ICCJ. Decizia nr. 2738/2012. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2738/2012
Dosar nr. 5702/110/2009
Şedinţa publică din 10 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208/D din 16 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5702/110/2009 s-a dispus, în baza art. 250 alin. (4) C. pen., condamnarea inculpatului O.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata executării condiţionate, s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1000 alin. (3) şi 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău, către partea vătămată T.I. la plata sumei de 16.039 RON, din care 15.000 RON daune morale şi 1.039 RON daune materiale.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău, la plata următoarelor sume: 372 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, 639 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Podu Turcului şi 2.226,88 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţe laşi.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău, la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău, către partea vătămată T.I., la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul este agent de poliţie şi şef al Postului de Poliţie M., făcând parte din structurile poliţiei judiciare.
În seara zilei de 28 iunie 2009 se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, deplasându-se împreună cu ajutorul agent de poliţie M.M., pe raza mai multor sate din comuna M., pentru efectuarea unor acţiuni de patrulare şi verificare a unităţilor economice.
În jurul orelor 21.30 - 22.00, inculpatul a ajuns la magazinul ce aparţinea SC D. SRL din satul S., aparţinând martorului D.T. şi a intrat în interiorul localului, constatând prezenţa mai multor persoane.
După o scurtă conversaţie, inculpatul a solicitat martorei D.A.M. să-i comunice programul de funcţionare al magazinului, moment în care a intervenit în discuţia celor doi partea vătămată T.I., care s-a apropiat de tejghea spunându-i şefului de post că localul este deschis până la ora 23.00.
Inculpatul a fost deranjat de intervenţia părţii vătămate, cerându-i să se îndepărteze întrucât se află sub influenţa băuturilor alcoolice. Partea vătămată i-a spus, însă, că nu a consumat alcool, după care s-a întors cu spatele, iar inculpatul a făcut doi, trei paşi, ajungându-l din urmă reproşându-i în continuare, că a scuipat pe jos, în direcţia sa, aplicându-i câteva lovituri cu pumnii şi cu picioarele peste spate.
Partea vătămată s-a întors pentru a-i cere explicaţii, fiind lovită din nou de inculpat cu pumnii peste faţă şi abdomen, după care a fost scoasă afară şi urcată în maşina inculpatului.
Pe drum, inculpatul a intenţionat să lase partea vătămată acasă, dar, întrucât părinţii nu erau acasă, au lăsat-o în grija bunicii paterni. La scurt timp partea vătămată a plecat spre casă pe jos, întâlnindu-se cu tatăl său care l-a transportat la Spitalul Podu Turcului, dându-i-se primul ajutor, iar apoi a fost internat o zi la Spitalul de Urgenţă Bacău. În perioada 30 iunie 2008 - 02 iulie 2008 a fost internată la Spitalul Podu Turcului, după care a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă laşi - Clinica ORL (în perioada 03 iulie 2008 - 15 iulie 2008) cu diagnosticul „Policontuzionat prin agresiune”.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit un „traumatism cranio-facial. Sindrom Cohleo vestibular postraumatic. Contuzie forte latero-facială dreapta. Hipoacuzie de percepţie bilaterală, produse prin lovire cu mijloace şi corpuri contondente”.
Leziunile au necesitat, pentru vindecare, 22-23 zile îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului O.G. a fost încadrată în dispoziţiile art. 250 alin. (4) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel partea civilă T.I., partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău şi inculpatul O.G.
Inculpatul O.G. a criticat sentinţa atât sub aspectul laturii penale - susţinând că cercetarea judecătorească la prima instanţă a fost deficitară, incompletă şi superficială - şi ca atare se impune a se aplica principiul in dubio pro reo cu consecinţa pronunţării unei hotărâri de achitare.
Sub aspectul laturii civile a reţinut că pretenţiile formulate de partea civilă sunt nedovedite şi disproporţionate relativ la cheltuielile reale efectuate.
Partea civilă a solicitat desfiinţarea sentinţei şi majorarea cuantumului despăgubirilor, iar partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea sa de la plata prejudiciului.
