ştia că „Martora nr. 1” este minoră, arătând că în baza înţelegerii avute cu inculpatul S.C., s-au întâlnit cu acesta la gara din Oradea, că în gară inculpatul S.C. le-a solicitat să ia un taxi şi să îl urmeze, el conducând autoturismul din faţă, că urmau să fie cazaţi la Pensiunea L., că întrucât scopul sosirii lor în Oradea cu 3 zile înainte de transportul in Italia era să se distreze, toţi trei au mers în diverse localuri, toate costurile fiind achitate de el.

A mai arătat că în dimineaţa zilei în care trebuia să plece s-au întâlnit cu inculpatul P.L.C., acesta fiind prezentat de inculpatul S. ca fiind şoferul care trebuia să îi transporte în Italia, venind şi alte 2 persoane care doreau să plece în Italia. A mai arătat că întrucât la vamă trebuiau să prezinte fiecare o sumă de bani cu titlu de garanţie, urmau ca toţi să fie transportaţi până în Ungaria de acea persoană în schimbul acelei sume, arătând că după ce prin P.T.F. Borş au trecut în Ungaria, de acolo au fost preluaţi de inculpatul P.L.C. care i-a transportat până în Italia.

A mai arătat că în momentul în care ei au plecat de la pensiune, „Martora nr. 1” a rămas acolo, că înainte de plecarea sa i-a lăsat 100 RON, că „Martora nr. 1” nu i-a spus despre planurile pe care le-ar putea avea, că în acele 3 zile nu a văzut că inculpatul S.C. să fi vorbit cu „Martora nr. 1” şi nu i s-a părut nimic suspect în ceea ce o priveşte pe acesta în raport de scopul pentru care cei trei se aflau în Oradea. Nu îşi aduce aminte să o fi dus pe „Martora nr. 1” în Oradea la vreun studio foto, dar nici nu poate nega un astfel de lucru. A arătat că nu este adevărat că într-una din cele 3 zile inculpatul P.L.C. i-ar fi transportat prin oraş, dar că este adevărat că i-a cumpărat „Martorei nr. 1” din piaţă mai multe lucruri printre care şi o poşetă, nu geantă de voiaj.

Instanţa de fond a reţinut că apărările inculpatului D.E. care şi-a motivat prezenţa în Oradea pe dorinţa acestuia de a se „distra” cu „Martora nr. 1” sunt contrazise, implicit de martora G.A., mama acestuia, care a arătat că inculpatul era prieten cu numita R.R., încă de la 14 ani şi niciodată nu a avut relaţii cu alte persoane de sex feminin în acest interval de timp, cei doi înţelegându-se foarte bine şi că această persoană a fost cea care, atunci când a pierdut contactul cu inculpatul, în timpul deplasării acestuia în Italia, i-a dat numărul de telefon al unei alte persoane cu care inculpatul venea în Italia.

De altfel, aceeaşi martoră contrazice susţinerile inculpatului legate de natura relaţiilor pe care le avea cu inculpatul C.G. (cu care inculpatul D.E. a susţinut că era amic, fiind foşti colegi de liceu şi la care a apelat), martora arătând că, având o relaţie foarte apropiată de fiul său, pe care îl verifica îndeaproape, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile sale şi cercul său de prieteni, acesta nu a mai păstrat legătura cu inculpatul C., martora arătând că ştie că nu au mai discutat după terminarea liceului niciodată.

II. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.A.C. şi I.T.M. în legătură cu numita L.F. (din anii 2005 şi 2006) şi cu numita Ş.C. (din anul 2004)

Potrivit declaraţiei făptuitoarei Ş.C., în data de 13 mai 2003 a fost returnată din Italia unde a primit interdicţie până în 06 august 2005, dorind să se reîntoarcă în Italia, l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C. prin intermediul lui S.C., şi că, în cursul lunii aprilie 2004, venind în Oradea, inculpatul C.A.C. i-a falsificat un paşaport cu identitatea de V.A. pe care a aplicat fotografia sa şi, utilizând acest paşaport, a ieşit din România cu un autoturism condus de un prieten al inculpatului C.A.C., pe nume „F.”, a plecat în Italia unde a practicat prostituţia, fiind depistată şi returnată în România în data de 26 martie 2006.

Instanţa de fond a reţinut că implicarea inculpatului C.A.C. în falsificarea paşaportului cu care numita Ş.C. a părăsit ţara în aprilie 2004, rezultă şi din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 26 martie 2006, întocmit în Aeroportul Internaţional Henri Coandă cu prilejul returnării în România a numitei Ş.C., când, s-a constatat că martora Ş.C. declarase că în cursul lunii aprilie 2004 ieşise ilegal din ţară, utilizând un paşaport falsificat de inculpatul C.A.C., pe care l-a cunoscut în Oradea, prin intermediul prietenului ei de la data respectivă numitul S.C.

S-a reţinut de către Tribunal că aceste probe se coroborează şi cu fişa de evidenţă a făptuitoarei Ş.C. din care rezultă că a fost returnată din Italia, cu evidenţa intrării în ţară a făptuitoarelor Ş.C. şi L.F., cu înscrisurile reprezentând documentele de returnare a făptuitoarei Ş.C. cu documentele de expulzare din Italia a făptuitoarei Ş.C., care şi-a declarat numele fals de V.A.

Instanţa a mai reţinut faptul că martora Ş.C. nu a mai putut fi audiată în faţa instanţei, având în vedere că aceasta nu mai locuieşte la adresa cunoscută, fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaşte adresa acesteia.

Potrivit rechizitoriului nr. 1322/P/2006 din 08 mai 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, martora din prezenta cauză L.F., a fost trimisă în judecată pentru trecerea ilegală a frontierei de stat şi s-a dispus disjungerea cauzei faţă de A.N. cunoscut doar cu porecla de „C.”, de la care martora a dobândit paşaportul fals, prin ordonanţa nr. 2012/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe numitul „C.”, identificat în persoana inculpatului C.A.C., în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, iar dosarul a fost conexat la prezenta cauză.

De asemenea prin ordonanţa nr. 60/D/P/2006 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind un grup infracţional organizat care îşi desfăşoară activitatea pe raza judeţului Bihor, grup din care fac parte persoane identificate la data respectivă doar cu numele „C.”, „S.”, „F.”, la care au apelat pentru procurare de paşapoarte false Ş.C. şi S.C., ambii din Constanţa, şi acest dosar a fost conexat la dosarul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea nr. 74/D/P/2006 (fostul Dosar nr. 8/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor).

Din cuprinsul probelor administrate în cauză a rezultat că paşaportul utilizat de martora L.F. la momentul părăsirii ţării în cursul anului 2005, în perioada interdicţiei, a fost falsificat de inculpaţii C.A.C. şi I.T.M., inculpatul C.A.C. asigurând şi transportând-o pe martora L.F. pentru ca aceasta să treacă ilegal frontiera de stat.

Astfel, din declaraţia martorei D.A.A. a rezultat că în Italia s-a întâlnit cu o prietenă mai veche de-a sa din Constanţa pe care o cunoaşte sub porecla „L.”, pe care o recunoaşte din fotografie ca fiind L.F., despre care cunoaşte faptul că pe teritoriul italian utiliza un paşaport falsificat de o cunoştinţă de-a celei din urmă. Din cuprinsul declaraţiilor date de martora L.F. în Dosarul nr. 1322/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, a rezultat că numărul de telefon la care a comunicat în legătură cu falsificarea respectivului paşaport a fost numărul de telefon utilizat în toată acea perioadă de inculpatul C.A.C.

Potrivit declaraţiilor aceleiaşi martore, aceasta a fost returnată din Italia în cursul lunii mai 2003, primind interdicţie de a părăsi teritoriul României pe o durată de 4 ani, condiţii în care, prin intermediul făptuitorului S.C., l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C., pentru obţinerea unui paşaport falsificat care să îi permită să părăsească din nou teritoriul României.

Dorind să părăsească din nou România, în perioada interdicţiei, la mijlocul lunii aprilie 2005 s-a întâlnit în Oradea cu inculpatul C.A.C., care s-a prezentat cu numele „C.” şi care i-a spus că în schimbul sumei de 4.000 euro îi procură un paşaport falsificat care are inserată fotografia titularului.

Potrivit declaraţiilor aceleiaşi martore, în acest scop, inculpatul C.A.C. i-a spus că este deja în posesia unui paşaport pe care urma să-l falsifice pentru martoră, i-a spus că titulara paşaportului este brunetă cu ochi albaştri, cerându-i să-şi cumpere lentile de contact, să-şi facă poze tip paşaport instruind-o ca după fotografiere să îşi arunce hainele purtate cu prilejul fotografierii şi după câteva zile i-a predat martorei paşaportul falsificat purtând fotografia acesteia şi datele de identitate ale altei persoane pe care martora nu şi le mai aminteşte.

Martora L.F. a mai declarat că suma de bani reprezentând preţul paşaportului fals i-a fost trimisă inculpatului C.A.C. prin persoane interpuse, din Italia, dă către S.C. şi Ş.C.

Conform declaraţiei martorei L.F., inculpatul C.A.C. a ajutat-o în mod direct să părăsească ilegal teritoriul României, pe baza paşaportului falsificat.

În acest sens, a transportat-o cu autoturismul personal până în proximitatea P.T.F. Turnu, unde a predat-o unor persoane rămase neidentificate, care aveau relaţii la angajaţii poliţiei de frontieră, au contactat un agent al I.J.P.F. Arad care i-a aplicat martorei pe paşaportul fals ştampila de ieşire din ţară, inculpatul C.A.C. ajutând-o să se urce în trenul internaţional Arad - Budapesta, imediat după ce trenul a pornit - deci după ce colegii lucrătorului din cadrul I.J.P.F. Arad terminaseră de verificat paşapoartele pasagerilor.

În acest mod, martora nu a mai fost implementată în evidenţele poliţiei de frontieră ca ieşită din ţară, aspecte care, la returnarea acesteia, au atras atenţia autorităţilor.

Pe teritoriul Ungariei, în gara din oraşul Bekescsaba, conform înţelegerii anterioare, martora a coborât din tren, fiind aşteptată cu autoturismul de către aceleaşi două persoane care o predaseră agentului poliţiei de frontieră şi care au transportat-o cu autoturismul în Italia şi au predat-o lui S.C., care o aştepta.

După ce martora L.F., a ajuns astfel în Italia, în condiţiile prezentate, folosindu-se de paşaportul falsificat de inculpatul C.A.C., aceasta a utilizat o altă identitate decât cea reală - identitate falsă rămasă necunoscută - până în cursul lunii martie 2006.

Dorind să se reîntoarcă în România, martora a apelat la acelaşi inculpat C.A.C., pentru a obţine un nou paşaport falsificat, care să-i permită să reintre în ţară, în condiţiile în care ieşirea sa din România în cursul anului 2005 s-a realizat în baza unui paşaport falsificat de acelaşi inculpat, sub o altă identitate decât cea reală.

Declaraţiile martorei L.F. (a cărei audiere în faţa instanţei nu a mai fost posibilă având în vedere că aceasta este plecată în străinătate, fără a se cunoaşte adresa) se coroborează cu notele de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în baza autorizaţiei nr. 9/2006 a Tribunalului Bihor.

Astfel, la data de 06 februarie 2006, ora 20.17, de la un post telefonic cu indicativul internaţional al Italiei, inculpatul C.A.C. este contactat de martora L.F., care îi spune inculpatului: „Bună! Sunt L. la telefon, C., tu eşti?... Nu-ţi mai aduci aminte de mine?... Nu-ţi mai aduci aminte de mine? L. mă. Turcoaica!... vreau să vin în ţară, în martie” la care inculpatul C.A.C. o întreabă „Ai paşaport?”, iar L.F. îi răspunde „Nu-l mai am! Ştii că aveam eu acela care... aşa...”. Inculpatul îi spune: „Păi ai avut tu, unde ţi-e?” replica martorei L.F., fiind: „Acela l-am rupt, măi... păi ce voiai să fac cu el, mi-era frică dacă... în caz de ceva...” şi în continuare îl întreabă pe inculpatul C.A.C. dacă nu are paşaport în vederea falsificării sau dacă nu poate să facă rost, la care inculpatul îi răspunde: „Nu am paşaport... tu ştii ce greu se găsesc?... am avut unul acuma-s două săptămâni, dar l-am vândut!... şi ce bun era... 27 de ani avea, vârsta ta. Bine acum n-ai tu 27, dar te încadrezi... tre să-ţi caut unul. Am unul dar e pe nume unguresc... tre" să găsesc unul cu nume românesc... îţi faci tu poze... când o să-ţi faci pozele o să-ţi stângi părul în spate... hai că o să-ţi caut unul atunci şi când îl găsesc o să-ţi dau un telefon şi-mi trimiţi acasă banii şi alea. Îţi spun eu cât e... păi preţul... undeva la 4.000... şi şoferul separat... dar şoferul nu-i scump, vreo 5-600... ei, câţi or mai plecat de atunci de când ai plecat tu... Bine, hai că o să văd, să-ţi caut o hârtie, bine?”.

Potrivit aceleiaşi note de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în baza autorizaţiei nr. 9/2006 a Tribunalului Bihor, în cursul aceleiaşi zile de 06 februarie 2006, la ora 20.52, inculpatul C.A.C., este contactat din nou de martora L.F., din cuprinsul discuţiei înţelegându-se că martora intenţiona să intre în ţară la sfârşitul lunii martie 2006, folosind un paşaport falsificat de inculpatul C.A.C., că în perioada respectivă ea se afla în Italia împreună cu Ş.C., discuţia având următorul conţinut:

C.A.C.: Alo, da... când ţi-e urgent să vii acasă?

L.F.: Păi, în martie, în aprilie vreau să vin.

C.A.C.: Şi cât vrei să stai acasă?

L.F.: Maxim o lună de zile.

C.A.C.: Aaa, deci cu ăla care-l fac, cu acela şi pleci înapoi.

L.F.: Păi da, de asta ţi-am zis.

C.A.C.: Aaa, no bine, că eu deja am sunat în stânga, în dreapta, ştii? Ca să mi-l aducă, dar i-o cerut să... şi dacă are îl folosesc ştii... nu-l dau, îl dau o dată şi după aceea tre să-l dau înapoi, înţelegi?

L.F.: Da.

C.A.C.: Dar la tine o să caut atunci unul care să-l ţin eu pentru mine.

L.F.: Bine, ţi-am zis că...

C.A.C.: Dar fi atentă aicea, când îl găsesc te sun ca să-mi trimiţi banii pă el.

L.F.: Da, da, da, da.

C.A.C.: No, şi între timp îţi faci poze, da?

