ICCJ. Decizia nr. 2736/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 53 din 14 septembrie 2011, Tribunalul Sălaj a obligat inculpatul B.N.M. să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A., părții civile H.L.R., suma globală de 65.000 RON, reprezentând daune materiale și morale.
A obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A., să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Zalău, suma de 447,56 RON, părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, suma de 7.647,67 RON și părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Sălaj, suma de 363 RON, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport, asistență medicală și spitalizare a victimei N.G.B.
A constatat că inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care s-a soluționat latura penală a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 14 septembrie 2011, Tribunalul Sălaj a condamnat inculpatul minor B.N.M. în baza art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 3201C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
La primul termen de judecată, inculpatul B.N.M., a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu și dorește să fie judecat în baza probelor aflate la dosar, pentru a beneficia de prevederile art. 3201C. proc. pen., privind reducerea limitelor legale de pedeapsă.
Pe de altă parte, apărătorul părții vătămate H.L.R., mama victimei N.G.B. a arătat, în prezența acesteia, că partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 15.000 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 350.000 RON, cu titlu daune morale, conform înscrisului depus la dosar, rezervându-și dreptul de a propune și alte mijloace de probă, pe parcursul procesului.
în acest context, instanța a admis cererea de disjungere a laturii civile a cauzei și în urma disjungerii, s-a format prezentul dosar, având ca obiect soluționarea laturii civile procesului penal.
în ședința din 14 septembrie 2011, partea civilă H.L.R. și-a precizat pretențiile în sensul că înțelege să solicite de la inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, o sumă globală, respectiv cele două sume adunate (365.000 RON), cu titlu de daune materiale și morale.
Prin adresa din 10 iunie 2011, Serviciul de Ambulanta Județean Sălaj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 363 RON. Prin adresa din 30 mai 2011 Spitalul Județean de Urgență Zalău s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 447,56 RON.
Prin adresa din data de 09 iunie 2011 Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7.647,67 RON.
S-a reținut că, daunele materiale constau în cheltuielile generate de deplasarea părții vătămate H.L.R. la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, unde fiul său, victima N.G.B. a fost internat în perioada 25 aprilie 2011-01 mai 2011, după care a decedat și cheltuielile de înmormântare.
S-a mai reținut că întinderea despăgubirilor nu poate fi una nelimitată sau exagerată, atâta vreme cât prejudiciul nu mai poate fi reparat sau compensat în totalitate. Obligarea persoanei răspunzătoare la despăgubiri exorbitante, cu mult peste posibilitățile sale materiale de onorare, așa cum se pretinde în speță, respectiv suma globală de 365.000 RON, ar fi lipsită de finalitate și s-ar transforma într-o nouă pedeapsă, de ordin pecuniar, pentru inculpat iar pentru partea vătămată ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
Pe de altă parte, instanța a constatat însă că, așa cum rezultă și din considerentele sentinței penale nr. 52/2011, săvârșirea infracțiunii a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului B.N.M., așa încât față de toate aceste aspecte, apreciază că obligarea acestuia, în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A., la plata unei sume globale de 65.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând daune materiale și morale, către partea civilă H.L.R., mama victimei N.G.B., reprezintă o reparație compensatorie rezonabilă, raportat la circumstanțele cauzei.
Referitor la despăgubirile față de unitățile medicale care s-au constituit părți civile în proces, instanța le-a admis în totalitate așa cum s-a solicitat, pe baza actelor doveditoare depuse la dosar.
împotriva soluției instanței de fond, în termen legal, au declarat apel partea civilă H.L.R. și inculpatul B.N.M.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata în întregime a sumelor cu care s-a constituit parte civilă în fața instanței de fond respectiv, 15.000 RON daune materiale și 350.000 RON cu titlu de daune morale, întrucât a suferit un grav prejudiciu în urma infracțiunii comise de apelant, pierzându-și unicul fiu.
Inculpatul a solicitat diminuarea daunelor materiale și morale la care a fost obligat, arătând că au fost probate doar pretenții cu cheltuielile de înmormântare în sumă de 4.000 RON, iar în privința daunelor morale acestea sunt excesive, familia inculpatului neavând de unde să le achite.