Prin decizia penală nr. 39 din 14 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpatul O.G. şi de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău împotriva sentinţei penale nr. 208/D din data de 16 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău, doar cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, a greşitei obligări a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic de Urgenţă laşi, a dispunerii actualizării sumei la care au fost obligaţi către partea civilă Spitalul Podu Turcului, judeţul Bacău, şi cuantumului sumelor la care au fost obligaţi cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă T.I. şi a aplicării dispoziţiilor art. 1003 C. civ.
A desfiinţat sentinţa penală apelată sub aceste aspecte, a reţinut cauza spre rejudecare şi în consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării a infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (4) C. pen., în infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza finală C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, a fost condamnat inculpatul O.G., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.500 RON.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Potrivit art. 82 C. pen. a fixat un termen de încercare de 1 an.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
A respins cererea părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă laşi de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi, pe cale de consecinţă, a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.226,88 RON, actualizată la data executării, către această parte civilă.
A înlăturat dispoziţia de plată actualizată a sumei de 639 RON, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă Spitalul Podu Turcului, judeţul Bacău.
A redus cuantumul sumelor la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă T.I., după cum urmează:
- de la suma de 1.039 RON, cu titlul de daune materiale, la suma de 250 RON;
- de la suma de 15.000 RON, cu titlul de daune morale, la suma de 300 RON.
A înlăturat din temeiul în drept al obligării inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, către partea civilă T.I., a prevederilor art. 1003 C. civ.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă T.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta parte civilă să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, şi ca urmare loviturii cu pumnul aplicate de inculpat părţii vătămate, aceasta a suferit leziuni constând doar în tumefacţia temporo-mandibulară dreapta, leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Celelalte leziuni constatate nu au legătură cu fapta comisă de inculpat şi ca atare încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
Faptul că, urmare acţiunii inculpatului, partea vătămată a suferit doar leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, rezultă din declaraţia bunicii părţii vătămate T.L.; declaraţia martorei C.V., sora tatălui părţii vătămate, care se afla la locuinţa bunicii inculpatului şi care a fost cea care l-a întâmpinat pe inculpat în momentul în care acesta a venit să o predea pe partea vătămată; faptul că partea vătămată a fost externată de la Spitalul de Urgenţă al Judeţului Bacău în aceeaşi zi, din 29 iunie 2008 şi că nu acuza nici o afecţiune de natură O.R.L., motiv pentru care nici nu a fost necesară investigarea acestuia la secţia de specialitate (în acest sens fiind adresadin data de 17 februarie 2011 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău); traseul parcurs de partea vătămată la unităţile sanitare şi modul în care s-a procedat la internarea sa; astfel, după externarea de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, în aceeaşi zi a internării, s-a internat din proprie iniţiativă la spitalul privat din Podu Turcului, apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă laşi; ori dacă cu adevărat partea vătămată ar fi suferit leziunile pretinse şi reţinute în certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, cu certitudine ar fi fost menţinută internarea la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, sau, dacă se impunea, primea bilet de trimitere de la această unitate sanitară către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă laşi sau altă unitate de specialitate; raportul de expertiză medico-legală din data de 08 iulie 2011 şi suplimentul acestuia din data de 15 septembrie 2011, întocmite de Institutul de Medicină Legală laşi, avizul din data de 16 noiembrie 2011 al Comisiei de Avizare şi Control din cadrul acestei instituţii medico-legale şi avizul din data de 30 ianuarie 2012 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.
Apelantul-inculpat a făcut o operaţiune de imobilizare a părţii vătămate şi a încercat să justifice necesitatea imobilizării părţii vătămate, susţinând, într-o variantă, că acesta practica în bar lovituri de carate, într-o altă variantă, arătând că a utilizat forţa, dar numai atât cât a fost necesar, pentru imobilizarea şi conducerea părţii vătămate întrucât devenise recalcitrantă, iar într-o altă variantă, deoarece a apreciat, în momentul în care partea vătămată a mers la bar să ia sticla cu bere, că acesta intenţiona să-l lovească.
Din examinarea probelor administrate, depoziţiile martorilor: D.A., P.D.C., H.M., D.I.C. şi D.T., instanţa de apel a constatat că niciuna dintre aceste variante nu este adevărată, situaţia de fapt fiind cea prezentată mai sus, astfel că în mod corect au fost înlăturate declaraţiile martorilor audiaţi la cererea inculpatului, depoziţiile acestora necoroborându-se cu probele analizate mai sus.