L.F.: Da, asta nu-i o problemă.

C.A.C.: No, şi cu proxima ocazie în care pleacă, cănd o să plece băiatu încolo, în cursă, o să-i dau numărul tău ca să te întâlneşti cu el, bine?

L.F.: Ok!

C.A.C.: Cum merge treaba?

L.F.: Bine, foarte bine, de când am terminat cu C., foarte bine.

C.A.C.: Dar cu... cealaltă, cum vă înţelegeţi?

L.F.: Eu cu C., foarte bine, am rămas prietene de când...

C.A.C.: Mă bucur. N-am mai vorbit cu ea de... atât că i-am trimis nişte mesaje de sărbători.

L.F.: Ştiu, ştiu, ştiu.

C.A.C.: No, bun. No, hai atunci că te-am anunţat ce şi cum imediat şi...

L.F.: Da tu mai vorbeşti încă cu C.?

C.A.C.: Nu, nu, nu, păi n-am mai vorbit cu el de hă, hă, hăi!

L.F.: Ştii că a fost împuşcat, nu?

C.A.C.: Amu, ştiu, ştiu, ştiu, nu vorbi din astea, ştiu şi ultimele ştiri, ştiu, ştiu tot.

L.F.: Ok, bine atunci.

C.A.C.: No bun. Hai atunci că... no vezi, nu vorbeşti cu nimeni de aici de la noi sau să se audă pe aicea pe la noi!

L.F.: Nu, nu, stai liniştit, da nici nu ... dar nici eu nici Ş.C., ştii foarte bine că nu vorbim.

C.A.C.: Aşa, foarte bine, hai mai vorbim, ceau!

L.F.: Pa, pa!

Rezultatul convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.A.C. şi martora L.F. se coroborează cu declaraţiile acesteia din urmă, la care s-a făcut referire anterior, în care arăta că plecase anterior în Italia, în cursul anului 2003 şi a locuit în Brescia împreună cu prietena sa, Ş.C., ulterior fiind depistată de autorităţile italiene fără documente legale de şedere, fiind returnată la data de 13 mai 2003, fiindu-i aplicată pe paşaport, de către autorităţile române, ştampila de interdicţie de a părăsi ţara pentru o durată de 4 ani.

La data de 14 martie 2006, la ora 13.11, inculpatul C.A.C., după ce a făcut rost de un paşaport pentru ca să îl falsifice în folosul lui L.F., expediază un SMS la postul telefonic aparţinând martorei L.F. cu următorul conţinut: „Sună-mă dragă, să ştiu ce fac cu hârtia. Bine că m-ai făcut s-o plătesc şi acum mă prosteşti”.

Pentru aducerea la îndeplinire a activităţii inculpatului C.A.C. de falsificare a unui paşaport pentru martora L.F., relevantă este discuţia purtată la data de 17 februarie 2006, ora 17.20, care are următorul conţinut:

C.A.C.: Auzi, ai poze făcute?... vezi că pleacă şoferul, în seara asta încolo... Să îi dai pozele, să le am eu aicea acasă.

L.F.: Auzi, da... să mă treci fără probleme! Să nu am probleme!

C.A.C.: Da, măi! Stai liniştită! Acum vine un prieten de-al meu din Irlanda acasă şi, şi pe el la fel! Acum luni, a plecat o fată încolo, deci pleacă săptămânal sau vine cineva!... Deci, stai liniştită!... Hai că-ţi dau atunci numărul de telefon al şoferului şi te sună el mâine, ştii? L.! îl cunoşti tu! Cu A. acela combi alb.

L.F.: Da, îl cunosc pe L.! Acela cu maşina albă... Deci la sfârşitul lui martie, da?

Activitatea infracţională de falsificare a paşaportului contra sumei de 4.000 euro, aşa cum au discutat prin convorbirea telefonică din 06 februarie 2006, redată mai sus, nu a mai putut fi dusă până la capăt, deoarece autorităţile italiene au luat măsuri de identificare şi trimitere în ţară a cetăţenilor români care locuiau ilegal în Italia, martora fiind arestată în data de 06 martie 2006 şi returnată la 30 martie 2006 cu foaie consulară, ocazie cu care lucrătorii poliţiei de frontieră au constat că martora nu figurează ieşită din ţară cu identitatea sa reală, stabilindu-se că a părăsit fraudulos ţara în perioada în care avea aplicată interdicţie, aspecte descrise detaliat ulterior de martoră în declaraţiile sale.

De altfel, în discuţia telefonică din 06 februarie 2006 la ora 18.15, inculpatul C.A.C. este contactat de L.F., ocazie cu care acesta îi spune inculpatului: „M-au prins jegosii ăştia şi de abia azi am ieşit, că am avut proces astăzi... de abia astăzi am ieşit”, iar inculpatul C.A.C. îşi exprimă mirarea în sensul că nu ştia ce s-a întâmplat cu martora, deoarece inculpatul P.L.C. fusese plecat în Italia, a sunat-o pe martoră pentru a prelua de la acesta fotografiile ca să i le aduce inculpatul C.A.C. pentru a fi utilizate la realizarea falsului, însă martora nu a răspuns la telefon şi în consecinţă fotografiile nu au mai ajuns la inculpat.

În acest sens sunt relevante discuţiile din 06 martie 2006, ora 18.15, având următorul conţinut:

L.F.: Mi-au făcut astăzi proces. De abia astăzi am ieşit!

C.A.C.: Nu ştiam ce se întâmplă. O fost omu acolo!

L.F.: Ei, ei, dar trebuia să-ţi dai seama că s-a întâmplat ceva!

C.A.C.: De aia ţi-am scris mesaj, să ştiu ce să fac... Am crezut că gata, te-ai sucit, nu mai vrei să...

L.F.: Da, ce am găsit pe telefon! Câte mesaje, apeluri, era plin telefonul.

C.A.C.: Da. A fost omu, a fost L. acolo la tine şi i-am dat să... Pentru că eu nu am ştiut ce să fac, înţelegi? Omu e pe capul meu că trebuie să plătesc ăla, ştii?

L.F.: ... îţi trimit eu mâine prin W.U.... trimit banii, da? Vorbeşte cu el şi îi explici ce a fost!... Să zici, bă, fata m-a sunat, a avut probleme... am avut deja două procese... şi acesta ultimul acum, e cu suspendare, mi-au dat jegoşii.

C.A.C.: Ajunge L. imediat acasă! Hai să vorbesc cu el că poate pleacă el încolo, ştii? Ca să nu mai plăteşti comisionul pe W.U. şi alea... Oricum o să plece el încolo şi o să le ieie de la tine.

De asemenea, potrivit conversaţiei telefonice sus-menţionată purtată între inculpatul C.A.C. şi martora L.F. în data de 06 februarie 2006 la ora 20.17, acesta din urmă îi spune: „Da tu mai ai poze cu mine?” la care inculpatul îi răspunde: „Nu mai am... da ce fac? Le ţin la colecţie pe toate care pleacă?”.

Din conţinutul discuţiei telefonice interceptată în baza autorizaţiei nr. 66/2006 emisă de Tribunalul Bihor, purtată de inculpatul C.A.C. şi martora L.F., a rezultat că aceştia discută despre o cunoştinţă comună pe nume C, identificată în persoana martorei Ş.C., din Constanţa, care şi aceasta a fost beneficiară a unor paşapoarte falsificate de inculpatul C.A.C. cu ajutorul inculpatului I.T.M., deoarece în cuprinsul discuţiei purtată la data de 28 martie 2006, ora 13.37, L.F. îi spune inculpatului: „Ai vorbit cu C.... le-au trimis pe toate acasă, mă, le-au pus pe avion! 15 persoane au pus... o să fie problemă acum că deja au băgat ăştia restricţii (din context pe teritoriul Italiei) deja gata, te trimite acasă, nu-ţi mai face proces.”.

De altfel, obţinerea unui nou paşaport falsificat pentru L.F. şi revenirea în ţară cu ajutorul acestuia era necesară, în condiţiile în care aceasta părăsise ţara în anul 2005, în perioada în care îi era aplicată interdicţia, tot pe baza unui paşaport falsificat de inculpatul C.A.C. şi cu ajutorul direct dat de acesta pentru părăsirea ilegală a teritoriului României, paşaport care fusese distrus de L.F. în Italia.

Activităţile întreprinse de inculpatul C.A.C. în anul 2006 (negocierea preţului, obţinerea unui paşaport care să fie contrafăcut, obţinerea fotografiilor numitei L.F., preluarea acestora prin intermediul inculpatului P.L.C. şi primirea preţului) pentru falsificarea noului paşaport pentru L.F., în vederea intrării acesteia pe teritoriul României, nu au mai putut fi duse până la capăt datorită descoperirii de către autorităţi a activităţii infracţionale a inculpaţilor descrisă la punctul I.

În legătură cu activitatea reţinută la punctul II, inculpatul C.A.C. a negat implicarea sa, arătând că nu o cunoaşte pe L.F., cu toate că din conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu aceasta şi din cuprinsul declaraţiilor numitelor L.F. şi Ş.C. rezultă contribuţia sa atât la falsificarea paşaportului numitei Ş.C. în cursul lunii aprilie 2004, prin intermediul inculpatului I.T.M., cât şi falsificarea paşaportului numitei L.F. în cursul lunii aprilie 2005 şi ajutorul direct dat acesteia pentru a părăsi ilegal România în perioada interdicţiei, dar şi activităţile pe care le-a întreprins în anul 2006 pentru falsificarea unui nou paşaport pentru numita L.F., necesar revenirii acesteia în ţară.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că rolul inculpatului P.L.C., descris la acest punct, rezultat din probe a fost acela de intermediere între inculpatul C.A.C. şi L.F., de a lua legătura cu aceasta, de a prelua fotografiile acesteia din Italia şi preţul cerut de inculpatul C.A.C. şi de a le aduce acestuia, activităţi care nu au fost duse până la capăt, datorită descoperirii de către autorităţi a activităţii infracţionale a inculpaţilor descrisă la punctul I.

III. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.A.C., I.T.M. şi M.F. în legătură cu numitul M.O.L.

Potrivit rechizitoriului nr. 1639/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului M.O.L. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea, trecerea frauduloasă a frontierei României şi a frontierei unui stat străin, fapte săvârşite în formă continuată.

Din cercetările efectuate a rezultat că M.O.L. avea suspendat dreptul de a călători în străinătate până în data de 11 ianuarie 2008 deoarece fusese returnat din Italia.

În perioada interdicţiei, M.O.L. a luat hotărârea infracţională de a dobândi un paşaport cu o identitate falsă, sens în care a sustras paşaportul fratelui său M.I.D., pe care l-a deteriorat şi folosind acest paşaport s-a deplasat la Serviciul Paşapoarte Neamţ, a completat toate documentele necesare substituindu-se fratelui său, a semnat în locul acestuia, a depus fotografiile proprii şi a reuşit prin aceste manopere frauduloase să obţină un paşaport „autentic” fără urme de falsificare, care i-a şi fost eliberat de S.E.I.P. Neamţ purtând fotografia lui M.O.L. şi identitatea fratelui său M.I.D.

Cu acest paşaport, a intenţionat să plece cu avionul Bucureşti - Paris - Barcelona şi ulterior în Anglia, însă, pe aeroportul din Paris, autorităţile franceze i-au refuzat tranzitul întrucât pe numele fratelui său M.I.D., identitate pe care o utiliza în fals, figura pe teritoriul Franţei o amendă neachitată din anul 1994, motiv pentru care a fost returnat în ţară la 21 septembrie 2004.

La data de 21 septembrie 2004, din direcţia Paris, cu un avion al companiei A.F. s-a prezentat la P.P.F. Henri Coandă - Bucureşti pentru a intra în ţară, legitimându-se cu paşaportul eliberat la data de 02 aprilie 2003 de către S.E.I.P. Neamţ, paşaport ce purta fotografia lui M.O.L. şi datele de identitate, inclusiv numele fratelui său M.I.D.

Aceste aspecte au rezultat şi din procesul-verbal de consemnare a datelor la care numitul M.O.L. a fost returnat din Franţa şi Italia şi perioada interdicţiei.

Pentru faptele sale, M.O.L. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 158 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 166/A din 22 martie 2007 a Tribunalului Bacău, la o pedeapsă rezultantă de 700 RON amendă penală.

În paralel, în prezenta cauză, în faza de urmărire penală se afla în exploatare autorizaţia din 15 ianuarie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, privind interceptarea tuturor convorbirilor telefonice efectuate/primite de inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză, a rezultat că, deşi şi după repatrierea sa în România, la data de 21 septembrie 2004 (când M.O.L. a fost depistat în P.T.F. Henri Coandă - Bucureşti, legitimându-se cu paşaportul falsificat al fratelui său), a rămas în vigoare interdicţia de a călători în străinătate pană în data de 11 ianuarie 2008, M.O.L. a părăsit din nou România în mod fraudulos, din moment ce, la data de 09 decembrie 2005, ora 16.34, îl apelează de la un post telefonic având indicativul internaţional al Irlandei, pe inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză a rezultat că M.O.L. dorea să se reîntoarcă în România, ceea ce presupunea - ca şi în cazul martorei L.F. - obţinerea unui nou paşaport falsificat şi revenirea în ţară cu ajutorul acestuia, activităţi necesare, în condiţiile în care părăsise ţara în perioada în care îi era aplicată interdicţia, în mod fraudulos.

Notele de redare a convorbirilor telefonice, convorbiri pe care inculpatul C.A.C. le-a avut cu M.O.L. sunt relevante sub acest aspect.

