ICCJ. Decizia nr. 2786/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2786/2012
Dosar nr. 3574/3/2010
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 451 din 31 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpaţi, prin apărători aleşi, de schimbare a încadrării juridice.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la infracţiunea lovire şi alte violenţe pentru care inculpatul R.S. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.
În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.S. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul R.S. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenţiei pentru inculpatul R.S. din 04 decembrie 2009 la 06 octombrie 2010, conform deciziei penale nr. 1522 din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la infracţiunea lovire şi alte violenţe pentru care inculpatul R.A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.
În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul R.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia pentru inculpatul R.A. din 03 noiembrie 2009 la 25 noiembrie 2009, conform încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr 43816/3/2009.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la infracţiunea lovire şi alte violenţe pentru care inculpatul D.G. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.). În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.
În temeiul disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a stabilit că inculpatul D.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenţiei pentru inculpatul D.G. din 03 noiembrie 2009 la 25 noiembrie 2009, conform încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 43816/3/2009.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii lovire şi alte violenţe pentru care inculpatul R.D. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011.
În temeiul disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.D. la pedeapsa de 9 ani închisoare (rechizitoriul nr. 464/P/2010).
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul R.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dispus computarea prevenţiei pentru inculpatul R.D. de la 14 mai 2010 la 22 iunie 2010 conform deciziei penale nr. 976 din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată inculpata V.R.M. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendat sub supraveghere executarea pedepsei în temeiul disp. art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului R.G. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la 174 - 175 lit. a), i) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen., infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 180 alin. (2) C. pen., infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi respectiv infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât a intervenit decesul inculpatului.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii R.D. şi R.S. a următoarelor bunuri: o furcă cu trei ţepi de aproximativ 25-30 cm având coada din lemn; toporişca cu lama de aproximativ 10 cm cu coadă lemn şi lungimea de aproximativ de 1,5 m; furcă cu trei ţepi de aproximativ 25-30 cm cu coada din lemn; coadă de topor; bâtă de baseball cu dungă roşie; stilet cu teacă având lungimea de 12 cm lungime, cu 1,3 cm lăţime; un briceag cu lungimea de 20 cm şi lama de 9 cm având mâner din lemn rabatabil; un briceag tip fluture cu lungimea de 18,5 cm având lama de 8 cm lungime şi 1,9 cm lăţime cu mâner metalic; un briceag cu lungimea de 23,5 cm şi lama 10,5 cm lungime şi 1,9 cm lăţime rabatabil cu mâner din lemn maro; cuţit cu mâner din plastic mare inscripţionat „H.L.” cu lungimea de 31 cm având lama de 19,5 cm lungime şi 3 cm lăţime; 12 cuţite inscripţionate „H.L.”; 3 cuţite, două cu lungimea de 19,5 cm şi unul mic în ambalaj cu mânere de plastic maro; cuţit inscripţionat „C.C.” cu lungimea de 29,5 cm având lama de 17,5 cm lungime şi 2,5 cm lăţime cu mâner din plastic de culoare maro; briceag cu mâner de lemn rabatabil cu lungimea de 20 cm, având lama de 10 cm lungime şi 1,9 cm lăţime; două bricege, unul cu lungimea de 20 cm, iar celălalt cu lungimea de 15 cm, ambele cu mâner din lemn de culoare maro, două cuţite, unul cu lungimea de 22,5 cm, iar al doilea cu lungimea de 35 cm, ambele cu mâner din plastic; briceag de 17,5 cm lungime cu lama de 8 cm lungime, cu mâner metalic; cuţit de 23 cm lungime cu lama de 13 cm cu mâner din plastic; baston metalic telescopic din trei segmente; satâr de bucătărie cu lungimea de 28,5 cm cu mâner din plastic de culoare maro; spray de culoare neagră, bunuri ce au fost ridicate de organele de urmărire penală cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor R.D. şi R.S.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii D.G. şi V.R.M. a următoarelor bunuri: un cuţit de tip briceag, cu plăsele de culoare maro, iar la capete aurii, cu lama rabatabilă încastrate în mâner şi un tub de spray lacrimogen de culoare neagră, cu piper.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.A. a următoarelor bunuri: cuţit tip briceag cu plăsele din metal şi plastic ce imită osul cu două lame în capete, iar în mijlocul mânerului o lanternă, găsită în buzunarul de la uşa dreapta faţă; o furcă cu două ţepuşe; două bâte din lemn; topor; o coadă de lopată cu mâner roşu, enumerat în procesul-verbal de la dosar urmărire penală, cu excepţia celor care au fost restituite numiţilor R.E., M.M. şi S.C.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, şi a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 3.136,55 RON plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civila M.L. şi a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 60.000 RON reprezentând daune morale.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M. şi a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.
În temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M. şi a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D. şi V.R.M., în solidar, la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către martorii A.C.N. şi R.R.L., a bunurilor menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul acestor persoane.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiţii G.L., R.M., R.V., M.V., R.F. a bunurilor menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de politie cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul acestor persoane.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiţii R.M., R.G.G., R.G.F. şi R.C., a bunurilor menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul acestor persoane.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpaţii R.D. şi R.S., a următoarelor bunuri: trei ambalaje cartelă SIM, factura fiscală din 07 mai 2007 şi certificat garanţie moped din 07 mai 2007 şi 29 cartuşe ţigări marca W. şi L., 28 cartuşe ţigări marca P.M., 50 cartuşe ţigări marca L., 2 cartuşe ţigări marca V., un cartuş ţigări marca M., 11 cartuşe ţigări marca K. verde, 4 cartuşe ţigări marca K. roşu, 11 cartuşe ţigări marca M.C., un cartuş ţigări marca M.C.F.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către numiţii R.E., M.M., S.C. şi inculpatul R.A. a bunurilor menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul acestor persoane.
În temeiul art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpaţii D.G. şi V.R.M. şi numita R.G. şi D.V., a următoarelor bunuri: cartelă SIM; geantă de culoare vişinie; suport de cartelă SIM; două pungi conţinând pachete ţigări marca W.; telefoane mobile marca N. şi telefon marca S.
A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 întocmit de organele de urmărire penală, s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către D.J.
A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 întocmit de organele de urmărire penală, s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către numita R.G.R. A luat act ca prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 s-a procedat la restituirea mai multor bunuri către numitul R.R.
A luat act că prin procesul-verbal din 03 noiembrie 2009 s-a procedat la restituirea unui telefon mobil către martora A.C.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 3126/P/2009 din 26 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii R.G., R.S., R.A., D.G. şi V.R.M.
În fapt, s-a reţinut în actul de inculpare, cu privire la inculpatul R.G. că, împreună cu alţi inculpaţi, a atacat şi agresat părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa: a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.L., provocându-i leziuni grave, în acelaşi context partea vătămată M.M. suferind leziuni în zone corporale vitale; a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfăşura actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M.; a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Referitor la inculpatul R.A. s-a reţinut în actul de inculpare că, în aceleaşi împrejurări, împreună cu alţi inculpaţi, a atacat şi agresat părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa: a lovit-o cu un corp contondent într-o zona corporală vitală pe partea vătămata M.L., în acelaşi context lovind-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă; a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfăşura actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M.; a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Cu privire la inculpatul R.S. s-a reţinut că, în aceleaşi împrejurări, împreună cu alţi inculpaţi, a atacat şi agresat părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa: a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.M., cu intenţia de a-i suprima viaţa, în acelaşi context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale; a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta desfăşura actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M.; a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.G. s-a reţinut că, în aceleaşi împrejurări, împreună cu alţi inculpaţi, a atacat şi agresat părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa: a lovit-o cu un corp contondent pe partea vătămată M.M., în timp ce aceasta era lovită şi de alţi inculpaţi, în acelaşi context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale; a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M. în timp ce aceasta a desfăşurat actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M.; a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viata şi integritatea corporala a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Cu privire la inculpata V.R.M. s-a reţinut că l-a lovit pe M.M. cu o bâtă în zona braţului; a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică; a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Totodată, prin rechizitoriul nr. 464 din 09 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R.D., pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen., instigare la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 25 rap. la art. 180 C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul R.D., în aceleaşi împrejurări/context, i-a determinat pe inculpaţii R.G., R.A., D.G. şi R.S. să le atace şi agreseze pe părţile vătămate M.L. şi M.M., coordonându-le activităţile de agresiune asupra acestora. Totodată a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace şi agreseze pe partea vătămată M.M. coordonând activităţile de agresiune asupra acesteia. S-a mai reţinut că inculpatul a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică. Tot în sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, la aceeaşi dată, a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viata şi integritatea corporală a persoanelor şi s-au tulburat ordinea şi liniştea publică.
Situaţia de fapt reţinută în ambele acte de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică; acte medicale; rapoarte de expertiză medico-legală şi certificate medico-legale; raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică; declaraţii de părţi vătămate; declaraţii de martori; declaraţii de inculpaţi; procese-verbale şi planşe fotografice privind efectuarea unor recunoaşteri după fotografii; procese-verbale şi planşe fotografice privind efectuarea de percheziţii domiciliare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză; listing-uri ale convorbirilor telefonice + hărţi relaţionale întocmite în baza actelor listing-uri.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2010, Tribunalul a dispus reunirea cauzelor ce făceau obiectul Dosarelor nr. 28280/3/2010 şi 3574/3/2010, constatând că între faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există o strânsă legătură, inculpaţii fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni săvârşite în dauna aceloraşi părţi vătămate, comise în aceleaşi împrejurări, iar reunirea cauzelor s-a impus pentru o bună înfăptuire a justiţiei.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiate părţile vătămate M.L., M.M., M.M., inculpaţii R.G., D.G., R.D., R.A., V.R.M., R.S. şi martorii din acte.
Analizând prin coroborare întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reţinut că, în data de 17 octombrie 2009, la terasa E.F. din Bucureşti, inculpaţii, cu premeditare şi în scop de răzbunare, le-au atacat şi le-au agresat pe părţile vătămate M.L., M.M. şi M.M. Primele două părţi vătămate au fost agresate cu instrumente apte să ucidă (baionete, furci, bâte etc), fiind vizate zone corporale vitale. Partea vătămată M.L. a suferit leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie.
S-a arătat că mijloacele de probă administrate în cauză au conturat mai multe momente, respectiv, în data de 15 octombrie 2009, în jurul orelor 22.00, în barul „B.D.” din Bucureşti, a avut loc o altercaţie între partea vătămată M.L. şi R.R.L., în urma căreia R.R.L. a suferit mai multe leziuni faciale minore, produse prin lovire cu pumnii.
În urma acestui incident, inculpatul R.G. (împreună cu ceilalţi inculpaţi) a luat hotărârea de a se răzbuna pe partea vătămată M.L. şi pe familia sa.
În acest scop, în perioada 15-17 octombrie 2009 inculpatul R.G. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu partea vătămată M.L. (şi cu persoane din anturajul acesteia), în vederea stabilirii unei întâlniri între partea vătămată M.L. şi familia R. sub pretextul de a discuta „condiţiile împăcării” (urmărind în realitate atragerea acestora într-o capcană). Astfel, în data de 17 octombrie 2009, inculpatul R.G., sub pretextul că doreşte să discute amical despre împăcare, a stabilit telefonic cu partea vătămată M.L. o întâlnire pentru orele 16.00 la terasa „E.F.”.
În acelaşi interval de timp (15-17 octombrie 2009) inculpatul R.G. a contactat mai mulţi membri ai familiei sale şi ai anturajului său, printre care şi ceilalţi inculpaţi, pentru a pregăti astfel răzbunarea, în sensul de a aduna mai multe persoane care să-l însoţească înarmate la întâlnirea cu părţile vătămate, pentru atacul şi agresarea acestora.
În consecinţă, în date de 17 octombrie 2009, la ora stabilită, partea vătămată M.L. a venit la terasa „E.F.” împreună cu părţile vătămate M.M. şi M.M. (cei trei nu erau înarmaţi). La puţin timp după aceea au venit inculpaţii (însoţiţi de alte persoane) înarmaţi şi, blocând posibilităţile părţilor vătămate de a fugi, au declanşat imediat atacul asupra părţilor vătămate pe care le-au agresat, părţile vătămate M.L. şi M.M. fiind lovite repetat în zone corporale vitale cu obiecte apte să ucidă:
Partea vătămată M.L. însoţit de partea vătămată M.M. (vărul său) şi partea vătămată M.M. (unchiul său) a ajuns la ora stabilită la terasa „E.F.”, unde s-au aşezat la o masă. Împreună cu ei au venit şi alte persoane. Acestea au rămas în afara terasei, în autoturismele parcate. Prezenţa acestor persoane care au însoţit-o pe partea vătămată M. s-a explicat prin dorinţa acestora să-l prevină de a o proteja în eventualitatea unei agresiuni din partea inculpaţilor şi a însoţitorilor acestora.
Faptul că însoţitorii părţilor vătămate nu au venit cu intenţii agresive s-a reţinut că rezultă şi din următoarele aspecte: aceste persoane au rămas la distanţă destul de mare de terasă, dispersate, fiind poziţionate pentru a acoperi vizual o rază mare, nicidecum pentru a desfăşura o acţiune agresivă; nici părţile vătămate, nici însoţitorii acestora nu aveau asupra lor corpuri contondente sau arme; nu i-au atacat, nu i-au agresat pe inculpaţi sau pe însoţitorii acestora şi nici nu au intervenit în vreun fel în conflictul declanşat prin atacul şi agresarea părţilor vătămate de către inculpaţi.
După circa 40 minute de la sosirea părţilor vătămate şi-au făcut apariţia mai multe autoturisme, blocând traficul auto în zonă, din care au coborât inculpatul R.G., inculpatul R.S., inculpatul R.A., inculpatul R.D., inculpatul D.G. şi inculpata V.R.M. (însoţiţi de circa 30 de persoane), înarmaţi cu spray iritant-lacrimogen, topoare, bâte, săbii şi furci. Inculpaţii împreună cu însoţitorii lor au blocat căile de intrare-ieşire la terasa „E.F.”. Aceştia au blocat accesul la terasa „E.F.” astfel:
- primul grup, format din 7-8 persoane neidentificate a blocat accesul tuturor persoanelor în partea stângă a terasei „E.F.”;
- al doilea grup, format tot din 7-8 persoane neidentificate a blocat accesul tuturor persoanelor în partea dreaptă a terasei „E.F.”;
- al treilea grup a fost format din inculpaţii: R.G., R.S., R.A., D.G., V.R.M.
Inculpaţii au pătruns efectiv în interiorul terasei „E.F.” înarmaţi cu săbii, spray iritant-lacrimogen, furci, topoare şi bâte şi au declanşat atacul asupra părţilor vătămate şi au comis actele de agresiune asupra acestora. Date fiind armele folosite de către inculpaţi, zonele corporale vizate, modalitatea concretă de desfăşurare a agresiunii, leziunile provocate, se impune concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia evidentă de a suprima viaţa părţilor vătămate M.L. şi M.M. Partea vătămată M.M. a fost lovită doar de către inculpata V.R.M. în zona braţelor.
Părţile vătămate M.L. şi M.M. au fost agresate în aceleaşi împrejurări şi într-un interval scurt de timp de către inculpaţii menţionaţi. Partea vătămată M.M. a fost lovită în cap cu o sabie de către învinuitul R.S., timp în care era lovită cu obiectele contondente avute asupra lor de ceilalţi inculpaţi. Partea vătămată M.L. a încercat să-şi apere unchiul, dar a fost lovită cu bâte în zona capului de către inculpaţi şi astfel a fost pusă în imposibilitatea de a-şi apăra unchiul sau de a se apăra. A încercat să fugă, dar nu a reuşit, fiind imediat ajuns din urmă şi încercuit de inculpaţi în zona unde este amplasat grătarul terasei. În acest loc a fost lovită din nou de către inculpaţi în zona capului şi a toracelui cu obiecte contondente. Tot aici, inculpatul R.G. a înjunghiat-o pe partea vătămată M.L. cu o sabie sau o baionetă şi i-a provocat o leziune de 3 cm lăţime şi 12 cm profunzime care a traversat abdomenul victimei din stânga faţă către stânga spate. În acelaşi timp, ceilalţi inculpaţi au înconjurat-o pe partea vătămată M.L. şi în acelaşi timp au lovit-o cu corpuri contondente, aceasta fiind astfel pusă în imposibilitatea de a se apăra sau fugi. În acest context, inculpaţii au continuat şi agresiunea asupra părţii vătămate M.M., aceasta fiind lovită în mod repetat în zona capului. Inculpatul R.A. a înţepat-o pe partea vătămată M.M. în mod repetat cu o furcă. Partea vătămată M.L. a încercat din nou să fugă dintre agresori în direcţia fast-food-ului D., dar a fost urmărită, forţată să intre într-un gang care era blocat la celălalt capăt, unde, fiind ajunsă din urmă de către inculpaţi, a fost din nou agresat de către aceştia, fiind lovit cu bâtele şi tăiat la piciorul stâng. Temându-se ca zgomotele puternice produse de altercaţie să nu atragă intervenţia forţelor de ordine, inculpaţii, la semnalul inculpatului R.D., au abandonat-o pe partea vătămată M.L. căzută, în stare de semiconştienţă, în gang. În tot timpul desfăşurării atacului şi a agresiunii, inculpatul R.D. a rămas în apropierea terasei „E.F.” de unde în permanenţă a transmis şi a dat indicaţii celorlalţi inculpaţi, coordonându-i în exercitarea actelor de violenţă asupra părţilor vătămate în scopul suprimării vieţii acestora, pentru ca părţile vătămate să fie împiedicate a fugi sau a primi ajutor. Alături de R.D. s-a aflat un grup de 7-8 femei care l-a ajutat pe acesta, dându-i informaţii cu privire la poziţia victimelor şi desfăşurarea conflictului.
Inculpaţii (împreună cu persoanele care i-au însoţit) au fugit de la faţa locului pentru a evita depistarea şi prinderea lor acolo. După aceea, în perioada imediat următoare, inculpaţii, direct sau indirect, au exercitat presiuni şi ameninţări asupra părţilor vătămate, pentru a le induce o stare de teamă şi a le determina să facă afirmaţii false sau incomplete în faţa organelor de urmărire penală, în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză. Au încercat să determine o persoană care nu are legătură cu săvârşirea faptei să-şi asume în mod mincinos comiterea acesteia în faţa organelor de urmărire penală. O parte dintre inculpaţi s-au sustras de la urmărire.
Cu privire la primul moment, cel al conflictului din data de 15 octombrie 2009, din barul „B.D.”, dintre partea vătămată M.L. şi R.R., probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor C.C., R.R., M.R.N. şi M.R.M., au demonstrat existenţa acestui conflictului invit între partea vătămată M.L. şi R.R.
Cu privire la cel de-al doilea moment, sub pretextul că doreşte să discute despre împăcare, inculpatul R.G. a purtat mai multe convorbiri cu partea vătămată M.L. şi cu persoane din anturajul acesteia, stabilind în cele din urmă locul, data şi ora întâlnirii (17 octombrie 2009, ora 16.00, terasa „E.F.”):
În acelaşi timp inculpatul R.G. a luat legătura cu persoane din familia şi anturajul său, persoane care să-l însoţească înarmate la întâlnirea cu părţile vătămate pentru agresarea acestora.
Cu privire la cel de al treilea moment, cel al atacului declanşat de inculpaţi şi al agresării părţilor vătămate de către aceştia, probele administrate în cauză respectiv declaraţiile martorilor M.R.N., O.R.A., I.S.C., C.C. a demonstrat că părţile vătămate au venit la locul şi momentul stabilit pentru întâlnire, neînarmate, însoţite de alte persoane la rândul lor, neînarmate, acestea din urmă au rămas la o oarecare distanţă de barul respectiv, fără a se implica în conflict.
Aceleaşi probe au demonstrat că inculpaţii au venit la faţa locului înarmaţi (însoţiţi de mai multe persoane) şi au blocat posibilităţile de fugă ale părţilor vătămate, declanşând atacul asupra acestora şi agresiunea asupra acestora.
În urma examinării medico-legale a părţii vătămate M.L. s-au stabilit următoarele: „Corelând datele ce reies din actele medicale înaintate (copie foaie de observaţie Spitalul Clinic de Urgenţă) cu examinarea clinică medico-legală se concluzionează: numitul M.L. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător şi lovire cu şi de corp/plan dur, ce pot data din 17 octombrie 2009. Necesită 22-24 de zile de îngrijiri medicale. Având în vedere elementele clinice declarate la internarea pacientului (tahicardie, hipertensiune), necesitatea intervenţiei chirurgicale (sângerare activă ce a impus hemostază prelungită retroperitoneal), (scăderea valorilor hemoglobinei = marker în acest caz al sângerării), se concluzionează că plaga abdominală (produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător), a pus în primejdie viaţa sus-numitului. Pentru aprecierea unei eventuale infirmităţi post-traumatice (corelată consecinţelor plăgii frontale), necesită reevaluare la 6 luni de la data producerii traumatismului.”
Din actele medicale privind-o pe partea vătămată M.M., a rezultat că aceasta a fost lovită în mod repetat în diferite zone vitale ale corpului cu instrumente apte să ucidă. Partea vătămată a fost diagnosticată la Spitalul de Urgenţă: „agresiune; TCC minor nivel 0; plagă contuză medio-frontală; GCS 15; contuzie antebraţ drept, contuzie gambă dreapta, contuzie toraco-abdominală. S-au mai constatat contuzii în zona genunchiului stâng şi plăgi înţepate la nivelul antebraţului drept”.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată M.M. prezintă două cicatrici parietal stânga, una parietal dreapta, una paramedian stâng frontal, antebraţ drept şi cot drept, coapsa stângă. Concluzii: a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi corp înţepător (afirmativ furcă). Pot data din 17 octombrie 2009. Pentru vindecare a necesitat cca. 12 zile de îngrijiri medicale. Nu i-au pus în primejdie viaţa. Certificatul medico-legal confirmă aceste aspecte (examinarea fiind mai apropiată de momentul agresiunii, s-au constatat leziuni: escoriaţie acoperită de crustă sanguină deasupra bosei drepte, deasupra bosei frontale stângi plagă contuză, cot drept posterior echimoză, antebraţ drept escoriaţie acoperită de crustă sanguină, plagă ovalară şi echimoză, şold stâng plagă liniară rectilinie, genunchi stâng tumefacţie).
Aspectele medicale şi medico-legale s-au coroborat şi cu aspecte care a rezultat din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în cauză (de notat că partea vătămată M.M. avea 64 de ani). Astfel, într-o convorbire, relatând aspecte esenţiale ale conflictului, martora A.C.N. arată despre partea vătămată M.M.: „cel mai tare s-a ţinut ăla, că au zis ăştia: Nu mai dăm în el ca să nu moară moşu". Cică, i-au dat numai în cap, numai în alea şi degeaba”.
