ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2711/2012

Dosar nr. 234/112/2009

Şedinţa publică din 7 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 44/F din 13 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în Dosarul nr. 234/112/2009, s-au dispus următoarele:

A. În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G.A. pentru infracţiunea de deţinere, fără drept, droguri de risc, în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

B. Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. H.D.A., administrator la SC P.I. SRL Bistriţa, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- deţinere, fără drept, de droguri de risc în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 107 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat pedepsei rezultante aplicate în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 107/2005 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, între 09-21 aprilie 2004 şi durata reţinerii de 24 de ore din prezenta cauză, din data de 18 noiembrie 2007.

S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

2. C.O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri şi tolerarea consumului ilicit în locuinţă, prev. de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen.;

- deţinere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, stabilind, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit disp. art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Bistriţa Năsăud;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea:

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86⁴ C. pen., referitoare la consecinţele nerespectării, cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, la 18 noiembrie 2007.

3. C.V.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, stabilind, potrivit disp. art. 86² C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

Potrivit disp. art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Bistriţa Năsăud;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86⁴ C. pen., referitoare la consecinţele nerespectării, cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

4. C.L.B., C.A. şi M.D.A., fiecare dintre aceştia pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, în scopul consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate, stabilind, potrivit disp. art. 82 C. pen., câte un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

S-a pus în vedere inculpaţilor disp. art. 83 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

5. F.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform disp. art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind, potrivit disp. art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

6. M.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind, potrivit disp. art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

7. M.C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare.

S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.

În baza disp. art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind, potrivit disp. art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul H.D.A.

Conform disp. art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de droguri (rezină de cannabis) ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, rămase în urma efectuării analizelor de laborator, astfel:

- 4,7 g. rezină de cannabis ridicată de la inculpatul H.D.A.;

- 4,6 g. rezină de cannabis ridicată de la inculpatul F.A.M.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.V.T. a sumei de 200 RON dobândită din valorificarea drogurilor vândute inculpatului F.A.M.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetărilor judecătoreşti, Tribunalul a reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:

Cu excepţia inculpatului M.C.V., care locuieşte în mun. Cluj-Napoca şi este frate cu inculpatul M.C.D., toţi ceilalţi inculpaţi domiciliază în mun. Bistriţa, fiind în relaţii apropiate.

În perioada 2002-2003, inculpatul M.C.V. a participat la un meci de fotbal organizat în mun. Bistriţa, ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul H.D.A., din anturajul căruia făcea parte fratele său, inculpatul M.C.D. Cu ocazia mesei organizate după partida de fotbal inculpatul M.C.V. a înţeles, din spusele comesenilor, că inculpatul H.D.A. este consumator de droguri.

I. În cursul lunii februarie 2006 organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. Bistriţa Năsăud, s-au sesizat în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de trafic şi consum de droguri de risc faţă de numiţii G.H., I.I.C., B.P.N. ş.a. În luna martie 2006 D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, a extins cercetările în Dosarul nr. 10 D/P/2006, pentru comiterea aceloraşi infracţiuni şi faţă de numiţii H.D.A., N.V.C., M.F.C. şi C.A., iar apoi, în lunile mai şi iunie 2006 şi faţă de F.R.S. şi M.D.A.

Ca urmare, procurorul a solicitat autorizarea interceptării convorbirilor telefonice purtate de cei în cauză. Prin încheierea penală nr. 47/P/10.03.2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a dispus autorizarea interceptărilor şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate şi de inculpatul H.D.A., pentru o perioadă de 30 de zile, care a fost apoi prelungită succesiv prin încheierile penale nr. 60 din 07 aprilie 2006, nr. 79 din 05 mai 2006 şi respectiv nr. 94 din 06 iunie 2006 ale acestei instanţe.

Pe parcursul efectuării cercetărilor au rezultat date cu privire la comiterea infracţiunilor de trafic şi consum de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de către inculpatul H.D.A., în perioada martie - mai 2006, astfel:

La data de 22 martie 2006 i-a solicitat unei persoane, droguri de risc (rezină de cannabis), în valoare de 600 euro, droguri pe care le-a cumpărat la data de 27 martie 2006 împreună cu C.L., pentru consum propriu.

La data de 15 aprilie 2006 la solicitarea unei persoane, s-a deplasat la farmacia de pe str. N. pentru a cumpăra medicamentul R., care are ca substanţă activă substanţa psihotropă Amfepramon, înscrisă în Tabelul nr. 3, anexă la Legea nr. 143/2000.

La data de 27 aprilie 2006 l-a instigat pe numitul C.L. să cumpere droguri de risc (rezină de cannabis) în valoare de 100 euro, pentru a consuma drogurile împreună cu C.L. şi o a treia persoană neidentificată.

La data de 29 aprilie 2006, la solicitarea unei persoane, i-a vândut droguri de risc (rezină de cannabis) în valoarea de 50 euro.

Ca urmare, la data de 01 iunie 2006, S.C.C.O. Bistriţa Năsăud, a solicitat efectuarea, de către S.S.O.I. Cluj-Napoca, unei operaţiuni de filaj a inculpatului H.D.A. Acţiunea de supraveghere operativă a fost aprobată de şeful S.S.O.I. Cluj-Napoca, urmând să înceapă la data de 03 iunie 2006.

În dimineaţa zilei de 02 iunie 2006, şeful echipei operative, ofiţerul de poliţie R.C.V., a efectuat documentarea în teren pe raza mun. Bistriţa şi a altor localităţi din judeţ, primind - din partea lucrătorului de poliţie responsabil de caz, din partea S.C.C.O. Bistriţa Năsăud - un înscris conţinând numele persoanelor de legătură din anturajul inculpatului H.D.A., locurile frecventate de ei şi date despre mijloacele de transport ce le foloseau. După această documentare, în după masa aceleaşi zile, şeful echipei de supraveghere a efectuat - la sediul S.S.O.I. Cluj-Napoca - instruirea membrilor echipei, cu privire la numele ţintei, la obiectivele urmărite, la activităţile ce trebuiau desfăşurate şi durata acţiunii de supraveghere operativă, stabilită pentru perioada 03-06 iunie 2006.

Din echipa de supraveghere operativă făcea parte şi inculpatul M.C.V., angajat ca agent de poliţie în cadrul S.S.O.I. Cluj Napoca, începând cu anul 2005, deţinător al certificatului de acces la informaţii clasificate cu gradul de secretizare, „secret”, emis potrivit Legii nr. 182/2002, care era şi gradul de secretizare a misiunii în cauză.

Cu ocazia instruirii inculpatul M.C.V. şi colegii de echipă ai acestuia au fost înştiinţaţi despre faptul că supravegherea operativă a inculpatului H.D.A. are ca obiectiv prinderea acestuia în timp ce desfăşura activităţi pe linia traficului de droguri. Cu toate că inculpatul M.C.V. îl cunoscuse personal pe inculpatul H.D.A. în urmă cu 4 ani, prin intermediul fratelui său M.C.D., ştiind că cei doi sunt prieteni, cel în cauză nu a adus la cunoştinţa şefului echipei operative aceste împrejurări şi nu a invocat aceste aspecte ca motive de abţinere de la participarea la misiune pentru a nu compromite acţiunea de filaj.