În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul C.A.C. îi precizează numitului M.O.L. costul pe care îl presupune reintrarea în ţară (M.O.L.: Cam cât e intrarea? C.A.C.: Nu ştiu să-ţi zic exact da îi undeva pe la 2.500, între 2.500 şi 3.000... se intră mai greu decât se pleacă... de plecat pleci în jumătate de oră. De venit, a fost şi cine a aşteptat două zile.), numitul M.O.L. reproşându-i modul în care inculpatul făcuse verificarea numelui M.I.D. în Schengen Information System, prin intermediul altei persoane, ceea ce a determinat repatrierea acestuia de către autorităţile franceze şi ulterior acuzarea sa de către autorităţile române (C.A.C.: Ei bun, şi ce dosar ţi-or făcut românii? Că tot nu înţeleg! Că doar nu ai făcut, n-ai trecut fraudulos, n-ai trecut absolut nimic. M.O.L.: Cum n-am trecut fraudulos, dacă paşaportul nu era al meu? Era făcut în Gardă, şmen! De acesta scanat, nou. Am dat plată şi mi-au făcut oamenii paşaport în Gardă. C.A.C.: A, de aia! M.O.L.: Şi m-a băgat la fals, uz de fals, fals intelectual, substituire de identitate, trecere frauduloasă de frontieră... M.O.L.: Bă, tu eşti nebun! Mi-au făcut dosar de 6 ani, cum spui că nu? C.A.C.: Bă, îţi jur pe ce vrei tu că doar am şi plătit omu! A venit omu cu hârtia.), discutând despre modalitatea în care urma să se materializeze reîntoarcerea sa în ţară (C.A.C.: Dar aia românească o ai? M.O.L.: E expirată! O am. C.A.C.: Mă, şi cum vrei să... Trebuie să vii cu el acasă. Că trebuie să arăţi ceva la unguri când vii, nu?... Deci pe mine mă interesează să ajungi până aicea, la noi, adică la unguri... şi între vămi te ia omul! Deci omul, oricum eşti la om în maşină. Că omul merge după tine şi vine încoace cu tine... iar pe verde, s-o iei... te bagă la îndrumări şi călăuziţi... alte dosare, altă vrăjală. M.O.L.: Le fac paşaport englezesc... de pe Bucureşti nu pot să mai zbor... Da, nu mai am voie! Că mă duc la puşcărie... Uite, de exemplu, F. ăla, l-a luat omul în maşină, l-a trecut direct, la blat. Omul care a intrat cu el, frumos... nici nu s-a uitat în exivă, a luat exiva în mână şi a dat-o înapoi. Nici viză nu i-a pus, nimic... avea valabilă exiva la unguri. Da eu la unguri pot să vin cu altceva! Pot să vin cu un austriac, un olandez... dar de fapt eu nu pot să zbor pe Bucureşti, A. Că de la Bucureşti mă ştiu toţi! Toţi vameşii de la Bucureşti au venit. Ştii ce-mi spuneau fraierii? „Stai să te văd, că poate mă arzi şi pe mine şi mă înţepi! C.A.C.: Tu şi aşa oricum vorbeşti (din context că M.O.L. este vorbitor de limbă engleză), hai că-ţi trimit mesaj când ajung acum acasă... văd dacă am primit aceia, bine? M.O.L.: A., dar nu poţi să-l faci mai repede... să te duci tu personal să-l faci?... Când ajung pozele să te duci tu personal: „Băi, uite, fă-l mai repede!” C.A.C.: Aseară am vorbit cu omu, am vorbit personal cu el. M.O.L.: Dar tu nu le trimiţi dincolo să le facă? C.A.C.: Eu i-l dau, am vorbit aicea la Budapesta... Mi-a trimis omu aicea şi i-am spus: „Bă, vezi să fie bun, să nu fie duplex, să nu fie tuş, să nu fie...” am zis că îmi trebuie pentru un prieten foarte bun de-al meu, să nu fie naşpa! ...îţi trimit mesaj când ajung acasă.

La scurt timp de la terminarea acestei convorbiri, respectiv la ora 17.31, inculpatul C.A.C. îi trimite lui M.O.L. un mesaj tip SMS la acelaşi număr de telefon cu indicativul internaţional al Irlandei, cu următorul conţinut: „Nu am primit”.

Ulterior, profitând de înţelegerea avută anterior cu martorul Ţ.V.R.L., de a-i trimite acestuia un aparat de măsurare din Irlanda, M.O.L. i-a trimis în interiorul coletului destinat martorului Ţ.V.R.L. din Piatra Neamţ şi fotografiile sale tip paşaport din Irlanda.

Inculpatul C.A.C. în data 08 ianuarie 2006, la ora 13.30, are o convorbire telefonică în cadrul căreia îi cere martorului Ţ.V.R.L. să trimită de îndată pozele trimise de numitul M.O.L., ceea ce martorul şi face, trimiţându-i-le prin scrisoare recomandată, inculpatului C.A.C., pe adresa indicată de acesta, respectiv pe numele prietenei sale S.E.E., actualmente C., care ridică scrisoarea recomandată în cursul zilei de 11 ianuarie 2006.

Declaraţiile martorului Ţ.V.R.L. date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei confirmă pe deplin acest mod de derulare a activităţii infracţionale.

Declaraţiile martorului Ţ.V.R.L. şi conţinutul discuţiilor telefonice se coroborează cu comunicarea Oficiului Judeţean de Poştă Bihor din care rezultă că la data de 11 ianuarie 2006 a fost distribuită către destinatar S.E.E. o scrisoare recomandată trimisă de la Piatra Neamţ.

Imediat după ridicarea coletului, inculpatul C.A.C. îi confirmă telefonic numitului M.O.L., aflat la postul telefonic cu indicativul Irlandei, primirea fotografiilor, discuţia având următorul conţinut:

C.A.C.: Auzi, omu? Fii atent aicea! Îs patru alea mari şi una mai mică.

M.O.L.: Da, una îi mai mică.

C.A.C.: Na, care ţi-o pun, pe care? Alea mari pe unde ţi le pun?

M.O.L.: Pe permis.

C.A.C.: Alea mari pe permis şi aia mai mică pe exivă, aşa. Permisul ţi-l fac mai în faţă, mai în spate, aşa? Ce categorie vrei?

M.O.L.: Mai în spate, mai în spate.

C.A.C.: Deci să fie cam de vreun an, doi, în urmă făcut?

M.O.L.: Nu, mai mult!

C.A.C.: Suntem în 2006, prin 2003, aşa?

M.O.L.: Cam aşa.

C.A.C.: Spune exact! Ce-mi spui, aia fac!

M.O.L.: Da, da, da cam aşa, cam aşa.

C.A.C.: B, C plus E-ul e bine? B, C plus E-ul e bine?

M.O.L.: Da, toate să fie!

C.A.C.: Submarin să fie? He, he, he!

M.O.L.: Şi submarin şi avion, he, he, he. Şi la elicopter.

Ulterior, la data de 16 ianuarie 2006, ora 17.20, inculpatul C.A.C. a fost contactat de M.O.L., de la postul telefonic din Irlanda, cu care a discutat despre falsificarea unui permis de conducere şi a unui paşaport, pe care inculpatul să aplice fotografiile trimise din Irlanda prin intermediul martorului Ţ.V.R.L.

În cursul aceleiaşi zile inculpatul C.A.C. a avut o discuţie cu M.O.L. aflat la acelaşi număr telefonic din Irlanda şi continuă convorbirea având ca subiect falsificarea unui permis de conducere, precum şi al unui paşaport, pentru a fi utilizat de către acesta din urmă, discuţia având următorul conţinut:

C.A.C.: Auzi, omu, tu ce permis ai avut înainte, din acela, carton?

M.O.L.: Da. Carton din acela nenorocit.

C.A.C.: Dacă îţi fac tot din acela e bine?

M.O.L.: Nu. Fă-mi din acela cartonat... hai,mă, la banii ăştia chiar e ruşine.

C.A.C.: Ştii de ce te-am întrebat? Că acela care face permisele îi plecat vreo două săptămâni, de astăzi.

M.O.L.: Păi, vedem. Tu fă-l, că vedem când îmi trebuie şi dacă îmi trebuie! Ce să zic? Fă-mi unul din ălalalt prima oară.

C.A.C.: Deci acela mare (adică permisul din carton model vechi) se face rapid, nu-i problemă! În câteva zile îi gata!

M.O.L.: La acela ies şi numerele şi...

C.A.C.: Da, ştiu.

M.O.L.: Nu. Da-ţi iese numerele pe plastic, normal... că s-au şters.

C.A.C.: Şi acela micu, iar lipseşte omu vreo două săptămâni de acasă! Astăzi o plecat.

M.O.L.: Fă-mi întâi unu din acesta mare şi dacă vine omu şi nu mi-l trimiţi până atunci, să-mi facă şi unu din acesta mic (din context permisul de conducere model nou).

C.A.C.: Bun, bun. Hai atunci că ţi-l fac pe acela mare şi după aia aştepţi până vine omu acasă! Am crezut că ţi-l trebuie urgent - urgent acela de condus, ştii?

M.O.L.: Fă-l întâi carton din acela, cum îl aveam înainte...

C.A.C.: Îl fac, na bun. Şi atunci când vine omu acasă îl facem şi pe ălalalt, bine?

A doua zi (la data de 17 ianuarie 2006, ora 19.14), cei doi poartă o nouă discuţie, inculpatul C.A.C. sfătuindu-l să se prezinte la o misiune diplomatică din Italia sau Spania, unde să se prezinte sub o identitate falsă pentru a induce în eroare această instituţie pentru a obţine o foaie consulară cu o identitate falsă cu care să vină în ţară pentru a prelua în mod direct documentele false, respectiv paşaportul fals şi permisul de conducere fals.

În data de 22 ianuarie 2006, la ora 17.28, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. de la acelaşi post telefonic din Irlanda, căruia îi promisese că îi va indica consulatele de la care alte cunoştinţe de-ale sale au dobândit foi consulare într-un timp foarte scurt, foi consulare care au fost eliberate pe o identitate falsă, doar în baza simplei declaraţii verbale a solicitanţilor.

La data de 13 februarie 2006, orele 22.03, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. aflat în Irlanda, de la acelaşi număr de telefon, şi discută despre predarea efectivă, prin intermediul unei persoane trimisă de către M.O.L. a paşaportului fals şi plata preţului către inculpatul C.A.C., pentru serviciul său de falsificare paşaport.

La data de 17 februarie 2006, la ora 21.06, inculpatul C.A.C. este contactat de M.O.L. aflat la acelaşi post telefonic cu indicativul Irlandei, ocazie cu care inculpatul îi comunică faptul că i-a falsificat deja un paşaport maghiar cu identitatea falsă de B.L. - cetăţean maghiar, spunându-i: „te cheamă B.L.” şi stabilesc modalitatea în care inculpatul C.A.C. să îi trimită învinuitul paşaportul fals, stabilind în final că va veni în Oradea din Bacău, martorul G.G.A., care îi va plăti inculpatului suma de 500 euro, diferenţa preţului realizării falsului nu s-a putut stabili în ce modalitate a fost achitată către inculpatul C.A.C.

Potrivit notei de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii C.A.C. şi I.T.M., la falsificarea paşaportului pentru M.O.L. ambii şi-au adus contribuţia, cei doi inculpaţi discutând modalitatea în care s-ar putea face acest lucru şi condiţia ca plata să se facă în avans.

Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile martorului G.G.A., care a arătat că îl cunoaşte din copilărie pe M.O.L. care l-a sunat în cursul lunii februarie 2006, i-a cerut să se deplaseze la Oradea unde să se întâlnească cu inculpatul C.A.C., martorul acceptând, numitul „O.” dându-i suma de 500 euro pentru ca să o predea inculpatului C.A.C.

În schimbul acestei sume de bani pe care martorul G.G.A. i-a dat-o inculpatului C.A.C., acesta i-a dat un paşaport de culoare albastră (culoarea paşapoartelor maghiare), pe care martorul nu l-a desfăcut, l-a transportat înapoi la Bacău şi i l-a predat respectivului „O.”, care la rândul său l-a trimis în Irlanda numitului M.O.L.

Martorul G.G.A., a declarat că fiind şofer profesionist şi taximetrist în Bacău a mai fost în Oradea mai demult cu M.O.L., ocazie cu care i-a cunoscut pe prietenii acestuia din Oradea în persoana inculpaţilor C.A.C. şi M.F., cu ambii inculpaţi martorul constatând că M.O.L. se află în relaţii apropiate.

Declaraţiile martorului G.G.A. se coroborează cu rezultatul convorbirilor telefonice, respectiv discuţiile directe între martori şi inculpatul C.A.C. şi cu rezultatul supravegherii operative autorizate.

Potrivit acesteia din urmă, la data de 23 februarie 2006 la ora 16.06 inculpatul C.A.C. s-a întâlnit în incinta staţiei de carburanţi M. cu martorul G.G.A., ocazie cu care îi predă martorului paşaportul care s-a dovedit a fi fals, iar martorul îi numără şi îi înmânează 10 bancnote a câte 50 euro fiecare, predarea paşaportului falsificat şi primirea, în schimbul acestuia a sumei de 500 euro de către inculpatul C.A.C., la data de 23 februarie 2006, fiind surprinse de imaginile video, fotografiile reprezentând extrase ale acestora fiind elocvente.

Ulterior, inculpatul C.A.C. i-a promis numitului M.O.L. că „îi va rezolva” intrarea în România, spunându-i: „Îmi spui când şi vin eu după tine în Ungaria... Aşa, mai tre’ să vină cineva! Exact tre’ să intre şi poate vă bag pe amândoi odată. Unul după altul.”.

În continuare, inculpatul C.A.C. păstrează contactul telefonic cu M.O.L., care în noaptea de 26/27 februarie 2006, la orale 00:21:59, îi confirmă inculpatului C.A.C. că a intrat în posesia paşaportului maghiar falsificat, cu identitatea falsă de B.L. - cetăţean maghiar.

Caracterul fals al paşaportului şi al identităţii persoanei trecute în acesta rezultă şi din declaraţia martorului B.L. - cetăţean maghiar, audiat în faza de urmărire penală prin comisie rogatorie internaţională.

Potrivit acestuia, a dobândit în mod legal un paşaport unguresc în data de 25 ianuarie 2006, pe care însă nu l-a folosit niciodată, l-a pierdut în împrejurări necunoscute, deoarece s-a mutat de aproximativ 3 ori după obţinerea paşaportului.

Având în vedere că nu s-a mai reuşit contactarea inculpatului C.A.C. pentru ca acesta să-l ajute în continuare, potrivit înţelegerii, să intre în ţară cu ajutorul paşaportului falsificat (întrucât inculpatul C.A.C. şi-a schimbat numerele de telefon după depistarea „Martorei nr. 1”, în data de 11 aprilie 2006, când toţi inculpaţii implicaţi şi-au schimbat cartelele de telefonie), M.O.L. în data de 13 aprilie 2006 apelează şi la serviciile inculpatului M.F. pe care, aşa cum s-a dovedit din discuţiile telefonice şi declaraţiile martorului G.G.A., îl cunoştea.

Cu ajutorul inculpatului M.F., M.O.L. intră în ţară fără a fi implementat în baza de date a poliţiei de frontieră.

Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză, expuse anterior, confirmă ajutorul şi participarea directă şi a inculpatului M.F. la săvârşirea acestei fapte, acesta ducând la îndeplinirea înţelegerea pe care M.O.L. a avut-o cu inculpatul C.A.C. atât în sensul de a-i falsifica paşaportul, cât şi în sensul de a-l ajuta să reintre în mod fraudulos în ţară.

