ICCJ. Decizia nr. 2725/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2725/2012

Dosar nr. 3245/105/2009

Şedinţa publică din 10 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 379 din 04 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. formulată de inculpaţii T.F.G. şi S.C.A., prin apărători.

1. A fost condamnat inculpatul T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:

- în baza art. 174-175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen., infracţiune de omor calificat, faptă din data de 10 mai 2011, parte vătămată B.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 321 alin. (1) C. pen., infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., faptă din data de 10 mai 2011, la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

2. A fost condamnat inculpatul S.C.A., după cum urmează:

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

S-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părţile civile B.C.D., personal, cât şi în calitate de reprezentant al minorilor B.M.D. şi B.C.L., Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi în consecinţă:

S-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor T.F.G. şi S.C.A., la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, cât şi 50.000 RON, cu titlu de daune morale către părţile civile B.C.D., personal, cât şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B.M.D. şi B.C., sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii.

Totodată, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor T.F.G. şi S.C.A., după cum urmează: la plata sumei de 11.148,27 RON către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti; la plata sumei de 23.141,79 RON către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti; la plata sumei de 8.449,99 RON către Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Bucureşti; la plata sumei de 24.949,67 RON către Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti; la plata sumei de 2.640 RON către Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie Bucureşti; la plata sumei de 53.141,79 RON către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii. S-au respins în rest despăgubirile civile solicitate. S-a dispus obligarea inculpatului T.F.G. la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova şi a dispus obligarea inculpatului S.C.A. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.F.G., în stare de arest, şi S.C.A., în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor T.A., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 C. pen. şi S.M.G., minor, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321 alin. (1). C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen. deoarece faptele nu au fost comise de aceştia.

În fapt s-a reţinut că în seara zilei de 10 mai 2009, inculpatul T.F.G. a pătruns pe terasa magazinului C.D. unde l-a lovit cu pumnii şi picioarele în cap şi torace pe B.G., iar inculpatul S.C.A., în aceleaşi împrejurări a lovit violent cu piciorul în cap, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi a tulburat liniştea şi ordinea publică în magazinul C.D. Albeşti, judeţul Prahova.

Prima instanţă a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, în mod nemijlocit şi direct, iar cu ocazia cercetării judecătoreşti a procedat la audierea inculpatului, părţii civile B.C.D., soţia victimei, a martorilor din acte F.M.A., M.A.E., T.A., T.V., I.M., R.A., S.M.G., R.S. Totodată, instanţa a procedat şi la audierea a doi martori în circumstanţiere, respectiv C.A.M. şi I.C., la solicitarea inculpaţilor T.F.G. şi S.C.A.

Pe latură civilă s-au solicitat şi au fost administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii I.N.D. şi I.I.

Examinând actele şi lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală, cât şi a celor administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată cu ocazia cercetării judecătoreşti potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, prima instanţa a reţinut că, în seara zilei de 10 mai 2009 inculpatul T.A. conducea pe drumurile publice din localitatea Albeşti, judeţul Prahova, autoturismul marca L., culoare alb, inscripţionată „Taxi” pentru firma SC K. SRL, în autoturism aflându-se şi prietena sa I.M.

În jurul orelor 20.30, cei doi au oprit lângă magazinul SC C.D. din localitatea Albeşti şi au mers pe terasă unde, printre consumatori, se afla partea vătămată B.G. şi martorul F.M.A., care au intrat într-un conflict cu T.A. deoarece au „insultat-o” pe I.M.

La plecare, după ce a urcat la volanul autoturismului, T.A. a mai avut un schimb de insulte şi injurii cu martorul F.M.A.

T.A. a plecat de la locul incidentului şi s-a deplasat la locuinţa inculpatului T.F.G. care, cu prilejul botezului copiilor săi organizase o petrecere, unde a relatat incidentul de la magazinul C.D.

În acest context, inculpatul T.F.G. a hotărât să meargă „să discute” cu consumatorii de la terasă, cu privire la cele întâmplate, acesta fiind cunoscut pe raza localităţii ca o persoană violentă şi care, beneficiind de o statură atletică, îşi impunea cu forţa punctul de vedere.

Alături de cei doi, s-au oferit să meargă şi inculpatul S.C.A. şi minorul S.M.G., în vârstă de 16 ani.

Toţi patru s-au urcat în autoturismul marca L., condus de T.A., şi, în jurul orelor 21.00 au mers pe terasa magazinului C.D., unde învinuitul T.A. l-a indicat pe partea vătămată B.G. ca fiind una din persoanele care i-au „insultat” prietena.

În bar, la momentul arătat se aflau: B.G. şi F.M.A., chiar la masa de la intrarea în terasă, la o altă masă martorul R.S. singur şi martorii T.V. şi R.A., care ocupau o a treia masă.

Primul pe terasă a pătruns T.F.G., care, fără niciun avertisment, l-a lovit cu pumnul în faţă pe B.G. şi cu piciorul în abdomen, doborându-l astfel la pământ. Imediat, în terasă s-a creat o situaţie tensionată, consumatorii existenţi încercând să se apere sau să riposteze la agresiunea inculpatului.

Speriat de cele întâmplate, T.A. s-a retras imediat la autoturism urmat de minorul S.M.G., care, fiind lovit cu o sticlă în abdoment, s-a speriat şi a plecat din terasă.

În perimetrul SC C.D. SRL au rămas numai inculpaţii T.F.G. şi S.C.A., care după agresiunea comisă asupra părţii vătămate B.G. au continuat actele de violenţă şi l-au lovit şi pe R.S., persoană în vârstă de 77 de ani, care tocmai venise să consume „o bere cu prietenii”.