După încheierea şedinţei de instruire inculpatul M.C.V. l-a contactat telefonic pe fratele său, inculpatul M.C.D., atenţionându-l cu privire la desfăşurarea misiunii de supraveghere operativă care îl avea ca ţintă principală pe inculpatul H.D.A.

În după masa aceleaşi zile de 02 iunie 2006, la orele 16.21, inculpatul M.C.D. l-a contactat telefonic pe prietenul său, inculpatul H.D.A., atenţionându-l asupra celor aflate de la fratele său, relatându-i că, în ziua următoare, va fi supus unei misiuni de filaj, realizată de lucrători veniţi de la Cluj şi solicitându-i să nu iasă din casă.

Discuţia în cauză a fost purtată pe telefoanele mobile ale celor doi inculpaţi şi a fost interceptată în baza autorizaţiei date de instanţa de judecată.

Ulterior, respectiv în seara zilei de 02 iunie 2006, orele 21.29, inculpatul M.C.D. l-a apelat din nou pe inculpatul H.D.A., avertizăndu-l pe acesta să nu iasă din casă timp de 2 zile, potrivit celor comunicate lui telefonic.

Apreciind valabilitatea informaţiilor primite, inculpatul H.D.A. şi-a anunţat prietenii despre cele aflate, în discuţiile telefonice purtate cu inculpatul C.L.B. şi cu numitul B.A.E. făcând vorbire despre faptul că, în anturajul lor, se află „o cârtiţă” care „dă în primire” tot ce face.

În cursul zilei de 03 iunie 2006, apreciind ca serios avertismentul primit, inculpatul H.D.A. nu a părăsit locuinţa. În după masa aceleaşi zile, după audierea convorbirilor înregistrate în ziua anterioară s-a descoperit scurgerea de informaţii către inculpat, produsă prin intermediul lui M.C.D., motiv pentru care s-a luat decizia de ridicare temporară a dispozitivului de supraveghere operativă, membrii echipei de filaj părăsind mun. Bistriţa.

În zilele următoare inculpatul H.D.A. a fost menţinut în stare de alertă prin comunicările telefonice primite, cât şi prin apelurile efectuate de inculpatul M.C.D.

Astfel, la 05 iunie 2006, orele 10.00, postul telefonic aparţinând inculpatului H.D.A. a primit următorul SMS: „La mulţi ani, scumpete! Te rog sună-l pe C. de pe un telefon diferit de al tău, sau din familia ta, nu ieşi din casă. E grav încă două săptămâni (cel puţin). Urgent sună! Te pup!”. Numărul de telefon de pe care s-a efectuat comunicarea a aparţinut fostei soţii a inculpatului M.C.D. - martora B.D.

Ca urmare, la orele 10.20, inculpatul H.D.A. l-a apelat pe inculpatul M.C.D. însă, întrucât cel în cauză a făcut acest lucru de pe telefonul său, cei doi au convenit să sune inculpatul M.C.D. de pe un alt aparat. La mai puţin de un minut după aceea inculpatul H.D.A. a fost apelat de pe un alt telefon, aparţinând unui prieten al inculpatului M.C.D., poreclit „S.”, în cuprinsul convorbirii inculpatul H.D.A. fiind atenţionat să fie vigilent timp de 2 săptămâni, făcându-se totodată vorbire despre faptul că acesta este filat de 8 persoane.

La orele 10.24 inculpatul M.C.D. l-a apelat din nou pe inculpatul H.D.A. şi l-a atenţionat să nu vorbească la telefon spunându-i „fără telefoane şi fără poveşti prea multe şi fără... aia din Islanda”, pentru ca apoi, la orele 10.27 să îl sune din nou pe acesta de la postul telefonic public pentru a-l avertiza asupra gravităţii situaţiei spunându-i „vezi că-i groasă treaba!”, repetând faptul că este filat de 8 persoane (2 fete şi 6 băieţi), cu 18 legături” şi avertizându-l că cineva din anturajul său îl „toarnă rău”.

În scopul verificării scurgerii de informaţii către inculpatul H.D.A., la data de 09 iunie 2006 S.C.C.O. Bistriţa Năsăud s-a adresat cu o nouă solicitare de supraveghere operativă a inculpatului la S.C.O.I. Cluj-Napoca, pentru perioada 11-13 iunie 2006. În cursul zilei de 11 iunie 2006 acţiunea de supraveghere operativă a inculpatului a început la orele 11.30, încheindu-se noaptea, la orele 00.35, când inculpatul a revenit la domiciliu, fiind reluată la 12 iunie 2006, orele 15.00. Această acţiune s-a derulat până la orele 21.45 când a fost întreruptă, deoarece s-a descoperit că, în cursul zilei, la orele 13.09, inculpatul M.C.D. i-a telefonat inculpatului H.D.A., atenţionându-l din nou asupra operaţiunii de filaj prin aceea că i-a cerut acestuia, în mod imperativ, să plece acasă fără să se vadă.

II. În cursul anchetei declanşate ca urmare a săvârşirii faptelor ce urmează a fi descrise la punctul următor au fost stabilite următoarele acte materiale componente ale infracţiunilor continuate reţinute în sarcina inculpaţilor dar care, cronologic, au fost comise anterior celor precizate la pct. III.

Astfel, la începutul primăverii anului 2007, în week-end-ul următor sărbătorilor pascale, inculpatul C.O.D. a organizat o ieşire la cabana părinţilor săi din localitatea Colibiţa, ocazie cu care i-a invitat pe C.A.S., prietena sa, pe colega acesteia, M.N., pe inculpaţii H.D.A., C.A., G.A., precum şi pe numita P.L..

În cursul petrecerii, inculpatul H.D.A. - care adusese cu el o bucăţică de haşiş - a confecţionat 3 joint-uri (din amestec de tutun şi drog) din care a fumat şi pe care apoi le-a dat, pe rând, şi celorlalţi tineri.

În concret, inculpatul C.O.D. - care a pus la dispoziţie cabana în scopul consumării de droguri - şi apoi, pe rând, inculpaţii C.A. şi G.A., precum şi numita P.L., au deţinut, fără drept, drogul de risc, pe care l-au consumat prin fumare.

În vara anului 2007, fără să se poată stabili data, inculpatul C.O.D. a organizat o nouă ieşire la cabana părinţilor săi, la care au fost prezenţi, inculpaţii C.A., M.D.A., C.A.S., P.L., M.N., dar şi alţi tineri. Cu această ocazie inculpaţii C.O.D. şi C.A., precum şi numita P.L. au consumat, prin fumare, joint-uri confecţionate din amestec de tutun şi haşiş, fără a se putea stabili însă cine a procurat drogul de risc.

III. În cursul lunii noiembrie 2007 inculpatul C.O.D. a hotărât să organizeze o petrecere cu ocazia zilei sale de naştere - 16 noiembrie - la cabana părinţilor săi, la care să invite mai mulţi prieteni. Ca urmare, inculpatul a invitat-o la petrecere pe prietena sa, C.A.S., precum şi pe inculpaţii H.D.A., C.V.T., C.A., C.L.B., G.A., M.D.A. şi F.A.M., cu prietenele acestora M.A.B., P.L., B.A.M. şi pe martora M.N.A.

