ICCJ. Decizia nr. 2767/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 155 din 09 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 emisă de Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani.
S-a dispus transferarea condamnaților K.I., K.M., și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedepsele condamnaților perioada executată de fiecare dintre aceștia de la 18 iulie 2010 la zi.
S-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 320 RON să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței în data de 22 decembrie 2011 sub nr. 10960/2/2011, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011, emisă de Tribunalul Județean Zala, privind pe persoanele condamnate K.I., K.M. și K.L. și transferarea acestora într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Prin adresa din 15 noiembrie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 rep., cererea formulată de Ministerul Ungar al Justiției prin care s-a solicitat transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M., în prezent deținute în Penitenciarul Kalocsa din Republica Ungaria și K.L., în prezent deținut în Penitenciarul Sopronkohida din Republica Ungaria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de autoritățile ungare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarațiile prin care persoanele condamnate au consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
în urma verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresele din data de 12 decembrie 2011, următoarele:
- K.L. (fost G.);
- K.I.;
- K.M.;
Din adresele din 07 decembrie 2011, din 07 decembrie 2011, din 12 decembrie 2011 ale Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte au rezultat următoarele: numitul K.L. este cetățean român și este titularul pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Covasna la data de 06 noiembrie 2000; numita K.I. este cetățean român și este titulara pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Covasna la data de 25 octombrie 2001 și numita K.M. este cetățean român și este titulara pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Covasna la data de 22 ianuarie 2003.
S-a constatat astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011, emisă de Tribunalul Județean Zala, numiții K.I., K.M. și K.L., au fost condamnați la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 321 alin. (1)-(3) lit. c) din C. pen. Ungar.
Sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, cu modificările cuprinse în decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011, emisă de Tribunalul Județean Zala a rămas definitivă la data de 03 iunie 2011, astfel încât este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare că numiții K.I., K.M. și K.L., au fost reținuți din data de 18 iulie 2010 până la data de 21 iulie 2010, iar din data de 21 iulie 2010 au fost arestați preventiv. Din conținutul deciziei penale a rezultat că durata condamnării se împlinește la data de 17 iulie 2014. în consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
în fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că K.I., K.M. și K.L. au săvârșit o infracțiune de tâlhărie.
Astfel, în data de 18 iulie 2010 K.I., K.M. și K.L. au pătruns fără drept în locuința părții vătămate G.F. din localitatea N. unde prin acte de violență - lovituri cu pumnul la nivelul capului - i-au sustras o geantă de culoare neagră. în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare până la opt zile de îngrijiri medicale
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numiților K.I., K.M. și K.L. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, aflate în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform proceselor-verbale din data de 09 august 2011 și procesului-verbal din data de 25 august 2011, numiții K.I., K.M. și K.L. au consimțit la transferarea lor într-un penitenciar din România fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor consemnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din analiza actelor dosarului, Curtea de Apel a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere prevăzute de art. 131 și condițiilor pentru transfer prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanelor condamnate le-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanelor condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoaștere sentinței penale din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 emisă de Tribunalul Județean Zala.
Având în vedere că prin sentința penală de condamnare autoritățile judiciare ungare nu au precizat expres exercițiul căror drepturi le este interzis condamnaților ca pedepse accesorii pe durata executării pedepsei, Curtea a solicitat relații suplimentare. Din răspunsul trimis de către autoritatea centrală a statului de condamnare, Curtea a apreciat că pedepsele accesorii aplicate condamnaților prevăzute în C. pen. al Ungariei însoțesc de drept pedeapsa închisorii, însă a dispus recunoașterea doar a celor care sunt compatibile cu legislația română, respectiv cele menționate în art. 62 alin. (2) lit. b)-d), care s-ar circumscrie pedepselor accesorii prev. de art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. român.
De asemenea, având în vedere că persoanele condamnate sunt cetățeni români, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, fiecare dintre condamnați mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, au consimțit să fie transferați pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legii române, Curtea a dispus transferul persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.