Faţă de această împrejurare, martorul T.V. a fugit imediat şi a anunţat organele de poliţie, iar R.A. şi F.M.A. s-au refugiat şi s-au blocat într-o magazie unde au fost urmăriţi de inculpaţii T.F.G. şi S.C.A.

Aceştia au forţat uşa magaziei, au lovit în uşă cu pumnii şi picioarele, dar nu au reuşit să o deschidă şi alarmaţi de strigătele lui T.A. care le-a spus că S.M.G. este rănit, au fugit din terasă spre autoturism.

Pe traseu l-au întâlnit pe partea vătămată B.G. care era căzut fără cunoştinţă la pământ şi ambii inculpaţi l-au călcat pe cap, în timp ce fugeau spre maşină.

Partea vătămată B.G. a rămas fără cunoştinţă în terasă, de unde a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi ulterior la Spitalul de Urgenţe Bucureşti - Secţia Neurochirurgie, unde a primit îngrijiri medicale.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că B.G., urmare a violenţelor comise, a suferit leziuni craniene şi toracice ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, care au pus viaţa în primejdie. De altfel, la data de 21 septembrie 2010 partea vătămată B.G. a decedat.

Prin raportul medico-legal (autopsie) din 23 septembrie 2010, s-a concluzionat că moartea numitului B.G., de 38 de ani, a fost violentă.

Ea s-a produs prin bronhopneunmonie apărută în evoluţia unui hematom subdural acut de emisfer drept operat din cadrul unui traumatism cranio-cerebral produs prin agresiune la data de 10 mai 2009, după cum reiese din datele de anchetă şi actele medicale.

La examenul medico-legal extern s-au constatat leziuni traumatice care s-au putut produce prin comprimarea pe planuri dure (escare), urmare a spitalizării prelungite, care nu au legătură de cauzalitate cu decesul, leziuni traumatice post-traheotomie şi post-craniotomie din cadrul tratamentului medical corect efectuat, ambele categorii neavând legătură de cauzalitate cu decesul.

De asemenea, s-au constatat leziuni traumatice vechi (cicatrici la nivelul buzelor, pavilionului urechii drepte) care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure, care pot data din 10 mai 2009 şi nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Din actele medicale şi constatările de la autopsie (leziuni traumatice vechi), rezultă că în data de 10 mai 2009 s-a produs un traumatism cranio-cerebral grav cu hematom subdural acut de emisfer drept care a fost operat, care a putut fi produs prin lovire cu corp dur la nivelul capului sau prin lovire cu corp dur în zona feţei şi lovire de corpuri/planuri dure, între aceste leziuni traumatice şi deces, existând legătură directă necondiţionată cu decesul, dat fiind şi faptul că evoluţia bolii traumatice a fost continuu nefavorabilă de la producerea ei şi până la deces.

În cauză s-a dispus şi s-a efectuat un raport de expertiză medico legală la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti care a concluzionat că moartea numitului B.G. a fost violentă.

Totodată, s-a concluzionat că aceasta s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-facial cu hematom subdural acut de emisfer drept - operat, care a evoluat postoperator cu stare vegetativă persistentă şi tetraplagie spastică, complicat în final cu bronhopneumonie.

Astfel, din datele medicale, clinice şi imagistice care se coroborează cu constatările necroscopice, s-a reţinut că leziunile traumatice cranio-cerebrale şi faciale au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure şi au avut o legătură indirectă de cauzalitate cu decesul.

Având în vedere morfologia şi topologia leziunilor traumatice cerebrale diagnosticate imagistic, s-a apreciat că nu se pot exclude producerea hematomului subtural acut de emisfer drept şi a hemoragiei subarahnoidiene cerebeloase şi interemisferice prin căderea şi lovire de plan dur, însă mecanismul activ de producere a acestor leziuni este cel mai probabil excoriaţia şi echimoza de la nivelul umărului stâng ce au putut fi produse prin lovire cu sau cu corp dur în acelaşi context traumatic cu leziunile craniofaciale tanatogeneratoare.

În continuare, Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” întrunit în şedinţa din data de 06 iulie 2011 a aprobat raportul de expertiză medico-legală din 01 iulie 2011 efectuat de Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti, privind pe B.G., cu precizarea că între leziunile suferite şi deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda unei supravieţuiri prelungite, datorată îngrijirii medicale complexe şi a unei reactivităţi individuale neaşteptate în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Această situaţie de fapt s-a reţinut în urma analizări probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod nemijlocit şi direct în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declaraţiile inculpaţilor, a părţii civile B.C.D., soţia victimei, a martorilor din acte din ale căror depoziţii a rezultat modalitatea desfăşurării incidentului, martorul F.M.A. declarând cum inculpatul T.F.G. a lovit cu pumnul pe victima B.G. care a căzut lângă o ladă frigorifică. În urma audierii martorei M.A.E. s-a reţinut că incidentul a avut loc, martora lucrând la terasa sus-menţionată.

În acelaşi timp au fost audiaţi martorii T.V., I.M., R.A., S.M.G., din ale căror depoziţii rezultă că a avut loc incidentul, martorul R.S. relatând că atât inculpatul T.F.G., cât şi inculpatul S.C.A. l-au lovit pe victima B.G. cu picioarele, martorul recunoscând pe inculpaţii prezenţi în sala de judecată şi relatând că după ce B.G. era întins pe jos, primul care a început să-l lovească cu picioarele peste cap este inculpatul aflat în libertate, respectiv S.C.A., după care a venit şi inculpatul care este în boxa acuzaţilor, respectiv T.F.G., care la rândul lui a început să-l lovească tot cu picioarele pe B.G.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, s-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului T.F.G. şi ale inculpatului S.C.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 20, art. 174, 175 lit. i). C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen.