La data de 14 noiembrie 2007, după masă, inculpatul H.D.A. a discutat telefonic, codat, cu inculpatul C.V.T., despre cumpărarea unor droguri pentru petrecere, solicitându-i acestuia să ceară coinculpatului C.L.B. - cu care inculpatul C.V.T. urma să se întâlnească în oraşul Beclean - şi banii reprezentând partea sa de contribuţie la achiziţionarea drogurilor. Ulterior, inculpatul H.D.A. a discutat pe aceeaşi temă, în aceeaşi modalitate, cu cei doi inculpaţi, stabilind că sunt în număr de cinci cei care contribuie cu bani, urmând ca ceilalţi să „pună pe traseu”. La foarte scurtă vreme după această convorbire, din discuţiile telefonice purtate cu cei doi inculpaţi la orele 17.27 şi 17.29 rezultă că inculpaţii C.V.T. şi C.L.B. s-au certat astfel încât nu s-au mai adunat bani pentru droguri.

În ziua de 16 noiembrie 2007, la orele 13-14.00, inculpaţii C.O.D. şi G.A. s-au deplasat cu autoturismul celui dintâi, în localitatea Colibiţa, la cabana unde urma a avea loc petrecerea, ducând produsele necesare, respectiv mâncare şi băutură. La orele 16.09 inculpatul C.V.T. l-a contactat telefonic pe inculpatul G.A. solicitându-i să îl chestioneze pe C.O.D. dacă are foiţe de ţigară (codificat „cearceafuri”), cel în cauză răspunzând afirmativ. Ulterior, respectiv la orele 18.00, când invitaţii la petrecere nu erau sosiţi la cabană, inculpatul C.V.T. l-a apelat din nou pe prietenul său G.A., transmiţându-i, codificat, faptul că procurase droguri pentru participanţii la chef dar că cei care vor dori să consume vor trebui să plătească, cerându-i acestuia să transmită această condiţie invitaţilor la petrecere.

În jurul orelor 18.30, după discuţia telefonică anterior menţionată, la cabana familiei C. au sosit, cu o maşină, inculpatul C.A., însoţit de martorele P.L., C.A.S. şi M.N.A. după care, cu o altă maşină, au venit inculpaţii C.L.B. şi F.A.M., precum şi martora B.A.M. Ulterior, la cabană a sosit şi inculpatul M.D.A. cu autoturismul său, inculpatul H.D.A. urmând să facă deplasarea la Colibiţa cu autoturismul inculpatului C.V.T., potrivit înţelegerii telefonice perfectate cu acesta.

1. În jurul orelor 19.00, inculpatul C.V.T., însoţit de prietena sa, martora M.A.B. (în prezent soţia sa) s-a deplasat în zona în care locuieşte inculpatul H.D.A. pentru a-l prelua şi a se deplasa împreună la Colibiţa. Ajuns la locuinţa inculpatului H.D.A., inculpatul C.V.T. l-a chemat afară, unde au purtat o discuţie pe tema deplasării la petrecere, cel din urmă insistând pe lângă primul să îl însoţească la Colibiţa. În cursul discuţiilor - timp în care martora a rămas în maşină - C.V.T. i-a remis coinculpatului H.D.A. o bucată de rezină de cannabis, de aproximativ 4 cm, lungime, spunând că poate asta îi va schimba starea de spirit. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul C.V.T. i-a relatat coinculpatului faptul că bucata de drog costă 300 RON, preţ pe care H.D.A. l-a acceptat, urmând să îi achite preţul ulterior.

Ca urmare a acestui fapt, inculpatul H.D.A. a hotărât să meargă la petrecere, astfel încât i-a însoţit pe cei doi la Colibiţa, unde au ajuns puţin înainte de orele 21.00.

2. În cursul petrecerii, la aproximativ o oră după sosirea ultimilor invitaţi, inculpatul F.A.M. l-a observat pe inculpatul C.V.T. confecţionând un „joint” din tutun şi haşiş, după care l-a aprins şi a consumat din acesta prin fumare, dându-i-l şi lui pentru a face acelaşi lucru.

În aceste condiţii inculpatul F.A.M., i-a cerut coinculpatului C.V.T. să-i dea nişte haşiş pentru a-şi confecţiona ţigări cu drog, lucru cu care acesta a fost de acord astfel încât i-a remis o bucată de haşiş, pentru suma de 300 RON. Inculpatul F.A.M. i-a achitat pe loc celui în cauză suma de 200 RON, urmând ca diferenţa de 100 RON să i-o predea la întoarcerea în mun. Bistriţa.

Ulterior achiziţionării drogului, inculpatul F.A.M. şi-a confecţionat un „joint” din tutun şi haşiş, pe care l-a consumat apoi prin fumare.

3. După ce a ajuns la cabană, inculpatul H.D.A. a consumat băuturi alcoolice, iar apoi a ieşit din locuinţă şi s-a deplasat în zona unui chioşc de vară unde şi-a confecţionat un „joint” din tutun şi haşiş achiziţionat de la inculpatul C.V.T. În timp ce fuma din aceasta, din cabană a ieşit inculpatul M.D.A. care, observându-l, i-a cerut „ţigara” să tragă câteva fumuri. În aceste condiţii H.D.A. i-a remis „joint-ul” celui în cauză, care a tras câteva fumuri, iar apoi a reintrat în cabană.

În jurul orelor 22.00, inculpatul H.D.A. a confecţionat un „joint” din tutun şi haşiş, din care a consumat prin fumare şi pe care l-a dat apoi, pe rând, inculpaţilor C.A., G.A. şi C.O.D., care, deţinând ţigara cu drog, au consumat din ea prin fumare.

În cursul nopţii inculpatul H.D.A. a mai confecţionat şi alte ţigări cu drog pe care le-a fumat în incinta cabanei, lăsându-le în scrumiera aflată pe masă. La un moment dat, coborând din cameră, inculpatul C.L.B. a observat o astfel de ţigară în scrumieră, aprinsă, motiv pentru care a luat-o şi a tras din aceasta câteva fumuri. Potrivit susţinerilor inculpatului acesta a realizat că este o ţigară confecţionată manual, care conţine şi altceva decât tutun, date fiind dimensiunile mai mari ale acesteia.

Spre dimineaţă, în jurul orelor 04-05.00, când participanţii la petrecere s-au retras la odihnă, inculpatul C.O.D. a găsit într-o scrumieră o ţigară cu drog şi întrucât aceasta nu a fost „revendicată” de nimeni inculpatul a consumat-o prin fumare.

4. În dimineaţa zilei următoare, în jurul orelor 10.00, inculpatul M.D.A. a revenit în living-ul cabanei, ocazie cu care, într-o scrumieră, a găsit o jumătate de ţigară tip „joint”, din amestec de tutun şi haşiş, pe care a aprins-o şi a fumat-o.

În jurul prânzului cei mai mulţi dintre invitaţii inculpatului C.O.D. s-au adunat în sufrageria cabanei unde au servit masa şi au continuat petrecerea.

În aceste condiţii, inculpatul H.D.A. a confecţionat două ţigări cu drog din care a fumat şi pe care le-a dat, pe rând, în acelaşi scop şi inculpaţilor C.L.B., G.A., C.A. şi M.D.A. În acelaşi timp, inculpatul F.A.M. a confecţionat, pentru sine, un alt „joint” din tutun şi drog, pe care l-a consumat prin fumare.

