ICCJ. Decizia nr. 2728/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 61 din 11 aprilie 2012 Tribunalul Tulcea a dispus:
- în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201C. proc. pen. condamnarea inculpatului M.I.A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și a interzis pe o durată de 4 ani drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201C. proc. pen. condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
- în baza art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic. art. 3201C. proc. pen. condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o până la maximul de 13 ani și 4 luni închisoare.
în conformitate cu art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
în conformitate cu art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, de la 18 ianuarie 2012, la zi.
A constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
în conformitate cu art. 348 și art. 109 C. proc. pen. a dispus restituirea către părțile vătămate Ș.A., P.M. și Ș.M.G. a celor trei telefoane mobile (sustrase de inculpat) și atașarea la dosar, ca mijloc de probă, a celorlalte obiecte înaintate instanței, conf. procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.
în conformitate cu art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30 RON.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
în conformitate cu art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească în folosul statului suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 9/P/2012 din 06 martie 2012, verificat sub aspectul legalității și al temeiniciei, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 174 alin. (1) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen., reținându-se că în noaptea de 5 din 6 ianuarie 2012, pe fondul consumului exagerat de alcool și a unor neînțelegeri anterioare, a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei Ș.I. din comuna M., sat V., jud. Tulcea, a agresat-o fizic doborând-o la pământ, lovind-o cu capul de un grilaj metalic și rupându-i patru coaste prin compresie cu genunchii după care i-a acoperit căile respiratorii cu mâna până s-a sufocat, iar după ce a încercat să șteargă urmele faptei a sustras 3 telefoane mobile și suma de 30 RON aparținând victimei.
A doua zi de dimineață, inculpatul și-a făcut un bagaj sumar și a plecat spre M. de unde urma să ia vaporul spre Tulcea, hotărând să se sustragă urmării penale și să plece în străinătate la reședința surorii sale din localitatea spaniolă Torijos. Din Autogara T., inculpatul a cumpărat bilet pentru cursa de Spania din acea seară, ora 20:30. A plecat spre București cu un microbuz A., iar în dimineața zilei de 07 ianuarie 2012 a fost preluat de un autocar al aceleiași firme cu destinația Spania.
Prin actul de sesizare s-a dispus totodată: neînceperea urmăririi penale față de D.R. și D.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de către aceștia și neînceperea urmăririi penale față de A.N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
în data de 18 ianuarie 2012, inculpatul a fost ridicat de autoritățile spaniole în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Tulcea, fiind predat autorităților române în data de 27 ianuarie 2012.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit raportului medico-legal de autopsie din 19 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J. Tulcea, moartea numitei Ș.I. de 43 de ani a fost violentă, fiind determinată de asfixia mecanică datorată aspirației sanguine în căile respiratorii asociată cu compresiunea manuală a gâtului (sugrumare), combinată cu elemente de sufocare (obturarea orificiilor respiratorii) în asociere cu o traumă contuză a capului (cu plăgi contuze ale scalpului și hemoragie subarahnoidiană) combinată cu compresiunea toracică și abdominală, cu fracturi costale multiple cu perforarea plămânului drept, și cu dilacerări capsulare hepatice.
Plăgile scalpului au putut fi cauzate prin lovire cu/de corpuri contondente/suprafețe dure, probabil supradenivelate.
Toate leziunile traumatice par a avea aceeași vechime și au putut fi cauzate în succesiune rapidă. Victima prezintă leziuni traumatice care pot sugera un mecanism de apărare.
Fiind audiat după aducerea în țară, în prima fază inculpatul M.I.A. a recunoscut doar parțial săvârșirea faptei, revenind însă ulterior asupra declarației inițiale, astfel că în fața instanței de judecată inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. arătând că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmării penale.