Prima instanţă a reţinut că, coroborate, aspectele menţionate conturează intenţia inculpaţilor de a ucide.
Din actele medicale privind-o pe partea vătămată M.M., a rezultat că aceasta a fost diagnosticată la Spitalul de Urgenţă: „agresiune; contuzie antebraţ stâng şi umăr drept cu escoriaţii superficiale la nivelul umărului drept”.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată M.M. prezenta tumefacţie violacee parieto-occipital stâng, echimoză suprascapular drept, regiune lombară şi şold drept tumefacţie, antebraţ stâng echimoză, două escoriaţii pe faţa dorsală a mâinii stângi. Concluzii: leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Pot data din 17 octombrie 2009. A necesitat 4-6 zile de îngrijiri medicale şi nu i-au pus viaţa în primejdie. Certificatul medico-legal a confirmat aceste aspect.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică - traseologie - D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic a rezultat că hainele purtate de partea vătămată M.L. - geacă portocalie, maieu, pulover - au prezentat în regiunea hipocondrului stâng un orificiu creat prin înţepare cu un obiect tăietor-înţepător gen cuţit cu lamă cu un singur tăiş şi vârf ascuţit; geaca şi puloverul mai prezintă în regiunea feţei laterale a braţului drept un orificiu produs prin acţiunea unică a unui obiect tăietor-înţepător gen cuţit cu lamă cu un singur tăiş şi vârf ascuţit.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost descoperite la locul agresiunii o teacă de baionetă, o bâtă din lemn, urme de sânge, aspecte specifice unui conflict violent între mai multe persoane (mese şi bănci răsturnate, sticle sparte).
Totodată, a reţinut instanţa de fond, că prin rechizitoriul nr. 464/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în judecată inculpatul R.D. pentru infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 180 C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, în sarcina acestuia s-a reţinut că, în data de 17 octombrie 2009, la terasa „E.F.” din Bucureşti, inculpaţii R.G., R.A., R.S., D.G., V.R.M., cu premeditare şi în scop de răzbunare, le-au atacat şi le-au agresat pe părţile vătămate M.L., M.M. şi M.M. Primele două părţi vătămate au fost agresate cu instrumente apte să ucidă (baionete, furci, bâte etc), fiind vizate zone corporale vitale. Partea vătămată M.L. a suferit leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie.
În această situaţie, inculpatul R.D. i-a determinat pe ceilalţi inculpaţi să desfăşoare atacul asupra părţilor vătămate, coordonându-le pe tot parcursul conflictului violent activităţile de agresiune asupra acestora.
S-a arătat că vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută în baza declaraţiilor date de inculpatul R.D., cele ale coinculpaţilor, de martorii R.R.L., R.M., R.M., A.C.N., R.M., O.R.A, M.N., I.S.C., A.A., M.R.M., C.C.T., T.S.A., B.M., N.E., P.T., M.R.N., C.I.D., F.I. şi actele medico-legale privind pe părţile vătămate.
Prima instanţă a reţint că vinovăţia inculpaţilor a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Referitor la vinovăţia inculpatului R.S., instanţa de fond a arătat că a rezultat din coroborarea declaraţiilor date de părţile vătămate cu cele ale coinculpaţilor şi ale martorilor din acte.
Astfel, din declaraţia dată de partea vătămată M.L. a rezultat că a fost căutată telefonic de inculpaţii R.G. şi R.S. şi i-au propus să se întâlnească la barul „E.F.” sub pretextul că doresc să discute despre o posibilă împăcare în urma conflictului ce avusese loc anterior în data de 15 octombrie 2009, între partea vătămată M.L. şi R.R.L.
Astfel, partea vătămată a declarat că au stabilit o primă întâlnire în data de 16 decembrie 2009, când inculpaţii nu au venit şi în timp ce aştepta înlocui propus de aceştia, a fost contactată de inculpatul R.G. care i-a comunicat că nu mai doreşte să se întâlnească în vederea unei posibile împăcări, ci doreşte răzbunare. Ulterior, partea vătămată a fost sunată din nou de inculpatul R.G. care a ameninţat-o că o să-i omoare copilul şi toată familia.
Ulterior, partea vătămată a fost sunată de M.R.N. şi M. care i-au transmis propunerea inculpatului R.G. de a se întâlni şi ca o măsură de precauţie, fiindu-i teamă de inculpaţi, a contactat mai mulţi prieteni, C.C., P.S., B.M., C.I., pe care i-a rugat să o însoţească la locul de întâlnire cu inculpatul R.G.
În ceea ce priveşte momentul efectiv al conflictului, partea vătămată a declarat că s-a deplasat la locul de întâlnire fiind însoţită de părţile vătămate M.M. şi M.M., s-au aşezat la o masă, pe terasa administrată de martorii M.R., când a observat că la un moment dat, din mai multe autoturisme au coborât inculpaţii înarmaţi cu mai multe obiecte contondente, din care a recunoscut cu certitudine pe inculpaţii R.S. şi R.G. Partea vătămată a precizat că din cele 3 autoturisme pe care le-a văzut în apropierea terasei, au coborât aprox. 15 persoane înarmate cu diferite obiecte contondente şi sprayuri paralizate cu care au atacat-o.
Partea vătămată M.L. a precizat că unchiul său, partea vătămată M.M., a fost lovită de inculpatul R.S., iar când şi-a dat seama că sunt atacaţi de inculpaţi a luat şi ea o băncuţă şi a aruncat-o spre inculpaţi.
La un moment dat, a reuşit să scape din grupul agresorilor, dar aceştia au urmărit-o în continuare şi a fost lovită cu sabia în cap de către o persoană care a venit din partea stângă însă nu ar putea să precizeze cine este acea persoană.
În finalul declaraţiei, partea vătămată a precizat că în mod cert a fost lovită de inculpaţii R.S. şi R.G., iar la un moment dat, când a reuşit să scape de grupul agresorilor, s-a îndreptat spre o curte, dar a fost urmărită şi acolo de mai multe persoane din acel grup şi nu ştie din ce motive nu l-au omorât.
Referitor la acest ultim moment al conflictului, partea vătămată a declarat că este posibil să fi fost lovită de către inculpatul R.D., pe care l-a şi recunoscut la urmărire penală, tatăl inculpaţilor R.S. şi R.G.
Instanţa a reţinut că declaraţia părţii vătămate M.L. s-a coroborat cu declaraţiile date de partea vătămată M.M. care arată că, în data de 17 octombrie 2009, în jurul prânzului, a fost abordat de către inculpaţii R.G. şi R.S., care i-au cerut să se întâlnească în aceeaşi zi la ora 16.00 la terasa „E.F.” pentru a discuta şi a stabili cine a fost de vină în scandalul din 15 octombrie 2009.
În cursul cercetării judecătoreşti aceasta a descris momentele anterioare conflictului ce a avut loc în data de 17 octombrie 2009, referitoare la convorbirile ce au fost purtate de partea vătămată M.L. şi inculpaţii R.G. şi R.S., care i-au propus să se întâlnească pentru a discuta referitor la primul conflict ce avusese loc în data de 15 octombrie 2009, între partea vătămată M.L. şi R.R., fiul inculpatului R.G.
Referitor la conflictul propriu-zis ce a avut loc între partea vătămată şi inculpaţii din dosar, a declarat că în data de 17 octombrie 2009, s-a întâlnit cu inculpaţii R.S. şi R.G. cu care a purtat discuţii referitoare la o întâlnire ce urma să aibă loc la o terasă. La terasa respectivă au venit şi părţile vătămate M.M. şi M.L. care s-au aşezat la o masă pentru a aştepta momentul întâlnirii cu inculpaţii, iar la un moment dat a observat că au apărut mai multe autoturisme din care au coborât aproximativ 15 persoane, înarmate cu furci şi topoare.
Instanţa a menţionat că, conform declaraţiei date de aceeaşi parte vătămată, inculpaţii R.S. şi R.G. au avut asupra lor un spray paralizant şi mai multe obiecte contondente (săbii).
Partea vătămată a precizat că a fost lovită de inculpatul D.G. în zona piciorului cu o coadă mare de târnăcop, şi înţepat în mână, abdomen şi testicul cu o furcă de către un alt inculpat. Totodată, s-a reţinut că partea vătămată a mai declarat că a fost lovită cu sabia în zona capului de către inculpatul R.D., iar în urma loviturilor primite de la inculpaţi a suferit leziuni importante însă a refuzat internarea fiindu-i frică de inculpaţi care au continuat să-i ameninţe cu moartea după incident. A mai arătat partea vătămată că inculpatul R.S. l-a lovit pe fiul său, partea vătămată M.M., cu o sabie, bâte şi mai multe furci în zona braţului şi a prezentat leziuni aşa cum rezultă din certificatul medico-legal.
Referitor la participarea inculpatului R.A., partea vătămată a declarat că a fost lovită, atât ea, cât şi numiţii M.M. şi M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor şi pe care l-a folosit împotriva lor, şi de altfel, toate persoanele aflate la locul incidentului le-au aplicat lovituri în diferite zone ale corpului, reuşind să scape de inculpaţi prin fuga din locul respectiv.
Partea vătămată a mai declarat că intenţia inculpaţilor a fost aceea de a-l omorî atât pe el, cât şi pe părţile vătămate M.M. şi M.L., având în vedere violenţele exercitate de inculpaţi şi obiectele folosite.
Instanţa de fond a constatat că, tot din declaraţia aceleiaşi părţi vătămate, a mai rezultat că întregul grup a fost coordonat de inculpaţii R.G. şi R.S., iar nepotul său, partea vătămată M.M. a fost lovit de către inculpaţii R.S. şi R.G., precum şi de ceilalţi inculpaţi însă nu a putut să precizeze la momentul audierii, contribuţia exactă a fiecărui inculpat, pentru că acolo s-a creat un „spectacol de nedescris” pe care-l apreciază ca o adevărată „măcelărie”.
Şi după incidentul în urma căruia atât el, cât şi fiul şi nepotul său au fost loviţi, au continuat să primească telefoane de ameninţare de la R.G. în sensul că „o să-şi facă coşciug şi o să-i trimită la T.”.
În finalul declaraţiei, partea vătămată a învederat că toţi inculpaţii l-au lovit atât pe el, cât şi pe fiul şi nepotul său, în diferite zone ale corpului însă nu poate preciza dacă a fost lovit şi de inculpata V.R.M.
Prima instanţă a reţinută că, totodată, din declaraţiile date de partea vătămată M.M. în cursul procesului penal a rezultat că, în luna noiembrie 2009, se afla împreună cu M.M. şi M.L. la o terasă a unui restaurant, unde urmau să se întâlnească cu inculpaţii pentru o discuţie întrucât anterior vărul său, M.L., avusese un conflict cu numitul R.R., fiul inculpatului R.G. Astfel, de la vărul său M.L. a aflat că la data de 15 octombrie 2009 în barul „B.D.” a avut loc o altercaţie între M.L. şi R.R., acesta din urmă fiind cel care a provocat scandalul şi a chemat şi alte 9 persoane pentru a-l lovi pe vărul său şi pe persoanele care-l însoţeau.
Referitor la cel de-al doilea conflict a cărui victimă a fost, partea vătămată a declarat că în timp ce stătea la terasă au apărut toţi inculpaţii trimişi în judecată în cele două dosare, înarmaţi cu furci şi cuţite.
Din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpaţi R.S. şi R.G. care s-au deplasat spre terasă şi l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze şi totodată a rămas cu sechele de natură psihică, în sensul că prezintă atacuri de panică pentru care urmează şi tratament.
Tribunalul a subliniat că, deşi partea vătămată a precizat că a fost lovită şi de inculpatul D.G., precum şi de alte persoane, a învederat instanţei că acest aspect nu-l poate susţine cu exactitate.
Referitor la celelalte două părţi vătămate, partea vătămată M.M. a declarat că acestea au fost lovite de către toate persoanele care se aflau la locul incidentului cu furci, săbii şi topoare.
A mai învederat partea vătămată că a fost salvat din acest conflict de către prietena sa care a apărut în zonă cu autoturismul şi aşa a putut să evite loviturile inculpatului R.D., care a aruncat cu un topor în direcţia sa exact în momentul în care se îndrepta spre autoturismul prietenei sale.
Conform declaraţiei date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână şi când se afla pe terasă şi a reuşit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.
Instanţa a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. l-a recunoscut pe inculpatul R.G. ca fiind unul dintre agresorii de pe terasă.
De asemenea, s-a constatat că părţile vătămate M.L., M.M. şi M.M., l-au recunoscut pe inculpatul R.S. ca fiind persoana care la data de 17 octombrie 2009, au pătruns pe terasa „E.F.”, fiind înarmat cu o sabie şi un spray lacrimogen şi a agresat-o pe partea vătămată M.M.
Tribunalul a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate s-au coroborat cu cele ale martorului R.R. care în cursul urmăririi penale, a declarat referitor la momentul premergător conflictului propriu-zis că, după ce i-a relatat inculpatului R.G. cele întâmplate în data de 15 octombrie 2009 când a fost agresat de partea vătămată M.M., inculpatul R.G. a afirmat că „trebuie să pună şi el mâna pe M.M. şi să se răzbune”.
Referitor la inculpatul R.G. acesta a mai declarat, în cursul urmăririi penale că, după ce a stabilit întâlnirea cu partea vătămată M.L., a luat legătura telefonic cu învinuitul R.D., învinuitul R.S. şi cu alte persoane din familie şi anturaj, cărora le-a povestit ce s-a întâmplat şi le-a cerut să-şi mai aducă şi alţi prieteni şi să se întâlnească pentru a merge să o bată pe partea vătămată M.L. „După ce a discutat cu M.M. şi au stabilit întâlnirea... R.G. l-a sunat pe taică-su, pe fratele său, pe verii lui... şi după ce le-a povestit ce i se întâmplase, le-a cerut să se întâlnească toţi, să-şi mai aducă şi alţi prieteni şi să meargă să-l bată pe M.M.” Întrucât prima întâlnire s-a amânat pentru a doua zi la terasa „E.F.”, „R.G. şi-a sunat din nou rudele şi le-a spus că întâlnirea a rămas stabilită pentru a doua zi şi totodată au stabilit ca ei toţi să se adune în faţă la piaţa de fiare... R.G. l-a mai sunat şi pe D.G. şi a cerut să se întâlnească pentru bătaie, iar acesta a fost într-un final de acord.” A mai contactat şi o altă persoană solicitându-i acesteia „să trimită vreo zece băieţi, toţi bodyguarzi, iar aceştia să vină echipaţi cu bâte deoarece vrea să bată pe cineva.” În ziua faptei, martorul arată că „în jurul orei 13.00, mama m-a sunat şi mi-a spus că aşteaptă să se întâlnească cu toţi cei pe care i-a sunat R.G.,... şi să meargă să-l bată pe M.M. şi pe prietenii lui.”
Martorul R.M. a subliniat că inculpatul R.G. este cel care a adunat mai multe rude pentru a participa la conflictul în cauză.
„R.G. l-a văzut bătut pe R., care i-a povestit cine l-a bătut. R.G. a adunat mai multe rude de-ale sale, respectiv tatăl său şi fratele lui.”
S-a arătat că, în cursul cercetării judecătoreşti, acest martor a declarat că nu-şi mai menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, întrucât a fost lovit în timpul anchetei.
Referitor la primul conflict ce a avut în data de 15 septembrie 2009, în care a fost implicat martorul a declarat că, în timp ce se afla cu socrul său A.E. într-un bar a fost lovit şi sechestrat de către partea vătămată M.L., conflict pe care l-a adus la cunoştinţa părinţilor săi, R.M. şi R.G.
A mai declarat martorul că a aflat de la mama sa R.M. că partea vătămată M.M. s-a dus în P-ţa O., unde îşi desfăşoară activitatea familia R. şi a început să-i ameninţe pentru a-i determina să-şi retragă plângerea formulată la poliţie împotriva părţii vătămate.
În continuarea declaraţiei, martorul a învederat că tatăl său, inculpatul R.G. a fost sunat de patronul barului, numitul M.R.N., care i-a propus să se întâlnească cu partea vătămată la restaurantul pe care acesta îl deţinea.
Deşi nu a participat la conflictul ce a avut loc între părţile vătămate şi inculpaţi, martorul a aflat de mama sa R.M. că a avut loc o întâlnire între părţile vătămate şi inculpaţi, iar părţile vătămate s-au manifestat violent în sensul că au aruncat cu sticle şi bănci şi nu cunoaşte care a fost efectiv contribuţia fiecărui inculpat.
Instanţa a arătat că, referitor la declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că nu-i aparţine conţinutul acesteia, fiind forţat de organele urmărire penală să declare o altă situaţie decât cea reală.
În ceea ce priveşte această declaraţie dată în faţa instanţei, Tribunalul a constatat că martorul nu a produs nici o dovadă plauzibilă din care să rezulte cele susţinute în sensul că a fost bătut în timpul anchetei, astfel că declaraţia dată de martor în timpul urmăririi penale, imediat după conflict, în care a relatat cu lux de amănunte, atât conflictul din data de 15 octombrie 2009, cât şi aspecte referitoare la participarea inculpaţilor în conflictul din data de 17 octombrie 2009, este cea care corespunde adevărului, în opinia instanţei.
Din declaraţiile martorilor M.R.N., C.C., I.S. referitoare la momentul premergător conflictului propriu-zis în care au fost implicate părţile vătămate şi inculpaţii, Tribunalul a reţinut că aceste declaraţii au confirmat prezenţa părţilor vătămate pe terasa patronată de martorul M.R.N., în aşteptarea inculpaţilor.
Referitor la părţile vătămate, aceşti martori au declarat că aveau o atitudine calmă şi nu au purtat asupra lor obiecte contondente.
Referitor la momentul propriu-zis declanşat dintre părţile vătămate şi inculpaţi, Tribunalul a reţinut că din declaraţia martorei A.A. rezultă că la data de 17 octombrie 2009, a văzut momentul sosirii inculpaţilor înarmaţi al declanşării atacului.
Din depoziţia martorei A.A. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009, s-a aflat în barul în care-şi desfăşura activitatea - terasa „E.F.” şi a observat că în zonă au venit 3 autoturisme din care au coborât aprox. 10 persoane, au pătruns pe terasă şi s-au luat la bătaie cu cei 4 clienţi pe care-i avea la acel moment la o masă. A mai precizat martora că a observat că inculpaţii, în momentul în care au coborât din autoturisme aveau asupra lor o bâtă de basseball, iar în incidentul respectiv una dintre persoane a fost înjunghiată cu un cuţit, aspect de care a luat cunoştinţă în momentul încheierii conflictului. Tot din declaraţia aceleiaşi martore rezultă că o cunoştea pe una dintre persoanele care stătea la masă pe terasă, anterior izbucnirii conflictului.
Referitor la martorii M.R.C. şi Ni., patronii terasei pe care a avut loc conflictul, martora a precizat că se aflau prezenţi în bar în momentul incidentului însă nu a văzut dacă aceştia au intervenit în vreun fel în conflictul respectiv.
Din declaraţiile martorului M.R.N. date în cursul procesului penal, Tribunalul a reţinut că, anterior conflictului din data de 17 octombrie 2009, acesta a intermediat întâlnirea dintre părţile vătămate şi inculpaţi, iar la data respectivă, în timp ce părţile vătămate aşteptau venirea inculpaţilor a observat, fiind prezent în incinta terasei, cum s-a deschis geamul unui jeep şi un individ a tras câteva focuri de armă dintr-un pistol cu aer comprimat în direcţia terasei unde se aflau L. şi ceilalţi. În timp ce acesta trăgea focurile de armă, din maşini au început să coboare mai mulţi indivizi având asupra lor bâte, furci, sabie, spray lacrimogen, topoare (...) şi l-a văzut pe inculpatul R.D., care avea în mâini un topor.
Conform declaraţiei date de acelaşi martor, inculpaţii care au coborât din autoturisme s-au repezit asupra părţilor vătămate, care la rândul lor se apărau cu băncile aflate pe terasă, dar au fost doborâţi numeric şi sub efectul spray-ului lacrimogen văzând că sunt copleşiţi de situaţie, L. a căutat să iasă din ambuscada din terasă refugiindu-se în curtea unui bloc de vis-a-vis, lângă fast-food-ul D., fiind urmărit de întregul alai de atacatori cu armele ce le deţineau. Aici în curte a văzut pe geamul barului cum L. se lupta cu agresorii şi era lovit, căzând jos.
Din declaraţia martorului M.R.N. a rezultat că, în data de 19 octombrie 2009, inculpatul R.R. i-a solicitat să organizeze o întâlnire între el şi cei care participaseră la primul conflict în care fusese agresat fiul său. Astfel, a luat legătura cu persoanele care participaseră la primul conflict, respectiv M.L. şi doi prieteni de-ai lui, respectiv P. şi C., dar aceştia din urmă nu au venit pe terasa respectivă în momentul în care a venit M.L. Partea vătămată M.L. a fost însoţită de unchiul său, părţile vătămate M.M. şi de M.M., iar la orele 15.45 au apărut şi inculpaţii din familia R. cu mai multe autoturisme. Toate autoturismele au descins simultan şi în acel moment au coborât inculpaţii, iar pe terasă a intrat R.G., care în prezent este decedat, urmat de inculpatul R.D. Referitor la ceilalţi inculpaţi martorul a precizat că-i cunoaşte din vedere şi pe cei pe care i-a văzut la faţa locului i-a recunoscut la organele de poliţie. Martorul a declarat referitor la martorul R.G. că a împrăştiat gaz dintr-un spray profesional ce a fost găsit ulterior de organele de poliţie şi avea asupra sa o sabie, iar ceilalţi inculpaţi erau înarmaţi cu cozi de lemn pentru topor. A mai precizat martorul că în momentul conflictului se afla în incinta locaţiei şi practic a observat toată activitatea inculpaţilor în măsura în care a mai putut face acest lucru după ce inculpatul R.G. a folosit sprayul paralizant. Referitor la inculpatul R.D. martorul a precizat că acesta s-a repezit la persoanele din grupul de pe terasă şi l-a văzut lovind cu o coadă de topor pe care o avea în mână, iar pe inculpaţii R.S., D.G., R.A. şi V.R.M. nu i-a observat în momentul conflictului deşi este posibil ca aceştia să fi fost prezenţi în momentul incidentului. Martorul a realizat descrierea persoanelor a căror prezenţă a observat-o la faţa locului şi a menţionat că şi celelalte persoane care i-au însoţit pe inculpaţii R.G. şi R.D. le-au lovit pe părţile vătămate. Referitor la părţile vătămate M.L. şi M.M. acesta a precizat că la rândul lor au luat nişte bănci din incinta localului şi le-au aruncat către inculpaţi.