Astfel, în declaraţiile sale, M.O.L. a recunoscut că îl cunoaşte şi pe inculpatul M.F., despre care a declarat că l-a ajutat foarte mult deoarece cunoştea multe persoane influente în Oradea, refuzând să dea alte detalii.

De asemenea, din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M.F., care la data de 13 aprilie 2006, ora 21:52:15, a fost contactat de M.O.L. aflat la postul telefonic cu indicativul Irlandei, a rezultat foarte clar că inculpatul M.F., în perioada în care M.O.L. se afla ieşit ilegal din ţară deoarece avea interdicţie până în 2008, l-a transportat pe acesta din urmă din Ungaria în România, uzând de relaţiile sale personale pentru ca M.O.L. să nu fie implementat în baza de date şi depistat.

În cuprinsul acestei discuţii, M.O.L. îi cere inculpatului M.F.: „Alo, F.?... O. te deranjează... mă interesează o intrare înăuntru... io sunt în Irlanda şi vreau să plec încolo... Ţii tu minte, mi-ai făcut tu mie o exivă... vreau o intrare acum”, inculpatul M.F. îi răspunde: „Da, mă, nu-i nici o problemă... da tu eşti pe bune? Sau eşti cu dinaialaltă?”, iar M.O.L. îi spune: „Păi... nu ştii cum am ieşit? Am ieşit nasol, intru nasol... m-ar interesa la ce bani.”, la care inculpatul M.F.: „Aşa îmi spune... aia îi cam ăăăăă, una jumătate vine.” şi îi înlătură temerile lui M.O.L. care spune: „Deci intrarea e în siguranţă? Că am rezistat până acum şi nu vreau să fac o greşeală la urmă”, inculpatul M.F. exprimându-se: „Deci mă, boierule, eu nu vorbesc prostii... Cu mine mergi, cu mine vii, nu?... Tu nu trebuie să-mi spui... Deci tu ştii bine că-i siguranţă, siguranţă! Deci nu mă joc cu prostii!” în acelaşi context M.O.L. îi spune: „Eu ajung cu o foaie consulară până acolo că altfel n-am cu ce... A expirat... Te sun cu o săptămână înainte când intru ca să fie şi aranjat... Stai cu mine la intrare... Trec cu tine până înăuntru... Cu tine în maşină... Că trebuie să mă duc în Italia să-mi iau de acolo o foaie consulară.”, iar inculpatul M.F. îi garantează sprijinul astfel că la sfârşitul lunii aprilie 2006, în perioada interdicţiei, învinuitul M.O.L., ajutat de inculpatul M.F. intră în România fără a fi implementat în baza de date a poliţiei de frontieră.

Fiindu-i prezentate spre ascultare convorbirile purtate, M.O.L. a declarat că îşi recunoaşte vocea şi recunoaşte realitatea convorbirii.

IV. Activitatea infracţională a inculpatului C.A.C., în legătură cu falsificarea paşapoartelor numiţilor R.F., R.M., S.M. şi M.D.A.

Potrivit rechizitoriului nr. 81/D/P/2005 din 07 decembrie 2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.R., R.F., R.M., S.M., S.A., M.D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trecere ilegală a frontierei de stat prin folosirea unor paşapoarte false în care figurau sub o altă identitate.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul C.A.C. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, dosarul disjuns fiind declinat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor, fiind conexat la prezenta cauză.

Prin sentinţa penală nr. 617 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Oradea, au fost condamnaţi inculpaţii L.R., R.F., R.M., S.M., S.A. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În baza art. 445 C. proc. pen. au fost anulate ca false paşapoartele respective.

Sentinţa penală nr. 617 din 19 mai 2008 a Judecătoriei Oradea a rămas definitivă prin decizia penală. nr. 157/A/2009 şi decizia penală nr. 76/A/2011 ale Tribunalului Bihor şi prin deczia penală nr. 458/R/2011 a Curţii de Apel Oradea.

Din cuprinsul materialului probator administrat în cauză în care s-au pronunţat aceste hotărâri, a rezultat că inculpata R.F. avea interdicţie de a intra în spaţiul Uniunii Europene şi, cunoscând acest lucru, cu toate acestea, alături de celelalte inculpate (condamnate prin aceeaşi sentinţă penală), în cursul lunii ianuarie 2005, a hotărât să treacă ilegal frontiera de stat sub o altă identitate, cerând sprijinul inculpatului L.R., pe care l-au cunoscut numai cu prenumele de „R.”, pentru a le procura paşapoarte false pe care să le folosească la autorităţile de frontieră.

După intrarea în posesia paşapoartelor falsificate, la data de 06 februarie 2005, inculpaţii s-au prezentat la P.T.F. Petea - Satu Mare cu intenţia de a părăsi ţara, iar la controlul paşapoartelor s-a constat că aceştia au prezentat paşapoarte falsificate prin înlocuirea fotografiei, întocmindu-se procesul-verbal de constatare.

Potrivit probelor administrate în cauză, pentru falsificarea paşapoartelor respective, la începutul lunii ianuarie 2005 inculpata R.F. a luat legătura cu inculpatul L.R., care era o cunoştinţă a inculpatului C.A.C., căruia i-au cerut să le procure paşapoarte false pe care să le folosească la autorităţile poliţiei de frontieră.

La data de 03 februarie 2005, inculpatul C.A.C. a predat numitului L.R. paşapoartele falsificate purtând fotografiile beneficiarilor cu o altă identitate, astfel: paşaportul eliberat la 22 mai 2001 de S.C.P.E.E.P.S. Timiş pe numele H.E., purtând fotografia numitei R.F., a fost predat acesteia; paşaportul eliberat la 28 august 2000 de S.C.P.E.E.P.S. Bihor pe numele F.E.I., purtând fotografia numitei R.M., a fost predat acesteia; paşaportul eliberat la 06 septembrie 2000 de S.C.P.E.E.P.S. Arad pe numele H.C.A., purtând fotografia numitei S.M., a fost predat acesteia; paşaportul eliberat la 24 aprilie 2001 de S.C.P.E.E.P.S. Constanţa pe numele P.M., purtând fotografia numitei M.D.A., a fost predat acestuia.

Contribuţia inculpatului C.A.C. la falsificarea paşapoartelor înmânate de numitul L.R. inculpaţilor R.F., R.M., S.M. şi M.D. a rezultat neechivoc din declaraţiile numitului L.R.

Potrivit acestor declaraţii, pentru falsificarea paşapoartelor celor patru persoane care aveau interdicţie de a intra în spaţiul european, L.R. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C., înmânându-i fotografiile celor patru persoane, precum şi o sumă de bani al cărui cuantum nu şi-l mai aminteşte, cerându-i să le confecţioneze paşapoarte false, ceea ce inculpatul C.A.C. a acceptat.

În declaraţia din dosar urmărire penală, L.R. a arătat că nu mai poate preciza persoana de la care a primit numărul de telefon al inculpatului C.A.C., dar arată că în mod cert acesta este persoana căreia i-a remis fotografiile pentru confecţionarea paşapoartelor falsificate, L.R. arătând că inculpatul C.A.C. a întârziat cu două zile remiterea paşapoartelor falsificate.

Declaraţiile numitului L.R. - a cărui audiere în faţa instanţei nu a mai fost posibilă din motive obiective determinate de plecarea acestuia în străinătate fără a i se mai cunoaşte adresa - se coroborează cu procesul-verbal prezentare spre recunoaştere pe planşă foto, conform căruia L.R. îl indică fără dubiu pe autorul falsului în persoana inculpatului C.A.C. pe care îl cunoştea sub porecla „A.”.

Aceste probe se coroborează şi cu procesul verbal din data de 28 noiembrie 2005, din care rezultă că în memoria telefonului mobil a lui L.R. era şi numărul de telefon salvat în dreptul numelui „A.”, acesta fiind de altfel numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C. în perioada respectivă.

V. Activitatea infracţională a inculpatului C.A.C., în legătură cu falsificarea paşapoartelor numiţilor C.A. şi M.A.

Potrivit rechizitoriului nr. 521/P/2005 din 10 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.N.I. - agent în cadrul I.J.P.F. Bihor - P.T.F. Episcopia Bihor, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ faţă de L.R., L.I., C.A. şi M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, ultimii doi fiind cercetaţi şi pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat având asupra lor paşapoarte false.

S-a reţinut în sarcina lor faptul că, în cursul lunii noiembrie 2005, M.A., căruia din luna martie 2005 îi fusese reţinut paşaportul deoarece a fost returnat din Italia pentru că depăşise termenul legal de şedere şi cetăţeanul moldovean C.A., au luat hotărârea - fiecare în mod separat deoarece nu se cunoşteau între ei - de a pleca în Italia cu paşapoarte false purtând o altă identitate.

În acest sens, fiecare, în mod separat, prin intermediul unor cunoştinţe de-ale lor l-au cunoscut pe L.R. care îl cunoştea pe inculpatul C.A.C.

Potrivit declaraţiilor date de C.A., după discuţiile telefonice purtate, acesta a venit din Republica Moldova în Oradea, în data de 22 noiembrie 2005, fiind condus de L.R. la Pensiunea L., unde, conform declaraţiilor acestora care se coroborează cu registrele de evidenţă ale pensiunii, a fost cazat până în data de 27 noiembrie 2005.

Potrivit declaraţiilor martorului L.R., în această perioadă l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C. cu care s-a întâlnit personal în Complexul L. din Oradea şi i-a înmânat fotografiile numiţilor C.A. şi M.A., cerându-i să-i falsifice fiecăruia câte un paşaport.

Inculpatul C.A.C. a dat curs solicitării, restituindu-i ulterior lui L.R. un paşaport fals purtând fotografia lui C.A. cu identitatea falsă de B.D. şi un paşaport fals purtând fotografia lui M.A. cu identitatea falsă de K.T.A.

Aceste două paşapoarte false, L.R. le-a înmânat celor doi beneficiari, dar ieşirea din ţară a acestora nu a mai avut loc deoarece, în noaptea de 27/28 noiembrie 2005, în jurul orelor 03.00, C.A., M.A. şi L.R. au fost depistaţi în zona Gării Oradea de către o patrulă a poliţiei de frontieră, într-un autoturism având ascunse sub scaun cele două paşapoarte false şi biletele de tren.

În perioada în care se efectuau cercetări în Dosarul nr. 521/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în prezentul dosar al D.I.I.C.O.T. se afla în exploatare autorizaţia din 15 noiembrie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, prin care a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice şi comunicaţiilor efectuate/primite de la/la numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat neechivoc contribuţia inculpatului C.A.C. la falsificarea paşapoartelor în favoarea numiţilor C.A. şi M.A.

Astfel, la data de 26 noiembrie 2005, ora 15.53, inculpatul C.A.C. a fost contactat de L.R., şi acesta din urmă i-a cerut inculpatului procurarea unui paşaport fals, faptul că L.R. era utilizatorul cartelei de telefonie rezultând atât din declaraţiile sale, cât şi din procesul-verbal de citire a memoriei telefonului său mobil din care rezultă că acest număr se afla salvat în dreptul inscripţiei „al meu”.

Din declaraţiile lui L.R. a rezultat că la data de 26 noiembrie 2005, se afla împreună cu prietena sa în municipiul Dej, aspecte care se coroborează cu conţinutul discuţiei telefonice, iar a doua zi, respectiv la data de 27 noiembrie 2005, M.A. şi C.A. au fost depistaţi având deja asupra lor paşapoartele false primite de la L.R.

Din declaraţia lui L.R. a rezultat că întâlnirea cu inculpatul C.A.C. a avut loc în Complexul L., loc în care L.R. i-a înmânat inculpatul C.A.C. fotografiile celor doi pentru a le aplica pe două paşapoarte cu o altă identitate, precum şi suma de 200 euro.

Rolul inculpatului în falsificarea paşapoartelor în favoarea numiţilor C.A. şi M.A. a rezultat şi din conţinutul discuţiei telefonice interceptate în baza autorizaţiei din 15 noiembrie 2005 emisă de Tribunalul Bihor, legată de depistarea acestora având asupra lor paşapoartele false.

Astfel, în data de 28 noiembrie 2005, ora 10.08, inculpatul C.A.C., fiind contactat de un bărbat, poartă cu acesta următoarea discuţie: Bărbatul: De ăştia ai auzit, aşa-i? C.A.C.: Da, ştiam. Chiar am vrut să te sun dar nu voiam să vorbesc la telefon.

Aceleaşi aspecte au rezultat şi din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.A.C. şi P.L.C., la data de 01 decembrie 2005, ora 17.34, între care se poartă următoarea discuţie:

P.L.C.: Mă, o fost... nu îţi spun la telefon... nu-i acesta? C. (porecla lui L.R.)?... la Episcopia, acolo, ceva belele, n-ai văzut?

C.A.C.: Ba, am auzit!... îi din Oradea, R. ăla.

P.L.C.: Bine, vrăjeală amu, că nu ştiu ei! Ai vorbit cu ăsta... dacă-i el?

C.A.C.: ...nu ştiu! Am citit în ziar... cu maşina locală, ştii?

P.L.C.: Că şi eu, că de aia m-am gândit la el.

La data de 02 decembrie 2005, ora 21.19, inculpatul C.A.C. a fost contactat de inculpatul P.L.C. din Italia cu care poartă următoare conversaţie:

C.A.C.: Auzi mă! Fi atent aicea! Am vorbit cu ţiganu (porecla lui L.R.)... cu acela, ştii tu... şi despre el este vorba.

P.L.C.: Să mori tu?... şi l-o anchetat?

C.A.C.: Să mor io!... i-am zis ... „Ceva de mine?” zice „Nu, nu!” zice „Ai grijă cu numerele de telefon”, zice el, „să nu ne fi urmărit la L.”! Înţelegi?

Discuţia telefonică a avut loc la data de 02 decembrie 2005 ora 21.19, în condiţiile în care M.A., C.A. şi L.R. au fost prinşi cu paşapoartele false în noaptea de 27/28 noiembrie 2005, audierile continuând în zilele următoare, fiind audiat în mod repetat şi L.R., agentul poliţiei de frontieră O.N.I. a fost reţinut 24 ore prin ordonanţa din 28 noiembrie 2005 pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, arestat preventiv de instanţă, iar cauza de corupţie a fost mediatizată în presa locală.

Din declaraţiile lui L.R., a rezultat că inculpatul C.A.C. i-a facilitat falsificarea paşapoartelor găsite asupra lui M.A. şi C.A. şi a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul C.A.C. în Complexul L., întâlnire despre care inculpatul C.A.C. în discuţia telefonică redată mai sus, îşi manifestă îngrijorarea că ar fi fost urmărit în interiorul complexului.

