ICCJ. Decizia nr. 2799/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2799/2012
Dosar nr. 78038/3/2011/a5
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 22 august 2012 în Dosarul nr. 78038/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării inculpaţilor S.I., S.M., S.C. şi O.E. şi, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Curtea a apreciat că la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, dar şi sub aspectul probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi fost comise de fiecare dintre apelanţii inculpaţi, gravitatea acestora, sentimentul de teamă şi insecuritate pe care astfel de fapte îi generează în rândul societăţii.
Curtea a constatat că probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire în hotărârea pronunţată, relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 din acelaşi Cod, din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârşit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia.
În fine, instanţa de apel a reţinut şi faptul că arestarea preventivă a inculpaţilor a fost menţinută inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar de la ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei acestei măsuri luată faţă de cei patru inculpaţi nu a intervenit nicio împrejurare nouă care să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor s-au schimbat şi care să justifice lăsarea în libertate a acestora.
Împotriva acestei încheieri inculpaţii S.I., S.M., S.C. şi O.E. au declarat recurs, solicitând punerea în libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de urmările produse, cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 83 din 02 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la pedepse rezultante de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu referire la inculpaţii S.C., S.I. şi S.M., respectiv 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri.
Or, hotărârea de condamnare, apelată de inculpaţi, constituie un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I., S.M., S.C. şi O.E. împotriva încheierii din 22 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 78038/3/2011 (833/2012).
Obligă recurenţii inculpaţi S.I. şi S.M., la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat S.C. la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat O.E. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2798/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2800/2012. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