Pe latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că prin faptele săvârşite de inculpaţi cu vinovăţie, s-au adus prejudicii atât materiale, cât şi morale părţilor civile şi că există legătură de cauzalitate între faptele săvârşite de inculpaţi şi prejudiciile cauzate, prejudicii dovedite prin înscrisurile depuse la dosar şi declaraţiile martorilor mai sus menţionaţi.

Examinând solicitarea inculpaţilor prin apărători de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prima instanţă, având în vedere concluziile Comisiei de Avizare şi Control în care se precizează că între leziunile suferite şi deces există o legătură de cauzalitate directă, a apreciat că în speţă este vorba de săvârşirea infracţiunilor de omor prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea civilă B.C.D. şi inculpaţii T.F.G. şi S.C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în motivele de apel a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt nejustificat de blânde în raport cu gravitatea faptelor şi potenţialul pericol social pe care îl prezintă persoana acestora.

S-a mai arătat că, potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi persoana şi conduita infractorului.

În speţă, nerealizând o justă corelare a acestor criterii şi fără să acorde semnificaţia corespunzătoare împrejurărilor relevate de probe, instanţa de fond a aplicat persoanelor cercetate pedepse care nu corespund (sub aspectul cuantumului) gravităţii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi periculozităţii pe care o prezintă în mod real persoana fiecăruia dintre aceştia.

Astfel, nu s-a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii de omor calificat, relevat de regimul sancţionator deosebit de sever instituit de legiuitor pentru aceasta, respectiv închisoare de la 15 la 25 de ani.

În cauză, instanţa a invocat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., fără însă a motiva reţinerea acestora.

A considerat că prima instanţă a apreciat cu prea multă uşurinţă că lipsa antecedentelor penale şi atitudinea inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor ce a rezultat din prezentarea în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor constituie criterii suficiente pentru atenuarea răspunderii penale a persoanelor cercetate, ce susţin aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influenţa unor pedepse orientate spre minimul general al pedepsei închisorii.

De asemenea, instanţa a acordat atenţie deosebită numai unuia dintre criteriile de individualizare a pedepselor (persoana inculpaţilor), făcând abstracţie de celelalte aspecte ce nu se reliefează în individualizarea pedepselor.

În acest sens, nu s-a ţinut seama de împrejurările în care au fost comise faptele şi de consecinţele acestora, respectiv modul concret în care inculpaţii au acţionat, consecinţele produse sau care s-ar fi putut produce, precum şi atitudinea infractorilor faţă de faptele comise şi urmările acestora, îi caracterizează negativ, dovedind periculozitatea lor şi gravitatea faptelor.

S-a mai arătat că, prin agresiunea exercitată, inculpaţii T.F.G. şi S.C.A., au produs victimei un grav traumatism cranian cerebral, însă, consecinţele constând în suferinţa îndelungată a acesteia, internarea sa în numeroase unităţi spitaliceşti şi intervenţia rezultatului letal nu se reliefează în mecanismul de stabilire a pedepselor de către instanţa de fond. Totodată, inculpaţii au atentat şi la integritatea corporală a altor persoane ce se aflau în local - lovind şi pe numitul R.S., în vârstă de 77 de ani şi, în acelaşi scop, urmărindu-i pe alţi consumatori. În dispreţul oricăror norme de convieţuire socială, inculpaţii au acţionat după bunul lor plac, au provocat dezordine, răsturnând mobilierul şi spărgând sticlele de pe mese. Acţiunile lor nu numai că sunt în neconcordanţă cu normele sociale şi morale, provocând scandal public, dar au creat adevărată panică în rândul persoanelor aflate în local, determinându-le să se refugieze într-o anexă a localului până la sosirea organelor de poliţie.

Mai mult, atitudinea nesinceră a inculpatului T.F.G. şi poziţia oscilantă a inculpatului S.C.A., între recunoaşterea şi nerecunoaşterea comiterii faptelor în împrejurările reţinute de organele judiciare, în pofida probelor evidente de vinovăţie, conduc la concluzia că nici în aceste condiţii persoanele cercetate nu conştientizează gravitatea faptelor lor şi nu regretă săvârşirea acestora.

Inculpaţii au relatat derularea evenimentelor în împrejurări de natură să le atenueze răspunderea penală, susţinerile lor fiind însă infirmate de probele administrate în cauză.

Toate aceste cauze de agravare nu au primit semnificaţia corespunzătoare şi nu se reflectă în modul de individualizare a pedepselor, deşi constituie motive determinante pentru stabilirea unor pedepse în cuantum mai ridicat.

În plus, netemeinicia hotărârii atacate este determinată de faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost diferenţiate în raport cu persoana fiecăruia dintre inculpaţi conform art. 28 C. pen., circumstanţele referitoare la persoana unui participant nerăsfrângându-se asupra celorlalţi, precum şi cu contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul T.F.G. prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a sentinţei, reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special având în vedere că din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar fi lovit victima, după cum nu reiese clar cine a lovit victima.

Inculpatul S.C.A. prin apărătorul ales, a arătat că instanţa de fond a respins fără nicio motivare cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere că incidentul de la 10 mai 2009 s-a desfăşurat în două etape.

A mai arătat că la dosarul cauzei nu sunt probe certe că a avut intenţia de a ucide, din vizionarea CD-ului se poate observa că la locul incidentului au fost mai multe persoane în afară de inculpaţi şi victimă. Tot din vizionarea CD-ului nu rezultă că ar fi aplicat intenţionat o lovitură în zona capului victimei.