Declaraţiile lui L.R. se coroborează cu listingul apelurilor efectuate de la numărul de telefon utilizat de L.R. din care rezultă că acesta din urmă l-a sunat pe inculpatul C.A.C. de şapte ori în data de 25 noiembrie 2005, l-a apelat de un număr de trei ori în data de 26 noiembrie 2005 şi de şase ori în data de 27 noiembrie 2005 şi în această ultimă zi L.R. l-a sunat de două ori şi pe agentul poliţiei de frontieră O.N.I.

Din listingurile apelurilor efectuate de la numărul de telefon utilizat de inculpatul C.A.C. a rezultat că, ulterior, în data de 03 decembrie 2005, învinuitul i-a trimis un mesaj SMS lui L.R. urmând instrucţiunile acestuia din urmă, care în data de 02 decembrie 2005 i-a spus: „Ai grijă cu numărul de telefon!”.

Aceste probe se coroborează şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 mai 2006 din care rezultă că paşportul prezintă urme de falsificare, cu paşaportul falsificat pe numele K.T.A. purtând fotografia lui M.A., cu paşaportul falsificat pe numele B.D. purtând fotografia a lui C.A. - cetăţean moldovean, cu dovada de cazare la Pensiunea L. a cetăţeanului moldovean C.A., dar şi din cuprinsul listingului convorbirilor telefonice.

Tribunalul a reţinut că niciuna din aceste probe nu confirmă împrejurarea că paşapoartele au fost falsificate împreună cu inculpatul I.T.M., cuprinsul notelor de redare în formă scrisă a convorbirilor autorizate, nesusţinând participarea inculpatului I.T.M. la săvârşirea acestei fapte.

De asemenea, conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.A.C. şi P.L.C. în legătură cu descoperirea faptelor numitului L.R., expuse anterior, nu pot conduce la concluzia participaţiei şi a inculpatului P.L.C. la săvârşirea acestei fapte.

Această participare a inculpaţilor I.T.M. şi P.L.C. nu rezultă nici din cuprinsul declaraţiilor numitului O.N.I. şi nici din cele ale numiţilor L.R., M.A. şi C.A. date în Dosar nr. 521/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În consecinţă, în privinţa celor doi, în legătură cu participaţia lor la săvârşirea faptei descrise la punctul V, instanţa de fond a aplicat principiul in dubio pro reo.

VI. Activitatea infracţională a inculpatului C.A.C. de organizare a trecerii ilegale a frontierei de stat a României de către numiţii D.L., C.M. şi E.G.

Potrivit ordonanţei nr. 3021/P/2002 din 11 noiembrie 2002, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de D.L., C.M. şi E.G., toţi trei domiciliaţi în municipiul Buzău, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi s-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei faţă de L.M. şi o persoană neidentificată la data respectivă - autorul infracţiunilor de fals, în vederea continuării cercetărilor.

Faţă de L.M., prin rezoluţia nr. 1547/P/2005 din 30 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cauza fiind disjunsă în continuare în vederea depistării autorului faptei prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora faptul că, în data de 30 august 2002 D.L., C.M. şi E.G. s-au prezentat la P.T.F. Borş pentru a ieşi din ţară, declarând că se deplasează în Ungaria în scop turistic. Cei trei se aflau în autoturismul condus de către L.M., iar la controlul de frontieră, după ce ocupanţii autoturismului s-au legitimat cu paşapoartele personale, existând suspiciuni, a fost controlat autoturismul, ocazie cu care, sub preşul din dreapta faţă din autoturism, au fost depistate trei paşapoarte româneşti falsificate prin înlocuirea fotografiilor titularilor cu cele ale celor trei persoane care se aflau în maşină, respectiv: D.L. a prezentat paşaportul eliberat la 15 noiembrie 1999 de S.E.I.P. Buzău, pe numele de F.G.; C.M. a prezentat paşaportul eliberat la 06 iulie 1998 de S.E.I.P. Buzău, pe numele titularului D.R.T.; E.G. a prezentat paşaportul eliberat la 19 septembrie 2001 de S.E.I.P. Buzău, pe numele de E.G.

Din verificările efectuate a rezultat că cele trei persoane aveau interdicţie de intrare în ţările din Spaţiul Schengen, că D.L. şi C.M. au cumpărat de la persoane neidentificate din Buzău paşapoartele titularilor care au fost falsificate ulterior, iar E.G. a împrumutat paşaportul cumnatului său E.G. sub pretextul că intenţionează să cumpere valută cu ajutorul acestuia.

Conform înscrisului existent la dosar urmărire penală, pe fiecare paşaport fals se afla aplicată o ştampilă de ieşire din ţară, cu data de 30 augsut 2002, care s-a constatat a fi falsă în totalitate neavând nici un element de siguranţă.

Din declaraţiile martorului L.M. date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, a rezultat că în ziua anterioară depistării de către lucrătorii P.T.F. Borş, deci la 29 august 2002, a fost contactat telefonic de către inculpatul C.A.C., care era vecin cu el şi cunoştinţă mai veche, de aproximativ 15 ani şi care i-a cerut să transporte trei persoane de la Oradea la Budapesta.

Martorul L.M. a acceptat să-i transporte cu autoturismul său şi în cursul aceleiaşi zile, după-masă, s-a întâlnit personal cu inculpatul C.A.C., care i-a spus că cele trei persoane trebuie transportate a doua zi dimineaţa de la Hotelul P. din Oradea, unde se aflau cazaţi, până la Gara centrală din Budapesta şi lăsate acolo.

Conform înţelegerii, în data de 30 august 2002, la orele 05.00, martorul L.M. a fost sunat de inculpatul C.A.C. şi s-a întâlnit cu acesta la Hotelul P. din Oradea, unde inculpatul a intrat în incinta hotelului şi s-a întors însoţit de cele trei persoane, pe care inculpatul C.A.C. i-a urcat în maşina martorului L.M. în timp ce martorul a băut o cafea la cafe-barul G. situat vis-a-vis de Hotelul P., după care inculpatul C.A.C. a plecat, iar martorul s-a îndreptat spre P.T.F. Borş, în autoturism constatând că cele trei persoane vorbesc cu accent moldovenesc.

Martorul L.M. l-a indicat fără dubiu pe inculpatul C.A.C. ca fiind persoana care a avut legătură directă cu cele 3 persoane care deţineau paşapoarte false.

Caracterul fals al paşapoartelor cu care cei trei au încercat să treacă frontiera de stat, a rezultat şi din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 august 2002, din 10 septembrie 2002 şi din 11 septembrie 2002 întocmite de Serviciul Criminalistic, din care rezultă că cele 3 paşapoarte prezintă urme de falsificare.

Activitatea infracţională a inculpatului C.A.C., constând în aceea că a organizat transportul celor trei persoane în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat a României, stabilind locul şi ora întâlnirii, cunoscând că aceştia vor folosi cele 3 paşapoarte falsificate în prealabil, apelând la serviciile martorului L.M., a rezultat şi dintr-o împrejurare ulterioară descoperirii faptei, descrisă de martor în declaraţiile sale, în sensul că întâlnindu-se cu acesta, inculpatul C.A.C. i-a reproşat că din cauza sa cei trei au fost prinşi şi că el a pierdut bani datorită acestui fapt.

VII. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.A.C. şi M.F. în legătură cu numitul H.L.I.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că inculpatul M.F. i-a oferit sprijinul numitului H.L.I., trecându-l la data de 05 martie 2006 în România, fără a fi implementat în baza de date, deoarece avea depăşit termenul de şedere în străinătate, în schimbul sumei de 1.500 euro.

Această faptă a inculpatului a rezultat din cuprinsul probelor administrate în cauză.

Astfel, potrivit notelor de redare a convorbirilor telefonice, la data de 06 februarie 2006, orele 11:22:35, inculpatul M.F. a fost contactat din Italia, de numitul H.L.I., fratele martorei C.D.C., care îi cere să-l transporte cu maşina inculpatului prin punctul de frontieră din Ungaria în România, inculpatul M.F. îl întreabă: „Eşti pe bune sau nu?”, iar H.L.I. îi răspunde: „Păi nu, păi nu!” şi îl întreabă preţul activităţii ilicite constând în serviciile inculpatului de a-i „rezolva” la punctul de frontieră ca să nu fie implementat în baza de date, iar inculpatul M.F. îi comunică preţul: „în jur de o mie cinci la două”.

La data de 04 martie 2006, ora 13:37:39, inculpatul M.F. a fost contactat de numitul H.L.I., utilizator al cartelei cu indicativul Italiei, care îi cere inculpatului sprijin pentru a intra în România, deoarece avea depăşit termenul pe care-l prevedea legea la data respectivă de şedere în străinătate, spunându-i că a doua zi îl va contacta din Budapesta.

A doua zi, în 05 martie 2006, la orele 11:19:29, inculpatul M.F. a fost contactat din nou de H.L.I. care i-a comunicat faptul că se află în Budapesta, că se deplasează cu un autoturism cu numere de Italia, împreună cu doi cetăţeni români care urmează ca după ce inculpatul, prin relaţiile sale personale, îl va ajuta să treacă pe teritoriul României, să îl transporte până la domiciliul său din judeţul Neamţ. Cu acest prilej, inculpatul M.F. l-a îndrumat pe H.L.I. să vină către Vama Artand - Borş, i-a indicat locul unde să îl aştepte, în zona chioşcurilor situate lângă vamă pe teritoriul Ungariei, de unde îi promite că-l va prelua.

Numitul H.L.I., la ora 15:24:49, l-a resunat pe inculpatul M.F. şi i-a confirmat că a ajuns în zona din apropierea vămii Artand unde îl aşteaptă pe inculpat.

Din evidenţele bazei de date a poliţiei de frontieră a rezultat că inculpatul M.F., în data de 05 martie 2006 a ieşit prin P.T.F. Borş la orele 15:44:53.

Aceste date se coroborează cu notele de redare ale convorbirilor telefonice, respectiv din discuţia telefonică purtată între inculpat şi H.L.I. în 05 martie 2006 la ora 15.17, când inculpatul îl întreabă: „Tu... ce problemă ai?”, H.L.I. îi reaminteşte: „Păi, dar nu ştii? Doar nu am ieşit pi la tini?”, iar inculpatul îi răspunde: „Păi mai ştiu eu omule, hai că vin acolo să văd!” după care inculpatul figurează intrat în ţară singur, în aceeaşi zi de 05 martie 2006 la orele 16:51:21, înţelegerea dintre cei doi fiind ca inculpatul M.F. să-l treacă pe H.L.I. prin punctul de trecere a frontierei fără a fi implementat în baza de date, întrucât depăşise termenul de şedere în străinătate.

Ulterior, la 08 martie 2006, ora 11:05:07, inculpatul M.F. l-a contactat pe H.L.I., dar i-a răspuns sora acestuia, în persoana martorei C.D.C., care i-a confirmat că fratele ei a ajuns acasă în Piatra Neamţ, i-a transferat telefonul fratelui său căruia inculpatul M.F. i-a reproşat că nu i-a trimis o diferenţă datorată în valoare de 100 euro, a cerut ca această sumă să îi fie trimisă de îndată, i-a dictat numele său cerându-i să fie scris pe o hârtie: „M.F.”, iar banii să fie trimişi la Oradea, pe numele său, prin transfer on line, ocazie cu care H.L.I., i-a transmis numele expeditorului C.D.C. - sora acestuia.

Aceste împrejurări se coroborează cu comunicarea din 15 martie 2006 a oficiului poştal din Oradea din care a rezultat că la data de 08 martie 2006 M.F. a primit prin mandat on line suma de 350 RON, echivalentul la data respectivă a 100 euro de la expeditorul C.D.C. din Piatra Neamţ.

Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile martorei C.D.C. din cursul urmăririi penale şi din cursul cercetării judecătoreşti, din care rezultă că este sora numitului H.L.I., că în cursul anului 2006 fratele său i-a cerut să se deplaseze la un oficiu poştal din Piatra Neamţ şi să expedieze on-line o sumă de bani pe numele unei persoane din Oradea, suma de bani i-a fost remisă de către fratele său care i-a spus că el are o datorie faţă de persoana din Oradea, identificată în persoana inculpatului M.F.

Declaraţia martorei C.D.C. a confirmat şi că H.L.I. în cursul anului 2006 avea interdicţie de intrare în spaţiul Schengen, aspect care se coroborează cu convorbirea telefonică purtată între H.L.I. care i-a spus inculpatului M.F.: „doară nu am ieşit pi la tini?”, rezultând că atât ieşirea frauduloasă, cât şi intrarea frauduloasă a acestuia în perioada interdicţiei a fost realizată de inculpatul M.F.

În prezent făptuitorul H.L.I. este plecat împreună cu familia în Italia şi nu mai păstrează legătura cu martora C.D.C., ceea ce a şi determinat imposibilitatea audierii sale în faţa instanţei de judecată, nefiind cunoscută adresa acestuia din Italia.

Participarea şi implicarea constantă a inculpatului M.F. în cadrul grupului infracţional organizat, în activitatea de organizare a trecerii ilegale a frontierei de stat de către diferite persoane, având rolul preponderent de a asigura trecerea acestora prin punctul de frontieră fără a fi implementaţi în baza de date, cunoscând că aceştia posedă paşapoarte sau alte tipuri de documente false, a rezultat şi din alte împrejurări evidenţiate în convorbirile telefonice interceptate în cauză.

Astfel, pe parcursul cercetărilor, a fost identificat utilizatorul cartelei de telefonie mobilă ca fiind inculpatul M.F., fost poliţist, acesta aderând şi sprijinind, prin relaţiile sale personale printre lucrătorii poliţiei de frontieră, gruparea infracţională din care fac parte inculpaţii C.A.C., I.T.M. şi P.L.C., îndeplinind rolul de intermediar pentru obţinere paşapoarte false de către persoane cu interdicţii şi de transportare a acestora cu autoturismul personal până în ţara de destinaţie sau uneori doar până pe teritoriul Ungariei.

De altfel, potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului C.A.C. au fost găsite două seturi a câte patru fotografii tip paşaport care îl reprezintă pe inculpatul M.F.

Din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că între inculpaţii C.A.C. şi M.F. au avut loc şi alte discuţii şi întâlniri relevante cu privire la rolul său în cadrul grupării infracţionale, cunoscând faptul că diferite persoane cu interdicţii de a părăsi ţara foloseau paşapoarte falsificate de inculpaţii C.A.C. şi I.T.M., utilizatorii paşapoartelor false fiind transportaţi peste frontieră de inculpatul M.F., contra unor sume de bani, pentru a nu fi implementaţi în baza de date.

