ICCJ. Decizia nr. 2741/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 303 din 24 august 2011 Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul B.M.T., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare.
în baza art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată rap. la art. 3201alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.
A contopit pedepsele aplicate și în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, anume 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pe o durată de 3 ani și 6 luni, care reprezintă termenul de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea pistolului marca "G.", model XX, calibru 4,5 mm.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că la sfârșitul lunii octombrie 2009 inculpatul a introdus, fără drept, pe teritoriul României, prin punctul de trecere frontieră Nădlac, un pistol cu aer comprimat marca "G.", model XX, calibru 4,5 mm, iar ulterior introducerii în țară a armei neletale, supusă autorizării, a deținut-o fără drept.
Această situație de fapt a fost reținută în baza următorului probatoriu administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție la 13 noiembrie 2009; declarațiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică din data de 13 mai 2010, factura fiscală pro-forma din data de 24 septembrie 2008 și declarațiile inculpatului.
în drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 respectiv de art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată.
Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., acesta precizând că înțelege să uzeze de procedura învederată în sensul că recunoaște faptele și dorește ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește situație în care în conformitate cu prevederile art. 3201alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la ascultarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmările acestora, împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale) precum și disp. art. 3201alin. (7) C. proc. pen. astfel că prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, scopul acestora va fi atins.
în privința modalității de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei în regim de detenție, alegându-se ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, inculpatul B.M.T. criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie, solicitând în principal achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. pentru fapta prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) pentru fapta prev. de art. 1361din Legea nr. 295/2004, iar în subsidiar, redozarea pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de către inculpatul B.M.T., a desființat în parte, în latură penală, sentința penală nr. 303 din 24 august 2011 a Tribunalului Dâmbovița și a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 lună închisoare.
A reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune la 1 an și 3 luni închisoare.
A reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1361(în prezent 134) din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și, în consecință, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală de 500 RON.
în baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
A menținut dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. și a fixat un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Instanța de apel a reținut raportat la disp. art. 3201C. proc. pen. că inculpatul nu poate solicita achitarea sa într-o cale de atac, acest aspect fiind și mai evident odată cu modificarea alin. (4) al art. 3201prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, care prevede că instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.M.T., Curtea de Apel Ploiești a constatar că instanța de fond a redus pedepsele nu cu 1/3 a limitelor, așa cum prevăd art. 3201C. proc. pen., ci cu mult sub limita redusă, fără a face aplicarea disp. art. 74-76 C. pen. astfel că s-a apreciat că singura soluție pentru îndreptarea hotărârii instanței de fond este reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. și reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru a fî pronunțate pedepse legale și a menținut modalitatea de executare și celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.M.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. a solicitat casarea hotărârii atacate reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că, inculpatul B.M.T. în ziua de 24 septembrie 2008 a achiziționat dintr-un magazin din Spania un pistol cu aer comprimat marca "G.", model XX, calibru 4,5 mm, armă pe care a introdus-o, fără drept, pe teritoriul României la sfârșitul lunii octombrie 2009, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, deținând-o fără drept, respectiv fără a avea autorizările necesare - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 respectiv de art. 1361din Legea nr. 295/2004 modificată.
Criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepselor, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului B.M.T. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.
De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect, raportat la natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor s-a reținut, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 C. pen. și a redus pedepsele sub minimul prevăzut de lege și a menținut modalitatea de executare prevăzută de art. 81 C. pen. procedându-se la o judicioasă individualizare dând dovadă de suficientă clemență la stabilirea pedepsei inculpatului apelant, astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare stabilită este în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea acestuia.
în consecință, față de toate aceste considerente înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare aplicată a fost just individualizată, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.M.T. împotriva deciziei penale nr. 4 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2740/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2730/2012. Penal → |
|---|