Inculpatul C.V.T. a confecţionat, la rândul său, un „joint”, pe care l-a consumat prin fumare, fiind observat de inculpatul F.A.M.

În jurul orelor 16-17.00, inculpatul C.V.T. şi prietena sa M.A.B. au părăsit cabana deplasându-se înspre mun. Bistriţa deoarece trebuiau să se pregătească pentru serviciu.

Ceilalţi inculpaţi, împreună cu tinerele care îi însoţeau, au rămas la cabană pentru a viziona meciul echipei naţionale care se transmitea în direct, începând cu orele 18.00.

La orele 18.55, sub coordonarea procurorului D.I.I.C.O.T., organele de poliţie au făcut o descindere la cabana familiei C., în vederea efectuării unei percheziţii. Cu această ocazie, la percheziţiile corporale efectuate asupra persoanelor identificate în incinta cabanei s-au descoperit următoarele:

- foiţe din hârtie pentru ţigarete asupra învinuitului G.A.;

- cantitatea de 5,2 g. rezină de cannabis asupra inculpatului H.D.A., din care după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice din 18 noiembrie 2007 a B.C.C.O. Cluj a rămas cantitatea de 4,7 g. rezină de cannabis ce a fost depusă în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.G.C.C.O. Bucureşti;

- cantitatea de 5,2 g. rezină de cannabis asupra învinuitului F.A.M., din care după efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice din 18 noiembrie 2007 a B.C.C.O. Cluj a rămas cantitatea de 4,6 g. rezină de cannabis ce a fost depusă în camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.G.C.C.O. Bucureşti.

Ca urmare a găsirii acestor cantităţi din drogul de risc rezină de cannabis, a unor foiţe din hârtie pentru ţigarete folosită la confecţionarea joint-urilor şi a unor comprimate sau prafuri în locaţia în care s-a efectuat percheziţia domiciliară, s-a dispus de către procuror, efectuarea unor constatări medico-legale cu privire la fiecare dintre aceste persoane, cărora li s-au recoltat probe biologice constând în sânge şi urină - pentru a se stabili dacă în organismul lor se putea pune în evidenţă prezenţa unor droguri de risc sau mare risc. Astfel:

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la inculpatul H.D.A. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la inculpatul C.O.D. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la învinuitul F.A.M. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la învinuitul C.L.B. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la învinuitul M.D.A. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la învinuitul C.A. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină;

- prin raportul de constatare medico-legală din 02 decembrie 2007 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Bistriţa-Năsăud s-a constatat că în probele biologice (sânge/urină) recoltate de la învinuitul G.A. s-a evidenţiat prezenţa de tetrahidrocanabinol, rezultatul toxicologic fiind negativ pentru cocaină.

Inculpatul C.V.T. nu a fost identificat în timp util pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii prezenţei în acestea a unor droguri de risc sau de mare risc, fapta sa de deţinere de droguri de risc în vederea consumului fiind probată prin probatoriul testimonial administrat.

Faptele astfel reţinute în sarcina inculpatului H.D.A. comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de a fi deţinut fără drept şi de a fi oferit altor persoane droguri de risc în scopul consumării acestora, respectiv de a fi deţinut în mai multe rânduri droguri de risc pentru consum propriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor continuate de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.O.D., descrise la pct. II şi III din hotărâre, de a fi pus la dispoziţie mai multor persoane, în mai multe rânduri, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, cabana părinţilor săi, situată în localitatea Colibiţa, în scopul consumului ilicit de droguri de risc şi de a fi tolerat consumul ilicit de droguri de risc în acest spaţiu, şi de a fi deţinut, fără drept, în mai multe rânduri, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, droguri de risc în scopul consumului propriu, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 5 şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului C.V.T., descrise la pct. III din hotărâre, comise în baza unei unice rezoluţii infracţionale, de a fi deţinut fără drept, de a fi vândut şi de a fi oferit altor persoane droguri de risc în vederea consumării, respectiv de a fi deţinut, în mai multe rânduri, droguri de risc pentru consum propriu constituie infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor G.A., C.L.B., F.A.M., C.A. şi M.D.A., descrise la pct. II şi III, de a deţine, în mai multe rânduri şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, fără drept, droguri de risc în scopul consumului propriu, constituie infracţiunea continuată prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.C.D., descrisă la pct. 1 din hotărâre, comisă fără o înţelegere prealabilă, de a-i fi dat ajutor inculpatului H.D.A. pentru a îngreuna şi a zădărnici urmărirea penală ce se efectua împotriva acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin informarea şi prevenirea acestuia cu privire la acţiunile de supraveghere operativă a inculpatului, constituie infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În fine, faptele inculpatului M.C.V. descrise la pct. 1, de a fi încălcat, cu ştiinţă atribuţiile de serviciu care îi reveneau în calitate de funcţionar public - acesta fiind angajat ca agent de poliţie în cadrul S.S.O.I. Cluj - prin divulgarea unor date şi informaţii secrete privind acţiunea de supraveghere operativă a inculpatului H.D.A. - cercetat pentru infracţiuni de trafic şi consum de droguri de risc - despre care a luat cunoştinţă în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi prin care a cauzat o tulburare însemnată unui organ al statului (organelor de urmărire penală abilitate pentru efectuarea urmării penale şi tragerea la răspundere penală a autorului cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor) şi respectiv cea de a da ajutor inculpatului în cauză, fără o înţelegere prealabilă pentru a zădărnici şi îngreuna urmărirea penală ce se efectua faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunilor anterior precizate, prin divulgarea către fratele său, inculpatul M.C.D. a informaţiilor privind supravegherea operativă a inculpatului H.D.A., pentru a-i fi transmis acestuia şi a fi astfel prevenit să nu mai desfăşoare activităţi cu caracter infracţional, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Audiaţi fiind, inculpaţii F.A.M., C.A., G.A., C.L.B. şi M.D.A. au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor respectiv deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.A.M. este de menţionat împrejurarea că, raportat la conduita constantă adoptată, prin care a contribuit la stabilirea adevărului şi a vinovăţiei altor participanţi la comiterea infracţiunilor, se justifică reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecinţa reducerii pedepsei ce se va aplica.

Inculpaţii H.D.A. şi C.O.D. au recunoscut în parte faptele reţinute în sarcina lor, admiţând, fără rezerve săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menţinându-şi poziţia în ceea ce priveşte celelalte fapte, respectiv cele prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (primul inculpat) şi art. 5 din acelaşi act normativ (cel de-al doilea inculpat).

Audiat fiind în instanţă sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, inculpatul H.D.A. a recunoscut faptul că, la un moment dat, în timpul petrecerii de la Colibiţa, la solicitarea inculpatului M.D.A., i-a dat acestuia ţigara ce şi-o preparase cu tutun şi drog, pentru a trage câteva fumuri, lucru pe care cel în cauză l-a şi făcut, după care a intrat în cabană.

De asemenea, cel în cauză, a relatat că, în cursul nopţii, a preparat un „joint” din care a fumat şi pe care l-a lăsat apoi pe o scrumieră, ieşind din cabană pentru a se aerisi, constatând, la momentul revenirii sale în cabană, că inculpaţii C.L.B. şi G.A., consumaseră restul de ţigară prin fumare.

În fine, acelaşi inculpat a mai admis că, spre dimineaţă, şi-a mai confecţionat un „joint” pe care l-a fumat parţial, punând restul rămas nefumat într-o scrumieră, fără să cunoască ce s-a mai întâmplat cu aceasta.