Având în vedere împrejurarea că apelanţii-inculpaţi din prezenta cauză nu sunt singurii care au participat la evenimentul din 10 mai 2009, consideră că în mod nejustificat s-a dispus disjungerea faţă de alţi participanţi la incident.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere circumstanţele personale, faptul că nu are antecedente penale, este căsătorit, astfel că se poate aplica în cauză disp. art. 86¹ C. pen.

Partea civilă B.C.D., prin apărătorul său, a criticat sentinţa instanţei de fond atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile.

Astfel, cu privire la latura civilă a arătat că instanţa de fond în mod greşit a acordat daune morale global întrucât avea obligaţia să cuantifice pentru fiecare parte civilă în parte cuantumul acestor daune, astfel că a solicitat admiterea apelului în acest sens.

Cu privire la latura penală a arătat că din vizionarea CD-ului se observă intenţia participanţilor de a lovi victima, respectiv toţi au lovit victima, astfel că nu-şi explică de ce numiţii T.F.G. şi S.C.A. au fost scoşi din cauză.

Consideră că instanţa de fond a aplicat pedepse excesiv de blânde celor doi apelanţi-inculpaţi şi nu a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestora, nemotivând aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 84 din 25 mai 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi partea civilă B.C.D., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor B.M.D. şi B.C.L., împotriva sentinţei penale nr. 379 din 04 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă, sens în care:

A înlăturat aplicarea disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. cu privire la pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor T.F.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, şi S.C.A.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. pentru infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., de la 8 ani închisoare la 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale. Conform disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul T.F.G. va executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, conform art. 35 alin. (1) C. pen.

Conform disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului T.F.G., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului S.C.A. pentru infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, de la 3 ani la 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

Conform disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.C.A. va executa în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de alege după executarea pedepsei principale conform disp. art. 35 alin. (1) C. pen.

A obligat inculpaţii în solidar la câte 50.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile, respectiv B.C.D., B.M.D. şi B.C.L. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate. În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.F.G. şi S.C.A., împotriva aceleiaşi sentinţe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul-inculpat S.C.A. la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul-inculpat T.F.G. la 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Curtea a reţinut cu privire la apelurile inculpaţilor că prima instanţă a reţinut în urma probatoriului administrat în cauză că, în seara zilei de 10 mai 2009, inculpaţii T.F.G. şi S.C.A. l-au lovit pe numitul B.G. cu pumnii şi picioarele în cap şi torace, şi că urmare a agresiunii exercitată asupra victimei de cei doi inculpaţi, aceasta a suferit leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viaţa în primejdie.

S-a mai reţinut că persoanele cercetate au tulburat liniştea şi ordinea publică în magazinul C.D., în incinta căruia s-a desfăşurat incidentul.

Totodată, faţă de împrejurarea că în cursul cercetării judecătoreşti, la data de 21 septembrie 2010, a survenit decesul victimei, în cauză s-a efectuat raportul de nouă expertiză medico-legală care a fost aprobat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti şi care a concluzionat că între leziunile suferite şi deces există o legătură de cauzalitate directă, în ciuda unei supravieţuiri prelungite, datorită îngrijirii medicale complexe şi a unei reactivităţi individuale neaşteptate în raport cu gravitatea leziunilor suferite.

Prin urmare, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., faptă pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În instanţa de apel, urmare admiterii în parte a cererilor de probe formulate de părţi, s-a procedat la vizionarea înregistrărilor video din data de 10 mai 2009, stocate pe un suport CD care a fost înaintat Tribunalului Prahova ca şi corp delict în Dosarul nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciindu-se proba ca utilă şi concludentă cauzei, această solicitare fiind anterior respinsă de către prima instanţă.

Instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de prima instanţă pe baza probelor administrate şi în raport de dispoziţiile legale, rezultând că inculpaţii au lovit victima, în cele două etape ale incidentului.

Exemplificative sunt, în acest sens, atât declaraţiile martorilor S.M.G. şi T.A., cât şi declaraţiile inculpaţilor.

Astfel, inculpatul T.F.G. a arătat în declaraţia de la urmărirea penală faptul că l-a lovit cu pumnul în faţă pe B.G., acesta căzând, după care l-a mai lovit încă odată cu piciorul în abdomen, aspect confirmat atât de declaraţia inculpatului S.C.A.. cât şi a martorilor S.M.G. şi T.A.

T.A. a arătat că după ce inculpatul T.F.G. a lovit victima cu pumnul în faţă, aceasta a căzut peste mese, lângă o ladă frigorifică.

Martorul S.M.G. a arătat că primul care a lovit a fost inculpatul T.F.G., cu pumnul în partea superioară a corpului, după care au urmat şi alte lovituri şi că în timp ce îl lovea pe B.G. i-a sărit în ajutor şi S.C.A., care a început şi el să lovească victima.

A mai arătat martorul că cele mai multe lovituri au fost aplicate victimei de către inculpatul T.F.G. care a continuat să îl lovească pe B.G., care se afla la pământ, cu pumnii şi picioarele.

În legătură cu cel de-al doilea moment al incidentului, acela în care victima, care era căzută la pământ, era în continuare lovită, martorul R.Ş. a arătat că cei doi inculpaţi nu s-au împiedicat de capul victimei, ci îl loveau cu picioarele peste cap.

Martorul T.A. arată în declaraţia sa faptul că victima B.G. nu mai era conştientă în momentul final al incidentului, când inculpaţii se retrăgeau de la locul de unde avusese loc agresiunea, arătând faptul că cei doi inculpaţi l-au călcat pe cap, cu toată talpa de la încălţăminte, practic s-au sprijinit de capul acestuia pentru a face pasul următor.

