ICCJ. Decizia nr. 2787/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2787/2012
Dosar nr. 6076/117/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 451 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina inculpatului C.C., din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. a) şi i) C. pen., în tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei, prin reţinerea scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20, rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 590,53 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile B.G., obligând inculpatul la plata sumei de 10.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând compensaţii pentru daune morale.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 04 septembrie 2009, în timp ce se aflau în Barul „E." din Cluj-Napoca, între inculpatul C.C. şi partea vătămată B.G., care consumau băuturi alcoolice, la aceeaşi masă, a intervenit un conflict verbal, fără ca din probe să rezulte care dintre cei doi a fost iniţiatorul. Din declaraţiile celor doi nu s-a putut reţine nimic, fiecare dând vina pe celălalt. Din conflict a rezultat că i s-a produs o stare de nervozitate inculpatului, acesta simţindu-se, conform propriilor declaraţii, insultat şi ameninţat de partea vătămată.
În consecinţă, cum era şi sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a ieşit din local şi a revenit după câteva minute, cel mai probabil, în acest timp, deplasându-se până la domiciliu. La revenirea în local, inculpatul avea asupra sa un cuţit şi îndreptându-se direct spre partea vătămată B.G., l-a atacat prin surprindere, pe la spate, tăindu-l la gât, regiunea cervicală-dreapta, după ce, pentru a executa acest act de agresiune, l-a prins cu o mână de cap. Numai prezenţa de spirit a părţii vătămate de a duce mâna la gât, pentru a împiedica acţiunea violentă, a făcut ca fapta să nu aibă consecinţe fatale.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a stabilit că partea vătămată prezenta multiple plăgi prin tăiere la nivelul regiunii cervicale anterior-lateral, cu secţionarea venei jugulare externe, plagă prin tăiere la nivelul degetelor III şi IV, de la mâna stângă, secţionarea parţială a tendonului M flexor superficial al degetului la nivelul degetului III în dreptul art. interfalangiene dist. faţa palmara; secţiune arteră digitală medială la nivelul degetului III, mâna stângă.
După comiterea faptei, inculpatul a dispărut, revenind şi recunoscând fapta numai după ce a fost sunat telefonic de martorul R.T.N. care aflase între timp că a comis fapta şi împrejurările în care a comis-o. Cu ocazia revenirii la locul comiterii faptei, inculpatul a oferit explicaţii cu privire la cuţitul folosit şi modul de comitere a faptei.
În drept, s-a considerat că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi aceasta chiar dacă expertiza medico-legală arată că fapta inculpatului nu i-a pus viaţa victimei în primejdie.
S-a motivat că, prin modul în care inculpatul a acţionat, folosind un cuţit, secţionând vena jugulară a părţii vătămate, secţionarea degetelor 3 şi 4 de la mâna stângă, ceea ce reflectă o intensitate mare, care, coroborată cu luarea părţii vătămate prin surprindere, pe la spate, fără putinţa de a se apăra, părăsind imediat şi locul faptei vădeşte intenţia directă de a ucide, existând astfel atât fapta, cât şi rezultatul socialmente periculos, prevăzut şi urmărit de inculpat.
Acţiunea inculpatului nu a avut rezultatul scontat, pe de o parte datorită prezenţei de spirit a părţii vătămate, care a dus instinctiv mâna la gât, iar, pe de altă parte, datorită intervenţiei medicale prompte, ceea ce a făcut ca viaţa părţii vătămate să fie salvată.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut comiterea faptei în condiţiile şi ale agravantei prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., însă instanţa a reţinut temeinicia apărării inculpatului, schimbând încadrarea juridică a faptei şi înlăturând-o. S-a spus că, în raport de starea de iritare în care se afla inculpatul, în momentul ridicării de la masă, n-ar fi putut să existe premeditarea, cele două stări fiind incompatibile.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 451 din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj, prin care se critica hotărârea pentru nereţinerea în favoarea inculpatului a stării de provocare şi pentru greşita individualizare a pedepsei, a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin decizia penală nr. 61/A din 6 martie 2012.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C., reiterând motivele invocate în apel, respectiv, omisiunea instanţelor de a reţine în favoarea inculpatului circumstanţa agravantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi greşita individualizare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., starea de provocare se poate reţine ori de câte ori săvârşirea infracţiunii are loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Or, în speţă, nu sunt probe care să releve comiterea faptei de către inculpat, în astfel de condiţii. Simplele alegaţii ale inculpatului, nedovedite cu probe certe, care să facă credibilă comiterea infracţiunii de către inculpat, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, datorate părţii vătămate, face imposibilă reţinerea în favoarea inculpatului a unei astfel de circumstanţe atenuante legale.
Pe de altă parte, analiza cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în raport de fapta comisă, împrejurarea în care aceasta a fost comisă şi persoana inculpatului, arată că instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
În aceste condiţii, cum niciunul dintre cele două motive de recurs nu poate fi primit, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat şi să-l respingă ca atare, menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea suportării cheltuielilor judiciare către stat şi a plăţii onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 61/A din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2786/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2789/2012. Penal → |
|---|
