ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2733/2012
Dosar nr. 1482/88/2011
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 19 august 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 1482/88/2011 s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului L.C. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 864cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului L.C. prin sentinţa penală nr. 38 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin decizia penală nr. 3566 din 05 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus executarea acestei pedepse alături de cea din prezenta hotărâre, urmând să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului L.C.
În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 martie 2011 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul L.A.M. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L.A.M. prin sentinţa penală nr. 64 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Măcin, definitivă prin neapelare la 10 ianuarie 2011 şi a dispus executarea acestei pedepse alături de prezenta hotărâre, urmând să execute o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului L.A.M.
În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2011 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În conformitate cu art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere pe o durată de 6 ani care constituie termen de încercare.
În conformitate cu art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 864 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut în cauză o zi, în cursul urmăririi penale, la 25 martie 2011.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpaţi obiectele folosite la săvârşirea faptei, şi anume: o ţeavă zincată de 103,5 cm, o bâtă din lemn de 73 cm şi o bâtă din lemn de 106,5 cm.
A dispus restituirea către inculpaţii L.C. şi L.A.M. a celorlalte bunuri care au fost reţinute şi care nu au legătură cu obiectul cauzei, şi anume: sabie tip macetă cu lungimea de 75 cm, lama 49 cm, lăţime vârf 9 cm; băţ cu lungimea de 85 cm şi gros de 5 cm; rangă metalică cu lungimea de 67,5 cm; baston telescopic; fes textil; furcă cu coadă de lemn cu lungimea de 150 cm; furcă cu coadă de lemn cu lungimea de 152 cm; ţeavă zincată cu lungimea de 98,5 cm; ţeavă zincată cu lungimea de 98 cm; bâtă sport cu lungimea de 54 cm - grosime vârf 4 cm; briceag cu lungimea de 23,5 cm, mânerul 14 cm; spray paralizant; cască moto de culoare neagră.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a admis pretenţiile părţii civile I.D.
A obligat inculpaţii în solidar, să plătească părţii civile I.D. suma de 3.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume de la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila.
A obligat inculpaţii în solidar, să plătească Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila suma de 1.581,42 RON, sumă ce va fi actualizată la data plăţii în raport de inflaţie şi care reprezintă contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii civile I.D.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de 1.000 RON fiecare în folosul statului cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Între inculpaţii L.C. şi L.A.M., pe de o parte, şi partea vătămată I.D., pe de altă parte, exista de mai mult timp o stare conflictuală care s-a agravat, culminând cu agresiuni între grupurile de prieteni ai acestora.
În seara zilei de 24 martie 2011, martorul C.M. a intrat în serviciul de pază de la Primăria comunei G., iar în jurul orelor 23.45, în zona pieţei, a observat un scuter cu două persoane, recunoscându-i pe partea vătămată I.D. şi C.C., ultimul fiind şi conducătorul motoscuterului. Martorul i-a avertizat pe cei doi că în aceeaşi seară şi în aceeaşi zonă i-a văzut pe fraţii L. şi cunoscând starea conflictuală i-a sugerat părţii vătămate să se grăbească spre casă pentru a nu se întâlni cu cei doi inculpaţi. Din faţa sa şi-a făcut însă apariţia un autoturism condus de unul dintre fraţii L. care se deplasa cu viteză redusă, martorul recunoscându-l pe inculpatul L.A.M. care conducea maşina. Din autovehicul au coborât cei trei inculpaţi, înarmaţi cu corpuri contondente, îndreptându-se spre locul unde se afla victima. Martorul C.C. a fost lovit în zona picioarelor, a căzut, după care s-a ridicat şi a reuşit să fugă, în timp ce partea vătămată I.D. a fost lovită la picioare şi în zona capului până când a căzut cu faţa în jos, în mijlocul străzii.
Loviturile au fost aplicate de toţi cei trei inculpaţi, câteva minute, după care au abandonat victima, martorul C.C. fiind cel care a sesizat autorităţile şi a înlesnit transportarea la spital. Partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean Brăila - Secţia neurochirurgie cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune, traumatism cranio-cerebral acut, fractură epicondilmedial humerus stâng”.
Din raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie 2011 rezultă că partea vătămată I.D. a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, ori posibil prin lovire cu corpuri dure, urmate de cădere pe un plan dur.
Leziunile suferite de victimă au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale fără a i se pune viaţa în primejdie.
În drept, fapta inculpaţilor a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii L.C. şi L.A.M. şi art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.M.
Instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, aplicându-le pedepse de natură a atinge scopul acesteia astfel cum este reglementat prin art. 52 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii L.C. şi L.A.M., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi încetarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, s-a solicitat înlăturarea obligării inculpaţilor de la plata despăgubirilor civile constatându-se că partea vătămată nu mai are pretenţii civile.