Modul de derulare al incidentului este susţinut şi de imaginile înregistrării video, care a fost pusă şi la dispoziţia echipei de medici din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti alături de copiile actelor dosarului în vederea întocmirii raportului de nouă expertiză medico-legală şi care au fost vizionate şi de părţi în instanţa de apel, din toate rezultând lovitura cu pumnul în faţă şi cu piciorul în abdomen aplicate victimei de către inculpatul T.F.G., loviturile aplicate de către inculpatul S.C.A. care venise în ajutorul inculpatului T.F.G., precum şi loviturile aplicate victimei, care se afla la podea, în stare de inconştienţă, de către cei doi inculpaţi, cu piciorul.

De altfel, având a se pronunţa asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice care au condus la decesul victimei, raportul de expertiză a concluzionat, în urma şi analizării acestor imagini, nu numai a datelor medicale, clinice, imagistice şi a constatărilor necropsice, că mecanismul activ de producere a acestor leziuni este cel mai probabil, şi nu cel datorat căderii sau lovirii de plan dur.

Deşi s-a încercat să se acrediteze ideea că victima a căzut în urma primei lovituri aplicate cu pumnul de către inculpatul T.F.G. lovindu-se de marginea unei lăzi frigorifice care se afla în incinta localului, s-a apreciat că această împrejurare nu rezultă din actele dosarului, victima căzând peste o masă, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, leziunile produse şi care au condus la deces fiind produse prin loviri repetate şi nu datorate căderii sau lovirii de plan dur.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv declaraţii martori, concluzii expertiză, declaraţii inculpaţi, vizualizare înregistrări video a rezultat concluzia că leziunile traumatice care au determinat decesul victimei au fost produse acesteia de către cei doi inculpaţi, în modalitatea arătată mai sus, prin loviri repetate (expertiza menţionând existenţa unor loviri repetate cu corpuri dure) cu pumnul şi picioarele, aplicate victimei în timpul fazelor incidentului, în zona capului, între leziunile suferite şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

Nu au fost primite susţinerile inculpaţilor potrivit cărora situaţia de fapt nu ar fi fost corect reţinută în raport de faptul că la incident au participat mai multe persoane, că victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri în momente diferite, în zone diferite ale corpului, că nu există probe din care să rezulte existenţa intenţiei inculpaţilor de a ucide victima, sens în care s-ar fi impus, pe de o parte, efectuarea unei noi expertize care să stabilească care au fost loviturile care au condus la decesul victimei, iar pe de altă parte s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptei din omor în lovituri cauzatoare de moarte.

Instanţa de apel, a reţinut, sub un prim aspect, că probele administrate permit aprecierea potrivit căreia loviturile care au determinat decesul victimei sunt cele aplicate în zona capului de către cei doi inculpaţi şi că în cauză nu se impunea efectuarea unei noi expertize medico-legale în raport de considerentele expuse prin încheierea de la data de 12 aprilie 2012.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, a constatat că în mod corect prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen., întrucât fapta inculpaţilor, de a lovi puternic, în mod conjugat victima, în zona capului, ultimele lovituri fiind aplicate de către inculpaţi în timp ce victima se afla căzută la podea, în stare de inconştienţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar nu infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât aplicând victimei aflată în imposibilitate de a se apăra, lovituri puternice în zona capului, inculpaţii au prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei şi chiar dacă nu au urmărit-o, au acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte.

Referitor la susţinerile inculpaţilor potrivit cu care la săvârşirea faptei au mai participat şi alte persoane, respectiv T.A. şi S.M.G., instanţa de apel a apreciat că nu pot fi reţinute întrucât prin acelaşi rechizitoriu, nr. 457/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor T.A. şi S.M.G. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv art. 321 alin. (1) C. pen.

Or, dacă inculpaţii din prezenta cauză ar fi apreciat că decesul victimei s-ar fi datorat şi agresiunilor exercitate de învinuiţi asupra victimei, aveau posibilitatea ca în conformitate cu disp. art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen. să formuleze plângere împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu cu privire la T.A. şi S.M.G. şi cum din actele dosarului nu rezultă că o asemenea plângere a fost formulată, aceste apărări nu au fost reţinute.

Constatând că situaţia de fapt expusă şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate, că prima instanţă a stabilit o încadrare juridică corectă în raport de starea de fapt reţinută şi a dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., în baza cărora instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar a apreciat ca nefondat apelurile inculpaţilor.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi partea civilă B.C.D., în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorilor, cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor de prima instanţă şi cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea le-a apreciat ca fondate.

Astfel, a reţinut că potrivit disp. art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi persoana şi conduita inculpaţilor.

În cauză, deşi inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, această împrejurare nu poate conduce la aplicarea unor pedepse care, din punctul de vedere al cuantumului, nu corespund gravităţii faptelor şi periculozităţii fiecăruia dintre ei, precum şi gradului de pericol social ridicat al infracţiunii de omor calificat, relevat de regimul sancţionator sever (închisoarea de la 15 la 25 ani).

Din probele administrate în cauză a rezultat împrejurarea conform căreia inculpaţii, însoţiţi de alte persoane s-au deplasat la magazinul din Albeşti pentru aplicarea unor corecţii corporale unor tineri pentru un incident la care nici nu au participat, fapt care denotă agresivitatea şi dorinţa de răzbunare a inculpaţilor în condiţiile în care actele lor de violenţă nici nu aveau o justificare obiectivă.