Pentru a justifica comportamentul său agresiv, inculpatul a sancţionat-o contravenţional pe partea vătămată, aplicându-i acesteia, prin procesul-verbal din data de 28 iunie 2008, sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 200 RON, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 3 lit. b) din Legea nr. 61/1991.
În fapt, în procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că la data de 28 iunie 2008, orele 23.00, se afla în incinta barului SC D. SRL unde avea un comportament recalcitrant şi turbulent chiar şi de faţă cu organele de poliţie, adresând cuvinte vulgare, obscene, „gesturi obscene şi scuipături” tulburând liniştea publică.
Ori, se impune a se arăta că toate aceste susţineri privind comportamentul părţii vătămate au fost infirmate ulterior.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 558 din data de 05 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, aşa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 606 din data de 09 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admisă plângerea contravenţională formulată de petentul-contravenient T.I. şi a fost anulat procesul-verbal de sancţionare contravenţională.
Apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, chiar şi în condiţiile în care se impunea a se lua măsuri şi ar fi fost necesară conducerea la sediul poliţiei a celor care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii, pentru folosirea forţei, este necesar ca persoana turbulentă să nu respecte dispoziţiile date de poliţist (art. 31 lit. b) din aceeaşi lege); apoi, acesta este îndreptăţit să folosească forţa, dar folosirea mijloacelor prevăzute de lege „nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive”.
În cauza dedusă judecăţii nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi periclitat viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale şi cu atât mai puţin faptul că, prin comportamentul acesteia, ar fi justificat lovirea directă cu pumnul şi că mijlocul folosit de inculpat nu a depăşit nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea pretinsei acţiuni agresive a părţii vătămate.
Printre atribuţiile principale ale Poliţiei Române, aşa cum sunt prevăzute de art. 26 din Legea nr. 218/2002, sunt şi acelea de a apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii, de a aplica măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii, etc.
În barul în care se afla partea vătămată, despre care inculpatul pretinde că avea un comportament recalcitrant şi turbulent chiar şi de faţă cu organele de poliţie, adresând cuvinte vulgare, obscene, „gesturi obscene şi scuipături” tulburând liniştea publică, aşa cum s-a reţinut în procesul-verbal de sancţionare contravenţională, încheiat chiar de inculpat, se afla la ora 23.00, martora D.A., care îndeplinea şi funcţia de barman, P.D.C., care este verişoara martorei D.A., inculpatul care şi acesta este văr cu D.A. şi martorii H.M. şi D.I.C.
Ori, din declaraţiile date de aceşti martori niciunul nu a susţinut că partea vătămată ar fi avut un comportament recalcitrant şi turbulent, astfel că nu se impunea intervenţia inculpatului în calitate de poliţist.
S-a mai susţinut, dată fiind şi data eliberării certificatului medico-legal de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, că leziunile prezentate de partea vătămată ar fi putut rezulta printr-o corecţie aplicată de tatăl părţii vătămate, sau de la o agresiune din partea altei persoane.
Ori, din probele administrate în cauză rezultă că leziunile au fost produse prin acţiunea violentă, lovire cu pumnul, a inculpatului din seara de 28 iunie 2008, iar nu de alte persoane.
În motivele de apel s-a mai susţinut că acţiunea inculpatului a fost conformă practicii poliţieneşti a imobilizării părţii vătămate, determinat de comportamentul violent al acesteia şi că acest fapt a fost confirmat de organele de control din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău.
Cât priveşte comportamentul violent al părţii vătămate, din probele administrate, inclusiv hotărârile judecătoreşti prezentate mai sus, prin care a fost anulat procesul-verbal de sancţionare contravenţională, un astfel de comportament nu a fost dovedit.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de apel a apreciat că se impune respingerea cererii formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă laşi precum şi înlăturarea dispoziţiei de plată actualizată a sumei de 639 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
De asemenea, s-a apreciat că se impune şi reducerea despăgubirilor acordate părţii civile prin raportare la trauma fizică şi psihică concretă suferită de partea civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiţionată a executării acestuia.
Hotărârile pronunţate în cauză au fost atacate şi de inculpat, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9, 18 şi 12 C. proc. pen., dar şi partea civilă T.I. şi de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.
