ICCJ. Decizia nr. 2865/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2865/2012
Dosar nr. 3447/1/2012
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 872/F din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, a fost condamnat inculpatul M.S.C., în temeiul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă de bunuri ale societăţii, în interes propriu.
În temeiul art. 43 din Legea nr. 82/1991, combinat cu art. 289 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual.
S-a constatat că infracţiunile sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi alin. (4) cu aplicarea art. 74 - 76 alin. (2) C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 1 an, 6 luni şi 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpatul M.S.C. pe durata termenului de încercare de 6 ani prevăzut de art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la trei luni la Serviciul de protecţia Victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Constanţa;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 864 C. pen.
S-a luat act că inculpatul a fost reţinut în data de 29 august 2005 şi arestat preventiv în perioada 16 septembrie 2005 - 21 octombrie 2005.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
Au fost anulate formele de executare emise în temeiul Sentinţei penale nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomiţa şi s-a dispus emiterea formelor de executare în baza prezentei sentinţe.
Prin aceiaşi sentinţă, în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară potrivit art. 65 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. În temeiul art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (lună) închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii. În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie. S-a luat act că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 19 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că părţile vătămate SC E.C.D. SRL Ţ. şi G.A. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal şi îşi rezervă dreptul de a introduce acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale de 80.000 euro şi respectiv 300.000 euro. Au fost obligaţi inculpaţii la câte 4.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 278 din 16 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa împotriva Sentinţei penale nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală.
A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 872 F din data de 26 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, şi rejudecând în fond în baza art. 865 C. pen. a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 442/F din 15 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1693 din 15 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aplicată inculpatului M.S.C.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.S.C. de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de art. 43 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 442/F din 15 iunie 2007 a Tribunalului Ialomiţa, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
A făcut în cauză, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S.C., aplicarea disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului M.S.C. de 24 ore din data de 29 august 2005 şi arestul preventiv de la 16 septembrie 2005 la 21 octombrie 2005 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.S.C. şi P.M. şi a obligat inculpaţii la plata cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii M.S.C. şi P.M. şi prin Decizia penală nr. 1339 din 27 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S.C. şi P.M. împotriva Deciziei penale nr. 278 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. A obligat recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin contestaţia adresată acestei instanţei la data de 4 mai 2012, contestatorul M.S.C. a solicitat desfiinţarea Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3706/98/2007, cu motivarea că este student în anul IV la Academia Navală M.B. din Constanţa şi se află îmbarcat pe navă pentru executarea stagiului obligatoriu în vederea susţinerii examenului de licenţă, iar executarea imediată a pedepsei va avea consecinţe deosebit de grave asupra situaţiei sale şcolare şi profesionale.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar. Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Astfel, dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.;
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor de formă a contestaţiei în anulare, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţie este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
Faţă de motivul contestaţiei în anulare invocat, respectiv faptul că se afla îmbarcat de la data de 26 noiembrie 2011 o pentru o perioadă de 6 luni pe o navă pentru executarea stagiului obligatoriu în vederea susţinerii examenului de licenţă şi că executarea imediată a pedepsei va avea consecinţe deosebit de grave asupra situaţiei sale şcolare şi profesionale, Înalta Curte constată că cele învederate nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Se constată că cererea de contestaţie formulată de contestatorul M.S.C. nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi admisă şi faţă de actele aflate la dosarul cauzei şi faţă de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.S.C., urmând a fi respinsă în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3706/98/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3109/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2867/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