Sunt de remarcat astfel, aspecte care circumstanţiază negativ persoana inculpatului T.F.G., care, cunoscut fiind ca o persoană violentă, a ales ca în acea zi să părăsească petrecerea organizată cu ocazia botezului copiilor săi, pentru a rezolva în acest mod, neînţelegerile dintre prietenul său şi alte persoane. Agresivitatea acestui inculpat, care a continuat să lovească victima care se afla în stare de inconştienţă, s-a manifestat în mod conjugat cu atitudinea agresivă a celuilalt inculpat S.C.A., în maniera rezultată din probe, ambii inculpaţi călcând în final victima pe cap, producând acesteia un traumatism cranio-cerebral, leziuni care, după o îndelungată suferinţă, au condus la decesul victimei.

Pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă şi gratuită a inculpaţilor, lovirea victimei în mod repetat cu pumnul şi picioarele, cu intensitate, producându-i leziuni care au condus în final la suprimarea vieţii acesteia, justifică în opinia instanţei de prim control judiciar, aplicarea unei pedepse aspre, de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpaţilor, precum şi să dea o minimă satisfacţie soţiei şi copiilor minori ai victimei, îndureraţi de dispariţia prematură a victimei, precum şi opiniei publice, marcată profund de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viaţă.

Pentru aceste considerente, Curtea, apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost dozate în mod corespunzător, a admis apelurile declarate de parchet şi de partea civilă şi a majorat pedepsele principale şi complementare aplicate inculpaţilor.

Curtea a apreciat ca fiind fondat apelul părţii civile B.C.D. şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, cu referire la daunele morale solicitate.

Spre deosebire de despăgubirile materiale care sunt supuse unei stricte probaţiuni, despăgubirile pentru daunele morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza evaluării organului judiciar, evaluare care, pentru a nu fi subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să aibă în vedere anumite criterii de apreciere.

Or, în cauza de faţă se constată existenţa unor asemenea criterii care îndreptăţesc părţile civile la o despăgubire într-un cuantum mai ridicat decât cel apreciat de instanţa de fond.

Faptul că viaţa victimei a fost suprimată când acesta avea 38 de ani, lăsând în urma sa pe soţia sa şi cei doi copii minori, care, au suferit în mod evident atât pe perioada de la data agresiunii până la deces, victima suferind o serie de internări în unităţi spitaliceşti, cât şi ulterior decesului acestuia.

Pentru a realiza o compensare a suferinţei părţilor civile datorită decesului soţului, respectiv tatălui lor, Curtea a apreciat că se impune acordarea daunelor morale într-un cuantum mai ridicat, respectiv câte 50.000 RON pentru fiecare dintre părţile civile, obligând inculpaţii în solidar la plata a câte 50.000 RON reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile.

Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii T.F.G. şi S.C.A. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând în drept dispoziţiile art. 385⁹pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul S.C.A. a solicitat, în principal, achitarea sa sub aspectul comiterii infracţiunii de omor calificat întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiuni, nefiind dovedită intenţia acestuia de a ucide victima, după cum din probatoriul administrat nu rezultă nici faptul că acesta ar fi aplicat lovituri victimei; schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere că decesul victimei a intervenit la o perioadă îndelungată de timp de la data incidentului şi acesta nu a acţionat cu intenţia de a ucide; trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra întregului material probator administrat în cauză.

În susţinerea motivului comun de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., inculpaţii T.F.G. şi S.C.A. au solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul de se da eficienţa cuvenită dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a acestora, că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, sunt căsătoriţi, inculpatul T.F.G. are un loc de muncă, copii minori în întreţinere. În plus, inculpatul T.F.G. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate de inculpaţii T.F.G. şi S.C.A. circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. şi din oficiu - potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, recursurile declarate de inculpaţi fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Referitor la critica recurentului inculpat S.C.A. circusmscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., analiză prioritară faţă de celelalte motive de recurs formulate, Înalta Curte reţine că hotărârile sunt supuse casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe admnistrate ori asupra unei cereri esenţiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

Ca atare, obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii instanţei, este determinat de actul de sesizare ce reprezintă actul de învestire. Astfel, în conformitate cu textul de lege invocat, judecata se limitează la faptele şi persoanele cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată şi învestirea instanţei.

Faptul că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată doar a inculpaţilor T.F.G. şi S.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174- 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen., iar faţă de învinuiţii S.M.G. (minor) şi T.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleaşi fapte, motivat de faptul că nu sunt probe care să dovedească implicarea lor în comiterea faptelor, nu constituie o omisiune a instanţei de se pronunţa cu privire la unele probe administrate.

Din examinarea deciziei pronunţate de instanţa de apel se constată că aceasta a stabilit vinovăţia inculpatului S.C.A. şi a dipus condamnarea acestuia pentru comiterea faptelor reţinute în sarcina sa de prima instanţă, urmare a schimbării încadrării juridice a faptei de omor calificat prin reţinerea formei consumate determinat de decesul victimei pe parcursul cercetării judecătoreşti, printr-o amplă analiză şi o interpretare coroborată a întregului material probator administrat în cauză, inclusiv, a declaraţiilor martorilor T.A. şi S.M.G.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate reţine omisiunea instanţei de prim control judiciar de a examina mijloacele de probă administate, limitele judecării cauzei fiind stabilite, în mod corect, la persoanele şi faptele deduse judecăţii prin actul de sesizare. Verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse prin actul de sesizare se poate face de instanţa de judecată în condiţiile statuate de dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen., urmare a plângerii formulate de partea interesată şi ale cărei interese legitime au fost atinse şi nu în cadrul judecăţii cauzei pe fond, în care limitele sunt stabilite de actul de sesizare (desigur cu execepţia situaţiilor de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte şi alţi făptuitori).

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului S.C.A., instanţa de prim control judiciar a analizat întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti, fără a aduce atingere dreptului la apărare şi garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a invocat recurentul inculpat.