Astfel, în data de 17 ianuarie 2006, ora 09:34:23, inculpatul C.A.C. l-a sunat pe inculpatul M.F. şi a discutat despre un grup de migranţi care, prin intermediul lui M.F. au intrat în posesia unor paşapoarte falsificate de inculpaţii C.A.C. şi I.T.M., migranţi care i-au cerut lui M.F. să-i transmită autorului falsului că nu sunt mulţumiţi de calitatea paşaportului fals şi că vor să se întâlnească personal cu inculpatul C.A.C. ca să-i dea acestuia alte fotografii şi să refacă documentele false. Inculpatul C.A.C. a refuzat întâlnirea directă cu migranţii spunându-i inculpatului M.F.: „Eu nu mă duc să mă întâlnesc cu ei, eşti nebun? Eu vorbesc cu tine, n-am ce să vorbesc cu ei... nu vorbi faţă de ei cu mine... că nu înţeleg ce-i aiurea? Ce nu le convine? Bine că are jumătate din Italia şi lor nu le convine... ieri am dat altul la acesta... io nu mai dau nimic la făcut... păi s-or dat odată! Mă, toate ies aşa! Toate ies aşa! Deci absolut toate ies aşa!”, iar după câteva minute inculpatul C.A.C. l-a resunat pe inculpatul M.F. spunându-i: „Io înapoi nu le fac, io le-am dus alea, le-am dat la om şi o mers şi le-o făcut! Aseară am fost iar! şi i le-am dat!... deci toţi şmecherii din oraş pleacă afară se legitimează cu ele... şi vin ei să facă reclamaţii... duc jumătate din şmecherii din oraş pe care-i ştii şi tu! care or fost afară şi pe care i-ai adus tu acasă, omu pe care l-ai adus tu acasă şi toţi şmecherii şi care stau afară, care-s pe goană şi-s cu probleme”.

Din cuprinsul discuţiei a rezultat fără dubiu că inculpatul M.F. sprijinea activităţile ilicite al grupului infracţional, în conţinutul discuţiei din 17 ianuarie 2006, ora 09:34:23, spunându-i inculpatului C.A.C.: „Hai să vorbeşti şi tu cu oamenii... zice că-s aiurea, na! Eu ştiu C. că jumătate din Italia (circulă cu ele). Hai că vin eu atuncea şi vorbim... îţi arăt ce şi cum! Ei îmi arată, eu îţi arăt. O adus altul şi le-o comparat, na! Că nu-i problemă de bani... îi problemă să se facă bine, înţelegi? Face alte poze să se facă altul ca lumea... Oamenii spun că ei nu vrea banii înapoi, mă-nţelegi? Da ei vrea să fie ca lumea cât de cât... nu mai vorbim prin telefon.”

Implicarea inculpatului M.F. a fost dovedită în continuare prin conţinutul convorbirilor purtate în data de 02 februarie 2006, ora 12:39:25, când un bărbat rămas neidentificat, care vorbeşte cu accent moldovenesc, l-a contactat pe inculpatul M.F., din discuţia purtată rezultând fără dubiu că inculpatul urmează să procure în interesul bărbatului, un document fals, contra unor sume de bani.

La data de 06 februarie 2006, orele 19:13:56, inculpatul M.F. a fost contactat de la postul telefonic având indicativul Austriei, de un alt bărbat rămas neidentificat deoarece ulterior nu a mai fost implementat în baza de date a poliţiei de frontieră, care spune că locuieşte în Suceava şi că un verişor de-al său urmează să fie expulzat din Austria, îi comunică inculpatului M.F. faptul că i-a dat soţiei verişorului său numerele de telefon ale inculpatului şi că aceasta urmează să îl contacteze pentru că are nevoie de un paşaport, spunându-i: „O să te sune sigur că are nevoie de paşaport... şi discutaţi voi mai departe”, îi cere sprijinul la care inculpatul M.F. consimte spunându-i: „Să mă sune, să mă sune pe acesta dacă..., mă înţelegi?”.

A doua zi, respectiv la 07 februarie 2006, ora 09:15:00, inculpatul M.F. a fost contactat de la acelaşi post telefonic din Austria de către acelaşi bărbat, care l-a întreabat dacă a reuşit sau nu să treacă frontiera, iar inculpatul i-a răspuns: „Oricum îl rezolv. Stai liniştit!”.

VIII. Activitatea infracţională a inculpatului M.F. constând în ajutorul dat în vederea falsificării, pentru numitul „C.”, a unui paşaport şi a unui permis de conducere.

La data de 16 aprilie 2006, inculpatul M.F. a fost contactat de la postul având indicatorul telefonic internaţional al Germaniei, de către o cunoştinţă de a sa, care s-a prezentat cu numele de „C.” şi care i-a cerut să intermedieze falsificarea unor documente, fapte pe care inculpatul acceptă să le îndeplinească. Astfel „C.” l-a întrebat pe inculpat: „Îmi trebuie o adresă... să-mi trimiţi un SMS, unde pot să trimit şi eu înapoi ceea ce am... şi să-mi spui un preţ acolo! Cât mă costă cu tot ce trebuie... ştii tu... cum ar veni că acum aş fi şi eu nou născut... ştii ce trebuie făcut!”, iar inculpatul M.F. a acceptat răspunzându-i: „Da mă, da, da, da !”.

Aceeaşi persoană „C.” l-a resunat pe inculpatul M.F. la data de 21 aprilie 2006 ora 11:14:22 şi i-a cerut să ajute şi pe un prieten de-al său să dobândească documente false, exprimându-se: „Am un prieten care vrea să plece după sărbători, acum... dar omul nu are nimic şi vrea să ajungă tocmai în Olanda... şi mă întreabă cam în ce sumă se învârte... vrea să plece de la noi şi să facem ceva de Ungaria, din alea... cam în cât timp s-ar putea face ceva?...”, iar inculpatul M.F. îi spune: „Da, să vină „C.”... cine îl duce pană în Olanda?... numai trebuie să vină să-mi aducă pozele... ar trebui găsit unul din acela vechi, cum ai tu... în rest n-ar fi problemă”.

În cuprinsul aceleiaşi discuţii, numitul „C.”, din Germania, i-a cerut inculpatului M.F. să îi indice o adresă la care să îi trimită documentele pe care le utiliza el însuşi în Germania, în vederea falsificării, respectiv a prelungirii, în fals, a termenului de valabilitate spunând: „Să-mi facă omul... să-i spui omului să-mi facă şi permisul acela de pescar ca lumea, frate... cred că l-a greşit! S-o fi grăbit atunci... l-am terorizat noi să-l dea repede... îi urât tare de tot! Lasă că o să-l vezi tu... îmi spui şi un preţ...”.

A rezultat, fără dubiu, că inculpatul M.F. avea cunoştinţă despre faptul că bărbatul pe nume „C.” utiliza pe teritoriul Germaniei documente false, respectiv paşaport şi permis de conducere, deoarece i-a spus bărbatului: „Bine, bine... o să vorbesc. Da îi făcut pe acelaşi nume, îi făcut pe acelaşi nume... vorbesc, da”, iar referitor la prietenul bărbatului din Germania, prieten care dorea să plece cu documente false în Olanda, bărbatul pe nume „C.” l-a întreabat pe inculpatul M.F.: „Ce să-i zic la acesta acum?... după aia nu-l mai interesează că omul pleacă... îi vine altcineva în Amsterdam şi de acolo pleacă în Australia... nu ştii, aşa, cam la ce sumă? Ca să-i zic!”, inculpatul i-a răspuns: „Spune-i să-şi găsească un carton din acela... hai că vorbesc cu ăştia dacă au ei ceva”, şi în continuare inculpatul M.F. i-a spus preţul manoperei de falsificare a documentelor: „Păi îţi spun io! 2.500 cam se învârte aia, iar la... cam la vreo 5.000 să se pregătească”, în final „C.” încheie spunând: „Îţi trimit SMS şi toate pentru mine ca să...”, iar inculpatul M.F. acceptă spunând: „Da, da!”.

La data de 25 aprilie 2006, ora 19:29:05, inculpatul M.F. primeşte un SMS de la „C.” din Germania cu următorul conţinut: „Acesta e numărul pe care să-mi trimiţi adresa .... Aştept adresa de la tine. Te salut”.

La data de 26 aprilie 2006, ora 12:09:06, inculpatul M.F. îi trimite un mesaj SMS bărbatului din Germania, zis „C.” cu textul următor: „F.R.M., comuna B., judeţul Bihor, nr. 107, România”.

F.R.M. a fost identificată ca fiind prietena inculpatului M.F. la data respectivă, în prezent soţia inculpatului, având numele de M.R.M.

Prin ordonanţa din 27 aprilie 2006, ora 09.30, a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bihor s-a dispus, în temeiul art. 91¹ - 91⁵ şi art. 98 C. proc. pen., autorizarea pe o durată de 24 ore a reţinerii şi predării de către orice unitate poştală sau de transport a oricărei corespondenţe, scrisorilor, telegramelor sau oricăror obiecte adresate învinuitei F.R.M., iar prin autorizaţia din 27 aprilie 2006, ora 11.00, emisă de Tribunalul Bihor, secţia penală, s-a dispus confirmarea ordonanţei procurorului şi autorizarea pe mai departe a reţinerii şi predării de către orice unitate poştală sau de transport a oricărei corespondenţe adresată învinuitei F.R.M. pentru o durată de 29 de zile de la 28 aprilie 2006 la 26 mai 2006.

În executarea autorizaţiei din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor, la 03 mai 2006, conform procesului-verbal încheiat în prezenţa a doi martori asistenţi, s-a procedat la deschiderea unei scrisori recomandate externe destinatar F.R.M., având înscris la expeditor o firmă autorizată de expediere din Koln - Germania.

S-a constatat că în interiorul unei invitaţii cartonate, necompletate, se aflau depuse un paşaport emis de autorităţile române, pe numele titularului G.N.D., eliberat la 23 aprilie 2001, data expirării 23 aprilie 2006, organul emitent Bihor, iar în interiorul paşaportului s-a găsit depus un permis de conducere emis de autorităţile române pe acelaşi nume G.N.D., valabil pentru categoriile B, C şi E.

Acest aspect a rezultat din procesul-verbal de reţinere, predare şi deschidere a corespondenţei adresată numitei F.R.M. - actualmente M. şi planşă foto.

Din raportul de expertiză din 17 mai 2006 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, a rezultat că paşaportul eliberat la 23 aprilie 2001 de către S.E.I.P. Bihor pe numele G.N.D. prezintă urme de falsificare care constau în înlocuirea fotografiei cu o altă fotografie reprezentând o persoană de sex masculin, prin dezlipirea foliei de protecţie de pe fila a doua şi relipirea acesteia, că permisul de conducere eliberat pe numele de G.N.D. este contrafăcut şi că contrafacerea permisului de conducere în litigiu a fost realizată prin folosirea tehnologiei informatice.

Din declaraţiile martorului G.N.D. din faza de urmărire penală a rezultat că nu este posesor al unui permis de conducere deoarece nu a promovat examenul după absolvirea şcolii de şoferi şi că şi-a pierdut paşaportul de mai mult timp.

Aceste probe se coroborează şi cu procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpatului M.F., din locuinţa inculpatului a fost ridicată o fotografie tip paşaport, care reprezintă aceeaşi persoană ca şi cea a cărui fotografie se află aplicată pe paşaportul fals şi permisul de conducere fals, trimise de „C.” din Germania, ambele pe numele G.N.D.

IX. Activitatea infracţională a inculpaţilor C.A.C. şi I.T.M. în legătură cu numitul B.M.

Pe parcursul monitorizării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.A.C., a fost identificat făptuitorul B.M., din conţinutul discuţiilor telefonice a rezultat că şi acesta a apelat la serviciile de falsificare a unor documente de către inculpatul C.A.C., pentru dobândirea cărora folosind acelaşi mod de operare, inculpatul C.A.C. l-a contactat pe coinculpatul I.T.M.

Fiind audiat B.M., a formulat un denunţ în condiţiile art. 9 din Legea nr. 39/2003 şi a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul C.A.C. în cursul anului 2006 în zona gării din Arad deoarece făptuitorul efectua curse de transport persoane cu microbuz pe ruta Piteşti - Spania, iar inculpatul i-a spus că dacă apelează la serviciile de transportator ale făptuitorului persoane care au interdicţii, să apeleze la serviciile inculpatului C.A.C., care i-a lăsat două numere de telefon.

Ulterior martorul B.M. a fost contactat de mai multe persoane care i-au cerut ajutorul să fie transportaţi în străinătate cu toate că au diferite interdicţii, făptuitorul l-a contactat telefonic pe inculpatul C.A.C., i-a cerut acestuia să falsifice documente în folosul acelor persoane, inculpatul a consimţit însă în final nu s-a mai materializat predarea către B.M. a niciunui document fals deoarece inculpatul şi-a schimbat numărul de telefon cu prilejul descoperirii faptei descrise la punctul I, la data de 11 aprilie 2006.

Martorul B.M. a mai declarat că inculpatul C.A.C. i-a spus că preţul unui paşaport fals sau a unui permis de conduce fals este de 800 euro.

Declaraţia sa dată în faza de urmărire penală a fost menţinută şi în faţa instanţei.

Rolul şi contribuţia inculpaţilor C.A.C. şi I.T.M. în falsificarea documentelor solicitate, a rezultat şi din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice dintre aceştia, conform cărora, la data de 10 februarie 2006 la ora 12.15, inculpatul C.A.C. l-a contactat pe inculpatul I.T.M. căruia i-a spus că martorul B.M. i-a trimis mesaj că este în drum spre oficiul poştal pentru a-i trimite banii, stabilind ca cei doi inculpaţi să se întâlnească ulterior şi să falsifice documentul cerut.

Din probele administrate în cauză, a mai rezultat că la data de 10 februarie 2006 martorul B.M. i-a trimis un avans pentru falsificarea de documente în sumă de 1.000 RON pe numele inculpatului C.A.C.

Aceste probe se coroborează şi cu rezultatele obţinute urmare a exploatării autorizaţiei din 09 februarie 2006 privind supravegherea operativă a inculpatul C.A.C.

A rezultat din aceasta, că în data de 13 februarie 2006, orele 12.55, inculpatul s-a întâlnit cu martorul B.M. care se afla însoţit de martorul A.M., aceştia din urmă venind la întâlnire cu microbuzul într-o staţie de carburanţi situată la intrarea în Arad, ocazie cu care cei doi i-au dat în avans inculpatului C.A.C. suma de 1.000 euro pentru ca să falsifice documente în folosul persoanelor interesate.

De altfel, întâlnirea dintre inculpatul C.A.C. şi martorul B.M. a fost supravegheată operativ, fiind depuse la dosar fotografiile reprezentând extrase ale imaginilor video.