În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 160/P din 29 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpaţii L.C. şi L.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 201 din 19 august 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 1482/88/2011, şi prin extindere a efectelor apelurilor, conform art. 373 alin. (1) C. proc. pen., şi cu privire la intimatul inculpat P.M., a fost desfiinţată în parte, sentinţa penală nr. 201 din 19 august 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 1482/88/2011 şi rejudecând a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul L.C. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul L.A.M. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi pentru inculpatul P.M. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul L.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 martie 2011 emis de Tribunalul Tulcea, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului L.A.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 martie 2011 emis de Tribunalul Tulcea, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
S-a luat act că prin împăcarea părţilor, conform art. 132 C. pen., s-a stins acţiunea civilă promovată de partea civilă I.D.
În temeiul art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de 900 RON fiecare şi pe partea vătămată I.D. la plata sumei de 300 RON, în folosul statului cu titlul de cheltuieli judiciare la instanţa de fond.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că loviturile aplicate victimei nu au fost localizate într-o zonă vitală, astfel că intenţia inculpaţilor nu a fost aceea de suprima viaţa părţii vătămate, ci doar de a-i produce leziuni corporale.
Ca atare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. şi ca urmare a împăcării părţilor s-a dispus încetarea procesului penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa criticând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 172 C. proc. pen.
În raport de probele administrate, procurorul a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică, intenţia inculpaţilor fiind aceea de suprima viaţa victimei şi ca atare fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., procurorul a cerut a se constata că în cauză părţile nu s-au împăcat, manifestarea de voinţă a părţii vătămate fiind sub acest aspect, echivocă în condiţiile în care a arătat că „dacă ar exista posibilitatea, eu mi-aş retrage plângerea şi m-aş împăca cu inculpaţii”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul procurorului este fondat pentru următoarele considerente:
Materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţei, aceştia săvârşind infracţiunea de tentativă de omor au forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.
La stabilirea acesteia, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, iar pe de altă parte, actele medicale din care rezultă leziunile suferite de victimă, modalitatea producerii acestora, zonele lezate, dar şi zilele necesare vindecării.
Astfel, în mod constant martorul ocular C.M., în declaraţiile date, arată că în seara zilei de 25 martie 2011, s-a întâlnit cu partea vătămată şi cu martorul C.C., avertizându-i să se îndrepte spre casă întrucât i-a observat pe inculpaţi şi există riscul unei altercaţii. La scurt timp însă, la locul comiterii faptei a oprit un autoturism din care au coborât cei trei inculpaţi, lovind atât martorul, cât şi partea vătămată până când aceasta a fost doborâtă, fiind abandonată în mijlocul străzii.
Fiind aproape de inculpaţi, martorul a observat la aceştia mai multe corpuri contondente alungite, dar şi o bară metalică, inculpaţii lovind la picioare, la cap, „cei trei dezlănţuindu-se, aplicând victimei lovituri peste tot corpul”.
Modalitatea derulării evenimentelor a fost întărită şi de martorul C.C., care însoţea partea vătămată şi care la rândul său a fost lovit.
De altfel, inculpaţii nu au contestat conflictul din data de 25 martie 2011, susţinând însă că nu au lovit partea vătămată în regiunea capului şi că reacţia lor a fost generată de atitudinea victimei care avea asupra sa o sabie.
Afirmaţiile inculpaţilor nu sunt însă susţinute de alte probe, astfel că, în mod corect instanţa de fond, le-a apreciat ca fiind nesincere.
Totodată, partea vătămată susţine că a fost lovită cu nişte pari şi o ţeavă (declaraţie fond), iar în apel nuanţează afirmaţiile în sensul că „în timp ce fugea a fost lovit peste picioare cu o bâtă din lemn, lovitură ce a determinat căderea la sol”.
Din raportul de constatare medico-legală din 14 aprilie 2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Brăila, dar şi din fişa de constatări preliminare rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism acut cu fractură parietală stânga şi plagă contuză vertex, fractură omoplat drept, contuzie cerebrală parietală stângă, fractură perietală stânga; se adaugă echimoze, zone tumefiate, multiple escoriaţii, multiple leziuni.
Rezultă că leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure, ori posibil prin lovire cu corpuri dure, urmate de cădere pe un plan dur.
Examinând conţinutul actelor medicale din care rezultă că parte din leziunile au fost localizate la nivelul capului, că acestea s-au produs prin lovire repetată cu corpuri dure, cu declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate care confirmă că inculpaţii au lovit victima de la o distanţă mică având asupra lor obiecte contondente, inclusiv o bară metalică, Înalta Curte apreciază că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, prevăzând rezultatul faptei lor pe care chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe cale de consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, urmând a fi casată în întregime, iar sentinţa penală va fi casată în parte, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
Sub acest aspect se va avea în vedere faptul că prejudiciul cauzat Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila în sumă de 1.581,42 RON a fost acoperit integral.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 160/P din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va casa decizia şi în parte sentinţa penală nr. 201 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea, numai în ceea ce priveşte latura civilă, constatând recuperat prejudiciul cauzat Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 160/P din 29 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii L.C., L.A.M. şi P.M.
Casează decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 201 din 19 august 2011 a Tribunalului Tulcea, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând, înlătură dispoziţia privind obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Brăila, constatând recuperat prejudiciul cauzat acestei părţi civile.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, L.C., L.A.M. şi P.M. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2738/2012. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250... → |
|---|