Examinând actele dosarului, cererea inculpatului a fost admisă, instanța constatând că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat cu vinovăție în forma cerută de lege.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal privind ridicarea de la inculpat; proces-verbal de sesizare a lucrătorilor Postului de Poliție M. de către numitul M.M.; proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 06 ianuarie 2012 cu planșa foto; proces-verbal privind ridicarea de la mama inculpatului M.I.A. a unei bluze de trening ce aparține acestuia din urmă și care prezintă urme de noroi și sânge; raport medico-legal de autopsie din 06 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J. Tulcea; raport de constatare medico-legală din 01 februarie 2012 privind examinarea corporală și grupa sanguină a inculpatului; proces-verbal privind numerele de telefon folosite de victimă în perioada anterioară datei când i-a fost suprimată viața; procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate și înregistrate; procese-verbale din 08 ianuarie 2012 și 09 ianuarie 2012 privind obținerea de informații de către lucrătorii de poliție cu referire la locația din Spania unde inculpatul a încercat să se ascundă pentru a se sustrage urmăririi penale; ordonanța din 18 ianuarie 2012 prin care s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice și procesul-verbal privind concluziile expertizei; declarațiile martorilor; rapoartele întocmite de agenții de poliție D.R. și D.G. în data de 27 februarie 2012 cu privire la afirmațiile inculpatului privind agresarea sa cu puțin timp înainte de săvârșirea faptei; declarațiile de recunoaștere ale inculpatului; proces-verbal din 01 martie 2012 privind reconstituirea de către inculpat a modului de săvârșire a faptei, cu planșa foto, se constată că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute prin actul de acuzare, iar vinovăția inculpatului poate fi reținută fără nici un dubiu.
în drept, instanța a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 174 alin. (1) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere, criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv, modul de comitere al infracțiunii de omor-cea mai gravă dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată-demonstrează ferocitate și dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, tulburarea deosebită a inculpatului, sub imperiul căreia se afla în momentul comiterii faptei, accentuată și pe fondul consumului de alcool, vârsta acestuia (22 ani) și lipsa antecedentelor penale.
împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, inculpatul M.I.A. și părțile civile Ș.A. și Ș.M.G.
Apelurile declarate de către parchet și de către părțile vătămate Ș.A. și Ș.M.G. au vizat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.I.A. solicitând majorarea acestora.
Apelul declarat de inculpat a vizat cuantumul pedepsei aplicate solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 74/P din 19 iunie 2012 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.
S-a reținut că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere condițiile prev. de art. 72 și art. 52 C. pen. astfel că nu se impune nici majorarea și nici reducerea acestora.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.A. invocând cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus și înlăturarea sporului aplicat.
Recursul este nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-a reținut fapta și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul M.I.A. în seara zilei de 05 ianuarie 2012, pe fondul unei dușmănii mai vechi cu victima Ș.I. și a consumului exagerat de băuturi alcoolice, a pătruns fără drept în magazinul pe care aceasta îl avea amenajat
în curtea locuinței sale din comuna M., sat V., județul Tulcea și a agresat-o fizic, doborând-o la pământ și a lovit-o cu capul de un grilaj metalic, după care s-a suit cu genunchii pe pieptul ei, rupându-i patru coaste și provocându-i hemoragie internă, acoperindu-i apoi gura și căile respiratorii cu palma până când victima a decedat, iar după ce a încercat să șteargă urmele faptei a sustras 3 telefoane mobile și suma de 30 RON aparținând victimei - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2), art. 174 alin. (1) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen.
înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat reținând că în cauză, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. Prin hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că în cauză, s-a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul, de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale comiterii, respectiv faptele comise de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat și demonstrează un dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, însă s-a avut în vedere vârsta tânără a inculpatului - 22 ani, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, dar și disp. art. 3201C. proc. pen.
Așadar, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, limitele de pedeapsă stabilite de lege, cât și conduita inculpatului după comiterea faptei au constituit criterii de apreciere la stabilirea cuantumului final al pedepsei.
înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele de 12 închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 alin. (1) art. 192 alin. (2) și art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) C. pen. aplicate inculpatului M.I.A. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.
în consecință, față de toate aceste considerente înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată care a fost sporită cu 1 (un) an și 4 (patru) luni a fost just individualizată, nejustificându-se reducerea acesteia.
Se constată, de asemenea că aplicarea sporului de 1 (un) an și 4 (patru) luni este pe deplin justificat, în mod corect făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru a da eficiență pedepselor contopite și pentru atingerea scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.
Totodată, acesta fiind necesar pentru a sancționa pluralitatea infracțională ce face obiectul concursului, având în vedere că s-a dispus contopirea a 3 pedepse, de urmarea socialmente periculoasă a infracțiunilor săvârșite, ceea ce evidențiază nu doar o predilecție a inculpatului, ci chiar o specializare a acestuia în comiterea de infracțiuni.
în consecință, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedeapsa stabilită a fost corect individualizată, fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., înalta Curte constată că nu se impune reducerea acesteia, nefiind incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 74/P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38513 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 aprilie 2012 la 10 septembrie 2012.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2732/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2727/2012. Penal → |
|---|