Referitor la starea în care s-a aflat partea vătămată M.L. după conflict martorul a precizat că aceasta prezenta o despicătură în zona frunţii şi se plângea de o plagă înjunghiată în abdomen şi în ceea ce priveşte părţile vătămate M.M. şi M.M. nu a văzut în acel moment ce leziuni prezentau acestea, însă a constatat ulterior că părţile vătămate erau bandajate în zona capului, M.M., şi a membrelor inferioare, M.M.
Tot referitor la părţile vătămate martorul a declarat că acestea nu au avut asupra lor obiecte contondente şi ulterior a aflat că în sprijinul lor au fost şi alte persoane în zonă, dar a căror prezenţă nu a observat-o martorul pe fereastră. Martorul a mai precizat că nu ştie exact în ce moment a fost înjunghiată partea vătămată şi este posibil ca persoana care purta cuţit şi pe care a descris-o ca având 1,85 m înălţime să o fi lovit-o pe partea vătămată M.L.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.S., martorul a declarat că nu a observat prezenţa acestuia în acel colţ de terasă unde fusese înghesuită partea vătămată şi în afara faptului că a organizat întâlnirea între părţile vătămate şi inculpaţi nu a cunoscut alte amănunte.
Instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, martorul l-a recunoscut pe inculpatul R.G. ca fiind unul dintre agresorii de pe terasă şi referitor la participaţia acestuia a declarat că avea în mână un spray lacrimogen cu care a pulverizat în direcţia victimelor, iar în cealaltă mână avea un obiect contondent.
Martorul a mai declarat că grupul a venit la terasă cu un autoturism marca M. argintiu, un jeep de culoare neagră, precum şi cu un alt autoturism model mai vechi din care au coborât inculpaţii R.G. însoţit de tatăl său R.D. şi de alte persoane.
Acesta a mai precizat că inculpaţii R.G. şi R.D. au avut asupra lor bâte, săbii, topoare şi un spray lacrimogen cu care au început să lovească victimele. La intrarea pe terasă, inculpatul R.G. a folosit asupra victimelor un spray lacrimogen.
Din declaraţiile martorei N.E., date pe parcursul întregului proces penal, a rezultat că locuieşte în zona în care a avut loc conflictul şi a văzut pe fereastra apartamentului mai multe persoane ce aveau diferite obiecte contondente în mâini, pe terasa „E.F.”.
Din locuinţă, martora a perceput că umbrelele de pe terasă au fost răsturnate, iar la un moment dat, a observat o persoană de sex masculin ce se oprise lângă un stâlp era lovită de alte persoane cu bâte în zona umărului şi a feţei şi ulterior, această persoană lovită, a reuşit să fugă, fiind urmărită de agresorul său. Martora a mai observat mai multe persoane care au coborât din autoturisme care staţionau în zonă şi au procedat la urmărirea persoanei ce fusese anterior lovită.
În cursul urmăririi penale martora a recunoscut-o pe acea persoană care era liderul grupului de atunci, în persoana inculpatului R.D., ca fiind cel care a coordonat acţiunea agresorilor. Referitor la acest inculpat a mai declarat că pe parcursul conflictului a rămas pe stradă strigând către cei care-l însoţeau şi reproşându-le că nu pot prinde pe nimeni şi totodată dând indicaţii spre cine să se îndrepte.
Referitor la persoana care primea lovituri în zona umărului şi a capului, martora a declarat că a observat momentul în care aceasta s-a dezechilibrat puţin, din cauza ameţelii, după care a fugit.
Tot din declaraţia martorei a mai rezultat că la momentul respectiv a observat în zonă şi prezenţa a două persoane de sex feminin care la un moment dat s-au urcat într-unul din autoturismele staţionate în zonă şi în care urcaseră anterior şi o parte din celelalte persoane participante la conflict. Deşi a sesizat prezenţa acestor persoane de sex feminin, martora nu a reţinut semnalmentele acestora, iar în finalul declaraţiei a precizat că nu a văzut cuţite, topoare sau furci.
Martora N.E. a mai precizat că „înainte de a izbucni conflictul, atenţia i-a fost atrasă de un grup de 4-5 bărbaţi pe care nu i-a mai văzut până atunci, care nu păreau să aibă vreun rost anume în zonă, dar păreau să fie interesaţi de terasa unde a avut loc bătaia. Dintre aceştia martora l-a indicat din planşa foto pe inculpatul R.D. ca fiind persoana care a coordonat întreaga acţiune a inculpaţilor.
Din declaraţia martorului M.R.M. a rezultat că la momentul conflictului ce a avut loc între părţile vătămate şi inculpaţi, fiind prezent pe terasă, a observat cum din autoturismele ce veniseră în zonă coboară cei din grupul inculpaţilor înarmaţi cu bâte, topoare, furci, săbii şi spray-uri.
Din declaraţia martorului M.R.M. a rezultat că în data de 15 septembrie 2009 a fost prezent în incinta terasei pe care o deţine când a avut loc întâlnirea dintre inculpaţii R.G., R.D. şi părţile civile M.L. şi M.M. şi încă o persoană de sex masculin pe care nu o cunoaşte. Înainte de această întâlnire, între fiul inculpatului R.G. şi partea vătămată M.L. avusese loc un conflict în care fusese implicat numitul R.R.
Referitor la conflictul ce a avut în data de 17 octombrie 2009, martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul R.G. în timp ce a coborât dintr-un autoturism, iar la faţa locului au venit încă 2 autoturisme însă nu i-a văzut pe ocupanţii acestora.
A mai precizat martorul că nu a văzut să fi existat o discuţie între inculpaţi şi părţile vătămate, conflictul a început în mod spontan, după ce inculpatul R.G. a folosit un spray paralizant, iar pe terasă au apărut şi celelalte persoane din autoturisme (aprox. 8-10 persoane) care le-au lovit pe părţile vătămate cu obiecte contondente.
Martorul nu a precizat însă care dintre aceste persoane a deţinut astfel de obiecte şi nici dacă toate le-au lovit pe părţile vătămate. A mai observat martorul că părţile vătămate nu i-au lovit pe inculpaţi, ci, doar la un moment dat, partea vătămată M.L. s-a apărat cu o bancă şi ulterior, partea vătămată M.M. a părăsit terasa prin partea dreaptă, iar părţile vătămate M.L. şi M.M. prin partea stângă, fiind urmăriţi de inculpaţi în continuare. A aflat ulterior, martorul de la partea vătămată M.L. că a fost înjunghiată, dar aceasta nu i-a comunicat şi numele persoanelor care a lovit-o cu cuţitul.
Referitor la relaţiile pe care le are cu părţile vătămate şi inculpaţii, martorul a precizat că s-a aflat în relaţii de prietenie cu părţile vătămate şi în relaţii de amiciţie cu inculpatul R.D. şi a discutat cu părţile vătămate înainte de conflict. Aceştia i-au comunicat că-i aşteaptă pe inculpaţi pentru a discuta referitor la un conflict anterior în care fusese implicat R.R.
Referitor la primul conflict în care a fost implicat R.R. martorul a declarat că a fost sunat de partea vătămată M.L. care i-a comunicat că se află într-un bar şi are discuţii contractorii cu R.R., iar el s-a oferit să-l ajute pe partea vătămată M.L. şi s-a deplasat la faţa locului însă R.R. nu mai era acolo.
Tot cu privire la acest prim conflict martorul a declarat că numitul R.R. s-a întors în bar cu mai multe persoane de sex masculin şi a început scandalul cu M.L.
Referitor la cel de-al doilea conflict ce a avut loc între părţile vătămate M.M., M.M. şi M.L. şi inculpaţi, martorul a învederat că părţile vătămate au fost însoţite de aprox. 6-7 persoane însă aceştia au rămas în afara terasei la o distanţă de 30-40 m. A mai declarat martorul că nu a observat să fi fost aruncate sticle şi pahare de pe terasă, afirmând că pe inculpaţii D.G., V.R.M. nu îi cunoaşte, iar pe inculpatul R.A. nu l-a văzut pe terasă.
Prima instanţă a reţinut că participaţia inculpatului R.S. la conflict este confirmată şi de martorii R.M., A.C.N., în declaraţiile date în cursul urmăririi penale în care precizează că au aflat de la inculpatul R.G. despre conflictul ce s-a desfăşurat pe terasa „.E.F.” la care au participat inculpaţii R.G., R.S., D.G. şi V.R.M.
Totodată, inculpatul R.S. a recunoscut că la un moment dat s-a luptat cu partea vătămată M.L. care luase o bancă din barul respectiv şi a aruncat-o în direcţia sa şi când a văzut un briceag pe jos, pe care l-a ridicat şi în scopul de a se apăra, a lovit-o pe partea vătămată în picior, în zona inghinală.
Şi inculpatul D.G. a confirmat în declaraţiile date în cursul procesului penal, prezenţa şi implicarea efectivă a inculpatului R.S. care a avut în acele momente asupra o baionetă.
S-a arătat că în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul R.A. nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată declarând că nu a participat la conflictul ce a avut loc între părţile vătămate şi ceilalţi inculpaţi şi că a aflat de conflictul iniţial de a avut loc între R.R. şi partea vătămată, de la R.R.
Deşi inculpatul nu a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză în cursul procesului penal, au demonstrat prezenţa inculpatului R.A. şi totodată implicarea lui efectivă în conflictul în care cele trei părţi vătămate au fost lovite.
Prezenţa inculpatului pe terasa respectivă a fost confirmată de părţile vătămate M.L. şi M.M.. Astfel, partea vătămată M.L. a declarat, în cursul cercetării judecătoreşti, că l-a indicat în cursul urmăririi penale pe inculpatul R.A. ca fiind persoana care a participat la conflict. Deşi partea vătămată a arătat că la momentul când a efectuat recunoaşterea nu a fost foarte sigur cu privire la prezenţa inculpatului R.A. acest lucru este posibil să se datoreze aspectului că din autoturismul cu care veniseră inculpaţii au coborât aprox. 15 persoane înarmate care au atacat-o atât pe partea vătămată M.L., cât şi pe celelalte părţi vătămate, iar pe terasa respectivă s-a creat o învălmăşeală de nedescris şi un adevărat măcel, conform celor declarate de părţile vătămate. Cert este, a arătat instanţa, că din aceleaşi declaraţii ale părţilor vătămate rezultă că toate persoanele care coborâseră din autoturism, au atacat-o atât pe partea vătămată M.L., cât şi pe părţile vătămate M.M. şi M.M.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de partea vătămată M.M. care a declarat că inculpatul R.A. a fost prezent la locul incidentului şi acesta l-a lovit atât pe el, cât şi pe celelalte două părţi vătămate M.M. şi M.L.
Partea vătămată M.M. a declarat de altfel că a fost lovită şi de ceilalţi inculpaţi respectiv inculpaţii D.G., R.G. şi R.D. cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor (coadă de târnăcop, furcă). Partea vătămată a mai precizat că şi după incident a fost ameninţată de către inculpaţi şi de frica acestora a refuzat internarea întrucât la spitalul unde i se acordaseră îngrijiri medicale, inculpaţii au trimis alte persoane pentru a profera ameninţări la adresa lui.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. I-a recunoscut din planşa foto pe inculpatul R.A., arătând că acesta făcea parte din grupul de atacatori şi că în timpul conflictului, acesta l-a înţepat de mai multe ori cu o furcă în zona braţului drept şi în zona şoldului stâng. Aspectele ce rezultă din declaraţia acestei părţi vătămate sunt confirmate şi de actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. din care rezultă că aceasta a fost diagnosticată la Spitalul de Urgenţă cu: „agresiune, TCC minor nivel zero; plagă contuză medio frontală; GCS 15; contuzie antebraţ drept, contuzie gambă dreapta, contuzie toraco-abdominală. S-au mai constatat contuzii în zona genunchiului stâng şi plăgi înţepate la nivelul antebraţului drept.”
Totodată, cu prilejul percheziţiei efectuată la domiciliul inculpatului R.A., organele de urmărire penală au descoperit un cuţit rabatabil de mari dimensiuni cu două lame, o furcă, precum şi alte arme. Cuţitul respectiv a fost indicat dintr-un grup de obiecte de către partea vătămată M.L., care a observat că o astfel de armă s-a deschis în faţa sa în timpul agresiunii, dar după ce fusese înjunghiat de inculpatul R.G. Totodată, din interceptările convorbirilor telefonice rezultă cum inculpatul R.A. (unchiul lui R.R.L.) a participat la agresarea părţii vătămate M.L., aceste aspecte rezultând din următoarele: „A., unchiul lui R... cică unchiul ăsta a lui R. l-a bătut pe ăla, dar l-a judecat, cică l-a pus în genunchi că nici în genunchi nu putea să stea. I-a zis: „Mai baţi mă pe nepotul meu? ÎI mai baţi mă pe nepotul meu?” şi-i dădea. Dar el: „Nu, nu!” făcea... A., din piaţă.”
Şi partea vătămată M.M. a confirmat că, în timp ce stătea pe terasa „E.F.”, când au apărut toţi inculpaţii trimişi în judecată şi având asupra lor obiecte contondente, au atacat-o atât pe ea, cât şi pe celelalte două părţi vătămate.
Partea vătămată a declarat că nu a putut reţine la acel moment fizionomiile inculpaţilor, însă, în opinia instanţei, acest aspect se datorează învălmăşelii create de atitudinea violentă a inculpaţilor.
Totodată, din declaraţia dată de inculpatul D.G. în cursul urmăririi penale, a rezultat că partea vătămată şi alte persoane care se aflau pe terasă au aruncat cu sticle către inculpaţii R.G. şi R.A., iar după ce partea vătămată a reuşit să scape din grupul agresorilor, aceasta a fost urmărită de inculpatul R.A.
Şi din declaraţiile martorilor M.R.M., I.S.C., M.N., T.S., C.C., M.R.N., F.I., N.E. date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a rezultat prezenţa pe terasa respectivă a mai multor persoane înarmate cu diferite obiecte contondente, care au procedat la lovirea părţilor vătămate.
Cu privire la vinovăţia inculpatului D.G., Tribunalul a reţinut că aceasta rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal. Astfel din declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale a rezultat că s-a implicat în agresiunea care a avut loc pe terasa „E.F.”, că a fost lovit de unchiul lui M.M. (partea vătămată M.M.) şi l-a lovit la rândul său pe acesta cu pumnul, iar în timpul desfăşurării evenimentelor l-a văzut pe inculpatul R.G. şi R.S. care avea asupra sa o baionetă.
Referitor la inculpatul R.A., care avea în mână o bâtă, inculpatul a precizat că l-a văzut urmărind-o pe partea vătămată M.L. în timp ce fugea îndreptându-se spre un gang pentru a scăpa de grupul agresorilor.
Şi în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a declarat că a acceptat să vină la terasa unde se aflau părţile vătămate la solicitarea inculpatului R.G. şi a coborât din autoturismul cu care venise pentru a discuta referitor la conflictul anterior în care fusese implicat R.R. însă nu a avut asupra sa nici un obiect contondent. Inculpatul a mai precizat că în momentul în care a coborât din autoturism, partea vătămată M.M. s-a apropriat de el şi a văzut că prezenta urme de sânge în zona frunţii. Deşi inculpatul a intenţionat să o lovească pe partea vătămată M.M., s-a răzgândit deoarece privirea din ochii acestuia l-a speriat foarte tare.
Prezenţa inculpatului pe terasa unde a avut loc conflictul a fost confirmată şi de inculpatul R.G. în declaraţiile date, care a precizat că l-a văzut în momentul în care a coborât din autoturism însă nu cunoaşte dacă a lovit pe cineva.
Şi inculpata V.R.M. a confirmat că inculpatul D.G., concubinul său, a acceptat să meargă la locul de întâlnire cu părţile vătămate în scopul de a participa la medierea conflictului ce avusese loc între partea vătămată M.L. şi R.R.
Totodată, partea vătămată M.M., în declaraţiile date în cursul procesului penal a relevat că, în timp ce se afla pe terasa „E.F.” şi stătea la o masă, au apărut inculpaţii din autoturisme, însoţiţi şi de alte persoane, având asupra lor obiecte contondente.
A observat partea vătămată că inculpaţii R.S. şi R.G. aveau asupra lor spray-uri paralizante şi săbii şi precizează că a fost lovită de către inculpatul D.G., în picior, cu o coadă mare de târnăcop, iar cu furca a fost înţepat în mână, abdomen şi testicul.
Totodată, din declaraţiile date de partea vătămată M.M. în timpul procesului penal, acesta a învederat că în timp ce stătea pe terasa „E.F.” au apărut toţi inculpaţii şi a fost lovită de inculpaţii R.G. şi R.D. în zona spatelui cu partea metalică a unui topor. De asemenea, în cursul urmăririi penale, partea vătămată M.M. l-a recunoscut pe inculpatul D.G. ca fiind persoana care, în timp ce era bătută pe terasă, a lovit-o cu un par peste picioare. Totodată, martorul C.C. care a acceptat, la rugămintea părţii vătămate să o însoţească la data de 17 octombrie 2009 la terasa „E.F.”, rămânând în apropierea acesteia, a declarat că mai multe persoane având asupra lor obiecte contondente, au descins din autoturisme, au pătruns pe terasă şi le-au agresat pe părţile vătămate.
În cursul urmăririi penal, martorul C.C.T. a procedat la recunoaşterea inculpatului D.G., despre care a arătat că a făcut parte din grupul agresorilor de pe terasă, fiind unul din cei care au lovit-o pe partea vătămată M.M.
Totodată, din interceptările telefonice a reieşit apartenenţa inculpatului D.G. la grupul agresorilor aflat pe terasă, după cum urmează: „I-a rupt mâna. Are mâna în ghips. L-a bătut R., soţia lui D.G., cică, numai cu bâtă din aia mare. A dat în el! Că a crezut că vrea să se dea la D.G. Se uita pe D.G. Nu ştiu dacă-l ştii pe D.G., e gras aşa, are burta mare.”
Şi martorii R.R.L., A.C.N. au învederat că D.G. a făcut parte din grupul agresorilor, ca şi inculpata V.R.M.
Totodată, martorii B.M., T.S., A.A., C.I., P.T., F.I., M.R.N., N.E. au confirmat prezenţa inculpaţilor pe terasa respectivă având asupra lor obiecte contondente şi agresarea părţilor vătămate.
Unii dintre aceşti martori le-au văzut pe părţile vătămate, atât în timpul conflictului, cât şi după arătând că acestea prezentau leziuni în diferite zone ale corpului.
Prima instanţă a constatat că vinovăţia inculpatei V.R.M. a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Din declaraţia inculpatei V.R.M., dată în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că, în data de 17 octombrie 2009, împreună cu soţul său, inculpatul D.G., s-au deplasat în zona terasei „E.F.”, unde acesta din urmă a coborât din autoturism şi a rămas la o distanţă de aproximativ 1 m de aceasta încercând să aplaneze conflictul care era deja în desfăşurare.
A mai declarat inculpata că la un moment dat, a coborât şi ea din autoturism doar pentru a-l scoate pe soţul său din zona de conflict şi a observat că inculpatul D.G. era lovit de partea vătămată M.M. cu pumnul în bărbie.
În finalul declaraţiei, inculpata a precizat că atât ea cât şi soţul său, inculpatul D.G., au acceptat să meargă la terasa „E.F.” numai cu ideea de a media conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. şi nepotul inculpatului R.G., R.R., şi nu cu intenţia de a lovi pe cineva şi a se implica efectiv în incidentul declanşat între părţile vătămate şi inculpaţi.
Instanţa de fond a apreciat că poziţia inculpatei de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată reliefată de declaraţiile acesteia a fost contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Astfel, s-a reţinut că, în primul rând, prezenţa inculpatei în locul conflictului a fost confirmată chiar de concubinul acesteia, inculpatul D.G., care a arătat că inculpata V.R.M. l-a însoţit la locul conflictului, însă a rămas în autoturismul cu care veniseră, împreună cu fiica lor minoră.
Totodată, martorul R.M., în cursul urmăririi penale, a declarat că a aflat de inculpata V.R.M. despre conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. şi R.R. şi, totodată, aceasta i-a relatat că ulterior, între aceeaşi parte vătămată şi inculpaţii R.G., R.S., D.G. a avut loc un alt conflict la care a participat şi ea.
Din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat cum inculpata V.R.M. (concubina inculpatului D.G.) este cea care a agresat-o pe partea vătămată M.M., după cum urmează: „Se uita şi în stânga şi în dreapta. Şi când l-a văzut R., a zis să nu-i dea vreuna lui D.G., ştii? Şi când l-a văzut aşa, a rupt parul pe el”. „I-a rupt mâna. Are mâna în ghips. L-a bătut R., soţia lui D.G., cică numai cu bâtă din aia mare. A dat în el! Că a crezut că vrea să se dea la D.G.. Se uita pe D.G.. Nu ştiu dacă-l ştii pe D.G., e gras aşa, are burta mare.”
Partea vătămată M.M. a confirmat prezenţa la fata locului a unei persoane de sex feminin, cu părul roşcat, însă nu poate preciza dacă aceasta este inculpata V.R.M.
Totodată, martora N.E. a confirmat, la marginea terasei unde a avut loc conflictul, prezenţa a două persoane de sex feminin care la finalul conflictului s-au urcat într-un autoturism în care s-au urcat şi o parte dintre persoanele participante la conflict. Deşi martora N.E. nu a reţinut semnalmentele acestor persoane, a precizat că erau tinere.
Din declaraţia martorului R.R.L. a rezultat că după 2 zile de la scandalul ce a avut loc între părţile vătămate M.M., M.M. şi M.L. şi inculpaţi s-a întâlnit cu sora sa, R.G., care i-a povestit că la bătaia respectivă a fost şi soţia inculpatului D.G., inculpata V.R.M., iar aceasta a încercat să o lovească pe partea vătămată M.M. cu o bâtă, dar acesta a parat lovitura cu braţul, care i-a fost rupt.
A mai constatat instanţa că, din declaraţia martorei A.C.N. a rezultat că a aflat de la inculpatul R.G., în urma discuţiilor purtate în casă, despre conflictul în care a fost implicat împreună cu coinculpaţii, arătând că inculpatul R. i-a relatat modalitatea în care s-a desfăşurat conflictul cu părţile vătămate, făcând precizarea că a fost prezentă şi inculpata V.R.M., concubina inculpatului D.G.
Aceste aspecte, a arătat instanţa, au fost confirmate şi de actele medicale privind partea vătămată M.M. din care a rezultat că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009, prin lovire cu corp dur. Din certificatul medico-legal a mai rezultat că: „evaluarea medico-legală a gravităţii leziunilor traumatice se poate aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale, cu diagnosticul de contuzie antebraţ stâng şi umăr drept, pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificaţie medico-legală, în absenţa unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită”.
Instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului R.D. a rezultat, de asemenea, din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Poziţia inculpatului în cursul procesului penal a fost una de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a învederat în declaraţiile date că a fost prezent la locul unde a avut loc conflictul şi le-a văzut pe părţile vătămate şi pe inculpaţi când se loveau reciproc. A mai precizat inculpatul că, de fapt, conflictul a avut loc între inculpatul R.S. şi R.G. şi părţile vătămate şi nu a recunoscut că i-a instigat pe aceşti inculpaţi să exercite acte de violenţă asupra părţilor vătămate, arătând că dimpotrivă el a vrut să-i scoată din conflict pe inculpaţi.
S-a apreciat că probele administrate în cauză au demonstrat contrariul celor susţinute de acest inculpat şi a confirmat prezenţa şi implicarea sa efectivă în conflictul ce a avut loc pe terasa „E.F.”.
Din declaraţiile şi recunoaşterile efectuate de către părţile vătămate M.L., M.M., M.M., coroborate cu declaraţiile şi recunoaşterile martorilor M.R.M., C.L.T., M.R.N. şi N.E. rezultă că inculpatul R.D. a transmis şi a dat indicaţii celorlalţi inculpaţi, coordonându-i în exercitarea actelor de violenţă asupra părţilor vătămate în scopul suprimării vieţii acestora, pentru ca părţile vătămate să fie împiedicate a fugi sau a primi ajutor.
Astfel, în declaraţiile date partea vătămată M.M. a învederat că la momentul conflictului a fost lovit de către inculpatul R.D. cu partea metalică a unui topor în zona spatelui, în urma cărora a suferit mai multe echimoze şi totodată a rămas cu sechele de natură psihică pentru care urmează un tratament de specialitate.
Şi partea vătămată M.M. a confirmat prezenţa inculpatului R.D. la locul incidentului şi acţiunea violentă a acestuia, partea vătămată arătând că a fost lovită de către inculpat, pe spate, cu muchia toporului.
Partea vătămată M.L. în declaraţia dată în data de 21 septembrie 2010, în urma reunirii cauzelor a precizat că în mod cert a fost prezent şi inculpatul R.D. la momentul când a avut loc conflictul însă nu mai poate preciza dacă a fost lovit şi de către acesta.
Din declaraţiile date şi recunoaşterile efectuate de martora N.E. a rezultat că aceasta îl recunoaşte pe R.D. ca fiind cel care a coordonat acţiunea agresorilor. Despre activitatea acestuia, martora declara ca pe parcursul conflictului a stat pe stradă şi striga către cei care-l însoţeau, reproşându-le că nu pot prinde pe nimeni şi indicându-le spre cine să se îndrepte. În momentul în care un autoturism al agresorilor, marca D. de culoare roşie, a părăsit piaţa, a comandat grupului să se urce în maşini şi au plecat cu toţii. Martora a observat un bărbat care nu a participat activ la bătaie, pe care ulterior l-a recunoscut ca fiind inculpatul R.D., dar părea să-i coordoneze pe toţi agresorii. Astfel, pe toată durata conflictului individul respectiv striga la toţi agresorii, cerându-le să se mişte mai repede şi reproşându-le faptul că nu sunt în stare să-l prindă pe bărbatul cu geacă portocalie, respectiv partea vătămată M.L., iar după plecarea autoturismului marca D., le-a cerut celor cu bâte să se urce în maşini, iar aceştia au executat imediat comanda dată de inculpatul R.D., s-au urcat în maşini şi au părăsit imediat zona.”
Din declaraţia martorului M.R.N. a rezultat că la data de 17 octombrie 2009, se afla pe terasa pe care o patronează unde părţile vătămate M.M., M.M. şi M.L. îi aşteptau pe inculpaţi pentru a discuta cu privire la conflictul în care fusese implicat R.R., şi au observat că la un moment dat au apărut inculpaţii din familia R. care au coborât din trei autoturisme, iar pe terasă au pătruns inculpaţii R.G. şi R.D. Referitor la inculpatul R.G., acesta a precizat că acesta deţinea un spray paralizant şi o sabie, iar ceilalţi inculpaţi aveau asupra lor cozi de lemn pentru topor, iar pe inculpatul R.D. l-a văzut cum s-a repezit la persoanele ce stăteau pe terasă şi le-a lovit cu o coadă de topor pe care o avea în mână.
S-a menţionat că, totodată, în cursul urmăririi penale, martorul M.R.N. l-a recunoscut pe inculpatul R.D. ca fiind cel care a coordonat acţiunea agresorilor, ca şi martorul R.R.L. care a învederat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că inculpatul R.D. a făcut parte din grupul agresorilor. Acesta a mai afirmat că, din câte cunoaşte: „la asemenea scandaluri, ai noştri iau la ei bâte, săbii, topoare, spray-uri, precum şi mai multe baionete, pe care le cumpără din piaţă”.
Din declaraţia martorului R.M. a rezultat că inculpata V.R.M. i-a povestit despre conflictul ce a avut loc între părţile vătămate şi inculpaţi afirmând că în această altercaţie, au participat inculpaţii R.G., R.S., D.G., R.D. şi V.R.M.
Referitor la comportamentul inculpaţilor, martorul a mai declarat că în trecut, inculpaţii R.G., R.S., D.G., R.D., au fost implicaţi în mai multe scandaluri, în care au folosit bâte, topoare, săbii şi cuţite şi au fost rănite mai multe persoane.
De asemenea, din procesul-verbal de percheziţie întocmit cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul inculpaţilor R.D. şi R.S. a rezultat că s-au găsit mai multe obiecte contondente şi numeroase cuţite de diferite dimensiuni.
În ceea ce-i priveşte pe toţi inculpaţii, Tribunalul a reţinut că, după conflict, aceştia au continuat să le ameninţe pe părţile vătămate, unii dintre ei sustrăgându-se de la urmărirea penală.
Din listing-urile convorbirilor telefonice purtate în perioada 17-19 octombrie 2009 a rezultat că, după momentul săvârşirii faptei, între inculpatul R.G. şi partea vătămată M.M. (şi alte persoane din anturajul său) s-au purtat mai multe convorbiri.
Din interceptările convorbirilor telefonice au rezultat cum, în ziua următoare comiterii faptei, inculpatul R.G. a procedat la ameninţarea telefonică a părţilor vătămate M.L. şi M.M. şi totodată povesteşte unui interlocutor ce a făcut.
Din acestea rezultă că inculpatul R.G. a ameninţat-o pe partea vătămată M.M. căreia i-a spus: „O să te pun în coşciug, te trimit la T., la cimitir, fraiere!”
De asemenea, inculpatul R.G. a ameninţat-o pe partea vătămată M.L. căreia i-a transmis: „Să-ţi pregătesc coşciugul că te mai iau încă o dată.”
Instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, inculpaţii au încercat direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor persoane, în sensul de a determina o persoană care nu are legătură cu săvârşirea faptei să-şi asume în mod mincinos comiterea acesteia în faţa organelor de urmărire penală. Într-o convorbire telefonică se arată: „A vorbit... A zis aşa: Dacă azi nu s-o putea, clar noi zicem că rezolvăm. Pe toate căile... în caz că nu se rezolvă, auzi... Dar lasă, mă, că nu mai zic eu... A vorbit cu cineva şi se rezolvă altfel. Se duce şi spune: Da, eu am dat, eu l-am bătut, eu cutare... Băiatul lui A. Adică, spune adevărul, că el a fost, că el a dat, că el l-a tăiat.”
În declaraţiile sale, partea vătămată M.M. a arătat că „În data de 18 octombrie 2009, la ora 09.00, m-a sunat R.G. care mi-a spus că după mine urmează vărul meu şi unchiul meu. În data de 21 octombrie 2009, R.G. m-a sunat din nou şi mi-a propus o sumă de bani pentru a nu depune plângere.”
Prima instanţă a arătat că inculpaţii R.S. şi R.D. s-au sustras urmăririi penale, din cercetări (declaraţii, convorbiri telefonice, etc.) rezultând că, deşi ştiau că sunt căutaţi de organele de urmărire penală, s-au ascuns la rude sau cunoştinţe la adrese neidentificate, schimbând deseori locaţiile. Cei doi inculpaţi au fost arestaţi în lipsă.
Aceleaşi probe, a aprecizat instanţa, administrate în cauză, au demonstrat cu prisosinţă vinovăţia inculpatului R.G. în raport cu toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, referitor la faptele inculpatului R.S., instanţa a considerat că au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alţi inculpaţi a atacat şi agresat pe părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa; a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.M., cu intenţia de a-i suprima viaţa, şi în acelaşi context partea vătămată M.L. a suferit leziuni în zone corporale vitale.
Referitor la cererea inculpatului R.S. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosinţă că inculpatul le-a agresat pe părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le ucide şi, totodată, a lovit-o cu o sabie, într-o zonă vitală pe partea vătămată M.L., provocându-i leziuni grave, partea vătămată M.M. suferind, în aceleaşi împrejurări, leziuni în zone corporale vitale.
S-a arătat că în practica judiciară s-a statuat că intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor, au evidenţiat poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, intenţia de ucide rezultă din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverenţa în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea cu intensitatea a unei persoane cu intensitate cu cuţitul în piept.
În speţă, Tribunalul a constatat că intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimelor a rezultat din atitudinea violentă a inculpatului, din modalitatea în care a acţionat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor de a ucide, precum şi în raport de zonele corporale vitale în care au fost lovite părţile vătămate M.L. şi M.M.
Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viaţa în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, astfel că ambele fapte, a considerat instanţa, reflectă clar intenţia de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor s-a datorat întâmplării şi nu voinţei inculpatului. Semnificativ este faptul că inculpaţii au lovit în mod repetat cu armele menţionate, la întâmplare (ca argument se pot reţine multiplele lovituri de intensităţi diferite suferite de părţile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiaşi conflict.
S-a subliniat că, în practică, s-a decis că a existat tentativă de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viaţa acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizată, cu obiectul folosit şi cu intensitatea loviturii, s-a apreciat ca inculpaţii au prevăzut că, în urma acţiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară şi a acceptat acest rezultat.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, Tribunalul a considerat că rezultă indubitabil că inculpaţii au participat la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori, indiferent de actele concrete săvârşite de fiecare dintre ei. Inculpaţii au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părţilor vătămate lovituri numeroase şi puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului ca aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părţilor vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părţile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafaţă a corpului, de intensitate/gravitate diferite) indică acţiunea concomitentă a mai multor autori.
Participanţii au acţionat simultan, cu aceeaşi intenţie şi completându-se unul pe altul. Fiecare a acţionat conştient că participă ca autor în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material şi intelectual).
S-a arătat că, acţionând cu intenţia de a ucide şi în legătură nemijlocită cu acţiunile celorlalţi, chiar cei care nu au aplicat părţilor vătămate lovituri care să ducă la punerea vieţii în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităţilor acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forţelor fizice şi psihice ale părţilor vătămate, la excluderea posibilităţilor de rezistenţă sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalţi, în practica judiciară s-a arătat că, în această situaţie, toţi sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieţii.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acţionând asupra mai multor părţi vătămate cu intenţia de a le suprima viaţa, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are loc de muncă, a absolvit 4 clase. Tribunalul a avut în vedere şi atitudinea oscilantă referitoare la fapta pentru care a fost trimis în judecată.
- complicitate la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanţa a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Referitor la această infracţiune s-a reţinut în sarcina inculpatului că a săvârşit acte decomplicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta a desfăşurat acte de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că diagnosticul „contuzie antebraţ stâng şi umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificaţie legală în absenţa unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.
Prin urmare, a reţinut instanţa, actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen., astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială şi morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfăşura actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Totodată, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv poziţia oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, lipsa unui loc de muncă.
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în aceea că a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru această infracţiune instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.
Referitor la această infracţiune, pentru toţi inculpaţii, Tribunalul a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 astfel cum a fost reţinută în rechizitoriul Parchetului întrucât, deşi această lege era în vigoare la momentul sesizării instanţei, ulterior la data de 31 ianuarie 2011, a fost republicată în M. Of., Partea I, nr. 77, iar art. 11 alin. (1) a fost renumerotat. În prezent infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se regăseşte în alin. (2) alin. (1) pct. 1 care prevede că se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă: „portul fără drept în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică a cuţitului, pumnalului, şişului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate, anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe baza de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice”. Tribunalul nu a reţinut dispoziţiile art 13 C. pen. întrucât textele de lege atât cel anterior, cât şi cel republicat nu au suferit modicări cu privire la conţinutul infracţiunii sau la limitele de pedeapsă.
Şi pentru această infracţiune instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în deţinerea fără drept de arme în locuri şi împrejurări în care s-a pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică. Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului respectiv, atitudinea oscilantă manifestată în cursul procesului penal, dar şi aspectul că nu are ocupaţie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la faptele inculpatului R.A., instanţa de fond a reţinut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alţi inculpaţi au atacat şi agresat pe părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa; a lovit-o cu o sabie într-o zonă corporală vitală pe partea vătămată M.L., cu intenţia de a-i suprima viaţa şi în acelaşi context a lovit-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă.
Referitor la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului R.A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosinţă, că inculpatul le-a agresat pe părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le ucide şi, totodată, a lovit-o cu un corp contondent, într-o zonă corporală vitală, pe partea vătămată M.L. În acelaşi context a lovit-o pe partea vătămată M.M. cu o furcă.
În practica judiciară, a arătat instanţa, s-a statuat că intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor, evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, intenţia de a ucide rezultă din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverenţa în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea cu intensitatea a unei persoane cu intensitate cu cuţitul în piept.
În speţă, instanţa a reţinut că intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimelor a rezultat atât din atitudinea violentă a inculpatului, cât şi din modalitatea în care a acţionat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor de a ucide, precum şi ţinând cont de zonele corporale vitale în care au fost lovite părţile vătămate M.L. şi M.M.
Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viaţa în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, ambele fapte reflectând astfel clar intenţia de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor se datorează întâmplării şi nu voinţei inculpatului. Semnificativ este faptul că inculpaţii au lovit în mod repetat cu armele menţionate, la întâmplare (ca argument se pot reţine multiplele lovituri de intensităţi diferite suferite de părţile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiaşi conflict.
Instanţa a ratat că, în practică, s-a decis că există tentativă de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viaţa acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizată, cu obiectul folosit şi cu intensitatea loviturii, s-a apreciat că inculpaţii au prevăzut că, în urma acţiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară şi a acceptat acest rezultat.
Tribunalul a reţinut că, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpaţii au participat la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori, indiferent de actele concrete săvârşite de fiecare dintre ei. Inculpaţii au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părţilor vătămate lovituri numeroase şi puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului că aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părţilor vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părţile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafaţă a corpului, de intensitate/gravitate diferite) a indicat acţiunea concomitentă a mai multor autori.
Participanţii au acţionat simultan, cu aceeaşi intenţie şi completându-se unul pe altul. Fiecare a acţionat conştient că participă ca autor în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material şi intelectual).
Acţionând cu intenţia de a ucide şi în legătura nemijlocită cu acţiunile celorlalţi, chiar cei care nu au aplicat părţilor vătămate lovituri care să ducă la punerea vieţii în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităţilor acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forţelor fizice şi psihice ale părţilor vătămate, la excluderea posibilităţilor de rezistenţă sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalţi. În practica judiciară s-a arătat că, în această situaţie, toţi sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieţii.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acţionând asupra mai multor părţi vătămate cu intenţia de le suprima viaţa, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este căsătorit, nu are studii şi nici loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale. Tribunalul a avut în vedere şi atitudinea nesinceră a inculpatului referitoare la faptele săvârşite.
- complicitate la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanţa a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Referitor la această infracţiune, Tribunalul a reţinut în sarcina inculpatul că a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfăşura acte de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice se poate aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că diagnosticul „contuzie antebraţ stâng şi umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificaţie legală în absenţa unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.
Prin urmare, s-a constatat că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu în cele ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială şi morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfăşura actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Totodată, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv poziţia nesinceră a inculpatului manifestată în cursul procesului penal.
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în aceea că a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru această infracţiune instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of nr. 77/31.01.2011 constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.
Şi pentru această infracţiune instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în deţinerea fără drept de arme în locuri şi împrejurări în care s-a pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică. Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului respectiv, atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, dar şi aspectul că nu are ocupaţie şi este cunoscut cu antecedente penale.
Faptele inculpatului D.G. au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că, împreună cu alţi inculpaţi a atacat şi agresat pe părţile vătămate M.L. şi M.M. cu intenţia de a le suprima viaţa; a lovit-o cu un corp contondent pe partea vătămată M.M., în timp ce aceasta era lovită şi de alţi inculpaţi, în acelaşi context partea vătămată M.L. suferind leziuni grave în zone corporale vitale.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, împreună cu mai multe persoane, acţionând asupra mai multor părţi vătămate cu intenţia de le suprima viaţa, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă înclinând spre nerecunoaşterea faptelor, nu are loc de muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
- complicitate la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. pentru care instanţa a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu.
Referitor la această infracţiune s-a reţinut în sarcina inculpatului că a săvârşit acte de complicitate materială şi morală prin ajutorul acordat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta desfăşura acte de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că diagnosticul „contuzie antebraţ stâng şi umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificaţie legală în absenţa unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.
Prin urmare, a reţinut instanţa că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. atestă că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu ale art. 26 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. astfel cum a fost reţinută în rechizitoriul Parchetului.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, prin acte de complicitate materială şi morală constând în acte de ajutor dat inculpatei V.R.M., în timp ce aceasta a desfăşurat actele de agresiune asupra părţii vătămate M.M. Totodată, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului respectiv poziţia oscilantă înclinând spre nesinceritate, dar şi lipsa unei ocupaţii şi a antecedentelor penale.
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în aceea că a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru această infracţiune instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege şi la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere, de asemenea, şi circumstanţele personale ale inculpatului astfel cum au fost arătate mai sus.
- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011 constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.
Şi pentru această infracţiune instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în deţinerea fără drept de arme în locuri şi împrejurări în care s-a pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică. Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea oscilantă manifestată în cursul procesului penal, dar şi aspectul că nu are ocupaţie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la faptele inculpatului R.D., instanţa a reţinut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:
- instigare la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. constând în aceea că i-a determinat pe inculpaţii R.G., R.A., D.G. şi R.S. să le atace şi le agreseze pe părţile vătămate M.L. şi M.M., coordonându-le activităţile de agresiune asupra acestora.
Referitor la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului R.D. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au dovedit cu prisosinţă că inculpatul i-a determinat pe inculpaţii R.G., R.A., D.G. şi R.S. să le atace şi le agreseze pe părţile vătămate M.L. şi M.M., coordonându-le activităţile de agresiune asupra acestora.
S-a reţinut că probele administrate în cauză au dovedit că inculpaţii R.G., R.A., D.G. şi R.S. au acţionat asupra părţilor vătămate cu intenţia de a le ucide, iar inculpatul R.D. a exercitat acte de coordonare a agresiunilor exercitate de coinculpaţi asupra părţilor vătămate astfel că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, respectiv art. art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. şi nu cea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., cum a solicitat inculpatul.
Tribunalul a arătat că, în practica judiciară, s-a statuat că intenţia de ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului, care în majoritatea cazurilor evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, intenţia de ucide a rezultat din multitudinea loviturilor aplicate în zonele vitale ale corpului, perseverenţa în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap, lovirea unei persoane cu intensitate cu cuţitul în piept.
În speţă, a reţinut instanţa, intenţia de a suprima viaţa victimelor rezultă atât din atitudinea violentă a inculpatului, din modalitatea în care a acţionat având asupra sa obiecte apte, prin natura lor, de a ucide, zonele corporale vitale în care a fost lovite părţile vătămate M.L. şi M.M.
Chiar dacă una dintre persoane - partea vătămată M.M. - a suferit leziuni care nu i-au pus viaţa în primejdie, loviturile repetate au vizat zone vitale ale corpului, ambele fapte reflectând astfel clar intenţia de a ucide. Rezultatul diferit al loviturilor s-a datorat întâmplării şi nu voinţei inculpatului. Semnificativ a fost faptul că inculpaţii au lovit în mod repetat cu armele menţionate, la întâmplare (ca argument se pot reţine multiplele lovituri de intensităţi diferite suferite de părţile vătămate în diferite zone corporale), în contextul aceluiaşi conflict.
S-a menţioant că, în practică, s-a decis că există tentativa de omor chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viaţa acesteia, atâta vreme cât, în raport cu regiunea anatomică vizata, cu obiectul folosit şi cu intensitatea loviturii, s-a apreciat că inculpaţii au prevăzut că, în urma acţiunilor lor, partea vătămată ar putea să moară şi a acceptat acest rezultat.
În raport cu toate aceste argumente, Tribunalul a considerat că a rezultat activitatea inculpatului de determinare şi coordonare a activităţilor de agresiune ce au fost exercitate de ceilalţi coinculpaţi asupra părţilor vătămate, cu ajutorul unor obiecte apte prin natura lor să ucidă.
Instanţa a reţinut că din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpaţii au participat la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) - art. 176 lit. b) C. pen. în calitate de coautori indiferent de actele concrete săvârşite de fiecare dintre ei. Inculpaţii au avut asupra lor instrumente apte să ucidă, cu care au aplicat părţilor vătămate lovituri numeroase şi puternice în zone vitale. Au avut încă de la început reprezentarea faptului că aceste instrumente vor fi folosite la agresarea părţilor vătămate. Caracterul leziunilor suferite de părţile vătămate (leziuni numeroase, eterogene, haotice, dispuse pe întreaga suprafaţă a corpului, de intensitate/gravitate diferite) a indicat acţiunea concomitentă a mai multor autori.
Participanţii au acţionat simultan, cu aceeaşi intenţie şi completându-se unul pe altul. Fiecare a acţionat conştient că participă ca autor în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului (coordonare/cooperare sub aspect material şi intelectual).
Acţionând cu intenţia de a ucide şi în legătură nemijlocită cu acţiunile celorlalţi, chiar cei care nu au aplicat părţilor vătămate lovituri care să ducă la punerea vieţii în pericol, au contribuit, implicit, la reducerea posibilităţilor acestora de a se apăra sau de a veni una în ajutorul celeilalte, la slăbirea forţelor fizice şi psihice ale părţilor vătămate, la excluderea posibilităţilor de rezistenţă sau de fugă. Actele de executare ale fiecărui inculpat s-au integrat în ansamblul celor comise de ceilalţi. Referindu-se la jurisprudenţă, Tribunalul a arătat că, în această situaţie, toţi sunt coautori, chiar dacă numai unul dintre ei a aplicat lovitura care a condus la punerea în primejdie a vieţii.
În raport cu toate aceste argumente, instanţa a precizat că a rezultat că activitatea inculpatului de determinare şi coordonare a activităţilor de agresiune ce au fost exercitate de ceilalţi coinculpaţi asupra părţilor vătămate, cu ajutorul unor obiecte apte prin natura lor să ucidă, părţile anatomice vitale vizate de inculpaţi au demonstrat că inculpatul R.D. a conştientizat că efectuează acte de instigare la infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, constând în determinarea coinculpaţilor R.G., R.A., D.G. şi R.S. să le atace şi agreseze pe părţile vătămate M.L. şi M.M., coordonând activităţile de agresiune asupra acestora.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră, nu are loc de muncă, nu este şcolarizat şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
- instigare la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. constând în aceea că a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace şi agreseze pe partea vătămată M.M. coordonând activităţile de agresiune asupra acesteia.
