ICCJ. Decizia nr. 2850/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2850/2012
Dosar nr. 8982/2/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 7 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a recunoscut în România efectele sentinţei penale din 3 august 2010 pronunţată de Tribunalul de Land Linz, modificată prin Decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Linz, Austria.
A dispus transferarea persoanei condamnate H.V.I., alias S.I., (cetăţean român, fiica lui A. şi V., născută în municipiul Satu Mare, cu domiciliul în Satu Mare, str. J., judeţ Satu Mare) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare. A dedus din pedeapsă prevenţia începând de la data de 15 martie 2010 şi până la zi şi a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.
A reţinut instanţa că prin rezoluţia nr. 1966/11-5/2011 din data de 12 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale din data de 3 august 2010 pronunţată de Tribunalul de Land Linz în Dosarul nr. 61 Hv 41/10x-80a, modificată prin decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Linz, Dosar nr. 7 Bs 409/10m, prin care cetăţeanul român, H.V-I. alias, S.I. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie gravă, prev. de art. 142 alin. (1) şi art. 143 teza a 2-a C. pen. austriac în vederea transferării acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Prin adresa din data de 10 august 2011 a Ministerului Justiţiei - D.D.I.C.J., s-a solicitat transferarea persoanei condamnate S.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de sus-numita de către instanţele de judecată din statul solicitant.
A constatat instanţa că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, fapta care a atras condamnarea numitei S.I. având corespondent în legislaţia penală română. Astfel, fapta reţinută în sarcina numitei S.I. de către autorităţile judiciare austriece realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
A constatat, de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în dispoziţiile art. 143 lit. a) - c) rap. la art. 2 lit. p) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că numita S.I. este cetăţean român şi are domiciliul în România, conform adreselor din 7 septembrie 2011 a Ministerul Administraţiei şi internelor D.E.P.A.B.D. şi din 2 septembrie 2011 emisă de Ministerul Administraţiei şi internelor D.G.P.
Potrivit procesului-verbal din 22 martie 2011 întocmit la Penitenciarul Schwarzau şi a declaraţiei din 2 iulie 2011, numita H.V.I., alias S.I. nu a fost de acord să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei însă, întrucât prin decizia administrativă din data de 4 februarie 2011, rămasă definitivă, faţă de numita H.V.I.autorităţile austriece au dispus măsura expulzării şi au aplicat interdicţia pe termen de 10 ani de şedere pe teritoriul Republicii Austria, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 3 alin. (1) din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997 şi ratificat prin O.G. nr. 92/1999.
Astfel, s-a concluzionat că, în privinţa condamnatului, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. a declarat recurs, în termen legal, şi a menţionat că nu doreşte să execute pedeapsa în România, arătând că are întreaga familie în Austria.
Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 3866 C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, precum şi prevederile Convenţiei asupra transferării persoanelor condamnate ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 şi Protocolului adiţional la această convenţie ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin Legea nr. 511/2001, respectiv:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei.
d) transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei.
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări;.
Persoana condamnată H.V.I., alias S.I. este cetăţean român, hotărârea de condamnare este definitivă şi condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei.
Prin sentinţa penală din 3 august 2010 pronunţată de Tribunalul de Land Linz în Dosarul nr. 61 Hv 41/10x-80a, modificată prin decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Linz, dosar nr.JBs 409/10m, persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie gravă, prev. de art. 142 alin. (1) şi art. 143 teza a 2-a C. pen. austriac. Potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei emis de către autorităţile judiciare austriece, persoana transferabilă S.I. a fost arestată preventiv începând cu data de 15 martie 2010, iar executarea pedepsei aplicată fată de sus-numita încetează la data de 15 martie 2016.
Totodată, faţă de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I., prin decizia din 4 februarie 2011 a Directorului Poliţiei din Linz, rămasă definitivă prin hotărârea din 7 martie 2011 a Senatului Independent de Administraţie pentru Land Austria Superioară, Dosar nr. VwSen-720290/2/Sr/Sta s-a aplicat faţă de aceasta interdicţia pe termen de 10 ani de şedere pe teritoriul Republicii Austria.
De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor fapta reţinută în sarcina numitei S.I. de către autorităţile judiciare austriece realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
Din actele dosarului, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 15 martie 2010, durata condamnării urmând a se împlini la data de 15 martie 2016.
Astfel, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, hotărârea străină de condamnare este definitivă şi executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai are de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii, iar faptele care au atras condamnarea sa de către autoritatea judiciară din statul solicitant constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român, persoanei transferabile fiindu-i aplicată şi interdicţia pe termen de 10 ani de şedere pe teritoriul Republicii Austria.
Înalta Curte, faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. împotriva Sentinţei penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2836/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3261/2012. Penal. Violul (art.197 C.p.).... → |
|---|