Pe de altă parte, inculpatul C.O.D. a relatat că, preocupat fiind de atribuţiile sale de gazdă, dar şi de problema de sănătate pe care o avea prietena sa, nu a remarcat consumul de droguri la cabană, cu toate că l-a observat pe inculpatul F.A.M. fumând o ţigară confecţionată manual. Acesta a mai relatat că a realizat faptul că la cabană se consumaseră droguri abia înspre dimineaţa zilei de 17 noiembrie 2007, când, înainte de a merge la culcare, a fumat un „joint” găsit într-o scrumieră, motiv pentru care, a doua zi, le-a cerut celor prezenţi la cabană să nu mai consume droguri.

Susţinerile celor doi inculpaţi sunt infirmate de ansamblul probelor administrate în cursul urmării penale şi, în parte, în faza cercetărilor judecătoreşti, starea de fapt reţinută în actul de sesizare, însuşită de instanţă, fiind conformă realităţii.

Sub acest aspect, relevante sunt declaraţiile coinculpaţilor date în cursul urmării penale, în special cele ale inculpaţilor F.A.M., M.D.A., G.A. şi C.A., depoziţii ce se coroborează cu cele ale martorelor audiate în cauză, dintre care, martora M.N.A. şi-a menţinut declaraţia şi în faţa instanţei de judecată atât în privinţa petrecerii din luna noiembrie 2007, cât şi în ceea ce priveşte consumul de droguri la aceeaşi cabană cu ocazia ieşirilor anterioare.

Declaraţia inculpatului C.O.D. referitoare la momentul la care a realizat că s-au consumat droguri la cabană este nesinceră şi a fost înlăturată ca atare de instanţă. Din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorelor audiate în cauză rezultă că ţigările preparate cu drog au un miros specific, diferit de cel al ţigărilor normale, uşor de sesizat.

Pe de altă parte, inculpatul nu este un „novice” în materie deoarece, prin rechizitoriul nr. 100/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus faţă de acesta scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Ca urmare, este evident că inculpatul a realizat, din primul moment, că în cabană sa se consumă droguri şi a tolerat acest consum, fumând apoi „jointul” găsit în scrumieră în cunoştinţă de cauză.

Inculpaţii C.V.T., M.C.D. şi M.C.V. nu au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, negând săvârşirea acestora.

Depoziţiile celor în cauză urmează a fi însă înlăturate, ca nesincere, deoarece sunt combătute de materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V.T. este de reţinut că vinovăţia sa este probată, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin depoziţiile constante ale inculpaţilor H.D.A. şi F.A.M., care au relevat, atât în declaraţiile date, cât şi la confruntare, că au achiziţionat rezina de cannabis de la C.V.T.

Chiar dacă acest inculpat a invocat faptul că inculpatul F.A.M. l-a încriminat în încercarea de a se răzbuna pe el pentru incidentul produs între cei doi în urmă cu 4-5 ani, incident produs la o cabană în cursul căreia C.V.T. l-a lovit cu palma de 2-3 ori pe celălalt, apărarea sa nu este credibilă şi urmează a fi înlăturată.

În acest sens, este de observat că cei doi s-au comportat cât se poate de normal pe perioada sejurului de la Colibiţa neexistând semne de animozitate între aceştia. Mai mult decât atât, pe perioada şederii la cabană, cei doi inculpaţi au fost cazaţi în aceeaşi cameră, fapt ce nu era posibil dacă aceştia ar fi fost în relaţii de duşmănie.

Pe de altă parte, mai este de remarcat faptul că, sub acelaşi aspect, depoziţia inculpatului H.D.A. este credibilă, acesta manifestând sinceritate.

Chiar dacă iniţial, în cursul urmării penale inculpatul a prezentat o altă variantă referitoare la modul în care a intrat în posesia drogurilor, ulterior, constatând că inculpatul F.A.M. a relatat adevărul, acesta a revenit, recunoscând faptul că a achiziţionat drogului de la C.V.T.

Totodată este de reţinut că între cei doi inculpaţi nu există relaţii tensionate care să justifice o eventuală răzbunare din partea inculpatului H.D.A. şi că, acesta din urmă, deşi a precizat că primise drogul de la C.V.T. a susţinut că nu l-a văzut pe acesta consumând droguri la cabană.

În fine, este de menţionat şi faptul că, în faza iniţială a procesului penal au dat declaraţii referitoare la consumul de droguri de către C.V.T. şi inculpaţii M.D.A., G.A. şi C.A., precum şi parte dintre martorele audiate, chiar dacă toţi aceştia şi-au nuanţat depoziţiile în faţa instanţei, în prezenţa inculpaţilor, în sensul că nu mai pot indica cu precizie persoanele care au fumat ţigări preparate cu drog. Cu toate acestea, cei în cauză au admis că depoziţiile date în cursul urmării penale nu au fost obţinute prin presiunea organelor de cercetare (declaraţiile fiind date în prezenţa apărătorilor) chiar dacă la acel moment se aflau într-o stare de tensiune maximă determinată de excesul de zel manifestat cu ocazia percheziţiilor, de organele de anchetă.

Pentru toate aceste considerente instanţa de judecată apreciază că inculpatul C.V.T. a comis, cu vinovăţie, cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa de procuror.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.C.D. este de remarcat faptul că, deşi a admis că a purtat discuţii în care îl avertiza pe inculpatul H.D.A. cu privire la interesul manifestat pentru persoana sa de organele de anchetă, a dat explicaţii cât se poate de puerile cu privire la sursa informaţiilor transmise.

Iniţial, în declaraţia olografă dată la 27 iunie 2008, inculpatul a relevat că s-a întâlnit cu fratele său M.C.V., întâmplător, cu câţiva ani înainte, în mun. Bistriţa, ocazie cu care acesta care lucra „ca poliţist la filaj” i-a atras atenţia să nu mai umble cu H.D.A., „întrucât nu e bine”, deducând de aici că cel în cauză are probleme cu drogurile întrucât avusese astfel de probleme şi anterior.

În cuprinsul aceleaşi declaraţii inculpatul a menţionat că nu a cunoscut că fratele său venise în mun. Bistriţa „în legătură cu serviciul pentru supravegherea lui H.D.A. şi s-au întâlnit întâmplător cu acesta pe str. U.”.

Pe de altă parte, chestionat fiind cu privire la convorbirile telefonice purtate cu inculpatul H.D.A., cu conţinut de atenţionare a sa, inculpatul M.C.D. a declarat că, în felul acesta a dorit să îl sperie pe cel în cauză „să nu mai facă prostii” şi să îl determine să nu mai consume droguri.

Ulterior, respectiv la data de 01 iulie 2008, în declaraţia dată procurorului anchetator, inculpatul a reiterat avertismentul transmis de fratele său cu privire la persoanele din anturajul său, inclusiv la inculpatul H.D.A. şi solicitarea acestuia de a-şi vedea de familie.

Cu acea ocazie inculpatul a audiat înregistrările convorbirilor telefonice purtate la începutul lunii iunie 2006 cu inculpatul H.D.A., şi-a recunoscut vocea şi nu a contestat conţinutul acestora însă a oferit explicaţii infantile cu privire la motivaţia care l-a determinat să abordeze acele subiecte, în condiţiile în care a negat că ar fi fost încunoştinţat cu privire la misiunea de filaj.