Ulterior, nu s-a mai reuşit contactarea telefonică a inculpatului deoarece acesta şi-a schimbat numărul de telefon, martorii B.M. şi A.M., ambii din Piteşti, având reprezentarea că au fost înşelaţi.

Activitatea inculpaţilor C.A.C. şi I.T.M. de a încerca, în schimbul unor sume de bani, falsificarea unor documente la solicitarea martorului B.M., falsificare care nu a mai fost finalizată întrucât inculpatul C.A.C. şi-a schimbat numărul de telefon cu prilejul descoperirii faptei descrise la punctul I, la data de 11 aprilie 2006, rezultă şi din următorul recipisa de trimitere de către expeditor B.M. către inculpatul C.A.C. la data de 10 februarie 2006, ora 13.17, a sumei de 1.000 RON, dar şi din cuprinsul procesului-verbal de redare a rezultatelor supravegherii operative şi planşă foto.

În raport de considerentele expuse în privinţa faptelor inculpaţilor, există probele expuse şi coroborate de instanţă reprezintă probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. (11) Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 5², art. 66 C. proc. pen., fiind răsturnată. în drept.

Faptele inculpaţilor C.A.C., I.T.M. şi M.F. de a constitui un grup structurat care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de migranţi, pentru a obţine beneficii financiare, precum şi faptele inculpatului C.G.E. de a adera la acest grup împreună cu inculpaţii D.E. şi P.L.C. în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, întrunesc, pentru fiecare, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpaţilor C.A.C. (descrise la punctele II, III, VI şi IX din considerente), I.T.M. (descrise la punctul II, III şi IX din considerente) şi M.F. (descrise la punctul III, VII şi VIII din considerente) de a organiza, în cadrul grupului infracţional organizat, la diferite intervale de timp, la solicitarea diferitelor persoane, activităţi de racolare şi îndrumare a persoanelor care figurau cu diferite interdicţii, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, prin falsificarea de paşapoarte şi prin organizarea activităţii de trecere efective, în mod fraudulos, a frontierei, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de trafic de migranţi, faptă prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în formă continuată.

Faptele inculpaţilor C.A.C., I.T.M., P.L.C., D.E. şi C.G.E., descrise la punctul I din considerente, de recrutare, transportare şi găzduire a minorei de 14 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia în Italia, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 sub forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen., pentru inculpatul P.L.C. şi sub forma autoratului, pentru ceilalţi inculpaţi.

Faptele inculpaţilor C.A.C. (descrise la punctul I, II, III, IV, V, şi punctul IX din considerente) şi I.T.M. (descrise la punctul I, II, III şi punctul IX din considerente) de a falsifica, la diferite interval de timp, în baza aceluiaşi mod de operare, documente de identitate şi permise de conducere, printre care şi paşaportul pentru minora în vârstă de 14 ani, cu identitatea unei tinere majore, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. în formă continuată (punctul din considerente).

Dat fiind caracterul continuat al acestei infracţiuni, având în vedere contribuţia şi rolul inculpatului C.A.C. la săvârşirea acţiunilor componente ale acesteia, specifice atât complicităţii, cât şi coautoratului, la stabilirea încadrării juridice, instanţa de fond a avut în vedere forma autoratului la infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta fiind forma de participaţie principală faţă de aceea a complicităţii.

Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pentru fiecare inculpat, probele administrate în cauză dovedind neechivoc faptul că iniţial, grupul infracţional organizat, format din inculpaţii C.A.C., I.T.M. şi M.F. au desfăşurat în mod coordonat şi structurat, în perioada 2004-2006, activităţi specifice de racolare şi îndrumare a diverselor persoane care aveau diferite interdicţii şi care apelau la membrii grupării organizare pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat - atât în sensul ieşirii, cât şi în sensul intrării în ţară - în schimbul unor sume de bani.

În cadrul grupului, inculpaţii aveau atribuţii specifice, clar delimitate:

- inculpatul C.A.C. se ocupa de activitatea de racolare a persoanelor pentru a le asigura trecerea ilegală a frontierei de stat, negocia preţul, organiza întreaga activitate de falsificare a documentelor (stabilind întâlniri, preluând fotografiile necesare falsificării documentelor şi trimiţându-le, de regulă, spre falsificare inculpatului I.T.M. ori falsificându-le el însuşi, primind documentele falsificate, remiţându-le beneficiarului), organiza trecerea efectivă a frontierei de către beneficiarii documentelor falsificate, în unele cazuri transportându-i el însuşi cu autoturismul până în proximitatea punctului de trece a frontierei, primea şi împărţea sumele de bani.

- inculpatul I.T.M. se ocupa de activitatea de falsificare a documentelor necesare persoanelor pentru a trece ilegal frontiera de stat, preluând documentele necesare falsificării, primind de la inculpatul C.A.C. sumele de bani ce i se cuveneau, trimiţând documentele falsificate beneficiarilor, prin intermediul aceluiaşi inculpat;

- inculpatul M.F. se ocupa de activitatea de trecere efectivă a persoanelor care figurau cu diferite interdicţii, peste frontiera de stat, preluând-le, de regulă, în proximitatea punctului de trece a frontierei, însoţindu-le pe acestea şi trecându-le frontiera - atât pe sensul de ieşire, cât şi pe cel de intrare - fără să mai fie implementate în baza de date ori asigurând trecerea frontierei cu ajutorul paşapoartelor falsificate, desfăşurând de asemenea activităţi de racolare a diferitelor persoane interesate să obţină paşapoarte false, luând şi ţinând legătura pentru aducerea la îndeplinire a tuturor acestor activităţi, cu inculpatul C.A.C.

În cursul anului 2006, prin intermediul inculpatului S.C.F., la acest grup infracţional organizat au aderat şi inculpaţii C.G.E. şi D.E., cu scopul de a o transporta pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1” în Italia, în vederea exploatării sale sexuale, inculpatul C.G.E. cunoscând existenţa grupării care îşi desfăşura activitatea infracţională în zona frontierei din vestul ţării.

În aceste condiţii, grupul infracţional organizat, s-a extins atât în privinţa persoanelor - prin aderarea la grup a inculpaţilor C.G.E. şi D.E. - cât şi în privinţa scopului - grupul propunându-şi săvârşirea unei noi infracţiuni grave, aceea de trafic de minori.

Probele administrate în cauză dovedesc neechivoc caracterul structurat şi organizat al acestui grup, fiecare inculpat având roluri specifice. Astfel:

- inculpatul C.G.E. a racolat-o împreună cu inculpatul D.E., pe minora în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, minoră care a fost găzduită iniţial în Constanţa de inculpatul C.G.E.;

- inculpatul C.G.E. împreună cu inculpatul S.C.F. (faţă de care s-a disjuns însă cauza), a organizat şi coordonat întreaga activitate infracţională legată de „Martora nr. 1”, cei doi având legături cu grupările infracţionale implicate în activităţi de exploatare sexuală a diferitelor persoane, desfăşurându-şi activitatea pe teritoriul Italiei;

- inculpatul D.E. a transportat-o pe minoră din Constanţa în Oradea, a însoţit-o şi i-a finanţat cheltuielile pe tot parcursul găzduirii minorei în Oradea, cazându-se împreună cu aceasta (şi cu martorul P.G., la Pensiunea L.), urmând să se ocupe de preluarea minorei în Italia, scop pentru care a plecat înaintea minorei în Italia pentru a o aştepta;

- inculpatul C.A.C. a avut rolul de a intermedia falsificarea paşaportului minorei în vârstă de 14 ani, de a păstra legătura cu inculpatul I.T.M., de a-i remite acestuia fotografiile minorei şi ulterior de a primi paşaportul falsificat, de a transporta-o pe minoră înspre punctul de frontieră, pentru a o preda şoferului care urma să asigure trecerea efectivă peste frontieră şi ieşirea din ţară a minorei, prin P.T.F. Turnu;

- inculpatul I.T.M. a avut rolul de a asigura falsificarea în cele mai bune condiţii a paşaportului minorei, având în vedere că aceasta avea 14 ani, contribuţia sa fiind una esenţială pentru aducerea la bun sfârşit a activităţii infracţionale;

- inculpatul P.L.C. avea rolul de a o transporta pe minoră din proximitatea P.T.F. Turnu, până în zona Brescia, cunoscând că aceasta utilizează paşaport fals şi că aceasta va practica prostituţia, înlesnind şi ajutând, prin rolul său, aducerea la bun sfârşit a activităţii infracţionale a întregului grup.

Cât timp fiecare inculpat a avut roluri bine definite, cunoscând scopul final al activităţilor infracţionale întreprinse, cunoscând faptul că acţionează cu un anumit alături de alte persoane şi cât timp toţi inculpaţii au acţionat în mod coordonat, activităţile lor fiind interdependente, împrejurarea că fiecare inculpat în parte nu a cunoscut identitatea tuturor celorlalţi inculpaţi ori nu s-a cunoscut personal cu toţi ceilalţi membrii ai grupului, a fost apreciat de către prima instanţă că este lipsit de relevanţă sub aspectul existenţei unei grupări în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, atâta timp cât fiecare inculpat a cunoscut rolul său de parte componentă a grupării infracţionale, a cunoscut persoana din cadrul grupării cu rolul de legătură sau cea cu atribuţii de coordonare şi a cunoscut scopul, dezideratul final al întregii activităţi infracţionale, acela de a asigura trecerea ilegală a frontierei de stat de către persoanele care aveau diferite interdicţii şi de a asigura exploatarea sexuală a minorei în vârstă de 14 ani audiată sub identitatea „Martora nr. 1”, în Italia, ceea ce presupunea organizarea întregii activităţi de trecere a frontierei de stat de către aceasta.

Probele administrate în cauză nu au confirmat învinuirea inculpatului P.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în formă continuată.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză, a rezultat că inculpatul P.L.C. a fost implicat în activitatea infracţională descrisă la punctul I (legată de „Martora nr. 1”) şi la cea descrisă la punctul II din considerente, legată de falsificarea unui nou paşaport pentru martora L.F., în anul 2006.

Însă, din situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu nu a rezultat că inculpatul P.L.C. ar fi săvârşit, la diferite intervale de timp, activităţi concrete, specifice laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Aceasta pentru că, în legătură cu fapta de la punctul I, instanţa nu a fost sesizată cu fapte susceptibile să realizeze elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 pentru niciunul dintre inculpaţi, iar în legătură cu faptele de la punctul II din considerente, rolul inculpatului P.L.C. (vizând doar activitatea din anul 2006 în legătură cu martora L.F.) ar fi trebuit să fie acela de a prelua fotografiile de la martora L.F. din Italia, ceea ce nu s-a mai întâmplat, rol al inculpatului care nu realizează niciuna din formele alternative ale infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, sub aspectul laturii obiective.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond l-a achitat pe inculpatul P.L.C. pentru săvârşirea acestei infracţiuni, împrejurarea că din cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate intre inculpaţii C.A.C. şi P.L.C. a rezultat că acesta din urmă avea cunoştinţă de activitatea infracţională a primului, nefiindu-i străină implicarea inculpatului C.A.C. în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, fiind lipsit de relevanţă din acest punct de vedere.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor pentru toţi inculpaţii, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., reţinând în acest sens contribuţia fiecărui inculpat în cadrul grupului infracţional organizat la săvârşirea infracţiunilor grave ce au constituit scopul acestuia (descrisă în cadrul punctelor l-IX din considerente), intervalul de timp pentru care a funcţionat grupul, numărul infracţiunilor grave care au fost săvârşite de acest grup, dar şi faptul că nu au exercitat ameninţări, violenţe sau alte forme de constrângere asupra „Martorei nr. 1” şi nicio altă formă calificată a infracţiunii de trafic de minori.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi că minora audiată sub identitate protejată a fost de acord şi că şi-a dat acceptul pentru a pleca în Italia să practice prostituţia, pe fondul stării conflictuale avută cu părinţii, că acest accept a fost însoţit de un comportament favorabil aducerii la bun sfârşit a activităţii infracţionale a inculpaţilor, favorabil pentru ca faptele lor să nu fie descoperite, favorabil pentru realizarea tuturor etapelor pe care activitatea infracţională le presupunea (găzduirea în Constanţa, transportul în Oradea, cazarea în Oradea la Pensiunea L., realizarea fotografiilor, mutarea sa la Pensiunea C.M., transportul înspre P.T.F. Turnu), încurajându-i indirect pe aceştia în a continua activitatea infracţională începută.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi rezultatul efectiv al activităţii lor infracţionale, faptul că această activitate infracţională a fost curmată prin intervenţia autorităţilor, înainte de a se realiza exploatarea sexuală efectivă a minorei.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi perioada de săvârşire a faptelor (2006 pentru punctul I şi 2004-2006 pentru punctele II-IX), faptul că ulterior săvârşirii infracţiunilor descrise la punctele II-IX au intervenit schimbările legate de libera circulaţie a persoanelor în spaţiul european.

Instanţa de fond a mai avut în vedere că niciunul dintre inculpaţi nu a mai fost acuzat ulterior de săvârşirea vreunei infracţiuni, cu excepţia inculpatului C.G.E., că nu rezultă că aceştia să fi perseverat într-o conduită infracţională şi că toţi inculpaţii au în prezent o situaţie familială şi socială stabilă, beneficiind de susţinerea familiei, precum şi datele pozitive rezultate din referatele de evaluare efectuate în cauză.

În privinţa inculpatului C.G.E., instanţa de fond a mai avut în vedere şi faptul că implicarea sa în câmpul infracţional prin săvârşirea infracţiunii descrisă la punctul I (cea mai gravă dintre toate infracţiunile descrise în rechizitoriu) nu a fost una accidentală, că fără relaţia sa cu inculpatul S.C.F. nu ar fi avut acces la gruparea infracţională din care făceau parte inculpaţii C.A.C., I.T.M. şi M.F. şi nu ar fi putut fi dusă la bun sfârşit activitatea legată de „Martora nr. 1”, că modul în care acesta a organizat (împreuna cu inculpatul S.C.F.) întreaga activitate infracţională dovedeşte o experienţă în acest domeniu.