În motivele scrise de recurs şi în susţinerea orală recurentul inculpat a arătat că, deşi instanţa a reţinut că partea vătămată a profitat de incidentul din bar, totuşi a păstrat soluţia de condamnare, ceea ce, în opinia apărării constituie o contradicţie între expozitiv şi dispozitivul deciziei recurate.
Apărarea a solicitat a se constata că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi că instanţele au reţinut o gravă eroare de fapt, ceea ce a determinat pronunţarea unei hotărâri de condamnare nelegală.
Probele care au fundamentat actul de sesizare al instanţei au fost înlăturate în cadrul cercetării judecătoreşti astfel că se impune achitarea inculpatului, făcându-se referire la dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), d) şi e) C. proc. pen.
Corelativ soluţiei de achitare se impune - în opinia apărării - respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Infracţiunea de purtare abuzivă presupune existenţa a două componente: situaţia premisă şi conţinutul constitutiv al faptei.
Situaţia premisă, în structura infracţiunii de purtare abuzivă, constă în prealabila existenţă a unui serviciu în cadrul căruia îşi exercită atribuţiile funcţionarul care comite purtarea abuzivă. Infracţiunea nu poate fi concepută fără această situaţie premisă, care se răsfrânge asupra calităţii făptuitorului, la infracţiunea de purtare abuzivă subiectul activ nemijlocit fiind calificat.
Elementul material constă fie în întrebuinţarea de expresii jignitoare, fie în acţiunea de lovire sau de comitere a altor violenţe.
Infracţiunea de purtare abuzivă este mai gravă dacă fapta se realizează prin loviri sau alte violenţe, prin aceasta înţelegându-se infracţiunea de lovire, astfel cum este prevăzută în art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen.
În această modalitate purtarea abuzivă absoarbe în conţinutul ei faptele de lovire sau alte violenţe.
Dacă făptuitorul provoacă o vătămare a integrităţii corporale a persoanei, infracţiunea de purtare abuzivă intră în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală sau de vătămare corporală gravă.
În cauza dedusă judecăţii, materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti - în fond şi în apel - demonstrează vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiei I.G.P.R. din 11 aprilie 2005 inculpatul făcea parte din structurile poliţiei judiciare, îndeplinind funcţia de agent de poliţie şi şef al Postului de Poliţie M.
În data de 28 iunie 2008 se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, însoţit fiind de ajutorul agent de poliţie M.M., cu care a efectuat mai multe acţiuni de patrulare în zonele arondate.
În jurul orelor 21.30-22.00, inculpatul, însoţit fiind de martorul M.M., au intrat în incinta localului ce aparţinea SC D. SRL, inculpatul cerând lămuriri martorei D.A. cu privire la programul de funcţionare.
În discuţiile purtate a intervenit şi partea vătămată, căreia inculpatul i-a cerut să se îndepărteze deoarece se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Partea vătămată s-a întors să plece, moment în care inculpatul i-a reproşat că a avut o atitudine necorespunzătoare, scuipând pe jos, dându-i câteva lovituri cu pumnii şi picioarele peste spate.
În timp ce partea vătămată s-a întors pentru a cere explicaţii, inculpatul a lovit-o din nou de câteva ori, cu pumnii şi palmele peste faţă şi abdomen, după care victima a fost lăsată de inculpat în grija bunicii paterne.
În aceeaşi seară, partea vătămată a fost internată o zi la Spitalul de Urgenţă Bacău, iar ulterior la Spitalul Podu Turcului (30 iunie 2008 - 02 iulie 2008) după care a fost internată în Spitalul Clinic laşi - Clinica ORL (03 iulie 2008 - 15 iulie 2008) cu diagnosticul „Policontuzionat prin agresiune”.
Modul în care s-au derulat evenimentele în bar rezultă din declaraţiile martorilor care au perceput direct sau indirect faptele.
Relevantă este declaraţia martorului ocular D.A.M. care îşi păstrează - sub aspectele esenţiale ale cauzei - declaraţiile date în faza de urmărire penală afirmând că era în bar iar inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii în spate, faţă şi stomac. Aceleaşi aspecte sunt relatate şi de martora Popescu Cosmina dar şi de H.M. şi D.I.C., prezenţi şi ei la bar în momentul producerii incidentului.