Prin decizia penală nr. 206/A din 24 noiembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă H.L.R., împotriva sentinței penale nr. 53 din 14 septembrie 2011 a Tribunalului Sălaj pe care a desființat-o sub aspectul laturii civile.
A obligat inculpatul B.N.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. să achite părții civile H.L.R. suma de 15.000 RON daune materiale și 200.000 RON daune morale.
A obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite părții civile H.L.R. suma de 2.500 RON cheltuieli judiciare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins ca nefondat apelul inculpatului B.N.M., împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Cu privire la apelul părții civile instanța de apel a apreciat în legătură cu modul de soluționare a laturii civile, că soluția Tribunalului Sălaj este netemeinică, nefiind argumentată prin prisma legislației europene, care permitea acordarea în favoarea părții civile a unor sume "în echitate", care să compenseze atât daunele materiale cât și cele morale suferite de pe urma infracțiunii comise de inculpat.
S-a reținut în privința daunelor morale că cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C. civ., care folosesc termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
A mai reținut că în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat care să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Mai mult, s-a reținut că prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului".
De asemenea s-a reținut că despăgubirile solicitate au fost considerate întemeiate cu scopul de a alina suferința pricinuită părinților, prin moartea victimei, care au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fiului - astfel că daunele morale în cuantum de 200.000 RON vor reprezenta o compensare a prejudiciului moral suferit. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 RON instanța de apel a apreciat că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
Așa fiind, instanța de apel a apreciat că suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părții civile în condițiile în care victima a fost înmormântată potrivit obiceiului locului, sens în care s-au depus la dosar acte din care rezultă că a fost îmbrăcată cu haine noi, s-a organizat o masă de pomană la care au fost servite alimente, băuturi alcoolice, că aceasta era singurul copil al familiei părții civile, iar în urma decesului acestuia, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul instanței de apel, mama în vârstă de 45 de ani este evident că nu mai poate avea alți copii, iar în prezent suferă de o stare depresivă pentru care urmează tratament medicamentos, precum și de o hemipareză dreaptă.
Instanța de apel cu privire la apelul inculpatului a apreciat că este nefondat întrucât, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C. proc. pen.).
Prin stabilirea daunelor materiale în cuantum de 15.000 RON Curtea de Apel Cluj a reținut că acesta se încadrează într-un un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit.
Mai mult, a reținut că în practica instanței supreme, nu a identificat vreo speță, în care la obligarea inculpatului către partea civilă să se țină cont de posibilitățile materiale - ale acestuia la repararea prejudiciului.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.N.M. și părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. au solicitat reducerea cuantumului daunelor materiale și morale.
Examinând hotărârile atacate atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată ca fiind nefondate recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Cu privire la daunele materiale acordate în cuantum de 15.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, a pomenii organizate în memoria victimei în mod corect, s-a apreciat prin hotărârea atacată că nu sunt exagerate care să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, ci a fost stabilit potrivit legislației europene cu atât mai mult cu cât s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Mai mult, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, partea civilă are posibilitatea să obțină rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia, precum și caracterul rezonabil al cuantumului. în speță, din actele depuse la dosar rezultă că în vederea organizării înmormântării victimei, partea civilă a achiziționat produse alimentare, de panificație, băuturi alcoolice, haine noi pentru victimă, sicriu, care se ridică la suma de 15.000 RON.
Cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ceea ce privește daunele materiale, iar nu și cele morale, care sunt stabilite de instanțele învestite cu judecarea fondului în urma propriului proces de apreciere a tuturor circumstanțelor cauzei, și numai în măsura în care se constată existența unei grave erori de fapt sub aspectul laturii civile, concretizată într-o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între probele administrate și cele reținute de instanțele inferioare.
Or, în speță nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. în condițiile în care se critică reducerea în apel a cuantumului daunelor morale ce i-au fost acordate de prima instanță, întrucât stabilirea prejudiciului moral suferit în urma morții victimei și cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, neputând fi pus în discuție în calea de atac a recursului.
Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N.M. și de părțile responsabile civilmente B.R. și B.A. împotriva deciziei penale nr. 206/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat și recurentele părți responsabile civilmente au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2767/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2740/2012. Penal → |
|---|