În ceea ce priveşte criticile recurentului inculpat S.C.A. privind greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, reţinută în sarcina sa de către prima instanţă şi lipsa intenţiei acestuia în comiterea faptei, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor şi o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanţe, reţinându-se în mod corect vinovăţia sa şi încadarea jurdică a faptelor, respectiv, omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) C. pen.

Cu privire la încadarea juridică dată faptei de omor calificat, Înalta Curte reţine că, pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a făptuitorului ca fiind omor este necesar să fie întrunite mai multe condiţii, şi anume folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unor zone vitale, intensitate, numărul persoanelor care agresează victima.

În raport de aceste elemente, împrejurările invocate de recurentul inculpat că din probatoriile administrate rezultă că victima după ce fost lovită cu pumnul de către inculpatul T.F.G. a căzut la pământ şi s-a lovit de o ladă frigorifică la cap, că acesta nu a lovit victima când se afla căzută la pământ, dar atunci când s-a întrors la maşină, în fugă, s-a împiedicat de aceasta fiind posibil să o fi lovit cu piciorul în cap, lovituri ce nu au fost de natură să producă decesul victimei, nu sunt determinante în înlăturarea intenţiei inculpatului la comiterea infracţiunii de omor calificat.

Susţinerile inculpatului S.C.A. sunt infirmate de probatoriile admnistrate în cauză care dovedesc fără putinţă de tăgadă că, împreună cu inculpatul T.F.G., în primul moment al incidentului a aplicat victimei B.G., mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui, acesta s-a dezechilibrat şi a căzut cu capul pe masă. Relevante sub acest aspect fiind declaraţiile martorilor T.A., S.M.G., R.S. (acesta din urmă fiind lovit la rândul său de inculpaţi), care au confirmat împrejurările comiterii faptelor şi faptul că cei doi inculpaţi au călcat victima cu picioarele pe cap, declaraţii care se coroborează cu înregistrările video vizionate de părţi în faţa instanţei şi concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate în cauză, care au concluzionat atât cu privire la mecanismul de producere al leziunilor traumatice care au condus la decesul victimei (prin loviri repetate cu corpuri dure şi nu datorate căderii sau lovirii de plan dur), cât şi cu privire la existenţa unei legături de cauzalite directă între aceste lovituri şi deces, în ciuda unei supravieţuiri prelungite datorată îngrijirii meidcale complexe şi a unei reactivităţi individuale neaşteptate în raport de gravitatea leziunilor suferite (noul raport de expertiză medico-legală din 01 iulie 2011 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti şi avizat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti, la data de 06 iulie 2011).

Concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale prezintă o mare importanţă în cauză având în vedere că în apărare sa inculpatul S.C.A. a contestat şi încadrarea juridică a faptei de omor, printre altele, şi pe considerentele că a lovit victima accidental când se retrăgea spre autoturism şi a valorii cauzale a loviturii în producerea rezultatului letal.

Totodată, se mai reţine că în jurisprudenţa fostului Tribunal Suprem şi decizii de speţă din practica instanţei supreme, participaţia sub forma coatoratului la infracţiunea de omor, subzistă şi în situaţia în care nu toţi participanţii contribuie în aceaiaşi măsură la producerea rezultatului morţii, fundamental fiind ca activităţile realizate de fiecare participant în parte să se completeze reciproc, prin acţiuni simultane sau succesive, şi împreună să constituie activitatea de săvârşirea faptei (uciderea victimei), separat de valoarea contributivă a fiecărui participant.

Există coautorat şi în situţia în care participantul săvârşeşte o acţiune care nu se încadrează în actele de executare specifice infracţiunii de omor, atunci când acţiunea respectivă se dovedeşte a fi avut o contribuţie determinantă la consumarea infracţiunii.

Intenţia de a ucide este relevată în cauză de loviturile repetate aplicate victimei de către cei doi inculpaţi, chiar şi după căderea acesteia la pământ şi aflată în imposibilitatea de a se apăra, obiectele folosite la lovirea victimei (pumnii şi priocarele, apte fiecare de a produce decesul victimei), acţiunile violente şi conjugate ale inculpaţilor care, iniţial, după ce au lovit victima cu pumnii şi picioarele, au călcat-o pe cap în timp ce se afla căzută la pământ, dar şi de zonele vitale vizate (torace şi cap), fiind evident că o asemnea comportare pune în pericol grav viaţa victimei.

Prin urmare, Înalta Curte în acord cu cele reţinute de instanţa de fond şi de apel reţine că, faţă de natura obiectelor folosite în agresiunea exercitată asupra victimei B.G., zonele vitale vizate (cap şi torace), caracterul repetat al loviturilor aplicate victimei, intensitatea acestora, numărul persoanelor care au acţionat într-un mod conjugat, modalitatea în care s-a întrerupt activitatea infracţională a inculpaţilor (fiind chemaţi de martorul T.A. deoarece minorul S.M.G. era rănit, acesta fiind lovit la începtul incidentului când a pătruns pe terasa magazinului C.D. cu o sticlă în abdomen, fapt ce l-a determinat să se retragă la maşină împreună cu martorul T.A.), concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale care au stabilit că victima a suferit leziuni traumatice la nivelul capului şi toracelui, nu poate fi primită apărarea inculpatului S.C.A. că nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei sau punerii în primejdie a vieţii, rezultat cel puţin acceptat, şi care în în cele din urmă s-a şi produs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, este nefondată şi critica recurentului inculpat privind achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsa intenţiei în comiterea infracţiunii de omor calificat.

Neîntemeiată este şi critica recurentului privind grava eroare de fapt, circusmscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., întrucât nu există o contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea de condamnare şi probele administrate, satrea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări - evidentă şi necontestată - a probelor, ci aprecierii acestora de către cele două instanţe.