În concret, cu privire la apelurile telefonice din data de 02 iunie 2006 orele 16.31 şi respectiv 21.29, în cuprinsul cărora inculpatul îi transmitea lui H.D.A. „te-am sunat să-ţi zic că mâine vin ăştia de la Cluj pe aicea... să stai la... cu capul la gămălie” şi respectiv „am primit şi eu un telefon şi a zis că să nu mai ies din casă până poimâne... acum am primit un telefon, păi de aia am plecat, doar nu-s nebun”, inculpatul M.C.D. a dat o explicaţie simplă şi anume aceea că era beat, motivaţie neinvocată până la acel moment.

Totodată, fiind chestionat cu privire la discuţiile telefonice purtate la data de 05 iunie 2006 cu acelaşi inculpat, M.C.D. nu a putut explica de ce i-a spus interlocutorului următoarele „te sun eu, te sun eu de pe altul”; „fii atent două săptămâni la... cabană, la gămălie... că io, tu în primul rând şi io suntem aşa. Mai 18 legături, vezi astăzi nimic nu primeşti, da?... Nimic! 8 îs în oraş după... vezi că unul în faţă la casă la tine, unul în magazin, una...” şi respectiv „fără telefoane şi fără poveşti multe şi fără... aia din Irlanda”, susţinând că nu ştie de ce a făcut aceste afirmaţii, după care a adăugat „poate am spus aceste cuvinte pentru că eram beat”.

Fiind întrebat de ce a dorit să îl avertizeze pe inculpatul H.D.A., inculpat în această cauză a declarat că nu ştie, la fel cum nu ştie de ce i-a spus acestuia „ai grijă că în faţă la tine este unul”.

În fine, fiind întrebat de ce i-a spus inculpatului H.D.A. „ai grijă! Să nu păţeşti ceva, da?... no cu transportul iar ai grijă... nu pui mâna pe nimic, da?”, inculpatul M.C.D. a dat un răspuns ilar afirmând următoarele: „M-am referit la faptul că să aibă grijă să nu cadă, iar alte explicaţii nu mai pot să dau”.

Ulterior, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penal, la data de 23 decembrie 2008.

În ciuda declaraţiilor sale de la urmărirea penală, în faza cercetărilor judecătoreşti acesta a adoptat o altă poziţie, oferind o altă variantă pentru atitudinea sa.

În concret, în declaraţia dată în instanţă la 26 mai 2010, inculpatul a precizat că, la finele lunii mai - începutul lunii iunie 2006, discutând cu un prieten al său, pe nume U.C.S. - în prezent decedat - a fost atenţionat de acesta, spunându-i că, atât el cât şi inculpatul H.D.A. sunt „urmăriţi pas cu pas” recomandându-le să meargă la o cabană până se liniştesc lucrurile. În cuprinsul aceleaşi declaraţii inculpatul a relevat că toate detaliile prezentate inculpatului H.D.A. referitoare la operaţiunea de filaj le-a aflat de la numitul U.C.S., persoană pe care nu a dorit să o expună şi care a decedat în luna septembrie - octombrie 2008, împrejurare despre care a aflat în luna ianuarie 2009.

Nici această ultimă variantă nu este mai credibilă decât celelalte, aceasta reprezentând rezultatul eforturilor depuse de inculpatul în strădania sa de a găsi o explicaţie plauzibilă pentru conduita sa, cu scopul evident de a-l exonera de răspundere penală pentru fratele său, inculpatul M.C.V., angajat în poliţie.

În acest sens sunt relevante informaţiile obţinute de la I.P.J. Bistriţa Năsăud, transmise instanţei cu adresa din 09 decembrie 2010 din care rezultă că persoana indicată de inculpatul M.C.D. - cu numele corect U.C.O. - a avut calitatea de voluntar al Inspectoratului - Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, dar a încetat din viaţă la data de 05 noiembrie 2007.

Or, în condiţiile în care inculpatul a fost prieten cu persoana în cauză, potrivit propriilor declaraţii date în instanţă este exclus ca acesta să fi aflat despre această tragică întâmplare abia în luna ianuarie 2009, respectiv după 1 an şi 3 luni, dar şi după prezentarea materialului de urmărire penală.

Relevant este şi faptul că inculpatul a dat primele declaraţii în cauză abia în luna iunie 2008, când avea deci posibilitatea să relateze adevărul, fără a-i expune riscurilor penale nici pe prietenul său - care încetase din viaţă de aproximativ 8 luni de zile, dar nici pe fratele său.

Pe de altă parte, este exclus ca numitul U.C.O., în calitatea sa de colaborator al organelor de poliţie să fi avut acces la informaţii detaliate legate de misiunea de filaj ce îl viza pe inculpatul H.D.A. şi este greu de explicat de ce, într-o atare ipoteză, cel în cauză nu l-a avertizat direct pe cel vizat de misiunea de supraveghere, pe care îl cunoştea, preferând să se adreseze unei persoane, despre care, proprii prieteni au declarat în instanţă că traversa o perioadă grea, avea probleme serioase cu băutura şi din această cauză şi în familie, că era desconsiderat şi nu se putea pune temei pe spusele sale.

Oricum, este de neacceptat ideea avansată indirect de inculpatul M.C.D. că a dorit să protejeze o persoană ce încetase din viaţă, expunându-şi astfel fratele riscului - pe care şi l-a asumat până la capăt - de a fi trimis în judecată, şi de a-i periclita astfel cariera profesională, pentru fapte pe care nu le comisese.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa a conchis că avertismentele transmise inculpatului H.D.A. de către inculpatul M.C.D. i-au fost comunicate acestuia din urmă de către fratele său, inculpatul M.C.V. care avea calitatea de membru al echipei de supraveghere.

Este posibil ca, în această modalitate, agentul de poliţie să fi avut în intenţie de a-şi avertiza fratele, care făcea parte din anturajul inculpatului H.D.A., dar prin deconspirarea operaţiunii de filaj acesta a acceptat producerea rezultatului constând în atenţionarea „ţintei vizate” de echipa operativă.

De asemenea, este foarte posibil ca, în discuţiile particulare purtate de inculpaţii H.D.A. şi M.C.D., acesta din urmă să îi fi relatat primului sursa informaţiilor ce le deţine întrucât, astfel, nu se explică de ce în ciuda faptului că inculpatul M.C.D. era mai tot timpul sub influenţa alcoolului şi era desconsiderat de prieteni, inculpatul H.D.A. nu a pus la îndoială credibilitatea avertismentelor primite, rămânând în casă întreaga zi, la prima acţiune de filaj, respectiv dând curs solicitării imperative de a pleca acasă, la cea de a doua operaţiune de supraveghere.

Toate aceste împrejurări, coroborate cu faptul că niciun alt membru al echipei de supraveghere nu îl cunoştea pe inculpatul M.C.D., conduc la concluzia că cel care i-a comunicat acestuia date referitoare la acţiunea de filaj este fratele său, inculpatul M.C.V.

Din acest punct de vedere, instanţa a apreciat că încercarea inculpatului de a demonstra că despre această acţiune avea cunoştinţă foarte multe persoane (aproximativ 30 de persoane potrivit estimărilor efectuate de martorul R.C.V., şeful S.S.O.I. Cluj-Napoca) este nerelevantă şi nu este în măsură să creeze un dubiu care să îi profite.