În ceea ce priveşte această infracţiune, Tribunalul, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.M.).
Referitor la această infracţiune s-a reţinut în sarcina inculpatului că în aceleaşi împrejurări a determinat-o pe inculpata V.R.M. să o atace şi agreseze pe partea vătămată M.M., coordonând activităţile de agresiune asupra acesteia.
Din actele medicale depuse de această parte vătămată, respectiv din certificatul medico-legal a rezultat că „numitul M.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu un corp dur”. Evaluarea medico-legală a leziunilor traumatice s-a putut aprecia la 4-6 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că diagnosticul „contuzie antebraţ stâng şi umăr drept” pentru care s-a practicat imobilizare în atelă brahio-palmară, 14 zile reprezintă un diagnostic clinic fără semnificaţie legală în absenţa unor leziuni traumatice care să justifice o imobilizare prelungită.
Prin urmare, s-a constatat că actele medicale referitoare la partea vătămată M.M. au atestat că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile, astfel că fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 25 C. pen. rap. la art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu ale art. 25 C. pen. rap. la art. 180 C. pen., astfel cum a fost reţinută în rechizitoriul Parchetului.
Pentru infracţiunea săvârşită instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere (determinând-o pe inculpata V.R.M. să o atace şi agreseze pe partea vătămată M.M. în zona braţului), dar şi urmarea produsă prin infracţiune constând în leziunile cauzate părţii vătămate care a necesitat pentru vindecare până la 20 de zile de îngrijiri medicale. Tribunalul a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv o atitudine nesinceră, lipsa unui loc de muncă şi lipsa antecedentelor penale.
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. constând în aceea că a săvârşit în public acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru această infracţiune instanţa a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în acte şi gesturi prin care a provocat scandal public şi a tulburat grav liniştea şi ordinea publică, Tribunalul având în vedere, de asemenea, şi circumstanţele personale ale inculpatului.
- art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată în M. Of. nr. 77/31.01.2011, constând în aceea că a avut asupra sa fără drept o armă în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.
Şi pentru această infracţiune instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere pericolul social concret al acestei infracţiuni, modalitatea de comitere, constând în deţinerea fără drept de arme în locuri şi împrejurări în care s-a pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi s-a tulburat ordinea şi liniştea publică. Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea nesinceră manifestată în cursul procesului penal, dar şi aspectul că nu are ocupaţie şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de a se face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., Tribunalul a constatat că este nefondată, întrucât probele administrate în cauză au demonstrat că inculpaţii au efectuat acte de pregătire a infracţiunilor ce urmau să le comită, constând în procurarea de obiecte contondente sau apte prin natura lor să ucidă, iar în momentul în care au pătruns pe terasa unde aşteptau părţile vătămate le-au atacat în mod direct. Deşi partea vătămată M.L. a aruncat la un moment dat cu o bancă în direcţia inculpaţilor, gestul acesteia nu poate fi catalogat decât unul de apărare faţă de momentul la care a survenit, ulterior atacului exercitat de inculpaţi, ci nu unul de atac sau provocare a inculpaţilor. Partea vătămată a recurs la acest gest după ce fusese lovită de inculpaţi şi pentru a scăpa de atacul inculpaţilor, astfel că nu se poate susţine inculpaţii au săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, cerinţă esenţială prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în cursul judecăţii Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 3.136,55 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirile de specialitate acordate părţii vătămate M.L.
Deşi părţile vătămate M.M. şi M.M. au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale, Spitalul Clinic de Urgenţă nu a formulat pretenţii în ceea ce le-a privit pe acestea.
Întrucât au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi între faptele inculpaţilor şi prejudiciu există o strânsă legătură de cauzalitate, Tribunalul, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar, la plata sumei de 3.136,55 RON plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a arătat că tot în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată M.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 RON din care 240.000 RON daune morale şi 10.000 RON daune materiale împotriva tuturor inculpaţilor.
Partea vătămată a precizat că daunele materiale a reprezentat cheltuieli efectuate cu internarea la Spitalul Clinic de Urgenţă în perioada 17 octombrie 2009 până la 24 octombrie 2009.
Referitor la acestea, partea vătămată a precizat că a mai fost internată şi la Clinica S., clinică privată la care a plătit spitalizarea. Deşi partea vătămată nu a depus chitanţe privind internarea sa această clinică privată, din actele medicale depuse la dosar a rezultat că în mod cert această parte vătămată a fost internată la Clinica S., astfel că Tribunalul a apreciat că se impune acordarea unei sume cu titlu de daune materiale într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de partea vătămată, fiind de notorietate că la aceste clinici private se plăteşte spitalizarea şi orice act medical de care beneficiază o persoană.
În ceea ce priveşte solicitarea părţii vătămate de acordare a daunelor morale, Tribunalul a constatat, de asemenea, că fapta inculpaţilor, a fost de natură de a crea părţii vătămate un prejudiciu de ordin moral constând în suferinţele de natură fizică şi psihică la care a fost supusă în urma agresiunilor exercitate de către inculpaţi.
Astfel, partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă pentru a-i fi salvată viaţa şi, ulterior, a avut nevoie de mai multe zile de îngrijiri medicale pentru refacerea stării de sănătate.
Tribunalul a apreciat însă excesiv de ridicat cuantumul daunelor morale solicitate de partea vătămată şi, întrucât prejudiciul moral suferit de aceasta nu a trebuit să constituie o îmbogăţire fără just temei, a apreciat drept suficientă suma de 60.000 RON reprezentând daune morale şi 5.000 RON, reprezentând daune materiale.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.L. şi i-a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 60.000 RON reprezentând daune morale.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.M., Tribunalul a constatat că acesta, în cursul cercetării judecătoreşti s-a constituit parte civilă cu suma de 130.000 RON, din care 125.000 RON daune morale şi 5.000 RON daune materiale. Referitor la daunele materiale s-a constatat că partea vătămată nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale de care a avut nevoie pentru tratarea leziunilor cauzate de faptele violente ale inculpaţilor, însă a apreciat că este îndreptăţită să primească suma de 30.000 RON, reprezentând daune morale, întrucât aceasta suferit un prejudiciul de ordin patrimonial, constând în suferinţele de natură fizică şi psihică pe care le-a încercat în urma acţiunii violente a inculpaţilor. Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M. şi i-a obligat pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D., în solidar la plata sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.
S-a reţinut că, în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 105.000 RON din care 5.000 RON daune materiale şi 100.000 RON daune morale.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea vătămată, Tribunalul a constatat că acesta nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirea stării de sănătate.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea vătămată M.M., Tribunalul a constatat că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii au fost de natură a creea acestuia un prejudiciu de ordin nepatrimonial constând în suferinţele de natură fizică şi psihică pe care aceasta le-a încercat în urma acţiunii violente a inculpaţilor.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. a admis, în parte, acţiunea civilă fomiulată de partea civilă M.M. şi îi va obliga pe inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D. şi V.R.M. în solidar la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale.
Împotriva sentinţei penale au formulat apel inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D. şi V.R.M.
La termenul din 06 octombrie 2011, inculpata V.R.M. a precizat că înţelege să-şi retragă apelul formulat.
Prin decizia nr. 321 din 24 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.A., R.S., D.G., R.D. împotriva sentinţei penale nr. 451 din 31 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata V.R.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Prima instanţă de control judiciar a reţinut că apelantul inculpat R.A. a solicitat a se dispune achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., dat fiind faptul că nu a participat la incident.
Inculpatul a solicitat a se avea în vedere că, la început, urmărirea penală s-a canalizat pe trei sau patru persoane, printre acestea nefiind şi R.A. La un moment dat s-au efectuat percheziţii şi s-au găsit la domiciliul sau în maşina lui o furcă şi o bâtă, iar în aceeaşi zi a fost chemat în faţa organului de anchetă partea vătămată M.M., ce a afirmat că l-a văzut cu claritate pe cel ce era în faţa sa, acesta fiind o persoană de etnie rromă, care avea o furcă în mână şi l-a înţepat de mai multe ori în braţ, însă declaraţia fost modificată în faţa Curţii de Apel, unde a afirmat că acea persoană este D.G., care şi acesta la un moment dat l-a identificat ca posibil participant la agresiune, pentru ca apoi să revină şi să afirme că nu poate ştii cu siguranţă dacă a participat la conflict.
Apelantul inculpat R.D. a solicitat, în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la tentativă de omor, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Curtea a constatat că vinovăţia inculpaţilor rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu recunoaşterile efectuate de către acestea, interceptările convorbirilor telefonice, declaraţiile coinculpatului D.G. - date în faza de urmărire penală - şi declaraţiile părţii vătămate M.M. - date în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească în fond şi în apel.
A reţinut instanţa că partea civilă M.L. a învederat la fond că, în urma unui conflict ce a avut loc anterior între partea civilă şi fiul acestuia, R.R., inculpatul R.G. l-a contactat telefonic propunându-i o întâlnire pentru a stinge conflictul; iniţial a refuzat, însă ulterior, la insistenţele inculpatului R.G. şi întrucât tonul acestuia era destul de calm, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului de a se întâlni, la o terasă al cărui patron este martorul M.R.N. Înainte de a se întâlni cu inculpatul, partea vătămată a sunat mai mulţi prieteni, pe martorii C.C., C.I., P.S., B.M., pe care i-a rugat să o însoţească la locul de întâlnire cu inculpatul R.G., însă aceştia au rămas în autoturismul cu care veniseră.
Totodată, partea vătămată M.L. împreună cu părţile vătămate M.M. şi M.M. s-au deplasat la terasa respectivă unde s-au aşezat la o masă, iar la un moment dat au observat că în zonă au apărut mai multe autoturisme din care au coborât inculpaţii, având asupra lor mai multe obiecte contondente.
Partea vătămată a precizat în continuare în cursul urmăririi penale că i-a văzut cu certitudine pe inculpaţii R.S. şi R.G. şi nu este sigur dacă inculpaţii R.A. şi D.G. au fost prezenţi din primele momente ale conflictului pe terasa respectivă.
Conform declaraţiei părţii vătămate, din cele 3 autoturisme au coborât 15 persoane înarmate cu obiecte contondente şi spray-uri şi s-au îndreptat spre masa la care stătea împreună cu celelalte părţi vătămate şi au început să le lovească, astfel, inculpatul R.S. a atacat-o pe partea vătămată M.M. cu un obiect contondent gen sabie, în zona capului, lovitură în urma căreia aceasta a fost doborâtă la pământ. A mai declarat partea vătămată că după ce unchiul său, partea vătămată M.M., a fost lovită de inculpatul R.S. cu sabia, a luat şi el o băncuţă şi a aruncat-o spre grupul inculpaţilor, iar la un moment dat a reuşit să scape din grupul agresorilor, dar aceştia l-au urmărit în continuare şi a fost lovit cu o sabie în cap şi în acelaşi timp a fost înjunghiat de către o persoană care a venit din partea stângă.
Partea vătămată a declarat în continuare că nu ar putea să precizeze cine au fost persoanele care l-au înjunghiat şi lovit cu sabia şi a afirmat că este sigură că inculpaţii R.S. şi R.G. l-au lovit cu certitudine.
După ce a reuşit să scape de grupul agresorilor, partea vătămată s-a îndreptat spre o curte, dar a fost urmărită de mai multe persoane de sex masculin care i-au pus cuţitul la gât şi au continuat să o lovească, precizând că în acea curte a fost lovită foarte rău, cu obiecte contondente, (bâte sau toporişte) de către tatăl inculpaţilor R.S. şi R.G., inculpatul R.D. În urma agresiunii la care a fost supusă partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată în abdomen în urma căreia a fost internată în perioada 17 octombrie 2009 - 24 octombrie 2009. A mai precizat partea vătămată că inculpatul R.G. a avut asupra sa un spray paralizant şi un obiect care semăna cu un cuţit, dar nu a putut afirma cu siguranţă dacă acesta l-a folosit sau nu, iar referitor la inculpatul R.A. a declarat că l-a recunoscut la urmărirea penală ca fiind un participant la incident, după fizionomie, însă, a precizat că deşi a efectuat această recunoaştere nu a fost foarte sigur.
S-a mai reţinut că, la data de 10 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 464/P/2010 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) - art. 176 lit. b) C. pen., art. 25 rap. la art. 180 C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2010 Tribunalul a dispus reunirea cauzelor ce făceau obiectul Dosarelor nr. 28280/3/2010 şi 3574/3/2010, constatând că între faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există o strânsă legătură, iar reunirea cauzelor se impunea pentru o bună înfăptuire a justiţiei.
Ulterior reunirii cauzelor partea vătămată M.L. a fost reaudiată în legătură cu inculpatul R.D., iar aceasta şi-a menţinut constituirea de parte civilă astfel cum a precizat în declaraţia dată în data de 17 iulie 2010 cu precizarea că s-a referit şi la inculpatul R.D. Referitor la participarea inculpatului R.D., aceasta a declarat că, în mod cert, inculpatul R.D. a fost prezent în locul în care a izbucnit conflictul a cărui victimă a fost însă nu ar mai putea preciza la momentul audierii, dacă a fost lovit de acesta.
S-a precizat că, în faţa instanţei de apel, partea civilă şi-a menţinut declaraţia în sensul că a precizat că inculpatul R.D. i-a dat cu spray în ochi, inculpatul R.G. avea de asemenea un spray pe care l-a folosit, precum şi o baionetă în mână. Partea civilă a precizat că l-au lovit atât inculpaţii, cât şi cei care i-au însoţit, că a fost înjunghiat şi apoi lovit cu sabia în zona frunţii, fiind practic înconjurat, motiv pentru care nu a putut preciza cine anume i-a produs aceste lovituri. Partea civilă a arătat totodată că a încercat să fugă, că s-a refugiat într-o curte de unde nu a mai avut unde fugi, moment în care agresorii au încercat să îl doboare la pământ cu ajutorul unui toporaş, dar nu au reuşit şi în cele din urmă au renunţat.
De asemenea, s-a constatat că partea civilă şi-a menţinut declaraţiile în sensul că pe inculpatul D.G. nu l-a văzut îndreptându-se spre el şi în consecinţă nu a putut preciza dacă a fost lovit de acesta.
Cu privire la inculpatul R.A. partea civilă a precizat că acesta s-a aflat printre cei care s-au îndreptat spre el, şi că l-a recunoscut cu ocazia recunoaşterii din grup, când l-a putut vedea în persoană, iar nu din fotografii deoarece aceste fotografii erau făcute într-o perioadă când inculpatul era mai tânăr.
Din declaraţia martorei N.E., instanţa de apel a reţinut că rezultă că, la data de 17 octombrie 2009, s-a aflat în locuinţa sa când i-au atras atenţia mai multe zgomote care veneau din stradă, iar când s-a apropiat de fereastră, a observat că pe stradă se aflau mai multe autoturisme şi din acestea au coborât mai multe persoane dintre care una a rămas în mijlocul străzii şi le dirija pe celelalte.
Din locuinţă, martora a observat o persoană de sex masculin ce se oprise lângă un stâlp fiind lovită de alte persoane cu bâte, în zona umărului şi a feţei şi ulterior, această persoană lovită a reuşit să fugă, fiind urmărită de agresorul său. Martora a mai observat mai multe persoane care au coborât din autoturismele care staţionau în zonă şi au procedat la urmărirea persoanei ce fusese anterior lovită.
Instanţa de apel a reţinut că declaraţiile părţii civile M.L. s-au coroborat cu declaraţiile date de martorii audiaţi în cauză.
Astfel, din declaraţia martorului O.R.A a rezultat că în data de 16 octombrie 2009, a fost sunat de partea vătămată M.L. care i-a propus să-l însoţească la o terasă, deoarece dorea să discute cu mai multe persoane în legătură cu un conflict în care fusese implicat anterior.
Martorul a fost prezent la domiciliul părţii vătămate şi a observat că aceasta a chemat şi alte persoane pentru a o însoţi la locul unde urma să aibă loc întâlnirea între dintre acestea, doar cinci au coborât din autoturismele cu care veniseră şi s-au aşezat la o masă situată pe terasa „E.F.”. Conform declaraţiei date de martor, a rămas în apropierea terasei şi a observat momentul în care a început bătaia ce a avut loc între părţile vătămate M.L. şi M.M. cu un grup mare de persoane de etnie rromă şi a observat că una dintre aceste persoane o fugărea pe partea vătămată M.L. cu o bâtă, iar partea vătămată M.M. i-a solicitat ajutorul.
Martorul a observat că în zona conflictului erau foarte multe persoane, însă nu a intervenit de teamă şi ulterior a aflat că părţile vătămate au fost lovite.
Instanţa a menţionat că, fiind audiată martora R.M. aceasta a precizat că, în momentul în care au coborât din autoturism au observat că la o masă aflată pe terasa lui M.R.N. se aflau 3-4 persoane, fiind prezentă şi partea vătămată M.M. cu care au schimbat câteva cuvinte şi ulterior, la solicitarea părţii vătămate au apărut mai multe persoane şi a izbucnit scandalul.
A mai învederat martora că, între părţile vătămate şi inculpaţii R.D., R.G., D.G. şi V.R.M. a început o bătaie generală, aceştia s-au lovit reciproc, iar ulterior s-au urcat în autoturismele cu care veniseră şi au plecat spre casă.
Martora a observat că pe terasa respectivă a fost o îmbulzeală şi o bătaie generală, iar părţile vătămate şi inculpaţii s-au lovit reciproc, însă inculpaţii nu au deţinut obiecte contondente, respectiv cuţite, săbii sau furci.
Martora a susţinut că martorul M.R.N. este cel care l-a sunat pe inculpatul R.G. şi i-a transmis propunerea formulată de partea vătămată M.L. în sensul de a se întâlni la terasa deţinută de acesta pentru a discuta cu privire la posibilitatea unei eventuale împăcări, însă această afirmaţie a fost contrazisă de toate celelalte declaraţii date în cauză.
Referitor la inculpatul R.A., martora a susţinut că nu a fost prezent în zona conflictului, însă instanţa de apel a apreciat că şi această afirmaţie a fost contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
S-a mai reţinut că martora a confirmat împrejurarea că inculpaţii D.G. şi V.R.M. au sosit la câteva momente după începerea conflictului.
Din declaraţia martorului M.R.M. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009 l-a văzut pe inculpatul R.G. în timp ce a coborât dintr-un autoturism, iar la faţa locului au venit încă 2 autoturisme, însă nu i-a văzut pe ocupanţii acestora. A mai precizat martorul că nu a văzut să fi existat o discuţie între inculpaţi şi părţile vătămate, conflictul a început în mod direct, după ce inculpatul R.G. a folosit un spray paralizant, iar pe terasă au apărut şi celelalte persoane din autoturisme (aprox. 8-10 persoane) care le-au lovit pe părţile vătămate cu obiecte contondente.
Martorul nu a precizat însă care dintre aceste persoane a deţinut astfel de obiecte şi nici dacă toate le-au lovit pe părţile vătămate. A mai observat martorul că părţile vătămate nu i-au lovit pe inculpaţi, ci, doar la un moment dat, partea vătămată M.L. s-a apărat cu o bancă şi ulterior partea vătămată M.M. a părăsit terasa prin partea dreaptă, iar părţile vătămate M.L. şi M.M. prin partea stângă, fiind urmăriţi de inculpaţi în continuare. A aflat ulterior, martorul de la partea vătămată M.L., că a fost înjunghiată, dar aceasta nu i-a comunicat şi numele persoanelor care au lovit-o cu cuţitul.
Referitor la cel de al doilea conflict ce a avut loc între părţile vătămate M.M., M.M. şi M.L. şi inculpaţi, martorul a învederat că părţile vătămate au fost însoţite de aprox. 6-7 persoane, însă aceştia au rămas în afara terasei la o distanţă de 30-40 m. A mai declarat martorul că nu a observat să fi fost aruncate sticle şi pahare de pe terasă, afirmând că pe inculpaţii D.G., V.R.M. nu i-a cunoscut, iar pe inculpatul R.A. nu l-a văzut pe terasă.
Din declaraţia martorului M.N. a rezultat că, la data de 17 octombrie 2009, partea vătămată M.L. i-a solicitat să o însoţească în zona terasei unde a urmat să se întâlnească cu mai multe persoane pentru a discuta referitor la conflictul ce avusese loc anterior între el şi o altă persoană. A mai precizat martorul în depoziţia dată că, în momentul în care s-au apropiat de terasă a observat mai multe persoane de etnie rromă care părăseau locul respectiv având asupra lor obiecte contondente. În depoziţia dată a mai învederat martorul că după terminarea conflictului a luat legătura cu partea vătămată care i-a solicitat să cheme Ambulanţa, deoarece era rănită.
Şi din depoziţia martorului I.S.C. n a rezultat că la data de 17 februarie 2009, partea vătămată M.L. i-a solicitat să vină la domiciliul său unde a constatat că se aflau şi alte persoane cărora partea vătămată le-a propus să o însoţească şi să o conducă la terasa „E.F.”.
Martorul I.S.C. nu a discutat cu partea vătămată M.L. referitor la motivul deplasării, însă aceasta i-a solicitat să urmărească o maşină de culoare albă şi după ce a lăsat pe părţile vătămate în zona terasei „E.F.”, s-a deplasat mai departe cu autoturismul său, iar apoi a aflat, de la mai mulţi prieteni că părţile vătămate au avut o neînţelegere cu cineva, dar nu poate să precizeze cu cine anume. Ulterior, martorul a revenit în zonă şi a văzut-o pe partea vătămată în timp ce stătea la masă pe terasă, însă a trecut mai departe fără a opri autoturismul astfel că nu a perceput în mod direct conflictul dintre părţile vătămate şi inculpaţi.
Martorul B.M. a confirmat declaraţiile date de părţile vătămate, arătând că a fost sunat de M.R.N. care i-a propus să se întâlnească cu R.G. la terasa „E.F.” şi astfel s-a deplasat în zona respectivă cu autoturismul condus de B.M. care, rămânând într-o parcare, a observat că în zonă apăruseră 20 de autoturisme din care au coborât mai multe persoane înarmate cu săbii şi bâte şi care au atacat terasa unde s-a aflat prietenul său, partea vătămată M.L. Martorul a cunoscut motivul deplasării părţii vătămate în zona respectivă în sensul că aceasta urma să se întâlnească cu inculpatul R.G. în vederea unor discuţii, dar nu a ştiut că urma să izbucnească şi un conflict. De asemenea, martorul a precizat că aprox. 8-9 persoane au însoţit-o pe partea vătămată, dar acestea au rămas în parcare pentru a o păzi pe aceasta în cazul în care izbucnea vreun conflict.
