ICCJ. Decizia nr. 2836/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2836/2012
Dosar nr. 5910/1/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată arestarea persoanei solicitate B.F., pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 14 septembrie 2012 până la data de 18 septembrie 2012 inclusiv.
S-a fixat termen la data de 18 septembrie 2012, ora 11,00, în vederea depunerii de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
S-a reţinut că la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată sub nr. 2670/II-5/2012 semnalarea existentă în S.I.S. privind existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 26 iunie 2012 de autorităţile judiciare franceze faţă de numitul B.F.
Recurentul persoană solicitată a fost reţinut în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti în baza ordonanţei de reţinere din 14 septembrie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, acesta fiind solicitat în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt comis în cadrul unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14 şi 311-15 C. pen. francez, precum şi participare la o conspiraţie criminală în vederea comiterii unor infracţiuni prevăzut de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 C. pen. francez.
Din menţiunile cuprinse în semnalarea existentă în IS (a cărei traducere a fost depusă la dosar) rezultă că pe numele persoanei solicitate B.F. a fost emis un mandat european de arestare la data de 26 iunie 2012 de către autorităţile judiciare franceze sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt comis în cadrul unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14 şi 311-15 C. pen. francez, precum şi participare la o conspiraţie criminală în vederea comiterii unor infracţiuni, prevăzut de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 C. pen. francez.
În fapt, s-a reţinut că în perioada iulie 2010 - decembrie2011 persoana solicitată a comis pe teritoriul statului francez, împreună cu alţi cetăţeni români, mai multe furturi din magazine de optică.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate B.F., astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislaţia română.
În şedinţa publică din data de 14 septembrie 2012, instanţa a procedat, conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la identificarea persoanei solicitate, la informarea acesteia despre motivul prezentării sale în faţa instanţei de judecată şi la ascultarea sa.
Instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de prevederile Legii nr. 302/2004 republicată şi, pentru a se asigura punerea în executare a mandatului european de arestare, în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei solicitate B.F., având în vedere gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, precum şi persoana acestuia, a apreciat necesară arestarea sa pe o perioadă de 5 zile, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 5 zile nejustificându-se în speţă.
În consecinţă, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea persoanei solicitate B.F. pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 14 septembrie 2012 până la data de 18 septembrie 2012 inclusiv.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs persoana solicitată, care a criticat soluţia primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, arătând că nu se face vinovată de săvârşirea pe teritoriul statului francez a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu şi sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie, constată că este nefondat, pentru următoarele motive:
În mod corect a dispus instanţa de fond arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, apreciind ca fiind incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 302/2004. Astfel, la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată semnalarea existentă în S.I.S. privind existenţa unui mandat european de arestare emis în data de 26 iunie 2012 de autorităţile judiciare franceze faţă de recurentul persoană solicitată B.F., acesta fiind reţinut în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, în baza ordonanţei de reţinere din 14 septembrie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 302/2004.
Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a luat măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată, având în vedere gravitatea faptelor comise, privarea de libertate reprezentând în acelaşi timp o garanţie pentru a asigura prezenţa acestuia în faţa organelor judiciare, existând pericolul de a se sustrage şi de a tergiversa astfel punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţi. Măsura arestării apare cu atât mai imperios necesară cu cât recurentul persoană solicitată nu se află la primul impact cu legea penală, fapt dovedit de impresionanta fişă de cazier a acestuia.
Apărarea formulată de persoana solicitată în sensul că nu ar fi vinovată de săvârşirea faptelor nu poate fi luată în examinare în cadrul acestei proceduri, instanţele române nefiind abilitate să statueze în acest sens.
Reţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.F. împotriva încheierii din 14 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7056/2/2012.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2539/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2850/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