Pentru aceste motive, Tribunalul a reţinut în sarcina tuturor inculpaţilor faptele pentru care au fost cercetaţi, cu încadrările juridice indicate anterior.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, prin apărătorii lor, inculpaţii H.D.A., C.O.D., C.V.T., C.L.B., F.A.M., M.D.A., M.C.D. şi M.C.V.

Prin apelul formulat, inculpatul C.L.B. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. rap. la art. 18¹ C. pen., apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu amenda penală. Solicită a se reţine că la pct. II din sentinţă, sunt descrise faptele săvârşite de sărbătorile pascale din 2007, la care inculpatul nu a participat în vreun fel. Din eroare, instanţa de fond a reţinut şi această faptă în sarcina inculpatului, fapt care a determinat aplicarea unei pedepse mai grele. Raportat la această eroare, instanţa nu a făcut aplicarea prevederilor art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. şi nu a ţinut seama de circumstanţele privind persoana acestuia şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, care este de o gravitate redusă, precum şi concluziile din referatul de evaluare în privinţa acestuia, din care rezultă că beneficiază de suportul familiei şi de stabilitate locativă, materială şi financiară.

Apărătorul inculpatului H.D.A. susţine excepţia invocată de inculpatul M.C.V. prin apărător. Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pe motiv că instanţa nu a fost legal sesizată, caz de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Neregularitatea actului de sesizare nu a fost examinată cu ocazia judecării cauzei la tribunal. Rechizitoriul nu cuprinde toate elementele cerute de art. 263 C. proc. pen., deoarece nu sunt descrise faptele reţinute în sarcina inculpatului. Acesta se limitează la datele prev. de art. 203 C. proc. pen. şi la o încadrare juridică care nu se întemeiază pe probe, însă nu se arată în ce constă infracţiunea de trafic de droguri. Instanţa de fond, la finalul fazei de cercetare judecătorească, pronunţă o hotărâre nelegală, dispunând condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, fără să arate în ce constă această infracţiune. Dacă nu există infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, atunci trebuia să reţină doar art. 4 din aceeaşi lege, pentru care există şi probe, faptă pe care, de altfel, inculpatul a şi recunoscut-o. Hotărârea primei instanţe nu poate descrie nici infracţiunile inculpatului H.D.A., în legătură cu fraţii M. Toate faptele din 2006 şi primăvara anului 2007 nu s-au confirmat în nici un fel, deşi erau în fază de cercetare şi este inadmisibil ca o faptă rămasă în faza actelor premergătoare să poată agrava situaţia unui inculpat. Este inadmisibil să se susţină că dintr-o convorbire telefonică avută cu unul din fraţii M. rezultă că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de droguri. Instanţa de fond trebuia să indice fapta raportat la care se poate stabili o încadrare juridică. Pentru toate aceste motive, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Inculpatul C.O.D., prin apărătorul său, a solicitat a se lua act de retragerea apelului.

Prin apelul său, inculpatul C.V.T. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, aceasta fiind excesiv de mare raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi la cele personale, descrise în referatul de evaluare. Din convorbirile telefonice rezultă doar o supoziţie a organului de cercetare penală privind săvârşirea faptei, iar din declaraţiile martorilor nu rezultă că inculpatul ar fi consumat droguri sau ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de droguri. O pedeapsă mai mică ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului, având în vedere că acesta a conştientizat gravitatea faptei, are un serviciu onorabil, este căsătorit şi duce o viaţă decentă.

Apărătorul inculpatului M.C.V. invocă încălcarea dispoziţiilor legale relative la competenţa după materie şi la sesizarea instanţei, fiind in prezenţa unui caz de nulitate absolută a urmăririi penale, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. solicită să se dispună desesizarea instanţei şi restituirea cauzei procurorului competent pentru refacerea urmăririi penale. întreaga urmărire penală faţă inculpat a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie, fapt care potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. impunea primei instanţe obligaţia de a se desesiza şi de a restitui cauza procurorului competent a reface urmărirea penală. Întrucât inculpatul nu are calitatea de organ de cercetare penală din cadrul poliţiei judiciare, competenţa de a efectua urmărirea penală revenea procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa şi procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T., acestei structuri specializate îi revine competenţa efectuării urmăririi penale în cazul infracţiunilor prevăzute în C. pen. sau legile speciale, limitativ enumerate în art. 12 alin. (1) lit. a) - n) din sus-menţionatul act normativ. În consecinţă, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului nu conferea procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa, competenţa de a efectua urmărirea penală, sub aspectul celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului încriminate de art. 248 C. pen. şi respectiv art. 264 alin. (1) C. pen.

Pe fondul cauzei solicită să se dispună schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni concurente de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. şi de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracţiune de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., cu omiterea raportării la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Se reţin două infracţiuni raportat la un singur act material de executare, fără a se pune problema concursului ideal de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen. şi în niciun caz a unei pluralităţi infracţionale concretizată sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. aşa cum se reţine total nejustificat şi nemotivat în sentinţa atacată. în cazul unor acte de executare unice, constând în ajutorul dat unui infractor ne aflăm în prezenţa unei unice infracţiuni prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. şi nu este corect a pedepsi de două ori aceeaşi faptă reţinând în sarcina subiectului activ o nouă infracţiune al cărei element material, ca subelement al laturii obiective a infracţiunii, este identic, până în cele mai mici detalii.

Solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. în principal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Ignorând prevederile art. 65 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, din cele 16 pagini ale considerentelor hotărârii atacate, nu mai puţin de 7 pagini sunt rezervate prezentării detaliate a modului în care inculpatul a încercat să compromită acţiunea de filaj a grupului infracţional condus de inculpatul H.D.A. Prima instanţă nu a putut invoca nicio probă concretă, de natură a justifica hotărârea de condamnare, astfel că toate argumentele invocate în sprijinul soluţiei pronunţate sunt lipsite de orice suport probator şi pe cale de consecinţă nu pot decât să pună în evidenţă eroarea judiciară flagrantă concretizată în condamnarea inculpatului pentru două infracţiuni pe care nu le-a comis.

Din întreg materialul administrat în cauză rezultă că fratele său, coinculpatul M.C.D. a purtat câteva convorbiri telefonice în 02 iunie 2006 şi 05 iunie 2006 cu inculpatul H.D.A., avertizându-l că este filat şi suspectat că este implicat în distribuirea unor droguri, însă în întreg dosarul cauzei nu există nicio probă de natură să ateste că inculpatul a fost cel care l-a avertizat pe fratele său să evite anturajul inculpatului H.D.A. şi că acesta face obiectul unei acţiuni operative de filaj în data de 03 iunie 2006.

În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., în cazul laturii obiective este necesar ca fapta să fi cauzat una din urmările socialmente periculoase prevăzute alternativ, în speţă o tulburare însemnată bunului mers al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud. Prin adresa din 26 septembrie 2008 al S.S.O.I. Cluj, însăşi organul specializat în activitatea de supraveghere operativă confirmă Parchetului că în speţa de faţă, chiar în situaţia în care activitatea specifică muncii de informaţii ar fi fost deconspirată „nu putem spune că s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al serviciului”. Atât timp cât activitatea de filaj şi supraveghere operativă nu a fost de natură a compromite desfăşurarea urmăririi penale nu s-a produs acea tulburare însemnată a bunului mers al organelor de urmărire penală şi pe cale de consecinţă lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 248 C. pen.