Martorul a apelat Serviciul de Urgenţă şi, totodată, martorul M.R.M. i-a solicitat să meargă la spital, comunicându-i că prietenul său, partea vătămată M.L. a fost înjunghiată.
Ulterior conflictului, martorul a luat legătura cu partea vătămată despre care a ştiut că a fost internată în spital şi a întrebat-o dacă cunoaşte persoana care a înjunghiat-o, însă partea vătămată M.L. nu a putut să-i răspundă, afirmând că în acel loc a fost o învălmăşeală prea mare.
În acelaşi sens, a reţinut instanţa de apel, a fost şi declaraţia martorului T.S.A., care a precizat că în data de 17 octombrie 2009, i-a condus pe martorii C.C. şi C.I., prietenii părţii vătămate M.L., în zonă, întrucât partea vătămată a urmat să se întâlnească cu o persoană din familia inculpaţilor R.
Martorul împreună cu cele două persoane a rămas în autoturism aprox. 5-10 minute, şi a observat că în zonă, din mai multe autoturisme au coborât aprox. 15-20 de persoane înarmate, cu diferite obiecte contondente care s-au îndreptat spre terasa respectivă.
Martorul a părăsit imediat zona şi după un timp s-a întors şi a luat-o pe partea vătămată M.L. care se ţinea de abdomen şi sângera şi a condus-o la spital.
Martorul a mai precizat că partea vătămată nu i-a precizat numele persoanei care a lovit-o cu cuţitul, iar în finalul declaraţiei a arătat că nu a văzut efectiv conflictul ce a avut loc pe terasă între părţile vătămate şi inculpaţi.
Din depoziţia martorei A.A. a rezultat că, în data de 17 octombrie 2009, se afla în barul în care-şi desfăşura activitatea şi a observat că în zonă au venit 3 autoturisme din care au coborât aprox. 10 persoane, au pătruns pe terasă şi s-au luat la bătaie cu cei 4 clienţi pe care-i avea la acel moment la o masă. A mai precizat martora că a observat că inculpaţii în momentul în care au coborât din autoturisme aveau asupra lor o bâtă de baseball, iar în incidentul respectiv una dintre persoane a fost înjunghiată cu un cuţit, aspect de care a luat cunoştinţă în momentul încheierii conflictului. Tot din declaraţia aceleiaşi martore a rezultat că o cunoştea pe una dintre persoanele care stătea la masă pe terasă, anterior izbucnirii conflictului după poreclă.
Din depoziţia martorului C.C.T. a reieşit că partea vătămată M.L. a acceptat să meargă la întâlnirea propusă de inculpaţi, iar inculpaţii i-au transmis părţii vătămate rugămintea de a fi prezenţi şi martorii C.L., C.I. şi celelalte persoane care au fost de faţă la primul conflict ce avusese loc între partea vătămată şi R.R. În acest scop, părţile vătămate M.L., M.M. şi M.M. s-au deplasat le terasa respectivă, iar martorii au rămas la aprox. 30 m distanţă pentru a nu fi văzuţi de inculpaţi. Martorul a cunoscut că la întâlnirea respectivă trebuia să vină o singură persoană din familia respectivă însoţită de soţia sa, însă la orele 16.30, au coborât dintr-un autoturism inculpaţii R.S. şi R.G. având asupra lor săbii. În scurt timp, în zonă au mai apărut mai multe persoane, înarmate cu bâte, topoare şi săbii. Toate persoanele care au coborât din autoturisme s-au îndreptat către părţile vătămate ce se aflau pe terasă şi au început să le lovească cu obiectele contondente pe care le deţineau. Martorul îşi aminteşte că pe terasa respectivă erau foarte multe persoane, însă nu a intervenit în conflict deoarece i-a fost teamă şi chiar a părăsit zona respectivă şi după un timp s-a reîntors, văzând-le pe părţile vătămate M.L. şi M.M. prezentând leziuni în zona capului şi a membrelor inferioare şi superioare, provocate de cuţitele şi furcile folosite de inculpaţi.
Din declaraţia martorului P.T. a rezultat că în octombrie 2009, în timp ce trecea pe lângă terasă, a observat că la masă se aflau părţile vătămate M.L., M.M., şi martori M.R.M. şi N. A mai precizat martorul că le-a salutat pe aceste persoane, după care s-a dus să-şi cumpere ţigări urmând să se întoarcă pe terasă pentru a consuma ceva acolo şi după ce s-a întors a văzut pe partea vătămată M.M. în timp de fugea de pe terasă, fiind urmărită de o persoană de sex masculin, de etnie rromă, care arunca în direcţia părţii vătămate cu un topor. A mai observat că în apropierea barului erau 5-6 indivizi de etnie rromă care aveau asupra lor obiecte contondente pe care le agitau deasupra capului.
Martorul M.R.M. a declarat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.G. că a împrăştiat gaz dintr-un spray profesional ce a fost găsit ulterior de organele de poliţie şi că avea asupra sa o sabie, iar ceilalţi inculpaţi erau înarmaţi cu cozi de lemn pentru topor. A mai precizat martorul că, în momentul conflictului s-a aflat în incinta locaţiei şi practic a observat toată activitatea inculpaţilor în măsura în care a mai putut face acest lucru, după ce inculpatul R.G. a folosit spray-ul paralizant. Referitor la inculpatul R.D., martorul a precizat că acesta s-a repezit la persoanele din grupul de pe terasă şi l-a văzut lovind cu o coadă de topor pe care o avea în mână, iar pe inculpaţii R.S., D.G., R.A. şi V.R.M. nu i-a observat în momentul conflictului deşi este posibil ca aceştia să fi fost prezenţi în momentul incidentului. Martorul a realizat descrierea persoanelor a căror prezentă a observat-o la faţa locului şi a menţionat că şi celelalte persoane care i-au însoţit pe inculpaţii R.G. şi R.D. le-au lovit pe părţile vătămate. Referitor la părţile vătămate M.L. şi M.M., acesta a precizat că aceştia au luat nişte bănci din incinta localului şi le-au aruncat către inculpaţi, iar partea vătămată M.L. având o constituţie robustă a reuşit să se lupte cu inculpaţii şi să fugă din locul respectiv. La un moment dat, conflictul dintre persoanele de terasă s-a mutat în spatele unor frigidere aflate în spatele terasei şi deşi martorul a văzut o persoană înaltă, corpolentă ce purta ochelari de vedere, cu un cuţit în mână, nu ar putea să indice cine a lovit-o pe partea vătămată M.L.
Referitor la starea în care s-a aflat partea vătămată după conflict martorul a precizat că aceasta prezenta o despicătură în zona frunţii şi se plângea de o plagă înjunghiată în abdomen şi în ceea ce priveşte părţile vătămate M.M. şi M.M. a constatat ulterior că erau bandajate în zona capului şi a membrelor inferioare.
Conform declaraţiei date de partea vătămată M.M. în cursul judecăţii, inculpaţii R.S. şi R.G. au avut asupra lor un spray paralizant şi mai multe obiecte contondente (săbii).
Instanţa de apel a reţinut că această declaraţie s-a coroborat atât cu declaraţiile date de părţile vătămate, cât şi de declaraţiile date de martori.
S-a precizat că trebuie observat că atât inculpatul R.G., cât şi inculpatul R.S. nu au contestat participarea lor la comiterea faptelor. Astfel, din declaraţia inculpatului R.G. a reieşit că în data de 15 octombrie 2009, inculpatul a aflat de la fiul său R.R. că a fost victima unui conflict în cadrul căruia a fost lovit de mai multe persoane, printre care şi partea vătămată M.L.
În urma celor povestite de fiul său, în sensul că ar fi fost sechestrat şi ameninţat, a hotărât să ia legătura cu partea vătămată M.L. pentru a discuta aceste aspecte. Astfel inculpatul l-a sunat pe fratele său, inculpatul R.G. căruia i-a comunicat să ia legătura cu inculpaţii R.D. şi R.S. pentru a asista la discuţiile ce urmau să le aibă cu partea vătămată. A mai precizat inculpatul că atât el, cât şi inculpatul R.S. au coborât din autoturism, s-au îndreptat către partea vătămată M.L. şi au întrebat-o de ce i-a lovit copilul, iar partea vătămată a început să le adreseze injurii ce i-au produs o stare de enervare şi astfel a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul, după care a luat un scaun şi o bancă şi a continuat să o lovească şi cu aceste obiecte. Inculpatul a mai declarat că a primit şi el lovituri din partea părţilor vătămate şi nu poate preciza dacă a lovit o parte vătămată sau pe toate trei întrucât în acel loc se produsese o mare învălmăşeală, iar părţile vătămate aruncau cu sticle către membrii familiei lor.
Referitor la inculpatul R.S., inculpatul R.G. a precizat că a văzut-o pe partea vătămată cu un briceag în mână şi pe inculpatul R.S. în timp ce arunca cu un scaun în direcţia acesteia, ceea ce a condus la pierderea briceagului de către partea vătămată.
Totodată, a precizat că inculpatul R.S. le-a lovit pe părţile vătămate, însă atât el, cât şi R.S. au suferit leziuni determinate de loviturile aplicate de părţile vătămate.
Din declaraţia inculpatul R.S. a rezultat că la data de 15 octombrie 2009 a aflat de nepotul său, numitul R.R., că ar fi fost implicat într-un conflict în cadrul căruia ar fi fost lovit de partea vătămată M.L., şi la propunerea inculpatului R.G. s-au deplasat la Secţia 6 Poliţie unde au formulat o plângere în acest sens şi, totodată, a constatat că nepotul său prezenta leziuni în zona gâtului.
La rugămintea inculpatului R.G. a acceptat să-l însoţească la întâlnirea cu părţile vătămate ce a avut loc pe terasa „E.F.” pentru a purta discuţii cu partea vătămată M.L. referitoare la conflictul în care fusese implicat nepotul său R.R.
Inculpatul a mai declarat că la locul incidentului au fost prezenţi şi coinculpaţii R.G., R.D., V.R.M., D.G. şi fetiţa acestora de 9 ani.
Deşi inculpatul a afirmat că partea vătămată M.L. era însoţită de 5-6 persoane necunoscute care au început să-i atace cu navete cu sticle goale, Curtea nu a reţinut această afirmaţie, ce nu s-a coroborat cu nicio altă declaraţie dată în cauză şi nu s-a coroborat nici cu urmările produse de faptele inculpaţilor. Inculpatul a declarat că în urma acţiunii violente declanşată de părţile vătămate, care i-au lovit şi cu băncile care se aflau în barul respectiv, a început, la rândul său, să lovească pe partea vătămată M.L., iar la un moment dat a văzut un briceag căzut pe jos pe care l-a ridicat cu intenţia de a se apăra şi, astfel, a înţepat-o pe partea vătămată în picior, în zona inghinală.
Inculpatul R.S. şi-a motivat acţiunea violentă întrucât a dorit să se apere de părţile vătămate M.L. şi M.M. care au declanşat incidentul lovindu-i cu diferite obiecte contondente şi, totodată, i-au ameninţat cu moartea.
Inculpatul a mai precizat că inculpatul R.G. a avut asupra lui un spray cu gaz şi nu a cunoscut dacă ceilalţi inculpaţi le-au lovit pe părţile vătămate, întrucât, după ce a primit o lovitură cu bâta, a plecat de la locul incidentului.
Curtea nu a reţinut afirmaţiile inculpatului referitoare la acţiunea provocatorie din partea părţilor vătămate, deoarece din probatoriul administrat a reieşit că martorii O.R., C.C., F.I., I.S.C., T.S., B.M., care au însoţit părţile civile au rămas în afara terasei în autoturisme, neparticipând de teamă la conflict, în condiţiile în care inculpaţii erau însoţiţi de aprox. 15 persoane înarmate cu bâte şi alte obiecte, aceeaşi situaţie de fapt rezultând şi din declaraţiile martorilor M.R.M. şi M.R.N.
În acelaşi sens, a arătat instanţa, este şi declaraţia inculpatului R.D., care a prezentat participarea acestor doi inculpaţi în aceeaşi modalitate.
Totodată, instanţa a reţinut că partea vătămată M.M. a precizat că a fost lovită de inculpatul D.G. în zona piciorului cu o coadă mare de târnăcop, şi înţepată în mână, abdomen şi testicul cu o furcă de către un alt inculpat. Totodată, partea vătămată a mai declarat că a fost lovită cu sabia în zona capului de către inculpatul R.D., iar în urma loviturilor primite de la inculpaţi a suferit leziuni importante; inculpatul R.S. l-a lovit pe fiul său, partea vătămată M.M., cu o sabie, bâte şi mai multe furci în zona braţului.
Referitor la participarea inculpatului R.A., instanţa de apel a constatat că partea vătămată M.M. a declarat că a fost lovită, atât ea, cât şi numiţii M.M. şi M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor şi pe care l-a folosit împotriva lor, şi, de altfel, toate persoanele aflate la locul incidentului le-au aplicat lovituri în diferite zone ale corpului, reuşind să scape de inculpaţi prin fugă din locul respectiv.
Partea vătămată a mai declarat în faţa primei instanţe că întregul grup a fost coordonat de inculpaţii R.G. şi R.S., iar nepotul său, partea vătămată M.M., a fost lovit de către inculpaţii R.S. şi R.G., precum şi de ceilalţi inculpaţi, însă nu a putut să precizeze la momentul audierii contribuţia exactă a fiecărui inculpat, pentru că la locul conflictului s-a creat un „spectacol de nedescris” pe care-l apreciază ca o adevărată „măcelărie”.
Declaraţiile părţii vătămate s-au coroborat cu declaraţiile date de inculpaţii R.G. şi R.S., parţial cu declaraţiile martorei R.M.
Partea vătămată a învederat că toţi inculpaţii l-au lovit atât pe el, cât şi pe fiul şi nepotul său, în diferite zone ale corpului, însă nu a putut preciza dacă a fost lovit şi de inculpata V.R.M.
Referitor la implicarea inculpatului R.D. în incident, partea vătămată a declarat că acesta a fost prezent la locul incidentul şi l-a lovit pe spate cu muchia toporului şi imediat după loviturile aplicate de către inculpat s-a prezentat la spital, însă a refuzat internarea întrucât a fost ameninţat de inculpaţi.
Curtea a subliniat că, în apel, la solicitarea inculpaţilor, partea vătămată a arătat că inculpatul D.G. l-a înţepat cu furca în mână şi l-a lovit şi în cap.
Referitor la situaţia de fapt, partea vătămată M.M. a declarat că din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpaţi R.S. şi R.G., care s-au deplasat spre terasă şi l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze.
Deşi partea vătămată a precizat că a fost lovită şi de inculpatul D.G., precum şi de alte persoane, a învederat instanţei că acest aspect nu-l poate susţine cu exactitate. Conform declaraţiei date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână şi când se afla pe terasă şi a reuşit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.
Referitor la celelalte două părţi vătămate, partea vătămată M.M. a declarat că acestea au fost lovite de către toate persoanele care se aflau la locul incidentului cu furci, săbii şi topoare.
A mai învederat partea vătămată că a fost salvat din acest conflict de către prietena sa, care a apărut în zonă cu autoturismul şi aşa a putut să evite loviturile inculpatului R.D., care a aruncat cu un topor în direcţia sa exact în momentul în care se îndrepta spre autoturismul prietenei sale. Declaraţia părţii vătămate s-a coroborat cu depoziţia martorei F.I. care a arătat că la acel moment era prietena părţii vătămate M.M. şi l-a însoţit pe acesta la terasă, fiind cea care l-a luat cu maşina în timp ce asupra sa se arunca cu un topor.
Utilizarea toporului a fost confirmată de toate cele trei părţi vătămate şi nu a fost contestată de inculpaţi.
Modalitatea în care au dat declaraţii părţile vătămate a confirmat împrejurarea că a avut loc un atac masiv asupra acestora, creându-se o învălmăşeală din cauza numărului mare de atacatori, aspect de asemenea necontestat de către inculpaţi.
Din declaraţia inculpatului D.G. a rezultat că în ziua de 15 octombrie 2009 a aflat de la inculpatul R.G. că între fiul acestuia şi partea vătămată M.L. avusese loc un conflict pornit de la muzica din restaurant şi în cadrul căruia R.R. ar fi fost lovit şi sechestrat. În data de 17 octombrie 2009, inculpatul s-a aflat la Piaţa O. împreună cu toţi inculpaţii din familia R. când la un moment dat a apărut partea vătămată M.M. având în mână o cheie metalică de dimensiuni mari şi a avut loc o primă discuţie între inculpatul R.G. şi partea vătămată referitoare la conflictul în care fusese lovit fiul acestuia R.R. Tot din declaraţia inculpatului a rezultat că inculpatul R.G. le-a invitat pe părţile vătămate pentru a discuta referitor la conflictul în care fusese implicat fiul său şi în aceeaşi zi la orele 16.00, însoţit fiind de inculpatul R.G., de soţia sa V.R.M. şi de fiica acestora, s-au îndreptat către terasa unde a avut loc incidentul. Inculpatul a declarat că s-a hotărât să coboare din autoturismul cu care venise însă nu a avut nici un corp contondent asupra sa şi a văzut pe partea vătămată M.M. ce prezenta urme de sânge în zona frunţii. Inculpatul a mai declarat că a intenţionat şi el să o lovească pe partea vătămată M.M. însă privirea acestuia l-a speriat foarte tare şi astfel s-a dat la o parte din faţa lui. Referitor la implicarea celorlalţi inculpaţi, inculpatul D.G. a precizat că a observat că ginerele inculpatului R.S. avea o coadă de topor în mână, iar inculpatul R.S. avea asupra sa un briceag.
Instanţa a reţinut că inculpatul D.G. a învederat în continuare că a acceptat să vină la locul conflictului fiind chemat de inculpatul R.D. care i-a solicitat sprijinul în soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului ce avusese loc între partea vătămată M.L. şi R.R., fiul inculpatului R.G.
Din declaraţia inculpatului R.D. a rezultat că a fost prezent la locul unde a avut loc conflictul între ceilalţi şi părţile vătămate, dar nu poate să precizeze de la ce anume a început acesta şi declară că le-a văzut pe părţile vătămate şi pe inculpaţi când se loveau reciproc.
S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut că i-ar fi instigat pe inculpaţii R.S. şi R.G. împotriva părţilor vătămate şi nici nu i-a coordonat, ci dimpotrivă, a vrut să-i scoată din locul conflictului.
Instanţa a precizat că afirmaţiile sale au fost contrazise însă de depoziţia martorei N.E. şi depoziţiile părţilor vătămate; martora l-a indicat din planşa foto pe inculpatul R.D. ca fiind persoana care a coordonat întreaga acţiune a inculpaţilor.
Curtea a constatat că din declaraţiile părţilor vătămate reiese că în realitate inculpatul R.D. nu doar ar fi instigat, ci şi ar fi participat efectiv la comiterea infracţiunilor de tentativă de omor deosebit de grav şi lovire şi alte violenţe, însă în cauză fiind declarate apeluri numai de către inculpaţi, Curtea nu poate proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor, în virtutea principiului non reformatio in pejus.
S-a menţionat că a mai precizat inculpatul că, de fapt, conflictul a avut loc între inculpaţii R.S. şi R.G., care nu au avut asupra lor obiecte contondente, şi părţile vătămate, iar imediat după terminarea acestuia a plecat din zona respectivă şi nu cunoaşte ce au găsit organele de poliţie la locul faptei.
Din declaraţia inculpatului R.A. a rezultat că nu a fost prezent la locul incidentului din data de 17 octombrie 2009, ce a avut loc între părţile vătămate şi ceilalţi inculpaţi, dar a auzit de la nepotul său R.R. că ar fi fost implicat într-un conflict cu partea vătămată M.L., care i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu inculpatul R.G. şi R.S. pentru a discuta în termeni amiabili şi pentru a preîntâmpina pe viitor apariţia unor eventuale conflicte.
S-a reţinut că afirmaţiile sale au fost contrazise de declaraţiile părţilor vătămate, care au precizat că inculpatul R.A. a fost prezent la locul comiterii faptelor şi a avut asupra sa un obiect contondent, precum şi de declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul D.G., care arată că inculpatul R.S. avea asupra sa o baionetă, iar inculpatul R.A. un băţ sau o bâtă.
Instanţa de apel a arătat că apărătorul inculpatului a invocat împrejurarea că furca ridicată de la inculpat nu putea fi aceea cu care a fost lovită partea vătămată M.M., deoarece faţă de natura rănilor şi aşezarea acestora se observă foarte clar că acestea provin de la o singură furcă - cu 3 ţepuşe, iar de la inculpat s-a ridicat o furcă ce avea două ţepuşe, care nu poate fi una dintre armele folosite la incident.
Cu privire la acest aspect, Curtea a constatat că nu are relevanţă în cauză, având în vedere împrejurarea că procesul-verbal de percheziţie domiciliară în care s-a arătat că de la inculpat s-au ridicat, printre altele, o furcă, un topor şi o bâtă se coroborează cu declaraţia dată de inculpatul D.G. în cursul urmăririi penale, în care a arătat că inculpatul R.A. avea asupra sa o bâtă, precum şi cu declaraţia părţii vătămate M.M. care a precizat că acela care l-a lovit cu furca în braţ este inculpatul D.G., iar nu R.A.
De la inculpatul R.A. au fost ridicate şi confiscate următoarele bunuri: cuţit tip briceag cu plăsele din metal şi plastic ce imită osul cu două lame în capete, iar în mijlocul mânerului o lanternă, găsită în buzunarul de la uşa dreapta faţă; o furca cu două ţepuşe; două bâte din lemn; topor; o coadă de lopată cu mâner roşu.
În sensul participării inculpatului R.A. la comiterea infracţiunii s-a reţinut că au fost şi transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei.
Din declaraţia inculpatei V.R.M. a rezultat că în data de 17 octombrie 2009, împreună cu soţul său, inculpatul D.G., s-au deplasat în zona terasei „E.F.”, unde acesta din urmă a coborât din autoturism şi a rămas la o distanţă de aprox. 1 m de acesta, încercând să aplaneze conflictul care era deja în desfăşurare.
A mai declarat inculpata că la un moment dat, a coborât şi ea din autoturism doar pentru a-l scoate de soţul său din zona de conflict şi a observat că inculpatul D.G. era lovit de partea vătămată M.M. cu pumnul în bărbie.
În finalul declaraţiei, inculpata a precizat că atât ea, cât şi soţul său, inculpatul D.G., au acceptat să meargă la terasa „E.F.” numai cu ideea de a media conflictul ce avusese loc anterior între partea vătămată M.L. şi nepotul inculpatului R.G., R.R., şi nu cu intenţia de a lovi pe cineva şi a se implica efectiv în incidentul declanşat între părţile vătămate şi inculpaţi.