Dovadă a acestora sunt şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că în perioada faptelor, autorităţile judiciare italiene efectuau cercetări faţă de o grupare de traficanţi de persoane care acţionau în zona Brescia, având o reţea extinsă de prostituţie din Constanţa, din care sunt date ca ar face parte şi inculpatul C.G.E., G.M. fratele primului, S.C., M.U., D.G.C., D.O., M.Ş., grupare care, în noaptea de 21/22 ianuarie 2006, într-o luptă ca urmare a unor încăierări cu clanurile albaneze din zona Brescia, purtată pentru supremaţia străzilor, ar fi ucis un cetăţean albanez, ar fi luat parte la un scandal prin folosirea armelor de foc, constând în pistoale semi-automate calibru 9 mm. şi ar fi rănit cu arme tăioase şi de foc un alt cetăţean albanez, întreaga grupare fiind cercetată de autorităţile judiciare italiene, autorităţi care au emis mandate europene de arestare, S.C. fiind de altfel extrădat în Italia, iar inculpatul C.G.E. sustrăgându-se de la urmărire penală şi de la executarea mandatului european de arestare, fiind dat în urmărire prin dispoziţia din 30 ianuarie 2009 a I.P.J. Constanţa, căutat în baza mandatului din 29 ianuarie 2009 emis de autorităţile italiene, prins în noaptea de 30/31 martie 2010 în P.T.F. Borş, în timp ce încerca să părăsească ilegal ţara, legitimându-se cu o carte de identitate falsă.

Potrivit aceloraşi înscrisuri, o altă acuzaţie adusă de autorităţile italiene şi reţinută în mandatele europene de arestare emise pe numele inculpatului C.G.E., a făptuitorului S.C., precum şi a celorlalte persoane cercetate şi condamnate de autorităţile italiene, este fapta acestora de trafic de minore, printre victime fiind fost identificate şi T.G., C.D. şi S.E., ultimele două fiind minore la data respectivă, (ulterior inculpatul C.G.E. s-a căsătorit cu C.D. şi i-a preluat numele, iar făptuitorul S.C. s-a căsătorit cu S.E.).

De altfel, aceste circumstanţe personale ale inculpatului C.G.E. vor fi determinante pentru stabilirea modului de individualizare judiciară a executării pedepsei ce-i va fi aplicată, pentru menţinerea sa în stare de arest şi pentru respingerea cererii sale de liberare provizorie pe cauţiune.

Instanţa de fond a mai avut în vedere şi atitudinea procesuală a tuturor inculpaţilor, constând în prezentarea tuturor în faţa instanţei la aproape toate termenele de judecată, constând în recunoaşterea faptelor săvârşite (cu excepţia inculpatului D.E., toţi ceilalţi au solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei), declaraţiile lor contribuind într-o mare măsură la o corectă stabilire a situaţiei de fapt, dar şi atitudinea de regret pe care au manifestat-o în faţa instanţei şi cu ocazia acordării ultimului cuvânt. Această conduită impune de altfel reţinerea în favoarea fiecărui inculpat, a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În raport de toate aceste considerente, instanţa de fond a dispus conform dispozitivului hotărârii.

Cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul C.G.E., instanţa de fond a apreciat că o astfel de măsură se justifică în privinţa inculpatului, în primul rând datorită faptului că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate, cu atât mai mult cu cât toate acuzaţiile aduse acestuia au fost dovedite, toate faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost probate şi acestea au determinat condamnarea sa la o pedeapsa privativă de libertate.

Acest pericol concret pentru ordinea publica este susţinut şi de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul de autorităţile judiciare italiene, care anchetează o grupare de traficanţi de persoane care acţionau în zona Brescia, având o reţea extinsă de prostituţie din Constanţa, din care sunt date că ar face parte şi inculpatul, grupare care, în noaptea de 21/22 ianuarie 2006, într-o luptă ca urmare a unor încăierări cu clanurile albaneze din zona Brescia, purtată pentru supremaţia străzilor, ar fi ucis un cetăţean albanez, ar fi luat parte la un scandal prin folosirea armelor de foc, constând în pistoale semi-automate calibru 9 mm. şi ar fi rănit cu arme tăioase şi de foc un alt cetăţean albanez. Aceeaşi grupare este acuzată de trafic de minore, printre victime fiind identificate şi T.G., C.D. şi S.E. (ulterior inculpatul C.G.E. căsătorindu-se cu C.D. şi preluându-i numele, iar făptuitorul S.C. cu S.E.).

În al doilea rând, măsura arestării preventive s-a dovedit a fi necesară deoarece exista riscul ca buna desfăşurare a procesului penal să fie afectată prin lăsarea sa în libertate, cât timp acesta ar fi încercat anterior, la data de 30 martie 3010 să părăsească ţara pe baza unui act de identitate ce aparţinând altei persoane, scopul său fiind acela de a-şi „rezolva” singur problemele din Italia.

Această încercare a sa de a părăsi ţara când împotriva sa şi a celorlalţi inculpaţi era în plină desfăşurare ancheta penală în prezentul dosar, pentru a-şi clarifica situaţia juridică din Italia, în condiţiile în care autorităţile judiciare italiene au emis mandat european de arestare, a determinat instanţa de fond să aprecieze că inculpatul C.G.E. ar putea din nou să procedeze în acelaşi mod, ceea ce ar împiedica derularea în continuare a prezentului proces penal pe o perioadă considerabilă de timp (având în vedere faptele ce fac obiectul anchetei autorităţilor italiene, mai ales dacă s-ar stabili vinovăţia inculpatului), în condiţiile în care, conform art. 314 C. proc. pen., prezenţa inculpatului deţinut (în România sau într-un alt stat) este obligatorie în procesul penal.

În acest mod, inculpatul C.G.E. ar putea şi lipsi de eficienţă decizia Curţii de Apel Oradea de predare amânată a sa către autorităţile judiciare italiene.

Ori finalizarea procedurilor judiciare în prezenta cauză este esenţială, în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat dovedite acuzaţiile ce i s-au adus inculpatului C.G.E., fiind probate toate circumstanţele reale şi personale care au susţinut existenţa pericolului concret pentru ordinea publică pe tot parcursul procesului penal.

Nicio circumstanţă personală a inculpatului, concretă, nu vine să înlăture acest risc, situaţia sa familială prezentă (invocată şi pe parcursul procesului penal) fiind aceeaşi şi la momentul încercării sale iniţiale de a părăsi ţara.

Tribunalul a reţinut că toate aceste motive care justifică menţinerea măsurii arestării preventive se înscriu printre motivele exhaustive admise de Curte, existând în cauză, pentru considerentele expuse, pericolul ca acuzatul să fugă (Stdgmuller împotriva Austriei) şi astfel, riscul ca acuzatul să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei).

Tribunalul a apreciat că toate acestea justifică şi respingerea cererii aceluiaşi inculpat de liberare provizorie pe cauţiune, nefiind îndeplinită condiţia negativă prevăzută de art. 160² alin. (2) C. proc. pen.

Instanţa de fond a reţinut că toate elementele expuse anterior conţin suficiente date care să inducă instanţei presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate există riscul substanţial ca inculpatul să săvârşească noi fapte penale ori că va încerca să fugă sau să se sustragă de la judecată ori să realizeze alte astfel de fapte prin care s-ar putea zădărnici aflarea adevărului, plata cauţiunii de către inculpat - care se stabileşte în mod obligatoriu de instanţă, când se formulează o astfel de cerere -, în lipsa oricăror garanţii personale din partea inculpatului că buna desfăşurare nu ar fi afectată prin lăsarea sa în libertate, neputând determina admiterea cererii sale.

Astfel, în baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen. cu aplic. art. 160² - art. 160⁵ C. proc. pen., instanţa de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de către inculpatul C.G.E. şi în baza art. 160⁵ alin. (4) lit. f) C. proc. pen., a dispus restituirea cauţiunii de 20.000 RON, depsuă la C. Bank - Sucursala Oradea, conform recipisei de consemnare şi chitanţei din 04 iunie 2011.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 31 martie 2010 şi durata arestării preventive din 01 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., în considerarea aceloraşi criterii care au fost avute în vedere şi la stabilirea şi individualizarea pedepselor principale, luând în considerare şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 06 octombrie 2005, pronunţată în cauza Hirst contra Marii Britanii, instanţa de fond a interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa de fond a dispus, faţă de inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E., suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepselor principale rezultante.

Având în vedere că următoarele documente au fost falsificate prin activităţile infracţionale ale inculpaţilor, în temeiul art. 14, art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus anularea: - paşaportului fals eliberat la data de 05 iulie 2004 de S.E.I.P. Bacău pe numele P.L.A., utilizat de „Martora nr. 1”; - paşaportului fals eliberat la data de 23 aprilie 2001 de S.E.I.P. Bacău pe numele G.N.D. şi a permisului de conducere fals eliberat pe numele G.N.D.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. şi în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea în folosul statului:

- de la inculpatul C.A.C. echivalentul în RON a sumei de 7.700 euro şi suma de 1.000 RON. Aceste sume reprezintă: 4.000 euro, pretinşi şi primiţi de la martora L.F. pentru falsificarea unui paşaport şi pentru facilitarea trecerii frauduloase a frontierei României de către aceasta, activităţi duse la bun sfârşit în anul 2005, descrise la punctul II din considerente; 2.500 euro pretinşi şi primiţi de la M.O.L. pentru săvârşirea faptei descrise la punctul III; 200 euro pretinşi şi primiţi de la L.R. pentru săvârşirea faptei descrise la punctul V; 1.000 euro şi 1.000 RON, pretinşi şi primiţi de la B.M. pentru săvârşirea faptei descrise la punctul IX;

- de la inculpatul M.F. echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro. Aceste sume reprezintă cei câte 1.500 euro, pretinşi şi primiţi de la B.M. şi de la H.L.I., pentru a-i trece peste frontiera de stat, în mod fraudulos, fără a mai fi implementaţi in baza de date, fapte descrise la punctul III, respectiv punctul VII din considerente;

- de la inculpatul I.T.M. echivalentul în lei a sumei de 160 euro. Aceste sume reprezintă cei câte 40 de euro primiţi în patru rânduri, cu titlu de beneficii pentru falsificarea documentelor, în cadrul activităţilor infracţionale descrise la punctele I, II, III şi IX.

Instanţa de fond nu a procedat la confiscarea, în prezenta cauză, a echivalentului sumei de 5.000 euro, plătită de inculpatul C.G.E., prin intermediul tatălui său, inculpatului S.C.F., urmând ca această sumă să fie confiscată de la acest din urma inculpat în cauza disjunsă, având în vedere că această sumă a intrat în patrimoniul inculpatului S.C.F., fiind preţul perceput de acesta pentru întreaga activitate infracţională desfăşurată.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpaţilor C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 189 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 68¹¹ din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire la art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 instanţa de fond a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumelor de:

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. B.A., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 09 august 2010;

- 100 RON cu titlu onorariu apărător din oficiu, av. C.R., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie din 09 august 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen., ţinând cont şi de cheltuielile judiciare stabilite pentru faza de urmărire penală în rechizitoriu, instanţa de fond a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 10.800 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare urmând să rămână în sarcina statului, în raport de soluţia de achitare a inculpatului P.L.C. pentru infracţiunea de trafic de migranţi în formă continuată.

Cu privire la calea de atac, instanţa de fond a apreciat că în privinţa tuturor aspectelor soluţionate prin prezenta hotărâre există o singură cale de atac, aceea a apelului în 10 zile de la pronunţare faţă de inculpaţii C.A.C., M.F., P.L.C., I.T.M. şi D.E. şi de la comunicare faţă de inculpatul C.G.E.

Au fost avute în vedere de instanţa de fond prevederile art. 361 alin. (1) teza I C. proc. pen., dar şi prevederile art. 141 şi art. 160⁹ C. proc. pen., de strictă interpretare, dispoziţii care conferă calea de atac a recursului, în mod separat, exclusiv atunci când instanţa se pronunţă prin încheiere, asupra respectivelor cereri, nu şi atunci când instanţa se pronunţă prin sentinţă.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel, printre alţii, inculpaţii C.G.E., I.T.M. şi D.E.

Inculpatul apelant C.G.E. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii şi, pe cale de consecinţă, admite cererii inculpatului pentru judecarea sa potrivit procedurii speciale şi, pe cale de consecinţă, a reduce pedeapsa aplicată potrivit art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârşirea faptei. Sub acest aspect s-a apreciat că în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea de judecare a inculpatului pe procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. în condiţiile în care inculpatul şi-a însuşit probele şi a recunoscut fapta.

Ca modalitate de executare a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul apelant I.T.M. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea acestuia şi desfiinţarea hotărârii apelate.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că infracţiunii îi lipseşte unul dintre elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.

A arătat că din probaţiunea administrată la dosar nu rezultă că acest inculpat ar fi iniţiat, constituit sau aderat la organizarea unui grup infracţional, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003, deoarece acest inculpat a avut calitatea doar de şofer, fiind pentru el un mijloc de a-şi câştiga traiul zilnic necesar vieţii.

A mai arătat că este singurul inculpat din acest dosar care nu i-a cunoscut pe ceilalţi inculpaţi, singurul pe care l-a cunoscut înainte de a fi pus sub acuzare fiind inculpatul C.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001 a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că acestei infracţiuni îi lipseşte latura obiectivă.

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ C. pen.

Pentru infracţiunea de fals material a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, iar ca modalitate de executare aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ C. pen. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 6/A din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul penal declarat de către inculpaţii C.G.E., D.E. şi I.T.M. împotriva sentinţei penale nr. 151/P din 20 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.

Au fost obligaţi apelanţii să plătească în favoarea statului suma de câte 400 RON, cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 160⁵ alin. (4) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauţiunii de 50.000 RON către inculpatul C.G.E., consemnată prin recipisa din 24 octombrie 2011 şi înregistrată în Registrul de Valori al secţiei penale şi pentru cauze cu minori din cadrul Curţii de Apel Oradea.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.G.E. durata reţinerii şi arestării preventive din 31 martie 2010 până la 28 octombrie 2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen., inculpaţii I.T.M. şi C.G.E., criticile formulate de aceştia vizând achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen. (inculpat I.T.M.) şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. (inculpat C.G.E.).

În susţinerea recursurilor, inculpaţii invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁵ alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, că faptele comise de recurenţii inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

Cu privire la solicitarea recurentului inculpat I.T.M., în sensul achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu este dovedită de materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de control judiciar că această cerere este neîntemeiată, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin declaraţia dată la instanţa de fond la data de 03 decembrie 2010 şi menţinută în faţa instanţei de apel, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale (lipsa antecedentelor penale, căsătoriţi, câte un copil minor, fără loc de muncă), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum şi modalitatea de executare sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în aşa fel încât, inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.

În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptelor, dar şi a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpaţilor, condiţii în care solicitările inculpaţilor de reducere a pedepselor şi de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sunt neîntemeiate.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.T.M. şi C.G.E. (fost M., fost J.) împotriva deciziei penale nr. 6/A din 02 februarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpatul I.T.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpatul C.G.E. (fost M., fost J.) la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2723/2012. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Penal