Referitor la infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. sub aspectul laturii obiective elementul material trebuie în mod necesar să se concretizeze într-un ajutor (material sau moral, prin acte comisive sau omisive), dat unui infractor. Chiar în varianta în care ar fi divulgat fratelui său date confidenţiale vizând acţiunea S.S.O.I. Cluj în municipiul Bistriţa, nu ne aflăm în prezenţa unui act material de executare de natura celui reclamat de legiuitor ca făcând parte din latura obiectivă a infracţiunii. Informaţiile confidenţiale ar fi fost destinate unei persoane care nu a comis anterior nicio infracţiune şi pe cale de consecinţă nici exigenţele reclamate de textul legal încriminator nu sunt îndeplinite.

Apărătorul inculpatului F.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând, să i se aplice inculpatului sancţiunea amenzii penale. Pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, având în vedere gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei. Inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă, în prezent este student la Facultatea de Drept, are un loc de muncă şi regretă cele întâmplate. Din concluziile referatului de evaluare rezultă că inculpatul beneficiază de suportul familiei şi este în continuarea studiilor. Solicită să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă spre minimul special cu suspendare condiţionată, conform art. 81 C. pen. şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 şi 76 lit. c), e) C. pen.

Prin apelul formulat, prin apărătorul său, inculpatul M.D.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina inculpatului se poate reţine o singură infracţiune, deoarece deţinerea de droguri în vederea consumului propriu este o acţiune continuă, care se epuizează în momentul percheziţiei din 17 noiembrie 2007 şi nu o infracţiune continuată în cadrul căreia numărul actelor materiale să fie determinat de numărul consumurilor, astfel cum greşit s-a reţinut prin rechizitoriu.

Pe fond, solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementul material. Acţiunea inculpatului de a trage câteva fumuri, în două rânduri, din două ţigări confecţionate din tutun în amestec cu drog de risc deţinut de către o altă persoană nu se circumscrie niciuneia dintre acţiunile încriminate de lege. Prin urmare, soluţia de condamnare a inculpatului pentru această faptă este nelegală. În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 7051 din 14 decembrie 2005.

În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Solicită a se avea în vedere circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii, că este un fapt izolat, nu există urmări decât eventual asupra propriei persoane, inculpatul nu are antecedente penale şi a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului penal.

Apărătorul inculpatului M.C. solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei spre minimul general prevăzut de lege, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Susţine că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea mare raportat la gradul de pericol social scăzut al faptei şi la persoana inculpatului care nu are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 195/A din 03 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.C.V., F.A.M., H.D.A., C.L.B. şi M.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 44/F din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.O.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.C.V., F.A.M., H.D.A., C.L.B. şi M.D.A., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.

Inculpaţii invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17¹, 18 şi 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

În susţinerea recursului, inculpatul M.C.V. a solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, aşa cum corect s-a reţinut în cauză, nu se poate dispune pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Astfel, deşi între inculpatul M.C.V. şi inculpatul H.D.A. nu există convorbiri telefonice directe, în cele purtate la data de 02 iunie 2006 între inculpaţii M.C.V. şi H.D.A. se consemnează că „te-am sunat că mâine vin ăştia de la Cluj... să stai cu capul la gămălie” şi „am primit şi eu telefon că să nu mai ies din casă până poimâine”, iar inculpatul H. a acţionat conform avertizărilor primite.

Mai mult, inculpatul M.C.V. a transmis inculpatului H. informaţii care nu erau ştiute decât la S.S.O.I. Cluj, ceea ce dovedeşte că inculpatul M.C.V. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

Nici cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu este întemeiată, întrucât, deşi apărarea apreciază că în cazul laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. este necesar ca fapta să fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, iar prin adresa din 26 septembrie 2008 a S.S.O.I. Cluj nu se confirmă acest aspect, aprecierea cu privire la tulburarea bunului mers al unei instituţii de stat este un atribut exclusiv al instanţei.

În susţinerea recursului formulat, inculpatul F.A.M. a solicitat re individualizarea pedepsei şi aplicarea unei amenzi, acordându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor personale.

Înalta Curte constată însă, că soluţia pronunţată în cauză este legală şi temeinică, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată acestui inculpat cu suspendarea condiţionată a executării fiind de natură să asigure reeducarea inculpatului.

Astfel, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei, perspectivele ridicate de reintegrare socială a inculpatului, aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză), aspecte ce au determinat stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei.

În susţinerea recursului său, inculpatul H.D.A. a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra neregularităţii actului de sesizare al instanţei, rechizitoriul necuprinzând toate elementele cerute de art. 263 C. proc. pen., deoarece nu sunt descrise faptele reţinute în sarcina sa.

De asemenea, arată că nu există infracţiunea de trafic de droguri şi că trebuia condamnat doar pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, pe care a şi recunoscut-o şi pentru care solicită o pedeapsă mai mică.

Înalta Curte constată că susţinerile în sensul că actul de sesizare a instanţei este lovit de nulitate absolută sunt neîntemeiate, întrucât din examinarea rechizitoriului Parchetului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, rezultă că a fost descrisă atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.D.A.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în raport de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, activitatea desfăşurată de inculpat, care a atras şi alte persoane în acest scop, cât şi faptul că anterior, a mai fost condamnat pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu.

Prin recursul formulat, inculpatul C.L.B. solicită, în principal, achitarea şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi micşorarea termenului de încercare.

Înalta Curte constată că în cauză, probele administrate au dovedit că inculpatul a deţinut, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fără drept, droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Or, în raport de dispoziţiile art. 18¹ C. pen. şi de gravitatea faptei săvârşite de inculpat, împrejurările comiterii acesteia şi de amploarea traficului şi consumului de droguri, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare în baza temeiului sus-menţionat.

Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, reţine Înalta Curte că aceasta este corect individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale (atitudinea de recunoaştere a faptei, lipsa antecedentelor penale, perspectivele mari de reinserţie socială a inculpatului care rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză).

Prin recursul declarat inculpatul M.D.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu este o infracţiune continuă şi nu o infracţiune continuată, în cadrul căreia numărul actelor materiale să fie determinat de numărul consumatorilor.

A solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., şi art. 18¹ C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi a termenului de încercare.

Înalta Curte reţine că probele administrate în cauză au dovedit existenţa mai multor acte materiale, care fac parte din conţinutul infracţiunii în formă continuată reţinută în sarcina acestui inculpat, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond şi cea de control judiciar şi, prin urmare, nu poate fi primită solicitarea de înlăturare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Cât priveşte cererea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen., se reţine că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 18¹ C. pen. şi de împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia şi amploarea fenomenului de trafic şi consum de droguri.

Corectă este soluţia pronunţată în cauză şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a căror respectare a dus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385¹³ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, conform dispozitivului

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.V., F.A.M., H.D.A., C.L.B. şi M.D.A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă pe recurenţii inculpaţi F.A.M., C.L.B. şi M.D.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenţii inculpaţi M.C.V. şi H.D.A. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2710/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2711/2012. Penal