Instanţa de apel a reţinut că chiar din declaraţiile inculpatei a rezultat că inculpatul D.G. l-a lovit pe partea vătămată M.M., aşa cum de altfel a precizat şi partea vătămată în faţa instanţei de apel.
Din toate aceste declaraţii coroborate, Curtea a considerat că a reieşit că toţi inculpaţii au fost prezenţi la locul faptei şi au acţionat în sensul lovirii celor trei părţi vătămate, în doi timpi, mai precis inculpaţii D.G. şi V.R.M. sosind la locul faptei la momentul în care ceilalţi inculpaţi declanşau acţiunile de lovire a părţilor vătămate, însă atât inculpatul D.G., cât şi inculpata V.R.M. au lovit, primul pe părţile vătămate M.M. şi M.L., iar a doua pe partea vătămată M.M.
S-a apreciat că chiar şi această din urmă împrejurare confirmă din punct de vedere logic desfăşurarea faptelor deoarece ceilalţi inculpaţi au reuşit să lovească mai grav părţile vătămate M.M. şi M.L., pe care le-au înconjurat, ceea ce a permis părţii vătămate M.M. să încerce să fugă, însă a fost lovit de inculpata V.R.M.
În subsidiar, instanţa a arătat că s-a solicitat de către apelantul R.A. a se reţine că în speţă a fost vorba de o încăierare, unde fiecare participant a aplicat lovituri reciproce, astfel că - faţă de acest aspect - şi de situaţia medicală a inculpatului, se solicită redozarea pedepsei.
Curtea a constatat că această solicitare este, în fapt, o solicitare de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen.
Solicitarea a fost apreciată ca nefondată, având în vedere faptul că din materialul probator administrat în cauză, aşa cum a fost descris anterior în mod detaliat a rezultat că părţile vătămate M.L., M.M. şi M.M. nu au avut nici iniţiativa întâlnirii cu inculpaţii, nici nu au acţionat în sensul lovirii cu intenţie a inculpaţilor, aşa cum încearcă aceştia să contureze situaţia de fapt.
Astfel, inculpaţii nu au prezentat leziuni care să ateste că asupra lor s-au exercitat violenţe, în timp ce părţile vătămate M.L. şi M.M. au avut leziuni grave, aşa cum a reieşit din înscrisurile medicale aflate la dosar. De asemenea, deşi părţile vătămate au venit la terasă însoţite de alte 5-6 persoane, audiate ca martori în prezenta cauză, aceşti martori nu au reacţionat în nici un mod, şi din cauza faptului că inculpaţii erau în număr mare - 15 persoane - şi au acţionat extrem de rapid asupra părţilor vătămate, care nu au putut face faţă atacului rapid şi fiind depăşiţi numeric.
Instanţa a considerat că aşa s-a explicat şi de ce partea vătămată M.L., deşi cu o statură superioară inculpaţilor şi mai tânăr, nu a reuşit sub nicio formă să lovească pe aceştia, fiind atacat practic din toate direcţiile şi cu obiecte contondente şi tăietoare.
S-a subliniat că infracţiunea de încăierare exclude existenţa unui atac premeditat şi organizat de un număr mare de persoane asupra a numai trei părţi vătămate.
Instanţa a reţinut că apelantul inculpat D.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat şi omor deosebit de grav în infracţiunea prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere probatoriul administrat în cauză şi depoziţia ce a fost luată la acest termen părţii vătămate M.L.
Această susţinere nu a fost primită de instanţă având în vedere modalitatea în care s-au desfăşurat faptele, aşa cum a fost descrisă anterior; inculpaţii au acţionat cu intenţie, au venit în număr mare, după ce au atras părţile vătămate în această situaţie, insistând să se întâlnească, au venit pregătiţi pentru a lovi părţile vătămate cu obiecte contondente ori tăietor-înţepătoare, au lovit cu putere şi în zone ale corpului vulnerabile părţile vătămate, astfel că nu se poate susţine că nu au avut intenţia - cel puţin indirectă - de a suprima viaţa părţilor vătămate.
Această intenţie, a reţinut instanţa, a rezultat şi din concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, din care rezultă că viaţa părţii vătămate M.L. a fost pusă în primejdie, iar partea vătămată M.M. a suferit numeroase leziuni în multiple zone ale corpului.
De asemenea, natura obiectelor folosite de inculpaţi - cuţite, bâte, baionete, furci, topoare - s-a arătat că denotă intenţia clară de a produce părţilor vătămate leziuni letale.
S-a mai arătat că susţinerea în sensul că inculpatul D.G. s-a dus la locul unde a avut loc incidentul cu intenţia clară de a-l aplana a fost contrazisă de modalitatea în care au acţionat inculpaţii, de împrejurarea că au avut asupra lor obiectele ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi chiar de declaraţiile iniţiale ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale.
Nici afirmaţia că nu putea în nici un fel să se implice în conflict şi să le alerge pe părţile vătămate, dată fiind starea sa de sănătate - a avut un accident vascular, are semipareză, diabet şi este dependent de insulină şi este obez - nu s-a luat în considerare de instanţă, din desfăşurarea evenimentelor rezultând că, în ciuda acestor aspecte ce ţin de starea de sănătate, inculpatul a acţionat împreună cu ceilalţi inculpaţi şi împreună cu mai multe persoane, rezultatul agresiunii fiind produs ca urmare a rapidităţii atacului şi a numărului mare de agresori înarmaţi, care i-au copleşit numeric pe părţile vătămate, în ciuda vârstei mai tinere a acestora.
În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la lovire, instanţa de apel a reţinut că s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, respectiv culpa.
Nici acest motiv de apel nu a fost găsit întemeiat de instanţă, deoarece inculpaţii au acţionat în mod concertat, cu intenţia de a lovi toate cele trei părţi vătămate, însă în privinţa părţii vătămate M.M. nu a avut loc rezultatul scontat, viaţa acesteia nefiind pusă în primejdie. În plus, instanţa a subliniat că, aşa cum s-a arătat în precedent, din declaraţiile coroborate ale martorilor, părţilor vătămate şi inculpaţilor a reieşit că toţi inculpaţii au fost prezenţi la locul faptei şi au acţionat în sensul lovirii celor trei părţi vătămate, în doi timpi, mai precis inculpaţii D.G. şi V.R.M. sosind la locul faptei la momentul în care ceilalţi inculpaţi declanşau acţiunile de lovire a părţilor vătămate, însă atât inculpatul D.G., cât şi inculpata V.R.M. au lovit, primul pe părţile vătămate M.M. şi M.L., iar a doua pe partea vătămată M.M., care reuşise să se îndepărteze.
Chiar şi această din urmă împrejurare, a apreciat instanţa, a confirmat din punct de vedere logic desfăşurarea faptelor, deoarece ceilalţi inculpaţi au reuşit să lovească mai grav părţile vătămate M.M. şi M.L., pe care le-au înconjurat, ceea ce a permis părţii vătămate M.M. să încerce să fugă însă a fost lovit de inculpata V.R.M.
Referitor la situaţia de fapt, s-a reţinut că partea vătămată M.M. a declarat că din autoturismele cu care veniseră au coborât primii inculpaţii R.S. şi R.G., care s-au deplasat spre terasă şi l-au lovit pe vărul său M.L., iar el a fost lovit de inculpatul R.D., în zona spatelui, cu partea metalică a unui topor, lovituri în urma cărora a suferit mai multe echimoze.
Deşi partea vătămată a precizat că a fost lovită şi de inculpatul D.G., precum şi de alte persoane, a învederat instanţei că acest aspect nu-l poate susţine cu exactitate. Conform declaraţiei date în continuare de partea vătămată, inculpatul R.D. a încercat să o lovească cu toporul pe care-l avea în mână când se afla pe terasă şi a reuşit să-l lovească în zona spatelui cu muchia toporului.
Curtea a constatat însă că chiar dacă din declaraţiile părţii vătămate rezultă că inculpaţii au lovit-o efectiv, acest aspect nu a putut fi stabilit cu exactitate.
S-a apreciat că prin acţiunile lor inculpaţii D.G., R.S., R.A., R.G. au creat condiţiile pentru ca inculpata V.R.M. să o poată lovi pe partea vătămată M.M., în timp ce acesta încerca să fugă, producându-i leziunile ce au necesitat zile de îngrijire medicală.
De altfel, s-a reţinut că inculpata V.R.M. şi-a retras apelul declarat în cauză, iar inculpaţii R.D. şi R.S. nu au contestat încadrarea juridică a faptei de complicitate la lovire şi alte violenţe.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul D.G. a solicitat achitarea şi în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj şi cea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu apelantul a comis aceste infracţiuni.
Curtea a constatat că acţiunea inculpaţilor avut loc ca un tot unitar, grupul a avut un scop comun - uciderea părţilor vătămate - şi fiecare şi-a îndeplinit rolul în vederea atingerii respectivului scop; din declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate reiese că inculpatul a avut asupra sa un obiect contondent, în loc public, obiect ce a fost folosit la lovirea părţilor vătămate şi care ar fi putut pune în primejdie viaţa şi a altor persoane, astfel că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 61/1991, republicată.
De altfel, a reţinut Curtea, prima instanţă a dispus în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. confiscarea de la inculpaţii D.G. şi V.R.M. a unui cuţit de tip briceag, cu plăsele de culoare maro, iar la capete aurii, cu lama rabatabilă, încastrate în mâner şi a unui tub de spray lacrimogen de culoare neagră, cu piper.
Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., Curtea a constatat că existenţa unei tulburări grave a ordinii şi liniştii publice rezultă din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, care au relatat sentimentul de teamă creat de atacul a 15-20 de persoane înarmate asupra părţilor vătămate, în loc public, reacţia martorilor fiind de a nu încerca să intervină, de teamă, în ajutorul părţilor vătămate.
S-a precizat că şi martora A. şi martorii M.R.N. şi M.R.M. au arătat că intervenţia agresivă a inculpaţilor le-a determinat o stare puternică de temere.
Curtea a mai reţinut că apelantul inculpat R.D. a solicitat totodată a se avea în vedere ceea ce a dus la producerea acestui incident, respectiv data de 15 octombrie 2009, când partea vătămată M.L. a agresat copilul familiei R. - R.R.
Curtea a constatat că nu se poate reţine în cauză existenţa unei provocări din partea părţilor vătămate M.M. şi M.M., care nu au avut nicio participare la incidentul din data de 15 octombrie 2009. De asemenea, nu s-a reţinut nicio provocare din partea părţii vătămate M.L., incidentul între acesta şi numitul R.R. având loc cu două zile înainte de faptele deduse judecăţii.
S-a arătat că părţile vătămate nu au avut iniţiativa întâlnirii din data de 17 octombrie 2009, ci dimpotrivă inculpaţii au insistat în acest sens.
Pe de altă parte, s-a considerat că un asemenea conflict anterior nu a justificat comiterea faptelor cercetate în prezenta cauză, iar probatoriul administrat a relevat că aceste fapte au fost premeditate şi organizate, nicidecum săvârşite în mod spontan, pe fondul unei provocări.
Cu privire la celelalte infracţiuni, s-a reţinut că inculpatul R.D. a arătat că apelul a vizat reindividualizarea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia. În acest sens, s-a arătat că a solicitat a se avea în vedere lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală, înscrisurile în circumstanţiere depuse în dosarul de fond, faptul că lucra de 32 de ani - fără a avea vreo abatere, faptul că părţile vătămate au avut o atitudine de instigare, solicitând redozarea pedepsei şi a se face aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Curtea a mai reţinut că, în subsidiar, şi inculpatul D.G. a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere modul de participare a apelantului la comiterea infracţiunilor, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, starea sa de sănătate - ce nu i-ar fi permis comiterea unor astfel de infracţiuni - şi să se dispună reducerea pedepsei către minimul special, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt.
Totodată, s-a reţinut că apelantul inculpat R.S. a solicitat reindividualizarea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, deoarece lucra cu carte de muncă, are o familie, nu a mai avut conflict cu legea penală, astfel că s-a apreciat că se pot reţine în favoarea sa prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că nu se pot reţine în favoarea niciunuia dintre inculpaţi circumstanţe atenuante în raport de modul în care aceştia au acţionat, de gravitatea faptelor comise, modul organizat şi violent în care au agresat părţile vătămate - cu premeditare, ceea ce dă o gravitate deosebită faptelor inculpaţilor.
Curtea a avut în vedere în mod special procesele-verbale de percheziţie domiciliară din care a reieşit că în locuinţele inculpaţilor s-a găsit un adevărat arsenal de cuţite, bâte, baionete, furci, topoare şi alte asemenea instrumente, ceea ce denotă că inculpaţii erau pregătiţi oricând să acţioneze violent, fiind un pericol evident şi grav pentru societate, fiind evidenţiate de instanţa de apel, punctual, bunurile ce au fost ridicate de organele de urmărire penală cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor R.D. şi R.S.
Instanţa a subliniat că inculpaţii nu au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere care să ateste o bună conduită anterioară a acestora, care nu presupune numai lipsa antecedentelor penale, ci şi o atitudine deosebită a acestora în societate.
De asemenea, s-a arătat că înscrisurile ce dovedesc starea de sănătate a unora dintre inculpaţi nu au avut relevanţă şi nu au putut fi avute în vedere la stabilirea unei bune conduite a acestora.
Cât priveşte atitudinea procesuală, instanţa a considerat că niciunul dintre inculpaţi nu a avut o atitudine de recunoaştere constantă şi efectivă a faptelor comise şi nu a colaborat cu organele de urmărire penală pentru lămurirea împrejurărilor cauzei, inculpaţii având atitudini de nerecunoaştere a faptelor, precum inculpatul R.A. ori oscilante pe parcursul procesului penal, precum ceilalţi inculpaţi.
Vârsta, starea de sănătate a inculpaţilor, împrejurarea că aveau un loc de muncă ori familii organizate nu pot fi avute în vedere, în opinia Curţii, la individualizarea pedepselor, mai mult decât atât, s-a arătat că au fost avute în vedere de prima instanţă, faţă de natura infracţiunilor săvârşite şi urmările ce s-au produs sau s-ar fi putut produce.
De altfel, pentru infracţiunea cea mai gravă pentru care a dispus condamnarea inculpaţilor, s-a constatat că Tribunalul a aplicat pedepse corect individualizate, îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În plus, a arătat instanţa de apel, Tribunalul a omis să reţină circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea infracţiunii de trei sau mai multe persoane împreună, aspect ce nu poate fi însă cenzurat în calea de atac a apelului, deoarece ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus, Ministerul Public neformulând apel.
Faţă de pedepsele aplicate inculpaţilor, Curtea a arătat că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 81 C. pen. nici dispoziţiile art. 861 C. pen., nefiind îndeplinită cerinţa referitoare la cuantumul pedepsei rezultante.
S-a precizat că nici în situaţia în care s-ar reţine circumstanţe atenuante potrivit art. 74 C. pen. nu ar fi posibilă reducerea pedepselor până la un cuantum care să permită aplicarea art. 81 C. pen. ori art. 861 C. pen. având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. care nu permit reducerea pedepsei în cazul infracţiunilor de omor decât până la o treime din minimul special prevăzut de lege.
Cât priveşte motivul invocat în scris de inculpatul R.A., prin care a solicitat înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor către părţile civile, ca urmare a achitării pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, Curtea a constatat că participarea acestuia la comiterea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a), i) rap. la art. 176 lit. b) C. pen. a fost stabilită în mod corect de prima instanţă, conform argumentelor expuse anterior, astfel că în mod legal şi temeinic prima instanţă a dispus, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. obligarea acestuia, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata sumelor solicitate de părţile civile, constatând că fapta inculpaţilor a produs prejudicii morale şi materiale părţilor civile, cărora li s-au cauzat leziuni grave ce au necesitat îngrijire medicală.
Împotriva deciziei au formulat recurs inculpaţii R.A., R.S., D.G. şi R.D.
Recurentul inculpat R.A. a invocat motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond achitarea, această din urmă cerere fiind întemeiată, în scris, pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Totodată, s-au evidenţiat aspecte privind starea precară de sănătate a inculpatului, chestiuni care sunt indicate în motivele de recurs depuse la dosar, ca fiind argumente de temeinicie a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel că instanţa de recurs le va analiza din această perspectivă.
Recurentul inculpat R.S. a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, faţă de datele ce îl caracterizează (loc de muncă, lipsa antecedentelor penale) şi atitudinea sa procesuală.
Recurentul inculpat D.G. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi pct. 17 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
De asemenea, a solicitat să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. 181 C. pen. şi să i se aplice o amendă, ţinând cont de starea sa de sănătate.
Recurentul inculpat R.D., în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că se impun a fi reţinute, în favoarea sa, dispoziţiile art. 74 C. pen., urmând a fi redusă pedeapsa, şi a solicitat să se suspende sub supraveghere executarea pedepsei în baza art. 861 C. proc. pen., având în vedere vârsta sa, că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o contribuţie diminuată la comiterea faptelor.
Totodată, a solicitat reducerea despăgubirilor civile acordate părţilor civile în funcţie de înscrisurile aflate la dosar.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţii inculpaţi, Înalta Curte constată următoarele:
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 invocat de inculpatul R.A.
În susţinerea acestui motiv de recurs, s-a arătat, în esenţă, în scris şi prin concluziile orale, că decizia nu este motivată în fapt şi în drept, nefiind respectate dispoziţiile art. 356 lit. c) şi lit. d) C. proc. pen., întrucât criticile aduse sentinţei au fost analizate, de prima instanţă de control judiciar, într-o manieră sumară, fără a se da un răspuns concret motivelor de apel, şi s-a omis a se arăta temeiurile de drept care au justificat soluţia pronunţată în cauză.
S-a mai susţinut că motivarea soluţiei instanţei de apel contrazice dispozitivul acesteia deoarece se „face vorbire într-un mod pasager despre motivele de apel” şi se „expun sumar acte şi fapte din dosarul instanţei de fond”, instanţa de apel fiind vădit nehotărâtă asupra situaţiei de fapt ce trebuie reţinută în ceea ce îl priveşte pe inculpat - fie că a fost prezent la faţa locului şi a utilizat un topor, fie a utilizat o bâtă, fie că nu a fost prezent la faţa locului.
De asemenea, s-a specificat că instanţa de apel a apreciat nejustificat că nu se impunea a fi readministrate probele de la fond şi nici administrate probe noi, astfel că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită. S-a precizat că administrarea probei cu înregistrarea video efectuată de către camera fixă a B.P.R. Bucureşti era esenţială în soluţionarea cauzei, pentru a se constata dacă inculpatul R.A. a fost prezent la locul faptei.
Potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.
Înalta Curte constată că prima instanţă de control judiciar a motivat respingerea apelului promovat de inculpatul R.A., realizând o analiză detaliată a probelor pe care s-a bazat concluzia netemeiniciei cererii de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind arătate inclusiv motivele pentru care anumite probe, ce erau în favoarea inculpatului, nu au determinat admiterea solicitării acestuia. În mod concret, verificând vinovăţia inculpatului R.A., instanţa de apel a enunţat mai întâi, succint, în considerentele deciziei, mijloacelor de probă, după care a prezentat în detaliu conţinutul acestora.
Totodată, instanţa de prim control judiciar a decis în sensul respingerii apelului formulat de inculpatul R.A. numai după analiza probelor şi indicarea argumentelor pentru care a considerat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare, solicitată de inculpat, aspect faţă de care - şi de situaţia sa medicală - ceruse redozarea pedepsei.
De asemenea, soluţia de respingere a apelului a fost dispusă după verificarea temeiniciei motivului invocat, în scris, de inculpat, cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, în cazul achitării pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, dovedindu-se că instanţa a înţeles să dea eficienţă dreptului la un proces echitabil, în sensul de a dispune, cu privire la calea ordinară de atac promovată de inculpatul R.A., numai după analiza şi prezentarea argumentelor care au condus la aprecierea, ca neîntemeiate, a tuturor criticilor invocate în apărare, atât în scris, cât şi oral în instanţă.
Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile art. 356 lit. d) C. proc. pen., instanţa de apel indicând temeiul de drept în baza căruia a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul R.A., respectiv dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Referitor la aprecierea apărării că, prin modul de a „face vorbire într-un mod pasager despre motivele de apel” şi de a expune „sumar acte şi fapte din dosarul instanţei de fond”, s-a realizat o contradicţie între motivarea soluţiei şi dispozitiv, instanţa de recurs precizează că o astfel de susţinere ar putea fundamenta critica nemotivării deciziei (care însă nu poate fi primită, după cum s-a arătat), şi nicidecum pe cea a neconcordanţei între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia, aspect ce denotă, o dată în plus, netemeinicia invocării acestui motiv de recurs.
De asemenea, se apreciază că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în privinţa inculpatului R.A. nu este neclară, astfel încât să se poată admite că ar exista o contradicţie între dispozitivul deciziei prin care s-a respins apelul acestui inculpat şi considerentele deciziei.
Sub acest aspect, apărarea a făcut trimitere la decizie, dar se impune observaţia că acestea nu reprezintă motivarea soluţiei instanţei de apel, ci partea din decizie în care instanţa de apel a redat, în propria hotărâre, aspecte din conţinutul sentinţei pe care a analizat-o, ca efect al învestirii cu apelurile inculpaţilor. În aceeaşi categorie se înscrie şi paragraful din decizie în care instanţa de apel a reprodus conţinutul sentinţei referitor la declaraţia martorului M.R.M.
Proprie motivării instanţei de apel este reproducerea declaraţiei părţii vătămate M.M., referitoare la prezenţa şi participarea inculpatului R.A., la conflict, în sensul că a fost lovită atât ea, cât şi numiţii M.M. şi M.L. de către acest inculpat, care avea în mână un topor, menţiune existentă în decizie.
Este real că, pe de altă parte, la decizie există menţiunea că inculpatul R.A. nu a fost prezent în zona conflictului, dar Înalta Curte constată că apărarea inculpatului a omis să arate că această afirmaţie face parte din declaraţia martorei R.M., pe care instanţa de apel a analizat-o, specificând, în mod expres, că susţinerea martorei este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
Din examinarea considerentelor deciziei, se constată că instanţa de apel a ţinut seama şi de alte probe în baza cărora a stabilit implicarea inculpatului în conflict (declaraţia părţii vătămate M.L., declaraţia inculpatului D.G. din faza de urmărire penală, transcrierile convorbirilor telefonice), dar pe care apărarea le-a trecut cu vederea când a invocat critica ce face obiectul prezentei analize.
În consecinţă, se remarcă faptul că există o expunere clară, cu privire la participarea activă a inculpatului R.A., la conflictul ce a avut ca victime pe M.L. şi M.M., care a fundamentat aprecierea instanţei de apel, că este nefondată cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârşită de inculpat, şi care nu este în contradicţie cu soluţia pronunţată prin decizie.