Nu se poate reţine -astfel cum susţine recurentul inculpat-existenţa unor contradicţii între declaraţiile martorilor dat fiind faptul că, pentru aspectele esenţiale ale cauzei, relatările lor coincid sau se completează reciproc.
Cât priveşte leziunile suferite de partea vătămată, ca urmare a activităţii ilicite a inculpatului, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentaţia instanţei de apel în sensul că inculpatul a lovit partea vătămată în zona temporo-mandibulară dreapta, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
În sprijinul acestei concluzii sunt actele medicale existente la dosarul cauzei, inclusiv concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din data de 30 ianuarie 2012, din care rezultă că leziunile suferite de victimă au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, toate celelalte leziuni descrise în certificatul medico-legal iniţial neavând legătură de cauzalitate cu fapta comisă de inculpat.
Ca atare, rezultă fără dubiu, că inculpatul a lovit partea vătămată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, cauzându-i acesteia leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile îngrijiri medicale, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.
Pe cale de consecinţă, criticile inculpatului circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen., sunt neîntemeiate.
Recursul părţii responsabile civilmente este nefondat în condiţiile în care inculpatul a comis fapta în timpul serviciului, ceea ce atrage răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său.
În fine, sub aspectul laturii civile instanţa de apel a înlăturat corect obligarea inculpatului de la plata cheltuielilor de spitalizare, urmând ca acesta să acopere prejudiciul material şi moral dovedit, ce a fost cauzat victimei infracţiunii.
În ceea ce priveşte recursul declarat de procuror, circumscris cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat.
Pedeapsa - ca sancţiune penală - este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii. Nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune.
Dar pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de încriminare, ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea; elastică şi divizibilă, reparabilă; moralizatoare; sigură; să nu ofenseze bunele moravuri.
Lipsa uneia sau alteia dintre calităţile enunţate face ca pedeapsa să nu-şi poată atinge scopul.
În ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporţionalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiţie. A proporţiona cât mai desăvârşit pedeapsa înseamnă a realiza o cât mai perfectă justiţie.
Între infracţiune şi pedeapsă există un nexum indiscutabil, atât în concepţia abstractă a normei penale, cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de infracţiune, într-o relaţie de efect şi cauză.
Infracţiunea comisă trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior, şi anume: a) în sfera juridică infracţiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin lovirea unui drept, interes sau situaţie juridică proteguită; b) în sfera morală infracţiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în dezaprobarea faptului comis şi în nevoia de a reacţiona contra făptuitorului; c) în sfera socială, infracţiunea comisă face să se nască o nelinişte, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi săvârşite de acelaşi autor. În cauza de faţă infracţiunea de purtare abuzivă are ca obiect juridic special, relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, care implică o comportare corectă şi demnă a funcţionarilor publici, dar şi a celorlalţi funcţionari faţă de persoanele cu care aceştia intră în legătură în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Legea sancţionează infracţiunea de purtare abuzivă prevăzură de art. 250 alin. (3) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, fiind lăsată la latitudinea judecătorului alegerea uneia dintre cele două pedepse principale şi mai apoi stabilirea cuantumului în raport de circumstanţele reale şi personale ale autorului faptei.
Corelând relaţiile sociale lezate cu fapta inculpatului, posibilitatea reală a acestuia de a evita conflictul cu partea vătămată şi de a-şi exercita atribuţiile de serviciu în limitele legii, cu datele personale ale acestuia, nefiind cunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine corespunzătoare în societate anterior săvârşirii infracţiunii, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea pedepsei principale a amenzii, dar cu majorarea acesteia într-un cuantum care să reflecte în concret gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 39 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău.
Va casa în parte decizia şi în parte sentinţa, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, majorând pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. de la 2.500 la 20.000 RON amendă penală.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.
Va înlătura din decizie dispoziţiile art. 81, 82 şi 83 C. pen.
În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.
Văzând şi dispoziţiile art. 189-191 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr. 39 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi, în rejudecare:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O.G. pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. de la 2.500 RON la 20.000 RON amendă penală.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 631 C. pen.
Înlătură din dispozitivul deciziei atacate dispoziţiile art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul Parchetului.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.G., de partea civilă T.I. şi de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă şi recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2733/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2739/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