întrucât condamnații au fost reținuți în perioada 18 iulie 2010-21 iulie 2011 și arestați din data de 21 iulie 2011, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republic., a dedus perioada executată până în acest moment, de la 18 iulie 2010 la zi, pentru fiecare condamnat în parte.
Față de dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 169 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, invocând cazul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. în acest sens s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 195 C. proc. pen., în condițiile în care, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012 a dispus transferul și în vederea executării pedepselor accesorii dispuse prin hotărârea statului de condamnare, arătându-se că în cauză nu era incidență procedura îndreptării erorii materiale.
Pe de altă parte s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a recunoscut doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, în cauză impunându-se recunoașterea în integralitate a sentinței statului de condamnare și conversiunea pedepselor accesorii.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen. înalta Curte constată că recursul este întemeiat.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin sentința penală nr. 155 din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel București a dispus transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. numai în vederea executării pedepsei principale de câte 4 ani închisoare.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, în temeiul art. 195-196 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței, în sensul că se dispune transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare și a pedepselor accesorii aplicate fiecărui condamnat constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani. S-a arătat că, de vreme ce prin hotărâre s-a recunoscut în integralitate sentința penală pronunțată în străinătate cu privire la pedepsele principale și accesorii, omisiunea precizării transferului condamnaților și pentru executarea pedepselor accesorii constituie o vădită eroare materială.
înalta Curte reține că în procedura reglementată de dispozițiile art. 195 C. proc. pen. se îndreaptă erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural. Astfel cum s-a statuat în doctrina dar și în practica judiciară, evidența erorii se traduce prin lipsa oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei convingeri.
înalta Curte reține, de asemenea, că simpla recunoaștere a unei hotărâri nu conduce la transferul în vederea executării hotărârii, exact în condițiile în care aceasta a fost pronunțată în străinătate, instanța trebuind să analizeze ulterior, conform art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este compatibilă cu legislația română, în caz contrar putând dispune adaptarea acestei pedepse la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.
Ca atare, existența acestui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepsei, exclude posibilitatea calificării omisiunii instanței de a dispune transferul și în vederea executării pedepselor accesorii ca pe o evidentă eroare materială, aceasta cu atât mai mult, cu cât, în cauză, era aplicabilă procedura conversiunii condamnării, reglementată de dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată.
în acest sens se constată că prin sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 emisă de Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L., cu interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioadă de 4 ani.
Din relațiile înaintate de către autoritățile ungare, rezultă că, în conformitate cu art. 62 C. pen. al Ungariei, orice persoană condamnată la închisoare cu executare pentru o infracțiune cu premeditare este privat de următoarele drepturi civile: interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în nici un referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nici o funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, de a nu promova la nici un rang militar, de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale.
Ca atare, doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea de condamnare a cetățenilor români K.I., K.M. și K.L. se regăsesc și în legislația română, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) se impunea conversiunea pedepselor accesorii aplicate, în pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
în raport de aceste considerente, apreciind că procedura prev. de art. 195 nu era incidență în cauză, omisiunea instanței neputând fi calificată că o eroare materială evidentă, înalta Curte va admite recursul parchetului, va casa în parte, sentința penală nr. 155 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale, și rejudecând:
Va recunoaște sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 emisă de Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L. și la toate pedepsele accesorii aplicate acestora, respectiv în interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare populară, în nici un referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu accepta nici o funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice, de a nu promova la nici un rang militar, de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale pe o perioadă de 4 ani.
Și sub acest aspect critica parchetului este întemeiată, instanța de fond făcând referire și, implicit recunoscând doar o parte din pedepsele aplicate prin hotărârea de condamnare (interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor, comisiilor de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice).
Va dispune transferarea condamnaților K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Va dispune conversiunea pedepselor accesorii anterior recunoscute, în pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., fiind astfel interzise condamnaților K.I., K.M. și K.L. dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcției implicând exercițiul autorității de stat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, apreciind că, sub celelalte aspecte, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 320 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2736/2012. Penal → |
|---|