Cât priveşte critica privind modalitatea de soluţionare a cererii de probe (care, în drept, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.), se constată că instanţa de apel s-a pronunţat motivat, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 03 noiembrie 2011, încuviinţând-o în parte, prin admiterea audierii părţilor vătămate M.M. şi M.L. Punctual, cererea de a se prelua, de la Poliţia Rutieră, înregistrarea efectuată la 17 octombrie 2009, a fost respinsă de instanţă considerând că nu există date suficiente că acea cameră ar fi existat şi unde ar fi fost amplasată.
Ca atare, nici această critică nu este întemeiată întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, situaţie care nu se regăseşte în speţă.
Se mai impune precizarea că aprecierea utilităţii, concludenţei şi pertinenţei probelor constituie atributul exclusiv al instanţei, iar potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de recurs consideră că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 invocat de inculpaţii R.A. şi D.G.
În susţinerea acestui motiv de recurs, inculpatul R.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen., art. 26 rap. la art. 180 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, arătând, în esenţă, că nu există nici o probă certă şi concludentă care să dovedească faptul că a fost prezent la momentul când a avut loc incidentul, care să îl indice ca participant la conflictul ce face obiectul prezentei cauze şi care să conducă la concluzia că este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, toate probele administrate fiind doar probe indirecte fără o valoare probatorie convingătoare care să justifice o hotărâre de condamnare.
Enunţând acelaşi caz de casare, inculpatul D.G. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând faptul că nu există probe care să ateste vinovăţia sa, scopul pentru care s-a aflat la locul incidentului fiind acela de a media împăcarea cu părţile vătămate.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.
În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.
Analizând, aşadar, critica recurentului inculpat R.A. referitoare la greşita condamnare, din perspectiva unei pretinse erori grave de fapt privind prezenţa sa la locul faptei şi participarea la agresiunea exercitată asupra părţilor vătămate la data de 17 octombrie 2009, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută în sarcina acestui inculpat nu este în contradicţie cu probele administrate.
Astfel, partea vătămată M.L. a declarat că a fost lovit de inculpaţi, relatând în timpul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă: „cum au coborât din autoturisme, inculpaţii s-au îndreptat spre mine, o parte pe stânga şi o altă parte pe dreapta şi pot să precizez cu siguranţă că toţi inculpaţii m-au lovit”. În faţa instanţei de apel, la termenul din 24 noiembrie 2011, partea vătămată a reiterat că inculpatul R.A. a făcut parte din grupul celor care au întreprins agresiuni împotriva sa: „toţi inculpaţii prezenţi azi în sală au fost prezenţi şi la momentul incidentului (...) s-au năpustit asupra mea, dar nu pot preciza exact cu ce m-a lovit fiecare” (din încheierea de şedinţă din 24 noiembrie 2011 reiese că la acel termen de judecată a fost prezent şi inculpatul R.A.). Poziţia procesuală a părţii vătămate este identică cu cea de la urmărirea penală. În faţa ambelor instanţe de fond, aceeaşi parte vătămată a susţinut că l-a recunoscut din grup pe inculpatul R.A., ca fiind unul dintre agresori, fiind verosimilă precizarea acestuia că lipsa de siguranţă, la recunoaşterea după fotografie, s-a datorat împrejurării că îl prezenta pe inculpat la o vârstă mai tânără [„la recunoaşterea efectuată prin geam (...) l-am recunoscut în persoană”].
De asemenea, partea vătămată M.M. a susţinut, atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, că inculpatul R.A. a fost prezent la locul faptei şi a exercitat nemijlocit violenţe fizice asupra sa şi a părţilor vătămate M.L. şi M.M. A declarat partea vătămată că: „am primit multe lovituri de la toţi inculpaţii, chiar şi R.A. m-a lovit”, arătând că toţi inculpaţii erau înarmaţi cu furci, ciomege, beţe etc.
Prezenţa inculpatului R.A. şi participarea sa la evenimentele din data de 17 octombrie 2009, de la terasa „E.F.” din Bucureşti, este confirmată, de asemenea, de inculpatul D.G. care, în timpul urmăririi penale, a declarat că unul dintre inculpaţii împotriva căruia s-a aruncat cu sticle, de către părţile vătămate, a fost şi R.A., ce era înarmat şi care a urmărit-o pe partea vătămată M.L. în momentul în care aceasta a încercat să se refugieze prin fugă, într-un gang.
Din procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice reiese prezenţa şi participarea inculpatului R.A. la acţiunea de lovire a părţii vătămate M.L., fiind descrisă modalitatea în care inculpatul a înţeles să intervină, în conflict, pentru a-i face dreptate nepotului său, martorul R.R.L., urmare altercaţiei pe care acesta a avut-o în data de 15 octombrie 2009, cu M.L. („R.A. (...) unchiul ăsta a lui R., l-a bătut pe ăla, dar l-a judecat, cică l-a pus în genunchi, că nici în genunchi nu putea să stea. I-a zis: Mai baţi mă, pe nepotul meu? ÎI mai baţi mă pe nepotul meu?. Şi-i dădea (...) R.A., din piaţă”).
Se constată, aşadar, că implicarea nemijlocită a recurentului inculpat în conflictul din 17 octombrie 2009, este dovedită prin cobororarea declaraţiilor părţilor vătămate M.M. şi M.L. cu cea a unuia dintre inculpaţi, din grupul căruia a făcut parte şi R.A., fiind dincolo de bănuială subiectivismul care ar fi putut determina afirmaţiile părţilor vătămate, cât timp sunt susţinute şi prin conţinutul transcrierii convorbirii telefonice enunţate.
În plus, martorul M.R.N. nu a negat prezenţa inculpatului R.A., la locul faptei, menţionând că este posibil ca acesta să fi fost de faţă. Nesiguranţa martorului este de înţeles având în vedere numărul mare al persoanelor care au însoţit inculpaţii, la întâlnirea cu părţile vătămate, şi repeziciunea cu care s-au derulat evenimetele de la momentul descinderii inculpaţilor la locul faptei.
Prin urmare, instanţa de recurs consideră că probele expuse nu pot fi înlăturate prin declaraţia martorei R.M. - care a arătat că inculpatul R.A. nu a fost prezent la incidentul dintre părţi, şi nici prin declaraţia martorului M.R.M. - care a menţionat că nu l-a văzut pe acesta, la terasă, când s-au desfăşurat evenimentele. Declaraţia martorei trebuie luată sub beneficiu de inventar având în vedere relaţia apropiată cu inculpatul R.A., iar afirmaţia martorului nu îl poate exonera de răspundere pe inculpat fiind evident că nu toate persoanele ce au fost de faţă au avut posibilitatea să observe prezenţa şi acţiunile individuale ale celorlalţi, ţinând seama de caracteristicile incidentului.
În consecinţă, cererea recurentului inculpat R.A. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu poate fi primită. Solicitarea este neîntemeiată, astfel cum a considerat şi instanţa de apel, fiind dincolo de orice îndoială că inculpatul a fost prezent şi a săvârşit nemijlocit fapte care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Probele administrate au demonstrat că inculpatul R.A. este coautor la tentativa de omor calificat şi deosebit de grav, împreună cu coinculpaţii R.G., R.S. şi D.G., care au desfăşurat, cu aceeaşi ocazie, acte de violenţă, prin folosirea unor instrumente apte să ucidă, împotriva părţii vătămate M.L., căreia i-au pus în primejdie viaţa, şi părţii vătămate M.M., căreia i-au cauzat leziuni în zone corporale vitale, după cum rezultă din actele medico-legale.
Examinând probele administrate, se constată, de asemenea, că soluţia de condamnare a recurentului inculpat D.G. nu se datorează unei erori grave de fapt întrucât inculpatul D.G. a participat efectiv la atacul declanşat împotriva părţilor vătămate, nefiind confirmată apărarea că doar s-a deplasat, alături de ceilalţi inculpaţi, pentru a intermedia împăcarea părţilor.
Se apreciază că, dacă într-adevăr, prezenţa inculpatului D.G., la locul faptei, ar fi fost pentru a rezolva pe cale amiabilă, neînţelegerea dintre părţi, atunci ar fi fost logic ca acesta să nu coboare din autoturismul cu care s-a deplasat în zona terasei, deoarece când a ajuns, conflictul izbucnise deja, după cum personal a relatat. Mai mult, inculpatul a declarat că a văzut partea vătămată M.M. cu urme de sânge în zona frunţii, situaţie în care instanţa de recurs consideră că, în mod firesc, ar fi trebuit să părăsească locul faptei, dacă scopul prezenţei sale ar fi fost cel invocat în apărare.
Apoi, chiar dacă ar fi reală susţinerea inculpatului cu privire la motivaţia deplasării sale la locul unde s-au derulat actele de violenţă, aceasta nu îl poate exonera de răspundere din moment ce s-a implicat în agresiunea împotriva părţilor vătămate, fiind neîntemeită cererea de achitare pentru că fapta reţinută în sarcina sa nu există.
Astfel, în faţa instanţei, martora V.R.M. (soţia inculpatului D.) a învederat că a coborât din autoturism pentru a-l scoate pe inculpatul D.G. din zona conflictului, ocazie cu care a observat că partea vătămată l-a lovit pe inculpat.
Din transcrierea convorbirilor telefonice şi celelalte probe administrate, rezultă cu certitudine participarea inculpatei V.R.M. la agresiune (martora fiind, de altfel, condamnată în prezenta cauză pentru loviri şi alte violenţe), ceea ce dovedeşte poziţia procesuală nesinceră a inculpatului D.G. din timpul cercetării judecătoreşti, când a încercat să acrediteze ideea că împreună cu soţia au avut un comportament pasiv, de apărare, în raport de actele de violenţă ce erau în desfăşurare.
Înalta Curte mai reţine, că în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, în fond şi în apel, partea vătămată M.M. l-a indicat pe inculpatul D.G. ca fiind unul dintre inculpaţii care au lovit-o şi i-au cauzat leziuni corporale.
Exercitarea de violenţe fizice de către inculpatul D.G. reiese şi din declaraţia martorei R.M., care a afirmat că părţile vătămate s-au lovit reciproc cu inculpaţii R.D., R.G., D.G. şi V.R.M., ultimii doi sosind imediat după începerea conflictului.
Martorul ocular C.C., în faza de urmărire penală, a menţionat că, în ziua de 17 octombrie 2009, printre agresorii de la terasă, l-a recunoscut şi pe inculpatul D.G., iar în instanţă a declarat că toate persoanele care au coborât din autoturisme s-au îndreptat spre părţile vătămate şi au început să le lovească cu obiectele avute asupra lor.
Cu aceste probe se coroborează declaraţia inculpatului D.G., din faza de urmărire penală, când a relatat că s-a implicat în agresiunea care a avut loc pe terasa „E.F.”, că a fost lovit de partea vătămată M.M. şi l-a lovit la rândul său. Susţinerea inculpatului că a fost agresat, la rândul său, de partea vătămată, nu a fost dovedită, eventual cu un act medical, apreciindu-se că afirmaţia a fost făcută pro causa, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, faptele nu au conturat existenţa infracţiunii de încăierare.
Prin urmare, deoarece probele au demonstrat că inculpatul D.G. a avut o participare activă în acţiunea simultană a inculpaţilor, îndreptată împotriva părţilor vătămate M.M. şi M.L., se apreciază ca fiind neverosimilă afirmaţia acestuia, din timpul cercetării judecătoreşti că, ajungând la locul faptei, privirea părţii vătămate M.M. l-a împiedicat să o lovească. Instanţa de recurs consideră, în raport de actele şi lucrările dosarului, că intenţia de a lovi pe partea vătămată M.M., pe care inculpatul a recunoscut că a avut-o, a fost şi concretizată prin violenţe fizice.
Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că în pofida afecţiunilor sale medicale, inculpatul D.G. nu a ezitat să se implice în desfăşurarea conflictului şi a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate M.M., asigurându-se prin activitatea sa şi faptele celorlalţi inculpaţi înfrângerea oricărei rezistenţe a părţilor vătămate.
Pe cale de consecinţă, este nefondată cererea inculpatului D.G. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte solicitarea inculpatului D.G. de a se aplica dispoziţiile art. 181 C. pen. şi a fi obligat la plata unei amenzi [cerere care presupune achitarea în temeiul art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.], Înalta Curte precizează că nu poate fi analizată decât din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Prin decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a statuat că dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se interpretează în sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 C. pen. sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale, întrucât eventualele constatări, privind gradul de pericol social al unei anumite fapte, pot fi consecinţa unor aprecieri determinate de raţionamente bazate pe erori esenţiale în reţinerea faptelor şi a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului.
Examinând cauza din această perspectivă, se constată că instanţa de apel nu a fost într-o eroare gravă de fapt, în privinţa stării de sănătate, pe care inculpatul D.G. a invocat-o ca temei al achitării în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi al aplicării unei amenzi administrative potrivit art. 181 C. pen. deoarece, prin considerentele deciziei, s-a reţinut că inculpatul D.G. are o stare de sănătate precară, respectiv că „a avut un accident vascular, are semipareză, diabet, este dependent de insulină şi obez”, ceea ce semnifică împrejurarea că, în aprecierea gradului de pericol social concret al infracţiunii, s-a ţinut seama de problemele de sănătate ale inculpatului aşa cum sunt dovedite prin actele medicale ataşate la dosar, inclusiv în recurs.
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 invocat de inculpatul D.G.
Inculpatul D.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi, dacă prin fapta săvârşită, viaţa nu este pusă în pericol, nu există infracţiunea de omor, iar în speţă viaţa părţii vătămate M.M. nu a fost pusă în primejdie, conform certificatului medico-legal.
Înalta Curte consideră, în acord cu instanţele de fond, că reprezintă tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, acţiunea inculpatului D.G., din data de 17 octombrie 2009, de a participa la atacul şi violenţele exercitate împotriva părţilor vătămate M.L. şi M.M., împreună cu inculpaţii R.G., R.S. şi R.A., ocazie cu care partea vătămată M.M. a suferit leziuni variate în diferite zone ale corpului, iar viaţa părţii vătămate M. a fost pusă în pericol.
Împrejurarea că, în condiţiile specifice cauzei, au fost exercitate violenţe fizice asupra a două părţi vătămate, a impus reţinerea în încadrarea juridică a faptei a circumstanţei agravate - asupra a două sau mai multor persoane prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen.
Leziunile corporale ale părţilor vătămate M.L. şi M.M. au fost cauzate prin acţiunile nemijlocite ale inculpaţilor R.G., R.S., R.A. şi D.G., săvârşite cu aceeaşi ocazie, situaţie în care nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice faptul că prin certificatul medico-legal s-a concluzionat că viaţa părţii vătămate M.M. nu a fost pusă în pericol.
Acţiunea inculpatului D.G. s-a completat într-o activitate unică cu cele desfăşurate de ceilalţi coautori ai tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
Prin faptele lor, inculpatul D.G. împreună cu inculpaţii menţionaţi, chiar dacă nu au urmărit suprimarea vieţii celor două părţi vătămate, au acceptat un astfel de rezultat, pe care l-au prevăzut, atitudine subiectivă ce caracterizează forma de vinovăţie a intenţiei indirecte. Dovadă în acest sens sunt: împrejurarea că inculpaţii au acţionat cu premeditare, părţile vătămate fiind chemate la locul faptei sub pretextul unei împăcări ce privea un incident anterior (agravantă reflectată în încadrarea juridică a faptei prin dispoziţiile lit. a) a art. 175 C. pen.), faptul că s-au deplasat la terasa „E.F.” înarmaţi cu obiecte apte să producă moartea, într-un număr mare de persoane (înjur de 10-15), că ajunşi la faţa locului inculpaţii au pătruns pe terasa unde se aflau inculpaţii, iar persoane apropiate lor au blocat ieşirile din bar, pentru a zădărnici încercarea părţilor vătămate de a scăpa de atacul inculpaţilor.
Intenţia cu care inculpaţii au săvârşit faptele, cărora inculpatul D.G. li s-a alăturat, este demonstrată de gravitatea leziunilor traumatice cauzate părţii vătămate M.L. - plaga abdominală i-a pus viaţa în primejdie şi a fost necesară intevenţia chirurgicală, de urgenţă, precum şi de varietatea şi localizarea leziunilor cauzate părţii vătămate M.M. -TCC, plagă contuză medio frontală, contuzie antebraţ drept, contuzie gambă dreaptă, contuzie toraco-abdominală, contuzii genunchi stâng şi plăgi înţepate la nivelul antebraţului drept.
Totodată, forma de vinovăţie este conturată de mecanismul prin care au fost produse leziunile şi instrumentele apte să ucidă, folosite de inculpaţi. Astfel, potrivit actelor medico-legale, leziunile părţii vătămate M.L. s-au produs prin lovire repetată cu corp tăietor înţepător şi lovire cu şi de corp plan dur, iar cele ale părţii vătămate M.M. prin lovire cu corp dur şi corp înţepător (posibil furcă).
Prin urmare, chiar dacă expertiza medico-legală privind partea vătămată M.M. nu concluzionează că viaţa acesteia a fost pusă în primejdie, nu înseamnă că fapta inculpatului D.G., comisă în condiţiile prezentate, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a), i) - art. 176 lit. b) C. pen., încadrare juridică reţinută şi în sarcina celorlalţi inculpaţi, ţinând seama că acesta a contribuit în mod direct la acţiunile concurente şi concertate ale inculpaţilor, de agresare fizică a părţilor vătămate, iar prin activitatea proprie desfăşurată a realizat conţinutul infracţiunii. Fiecare inculpat a acţionat, completându-se unul pe altul, conştient că participă în comun cu ceilalţi la producerea rezultatului socialmente periculos al faptei.
Inculpaţii menţionaţi sunt coautori la tentativa de omor calificat şi deosebit de grav, ceea ce înseamnă că răspunderea penală a tuturor acestora este antrenată, fără a avea relevanţă că acţiunile inculpatului D.G. nu au fost identice cu cele ale celorlalţi inculpaţi, că loviturile aplicate nu au avut aceeaşi gravitate ori că participarea la săvârşirea infracţiunii a fost concomitentă sau succesivă.
În consecinţă, cererea recurentului inculpat D.G. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată.
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 invocat de inculpaţii R.A., R.S. şi R.D.
Instanţa de recurs apreciază că s-au aplicat pedepse juste recurenţilor inculpaţi R.S., R.A. şi R.D., în procesul de individualizare, instanţa de fond dând eficienţă tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Datele ce circumstanţiază persoana acestor inculpaţi, respectiv starea de sănătate precară a inculpatului R.A. şi situaţia sa materială; lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul R.D., existenţa unui loc de muncă de o perioadă lungă de timp, lipsa antecedentelor penale şi poziţia procesuală pentru inculpatul R.S., precum şi caracterizările favorabile inculpaţilor R.S. şi R.D., primite din partea unor persoane fizice - toate dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, nu sunt de natură a diminua cuntumul pedepselor aplicate, având în vedere, gravitatea şi împrejurările comiterii faptelor, şi cu atât mai puţin reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Atitudinea procesuală a recurentului inculpat R.S. faţă de acuzaţiile care i s-au adus, ca şi motivaţiile interioare care l-ar fi determinat să facă anumite afirmaţii de-a lungul procesului, nu justifică, de asemenea, reducerea pedepselor aplicate, întrucât niciunuia dintre criteriile enumerate de art. 72 C. pen. nu i se poate da prevalenţă în procesul de individualizare a pedepsei.
Împrejurarea că recurentul inculpat R.D. a comis două dintre infracţiuni în calitate de instigator, nu poate impune diminuarea cuantumului pedepselor aplicate, deoarece pe de-o parte, chiar şi prin această formă de participaţie penală, pentru care a fost condamnat de prima instanţă, a asigurat atingerea urmării periculoase socialmente a faptelor, iar pe de altă parte, nu se poate face abstracţie că, în conformitate cu probele administrate, aşa cum a constatat şi instanţa de apel, acest inculpat a participat efectiv la săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, însă nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor (în autorat).
Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpaţilor R.A., R.S. şi R.D. este aptă să asigure scopul coercitiv şi preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Reducerea cuantumului pedepsei principale rezultante de câte 9 ani închisoare ar lipsi de semnificaţie gravitatea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, care au comis, cu acelaşi prilej, patru infracţiuni aflate în concurs real, acceptând posibilitatea suprimării vieţii a două persoane, prin acţiuni de o violenţă crescută, în loc public, în timpul zilei, într-o zonă relativ intens circulată, din Bucureşti, prin antrenarea în conflict a numeroase persoane, chemate pentru a Ie asigura succesul activităţii infracţionale premeditate, îndreptate împotriva părţilor vătămate. Totodată, nu este de neglijat că au ajutat, prin acte materiale şi morale, exercitarea de violenţe fizice de către inculpata V.R.M. asupra părţii vătămate M.M. şi au purtat, fără drept, arme în locuri şi împrejurări în care s-au pus în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor şi au tulburat grav ordinea şi liniştea publică.
Referior la individualizarea executării pedepsei aplicate, executarea în detenţie este singura modalitate legală, având în vedere cuantumul pedepsei principale rezultante, de câte 9 ani închisoare, fiind de neprimit cererile de suspendare condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Având în vedere aspectele referitoare la starea de sănătate, pe care inculpatul D.G. le-a învederat instanţei, Înalta Curte consideră că acesta, în mod indirect, a tins şi la uşurarea tratamentului sancţionator, dar se constată că nici în cazul său, nu este incident motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14, instanţele de fond realizând o justă individualizare a pedepsei, în pofida problemelor sale de sănătate. Ca şi în cazul celorlalţi recurenţi inculpaţi, pedepsa rezultantă (în cuantum, de altfel, mai redus), nu se impune a fi diminuată faţă de gradul de pericol social al infracţiunilor comise (analiza anterioară fiind valabilă şi în cazul său) şi poziţia sa procesuală.
Cât priveşte cererea inculpatului R.D. de a se diminua despăgubirile civile în funcţie de înscrisurile aflate la dosar (care se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.)
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac, iar persoanele prevăzute în art. 362 C. proc. pen. pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În conformitate cu efectul devolutiv al apelului, instanţa de prim control judiciar a judecat apelurile numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, respectiv a examinat sentinţa penală din perspectiva criticilor aduse laturii penale a cauzei, de către inculpaţi. Decizia instanţei de apel nu a condus la modificarea soluţiei pronunţate de prima instanţă, nici în ceea ce priveşte latura penală şi nici sub aspectul laturii civile a cauzei.
Pe cale de consecinţă, motivul de recurs al inculpatului R.D., care vizează latura civilă a cauzei, nu poate fi analizat întrucât, prin apelurile declarate, nu s-au adus critici decât laturii penale a cauzei, iar în urma soluţionării apelurilor nu s-a modificat soluţia din sentinţă, pe latură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.A., R.S., D.G. şi R.D. împotriva deciziei penale nr. 321 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.A., R.S., D.G. şi R.D. împotriva deciziei penale nr. 321 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2764/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2787/2012. Penal → |
|---|