Din probatoriile admnistrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât la instanţa de fond, precum şi în apel, s-a reţinut vinovăţia inculpatului S.C.A. la săvârşirea faptei, vinovăţie ce a fost dovedită cu certitudine de mijloacle de probă admnistrate în cauză.

Susţinerile inculpatului S.C.A. că deşi l-a însoţit în seara de 10 mai 2009 pe inculpatul T.F.G. pe terasa magazinului C.D., nu a lovit victima B.G. sunt infirmate de probatoriile administrate în cauză.

Astfel, din declaraţiile martorilor R.A., F.M.A., T.V., R.S., I.M., M.A.E., T.A. şi S.M.G. rezultă că în seara zilei de 10 mai 2009 pe terasa C.D., urmare a incidentului iniţial dintre martorul T.A. şi victima B.G. au sosit inculpaţii T.F.G., S.C.A. şi martorii T.A. şi S.M.G., cei doi inculpaţi aplicând victimei B.G. lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui, iar în timp ce victima se afla căzută jos, fiind în imposibilitate de a se apăra cei doi inculpaţi au călcat-o pe cap şi au continuat să o lovească cu picioarele.

Declaraţiile martorilor sunt susţinute şi de înregistrările video din data de 10 mai 2009 din care rezultă cum cei doi inculpaţi au lovit victima, în mod repetat cu pumnii şi picioarele, aspect care infirmă susţinerile inculpatului S.C.A. că nu a lovit victima şi cel care a aplicat lovituirile fiind doar inculpatul T.F.G. De altfel, chiar în declaraţiile iniţiale inculpaţii au recunsocut că au lovit victima cu pumnii şi picioarele, depoziţie pe care şi-au nuanţat-o ulterior, încercând fiecare să-şi minimalizeze contribuţia la comiterea faptei, inculpatul S.C.A. solicitând chiar achitarea sa motivat de faptul că nu a lovit victima.

Desfăşurarea cronologică a evenimentelor confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi concluziile rapoartelor medico-legale privind mecanismul producerii leziunilor şi existenţa unei legături directe de cauzalitate între aceste leziuni şi decesul victimei, nu susţin apărările inculpatului în sensul că nu a lovit victima iar dacă a lovit-o în fugă, cu piciorul, în timp ce se îndrepta spre autoturism, nu putea provoca decesul acesteia.

Toate aceste probatorii dovedesc fără dubiu că la data de 10 mai 2009 inculpatul S.C.A. împreună cu inculpatul T.F.G. au aplicat victimei B.G. mai multe lovituri cu pumnii şi picoarele în zona capului şi a toracelui, lovituri care au condus în final la decesul victimei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului S.C.A. de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este întemeiată şi urmează să respingă recursul inculpatului şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte criticile comune ale recurenţilor inculpaţi S.C.A. şi T.F.G. privind greşita individualizare a pedepselor aplicate acestora de către instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, instanţa de prim control judiciar a realizat o justă individualizare a sancţiunii penale aplicată inculpaţilor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, fiind aplicate în mod justificat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor S.C.A. şi T.F.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor de omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice se reţine că pedepsele rezultante aplicate de către instanţa de apel (11 ani închisoare pentru inculpatul T.F.G. şi, respectiv, 10 ani închisoare pentru inculpatul S.C.A.) îndeplinesc atât scopul preventiv al pedepsei, cât şi caracterul de exemplaritate, ele concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte faptele comise, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpaţilor.

Felul şi natura faptelor comise (omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice), modalitatea de comitere a faptelor (fără a exista un motiv care să-i privească pe cei doi inculpaţi, lovirea victimei cu pumnii şi picioarele în mod repetat, prin acţiuni conjugate chiar şi când acesta se afla căzută la pământ, fiind în imposibilitate de a se apăra, într-un loc public, prin distrugerea bunurilor de pe terasa unui magazin unde se aflau mai mulţi consumatori care au fost loviţi la rândul lor de către cei doi inculpaţi şi au fost nevoiţi să se ascundă în locuri apropiate pentru a scăpa de violenţe celor doi inculpaţi), urmările produse (decesul victimei şi tulburarea liniştii publice), precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor (care nu au antecedente penale, au recunoscut parţial comiterea faptei, au colaborat cu organele judiciare, sunt căsătoriţi, inculpatul T.F.G. are un loc de muncă şi copii minori în întreţinere), formează şi convingerea Înaltei Curţi că pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpaţi, orientate sub minimum special prevăzut de lege prin reţinerea justificată a circumstanţelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale fundamentale ocrotite de lege şi regulile de convieţuire socială.

Având în vedere conduita inculpatului T.F.G. după comiterea faptei prin aceea că a lăsat partea vătămată la locul incidentului, participaţia sa penală la comiterea faptelor şi conduita în societate, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor (fiind cunoscut ca o persoană agresivă care îşi impune cu forţa punctul de vedere ajutat şi de conformaţia sa atletică), Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în mod întemeiat, a apreciat că numai executarea pedepsei în regim de detenţie permite o reeducare a inculpatului, permiţând acestora să conştientizeze gravitatea faptelor comise şi să-şi schimbe atitudinea faţă de valorile sociale ocrotite de lege, prin urmare, critica recurentului inculpat este neîntemeiată şi sub acest aspect.

Constatând că nu este incident, pentru motivele arătate anterior, niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 10, pct. 12, pct. 17, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.C.A. şi T.F.G., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2009 la zi.

Având în vedere că recurenţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.F.G. şi S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 84 din 25 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.G. durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2009 la 10 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat T.F.G. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat S.C.A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2709/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2725/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2725/2012. Penal