ICCJ. Decizia nr. 2866/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2866/2012
Dosar nr. 2499/89/2011
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta O.V. a formulat cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 100 din 7 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea fiind adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui. În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat, în primul rând, că există două hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia, respectiv Sentinţa penală nr. 100 din 7 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Decizia comercială nr. 394/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, de anulare a recursului împotriva încheierii din 27 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi în Dosarul nr. 1135/121/2009. În concret, prin hotărârea penală a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi, prin urmare, sus-numita putea reprezenta în continuare societatea, iar prin Hotărârea comercială din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi s-a arătat că nu este recunoscut dreptul sus-numitei de reprezentare, admiţându-se excepţia lipsei calităţii de reprezentant (administrator), ca o consecinţă a condamnării sale penale. Aspectul care nu se poate concilia priveşte menţiunea din dispozitivul deciziei cu privire la pedeapsa accesorie, cu implicaţii privind activitatea sa comercială. Revizuenta a mai susţinut că s-a descoperit un element nou care, dacă ar fi fost ştiut la momentul judecării cauzei, soluţia instanţei ar fi fost alta, în acest context, a arătat revizuenta că proba hotărâtoare pentru condamnarea sa a fost fila CEC nr. X, despre care s-a presupus că ar fi prezentat modificări sau ştersături şi că la dosarul cauzei, au fost depuse doar copii xerox, fără nicio menţiune conform cu originalul, după cotoarele filelor CEC, însă dacă s-ar fi depus, s-ar fi observat pe verso ştampila şi semnătura sa, ceea ce schimbă total situaţia de fapt şi, în consecinţă, condamnarea sa. În drept, revizuenta a invocat dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui s-au formulat concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă, reţinându-se că potrivit art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii, conform procedurii penale, două hotărâri penale ale căror dispoziţii nu se pot concilia. Prin urmare, nu se poate, pe calea procedurii penale, revizui o hotărâre comercială reţinându-se că dispoziţiile din cele două hotărâri nu sunt contradictorii. S-a constatat vinovăţia inculpatei, s-a aplicat interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., prin sentinţa penală sus-citată. S-a arătat şi că faptul că s-a suspendat executarea pedepsei accesorii ceea ce nu împiedică instanţa comercială să dispună o astfel de măsură, şi anume cea de retragere a dreptului de reprezentare.
Prin Sentinţa penală nr. 14/C din data de 19 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, s-a dispus în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 alin. (1) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de O.V.C., privind revizuirea Sentinţei penale nr. 100 din 7 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi a obligat pe revizuenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte motivul întemeiat pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., că susţinerea revizuentei este nefondată, întrucât fila CEC nr. X se regăseşte în original în Dosarul nr. 121/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, fiind avută în vedere de instanţe la momentul pronunţării pe fondul cauzei, astfel că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte motivul întemeiat pe cazul prev de art. 386 lit. e) C. proc. pen., a reţinut că nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre penală şi o hotărâre civilă sau comercială. De asemenea, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre penală prin care s-a respins o cerere de revizuire ca inadmisibilă în principiu şi o hotărâre penală prin care s-a rezolvat fondul cauzei. Astfel, a apreciat că nu se poate analiza existenţa unei inconciliabilităţi între Sentinţa penală nr. 100 din 7 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, modificată prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Decizia comercială nr. 394/R din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuenta, reiterând aceleaşi motive şi prin Decizia penală nr. 10 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul formulat de condamnata O.V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 14/C din 19 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care a menţinut-o.
A reţinut instanţa de apel că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., fiind vorba despre o hotărâre penală şi una comercială, care nu au soluţionat fondul cauzei. A constatat că este lipsit de temei şi celălalt motiv invocat de recurentă, fila CEC nr. X regăsindu-se în original în Dosarului nr. 121/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi fiind avută în vedere de instanţă la momentul pronunţării pe fondul cauzei. A constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii şi că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a respins cererea petentei.
Împotriva acestei decizii, la data de 25 ianuarie 2012 revizuenta O.V.C., în termen legal, a ; declarat recurs şi în concluziile orale s-a solicitat admiterea recursului, susţinându-se ca sunt două hotărâri care nu se pot concilia şi există elemente noi, în sensul că în momentul în care s-a luat acea filă CEC, acea matcă trebuia ştampilată, însă originalul, respectiv matca cecului, nu există la dosarul cauzei, instanţa aflându-se în eroare când a motivat că se află la dosarul cauzei, în fapt, referindu-se la fila cec, care într-adevăr se află în dosarul de urmărire penală.
Examinând recursul declarat de revizuenta O.V.C., Înalta Curte apreciază recursul revizuentei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Faţă motivul invocat de revizuentă întemeiat pe disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., prin care s-a susţinut că s-a dispus condamnarea sa pe motivul că fila CEC nr. X, ar fi prezentat modificări sau ştersături şi că la dosarul cauzei, au fost depuse doar copii xerox, fără nicio menţiune conform cu originalul, după cotoarele filelor CEC, această susţinere este neîntemeiată, întrucât aşa cum corect a, constatat instanţa de fond şi apel, la fila dosar, se află originalul filei CEC despre care s-a făcut vorbire.
În ceea ce priveşte motivul invocat întemeiat pe disp. art. 394 lit. c) C. proc. pen., de asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond şi de apel că nu este incident în cauză.
Astfel, prin Sentinţa penală nr. 100 din 07 martie 2007 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatei O.V. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi 33 lit. a) C. pen. Aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen., s-a comunicat Oficiului Registrului Comerţului Galaţi. Hotărârea instanţei de fond a fost apelată de inculpată şi, prin Decizia penală nr. 187 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis apelul formulat şi, rejudecând, după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. De asemenea, în baza art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 6 ani. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Hotărârea Curţii de Apel a fost recurată de inculpată, recursul fiind respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1445 din 18 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. prevăd ca şi caz de revizuire - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.
Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară şi pronunţarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul, astfel că în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., fiind vorba despre o hotărâre penală şi una comercială, care nu a soluţionat fondul cauzei.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuenta condamnată O.V.C. nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta revizuenta condamnată O.V.C.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta condamnată O.V.C. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2863/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2886/2012. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
